Granițele grupurilor etnice- Frederick Barth-

Alexandra Brutaru Master IAFC 1

Preambul

Frederick Barth a fost membru al Academiei Norvegiene de Științe și Litere și a

fost ales membru de onoare al Academiei Americane de Arte și Științe în 1997.
Între 1955- 1972, Barth a scris două volume pe care putem spune că a intenționat
să le pună la baza teriei sale despre antropologie. Primul s-a referit la „Sferele
Economice are regiunii Darfour” din Vestul Sudanului. Cel de al doilea volum din
care face parte acest capitol s-a concentrat pe analiza regiunii Swat Pathans,
regiune aflată în sudul Afganistanului și Nordul Pakistanului.
Barth afirmă: „Aceasta nu este o teorie completă și unitară a culturii și a societății”
dar conține atât o abordare teoretică pe care el o numește „perspectives”, cât și
exemplificări adunate în experiența sa de antropolog pe teren.
Teoria
- Perspectiva istorică slabă – bogăția cercetărilor empirice ale prezentului față
de trecut pentru care dovezile lipsesc
- Perspectiva funcțională care care atribuie un scop microsistemelor și mai
puțin persoanelor
- Perspectiva structuralismului care studiaza universal macro al formelor,
instituțiilor și obiceiurilor ignorând într-o anumită măsură observația directă.

Sumar
În „Grupurile etnice și granițele acestora” Barth prezintă o abordare a studiului
etniei, care se concentrează pe negocierile/modificarile continue ale granițelor ce
se stabilesc între grupurile etnice. Punctul de vedere al lui Barth este că astfel de
grupuri nu sunt complet izolate cultural alcătuind totuși formațiuni discontinue
asemănătoare unor insule din care oamenii fac parte în mod natural, dar între care
există miscări continue.

Barth a vrut să se despartă de noțiunile antropologice ale culturilor ca entități

delimitate, iar etnia ca un set de legături primare, cercetând pe interfața dintre
grupuri.

Prin urmare, grupurile etnice și granițele se concentrează asupra interconectării

identităților etnice. Barth scrie distincțiile etnice majore nu depind de absența
mobilității, a contactului și a informațiilor, ci implică procese sociale de excludere
și încorporare prin care categoriile discrete sunt menținute în ciuda schimbării
participării și apartenenței la nivel individual.

În plus, Barth accentuează faptul că categoriile de grup – adică etichetele etnice –

vor rezista cel mai adesea chiar și atunci când membrii individuali trec granițele
sau împărtășesc o identitate cu persoane din mai multe grupuri.

Interdependența grupurilor etnice este un argument esențial. Ca interdependente,

identitățile etnice sunt produsul așa-numitelor identificări continue și auto-
identificări, prin care Barth a subliniat perspectiva interacțiune a antropologiei
sociale la nivelul persoanelor implicate în loc de la nivel socio-structural.
Identitatea etnică devine și este menținută prin procese relaționale de incluziune și
excludere.
Pentru a-și defini metoda Barth afirma că studiul său nu se referă la: tipologia
grupurilor entice și a relațiilor din cadrul lor, la constituirea și menținerea lor ci
procesele care studiază granițele și menșinerea acestor granițe.

Barth acceptă definițiile grupurilor entice făcute de predecesorii săi și care se

referă la următoare caracteristici:

- se perpetuează din punct de vedere biologic, - sunt suficient de mari din

punct de vedere demografic;
- împărtășesc valori culturale care pot deriva în forme culturale;
- realizează comunicare și interacțiune;
- membrii se autoidentifică și sunt identificați de ceilalți ca făcând parte dintr-
o categorie distinctă.

Simplificând : O rasă= o cultură= o limbă, acestă unitate care poate fi definită

ca societate are și caracteristica următoare : elimină și discriminează pe
„ceilalți”.

Sistemele sociale polietnice sunt descrise de Furnivall în 1944, în care am

remarcat un exemplu cel al castelor indiene care s-a modificat din punct de
vedere al cooperării pe plan ritual și productiv precum și al integrării politice,
rămânând o trasătură de diversitate cuturală pe plan domestic și al
înrudirilor.Există aspecte ale identității etnice pentru care au determinări sticte
ale statusului social la fel ca si în cazul sexului și rangului.

Standardele asocierilor de identități și valori. Exemplul pe care îl dă Barth este

cel al societăților coloniale care pun laolaltă indivizi din culturi diferite și cu
istorii diferite și standarde de valoare diferite. Cu cât sunt mai mari diferențele
între aceste standarde cu atât vor exista mai multe constrângeri in interacțiunea
socială.Barth spune Așa cum dihotomia dintre activitățile realizate de femei
respectiv de barbați se adâncește, existența unor categorii etnice poate duce la
proliferarea diferențierii culturale. Într-o astfel de societate vor fi sancționați
atât barbații care au purtări feminine ca și „proletarii care se dau mari”.

Interdependența în cadrul grupurilor etnice. Complementaritatea poate duce la

interdependență și simbioză care în opinia lui Barth poate duce la interacțiune
fără referință la identitatea etnică. Sistemele sociale pot fi foarte diferite din
punct de vedere al modului în care identitatea etnică îl constrânge pe individ să
își asume anumite statute și roluri.

Mecanismul menținerii granițelor este foarte puternic din mai multe

considerente:

- existenta unor diferențe culturale complementare importante

- în cadrul grupului etnic trebuie să existe puternice stereotipii astfel încât
interacțiunea dintre grupuri să fie dependentă de identitățile etnice.
- Caracteristicile culturale ale fiecarui grup trebuie să fie stabile pentru ca
diferențele complementare să persiste.

În aceste condiții grupurile etnice fac adaptări stabile și simbiotice unul la

celălalt.