Verificat,

Manager proiect
Prof. univ. dr. Maria Andronie

A.5.2.b luna 9 livrabil Ianuarie 2015

Unitatea de nvare 5
Curs : Discurs corporatist i tehnici de persuasiune
Cadru didactic: Conf. univ. dr. Elena Gurgu

UNITATEA DE NVARE 5

TEHNICI SI STRATEGII DE ADVOCACY

Pentru multe organizaii non-profit, activitatea de lobby are conotaii negative. Muli se
tem s abordeze factorii de decizie pentru c acetia par inabordabili, iar uneori organizaiile
evit s fac lobby. n realitate, aceast activitate nu presupune dect a ncuraja adoptarea unei
legi sau politici noi sau modificarea unora deja existente, fie ele la nivel local, naional sau
internaional.

5.1. Delimitarea dintre cele dou concepte: LOBBY i ADVOCACY

Cele mai cunoscute tehnici utilizate n campaniile de persuadare a unei autoritai publice
de catre o organizaie sunt cele de lobby si advocacy. De factura americana, cei doi termeni au
intrat si n limbajul comun romnesc, fara a avea un corespondent adecvat. Din acest motiv,
adesea sunt ntmpinate dificultai n definire, mai ales daca se recurge la comparaie.
Noiunea de advocacy n sine provine de la verbul englezesc to advocate, care nseamna
a susine o cauza. n esena, advocacy este un termen-umbrela, care desemneaza activismul
organizat n anumite domenii. Advocacy nseamna urmarirea influenarii rezultatelor inclusiv a
politicilor publice si a deciziilor de alocare a resurselor din cadrul sistemelor si instituiilor
politice, economice si sociale.
Definiia de lucru pentru advocacy: Aciuni concrete ndreptate spre modificarea
legilor si regulamentelor promovate si adoptate de catre autoritaile publice.
Campania de advocacy reprezint procedeul de aprare a unui drept care i are
corespondentul n Charta Drepturilor Omului, iar lobby nsemn promovarea campaniei de
advocacy.

Campania de advocacy presupune sensibilizarea populaiei i implicarea ei n aciuni de

interes comun - innd cont de abilitile i disponibilitatea cetenilor ntr-o problem care poate
fi rezolvat n interesul comunitii - i este derulat de activiti de advocacy sau de anumite
organizaii.
Cel care face lobby este o persoan calificat s comunice direct cu membrii
Parlamentului sau factori de decizie la nivel local sau naional, acionnd pentru un grup care are
un interes special, care ncearc s influeneze legislaia, procesul de luare a deciziei sau factorii
de decizie. Politicienii sunt avantajai de activitatea de lobby, avnd privilegiul de a clarifica i
clasifica problemele grupului, ceea ce implic un ctig de timp.

5.1.1.LOBBY

Vechea definiie a lobbystului: Persoana care cauta sa influeneze membrii

Parlamentului, ncearca sa obina promovarea iniiativelor legislative prin discuii avute n holuri
si solicita sprijinul persoanelor influente. (Dicionar Oxford).
Odata cu extinderea sensului si apariia activitailor de lobby, s-au nmulit definiiile,
precum si disputele legate de interpretare. Astfel, potrivit unor definiii, lobby-ul este limitat la
ncercarile directe de a influena legiuitorii, prin ntrevederi personale si fora persuasiunii.
n accepiunea americana, reprezinta un grup, o organizaie sau o asociaie care cauta sa
influeneze promulgarea sau blocarea unor masuri legislative n interes propriu. Este practicat n
general de grupurile de interese, n majoritate economice, din diverse ramuri.
 Procesul de lobby este o extindere a dreptului fiecrui cetean de a se face ascultat, prin
efortul de a influena legislaia specific i exerciiul democratic. Lobby-ul se refer la derularea
unor activiti care s influeneze factorii de decizie, s voteze i s acioneze n favoarea unui
interes special.
Lobby-ul reprezint, de asemenea, orice ncercare a unei persoane sau a unui grup de
interes de a influena voturile membrilor Parlamentului. Trebuie menionat c activitatea de
lobby este inevitabil n orice sistem politic. n prezent, exist software specializat s identifice
persoanele-cheie, membri ai Parlamentului sau oficiali ai Guvernului care ar putea genera
diferite forme de presiune politic.
Analizele/studiile/cercetrile ne-partizane, discuiile referitoare la probleme economice
sau sociale, declaraiile sau comentariile asupra legislaiei nu pot fi considerate activiti de
lobby. Aceast activitate trebuie s fie derulat de persoane calificate sau firme specializate n
lobby.
Activistul de lobby este o persoan pltit de o organizaie, cu scopul de a influena
autoritile legislative, executive sau oricare alt tip de autoriti locale, comunicnd direct sau
convingnd alte persoane s comunice cu oficiali publici la nivel local i naional.
Coaliiile de instituii sau organizaiile, multe dintre acestea avnd proprii activiti de
lobby, influeneaz politicile publice la nivel local i naional. O coaliie de activiti de lobby
reprezint un grup de persoane sau instituii care aloc mpreun fonduri pentru a plti activitii
de lobby (fie ei persoane fizice sau firme specializate).
Obligaiile principale ale activitilor de lobby n tot acest proces sunt:
s neleag procesul;
s nu judece sau s eticheteze anumite persoane i s recunoasc eforturile celorlalte
persoane care particip la proces.

Identificarea scopurilor legislative se bazeaz mai nti pe identificarea problemei, apoi

pe context, recomandri i costuri. Lucrul n coaliii necesit, de asemenea, identificarea
problemei, formarea unei coaliii, formularea aciunilor i a rezultatelor ateptate.
Pentru a putea ncepe o aciune de lobby, trebuie constituit o reea, identificnd
domeniul dorit, trebuie recrutai membri, trebuie formulat planul iniial i dezvoltat o reea de
comunicare prin telefon. Integritatea i profesionalismul sunt premisele procesului legislativ,
activitii de lobby fiind responsabili de percepia pe care o are opinia public despre activitatea
lor i de cum sunt respectate standardele etice specifice oricrei societi libere i morale.
Trebuie menionat i faptul c activitii de lobby au suficient experien pentru a putea
prezenta toate punctele de vedere, pentru a evita conflictul de interese i au calitile necesare
colaborrii cu oficiali i funcionari publici, conform legislaiei specific procesului de lobby.
n general, n rile cu o legislaie specific acestui domeniu, activitii de lobby semneaz
acorduri prin care se oblig:
s fie cinstii i etici;
s-i in promisiunile i
s spun adevrul cnd comunic cu oficialii publici;
s anune beneficiarii cnd are loc un conflict;
s separe serviciile publice de interesele private
s fie respectuoi fa de oficialiti.
Activitile specifice de lobby
Orice societate liber include grupuri de interese. Acestea pot fi dezvoltate plecnd de la
diverse premise; chiar i comunitile, n ultim instan, pot fi considerate grupuri de interese.
Grupurile de interese pot juca un rol pozitiv ntr-o societate democratic i pluralist, indicnd
modelele i tipurile de politici guvernamentale care au un impact asupra vieii, activitilor,
aspiraiilor i ateptrilor unui grup sau unei comuniti.
Pentru a se putea face auzite, grupurile au nevoie de strategii speciale si, cel mai
important, de tehnici speciale de influenare a factorilor de decizie.Este important s identificm
o anumit problem, s atragem susinerea unui anumit punct de vedere pentru rezolvarea
problemei identificate. Dar este, de asemenea, esenial s putem influena factorii de decizie
pentru ca acetia s adopte hotrri care ar soluiona problema n modul dorit de grupul de
interes care s-a constituit pentru a sprijini aceast problem. Cu alte cuvinte, este nevoie de
lobby.
Prin lobby nelegem o procedur profesional structurat pentru a influena factorii de
decizie. La baza activitii de lobby se afl principiul conform cruia mai multe
persoane/organizaii i unesc eforturile pentru a promova anumite interese i pentru a dezvolta
strategii de a influena deciziile guvernamentale, sporind, practic, gradul de influenare a
sistemului politic.
 Aadar, activitatea de lobby trebuie s fie o profesie specific, care necesit
profesioniti, persoane specializate n a face lobby, fiind, de asemenea, nevoie de un cadru
legislativ specific pentru ca aceasta s se poat desfura.
Fr un cadru legislativ care definete activitatea de lobby, care stabilete distincia dintre
lobby i alte mijloace de a influena decizia politic, exist pericolul asimilrii activitilor de
lobby cu influenarea ilegal a deciziilor.
5

Definirea prin lege a activitii de lobby instituie activitatea legal, clarificnd i fcnd
distincia ntre ceea ce este i ceea ce nu este lobby; ntre nevoia legal a grupurilor de interes de
a se face auzite i cea de a-i apra interesele (care nu trebuie s se opun tendinelor generale ale
societii, precum dezvoltarea economic sau democraia) i dorina anumitor grupuri de a influena
decizia politic, chiar dac devine contrar nevoilor generale ale societii.
Pe de alt parte, factorii de decizie se confrunt permanent cu o avalan de informaii, pe
diverse canale oficiale sau neoficiale, guvernamentale sau neguvernamentale, sau pe linia
partidului politic din care fac parte.
 Coagularea diferitelor grupuri de interese n jurul unei probleme specifice este foarte
important pentru creterea capacitii de a influena factorii de decizie.
Analiza deciziei

Identificarea situaiei n care

trebuie luat o decizie i
nelegerea obiectivelor

Identificarea obiectivelor

Modelarea problemei:
1. Modelul structurrii problemei
2. Modelul incertitudinii
3. Modelul preferinelor

Selectarea celei mai

bune alternative

Analiza final

Este nevoie ca analiza

s continue?

Implementarea
alternativei

Orice form eficient de lobby trebuie s fie urmat de o campanie adecvat de advocacy.
La nivelul comunitilor exist probleme specifice unei anumite comuniti ns pot fi
identificate i alte probleme, care se regsesc i n alte comuniti sau chiar n toate - probleme
care au fost provocate de o anumit decizie politic.
Influenarea acelei decizii este dezirabil, dar, nti de toate, trebuie exprimat problema,
trebuie identificat impactul soluionrii sau nerezolvrii acelei probleme, trebuie gsii potenialii
aliai i abia apoi are loc ncercarea de a influena decizia politic.
Prin lobby i advocacy, politicienii beneficiaz de un sistem informaional mai rapid,
comunic direct cu grupurile de interes, avnd convingerea c deciziile lor sunt mai aproape de
nevoile i prioritile populaiei pe care o reprezint.
Lobby-ul este, de asemenea, o ans de a comunica cu factorii de decizie, la care mare
parte a populaiei nu are acces. Fcnd parte dintr-un grup de interes, vocea populaiei dintr-o
comunitate poate fi auzit, datorit persoanei sau instituiei care reprezint grupul, chiar i n faa
factorilor de decizie. Pentru comunitile mici, acest aspect este de o importan major, pentru
c tendina general este de a ignora aceste comuniti, din cauza numrului mic de voturi
furnizate. Comunitatea trebuie s se fac auzit, s-i promoveze interesele i s fie reprezentat,
nu numai legislativ, dar i ca grup de interes.
O industrie de lobby bine reglementata la noi in tara ar fi un beneficiu pentru Romania,
pentru ca ar ajuta la crearea de locuri de munca si la reducerea cazurilor de trafic de influenta,
este de parere Elena Cristian, redactor-sef la Income Magazine1. "De lobby este nevoie. O
industrie bine reglementata de lobby ar creea locuri de munca si ar dimninua din numarul mare
de cazurile de trafic de influenta", spune aceasta. Elena Cristian mai adauga ca in Romania este
nevoie de lobby: ,,avem nevoie de o astfel de lege, mai ales ca suntem singura tara din Europa
care nu are niciun fel de cadru legislative in acest sens". In plus, jurnalistul aprecieaza ca traficul
de influenta a devenit sport national in multe din zonele din Romania.

5.1.2.ADVOCACY

1
See more at: http://business.rol.ro/o-industrie-de-lobby-bine-reglementata-ar-fi-un-beneficiu-pentru-romania-
132483.html#sthash.18Kdcsrz.dpuf
 Advocacy reprezint un serviciu pentru comuniti i este un proces care implic
cetenii n eforturile de a influena politicile publice i, implicit, de a promova schimbarea
social. Acest proces a aprut ca rezultat al faptului c cetenii au drepturi care trebuie aprate.
Advocacy este un proces de informare i asisten pentru factorii de decizie, n condiiile
n care o hotrre bun poate fi luat numai dac informaiile corecte sunt asigurate.
Obiectivele generale ale procesului de advocacy sunt:
- influenarea politicilor publice;
- informarea politicienilor;
- crearea de legturi cu alte organizaii implicate n acest proces.
Obiectivele specifice ale procesului de advocacy sunt:
Axat pe legislaie si alte acte normative;
Reglementarile constituie unitatea de masura cea mai relevanta a succesului ntr-un
demers de advocacy;
Daca aciunile cuiva nu sunt orientate catre promovarea sau nlaturarea unor legi sau
reglementari specifice, atunci nu este implicat ntr-o campanie de advocacy.
Pentru a fixa obiectivul de advocacy, este utila analizarea cauzei problemei specifice din
3 puncte de vedere2:
Coninut Structura/Implementare
(politici publice, legi) (procese, proceduri, cadrul
instituional care
implementeaza si consolideaza

Cultura (valori mpartasite, atitudini,

comportamente, cunoastere si constientizare
legislaie)

Triunghi de analiza - VeneKlasen & Miller, 2002

Procesul de advocacy ofer populaiei dintr-o comunitate posibilitatea s se cunoasc

mai bine, s acioneze mpreun i s i dezvolte abilitile de planificare strategic i
2
Nader K. Tadros - Advocacy Concepts and Practices Handbook a Practical Guide to Advocacy Groups, suport de training, 2006, World
Learning Romnia
organizaional, pentru a atrage resurse i pentru a facilita relaionarea cu diferite organizaii. n
practic, activitatea de advocacy este desfurat de ctre organizaii neguvernamentale a cror
misiune este de a reprezenta comunitile, asigurnd resursele care pot fi folosite pentru
influenarea politicilor ce privesc comunitatea, iar membrii comunitii neleg acest proces.
Este o zon sensibil care poate crea o anumit nesiguran organizaiilor care desfoar
campanii de advocacy, ceea ce nseamn c aceste organizaii trebuie s mai desfoare i alte
activiti n paralel. Exist tendina ca aceste organizaii s nu se implice total n "lupt",
asigurndu-i, astfel, credibilitatea, dei activitatea de advocacy ofer o multitudine de
oportuniti, pe lng riscuri.
Scopurile principale ale organizaiilor care deruleaz campanii de advocacy sunt:
oferirea de servicii,
coordonarea i desfurarea unor aciuni legislative,
sprijinirea profesionalismului
crearea de oportuniti pentru mbuntirea nivelului profesional i de educaie.
Scopul principal al unei campanii de advocacy este crearea unui mediu care s asigure
o mbuntire continu a calitii serviciilor, investind n resursele umane i n dezvoltarea de
parteneriate.
O activitate de advocacy de succes necesit luarea n calcul a tuturor factorilor care
conduc la reuita cauzei propuse i a experienei membrilor organizaiei n domeniul respectiv.
Trebuie prevzut numrul persoanelor care ar fi afectate de propunerea n cauz, cte persoane ar
avea de suferit i cte ar putea fi ajutate i, mai ales, trebuie identificai factorii de decizie care ar
susine cauza propus. Persoanele implicate n acest proces sunt numite activiti de advocacy.
Pentru a asigura succesul unei campanii de advocacy, activitii de advocacy trebuie s
ndeplineasc anumite cerine:
- s cunoasc legislaia;
- s cunoasc procedurile legale;
- s cunoasc factorii de decizie crora li se adreseaz;
- s se concentreze pe probleme i nu pe anumite persoane;
- s fie deschii colaborrilor, realiti, pragmatici, bine pregtii i informai;
- s ofere asisten pe durata desfurrii procesului de luare a deciziei i n timpul procesului
legislativ;
- s fie credibili.

5.2. Desfasurarea unei campanii de advocacy

a)Alegerea temei. Prima faz a unei campanii de advocacy o reprezint alegerea temei
care va fi abordat de organizaie i pe care se va baza campania. Pentru a putea fi considerat
adecvat pentru o campanie de advocacy, tema trebuie s beneficieze de o susinere solid, ar
trebui s fie explicit pentru a putea sublinia impactul imediat i trebuie derulat la timp. n
general, o organizaie care desfoar o campanie de advocacy alctuiete o list cu toate
problemele care vor fi supuse dezbaterii n legislatura care urmeaz (la nivel local sau naional)
i identific prioritile i problemele pentru care grupurile locale de interes sunt dispuse s
monitorizeze politicile i s se fac auzite.
Dup identificarea problemei specifice, trebuie s aib loc o documentare n privina
legislaiei, trebuie avut n vedere dac organizaia i comunitatea ar putea fi afectate
semnificativ, dac exist oportuniti pentru dezvoltare organizaional printr-o serie de activiti
variate i prin crearea unor relaii cu noi aliai. Documentarea asupra problemei identificate se
realizeaz prin implicarea comunitii, folosind metode precum interviul i sondajul, n rndul
liderilor comunitii i tuturor beneficiarilor de servicii din domeniul ales i analiznd
implicaiile directe ale campaniei asupra acestora.
b)inte.
Urmtorul pas ntr-o campanie de advocacy este identificarea grupului int i opiunile
pentru soluionarea problemei identificate. Pentru aceasta se va face o analiz, referitoare la
echilibrul puterii n cadrul comunitii, la grupurile de interes i la climatul general economic,
politic i social.
intele primare sunt acele persoane n masura sa va ofere direct ceea ce dorii.
intele secundare sunt acele persoane care nu au puterea sau autoritatea sa va ofere
direct ceea ce dorii, dar au puterea sa influeneze intele primare.
inta este ntotdeauna o persoana si nu o instituie. Chiar si organizaiile si instituiile
cele mai complexe sunt alcatuite din oameni. Alegnd o singura persoana la un moment dat,
campania dvs. va deveni mai palpabila pentru public. Pentru fiecare problema specifica exista
mai mult dect o singura inta. Folosii la un moment dat inta care poate aduce cele mai multe
beneficii pentru campania dvs. De asemenea, putei alterna intele pe parcursul campaniei.
Fiecare din tacticile pe care le punei n aplicare pe parcursul campaniei trebuie ndreptata
catre una din intele pe care le-ai ales. O tactica ndreaptata spre toate intele n acelasi timp se
va dispersa si, n concluzie, nu va avea destula fora.
Orice campanie de advocacy trebuie s aib o int. Aceasta o reprezint ntotdeauna o
persoan, i anume persoana care deine puterea de a oferi comunitii ceea ce i-a propus
campania:
- inta trebuie s fie o persoan, nu o instituie. Chiar dac o campanie i propune schimbarea
unei legi i este nevoie de votul majoritar parlamentar, trebuie identificat o singur persoan -
un anumit membru al Parlamentului, la un anumit moment;
- cnd a fost identificat inta, va fi mult mai uor ca membrii i voluntarii organizaiei care
contribuie la campanie s neleag procesul i s se implice. Chiar dac cele mai complexe
instituii, precum Parlamentul sunt conduse de diferite persoane, trebuie selectat o singur
persoan, la un moment dat, astfel nct campania s fie clar pentru public.
c)Derularea campaniei de advocacy. Pentru fiecare problem specific exist mai multe
grupuri int. Trebuie luat n considerare un grup int care la un moment dat poate aduce
beneficii campaniei. Se pot schimba grupurile int pe parcursul campaniei. Fiecare tactic aleas
pe parcursul campaniei trebuie focalizat pe unul dintre grupurile int identificate. O tactic
focalizat pe toate grupurile int risc s piard din amploare i s nu poat fi dus la bun sfrit.
d)Grupurile de interes. Grupurile de interes reprezint o parte integrant a oricrei
societi i au o influen direct sau indirect asupra politicilor publice. Acestea pot avea o
influen pozitiv sau una negativ, depinznd de modul de abordare a problemei i de calitile
liderului de opinie, dar ele susin democraia i pluralismul.
Grupurile de interes au diferite roluri n societate:
- reprezint populaia n faa autoritilor la nivel local i naional;
- particip la aciuni politice, educnd membrii;
- monitorizeaz programe.
n fiecare societate exist cteva grupuri de interes majore: economic, politic i
guvernamental, eficiena lor depinznd n mod direct de resursele disponibile. Pe tot parcursul
procesului este foarte important ca mass-media s fie implicate n campaniile de advocacy, iar
fiecare organizaie care deruleaz campanii de advocacy trebuie s aib un plan strategic de
comunicare cu reprezentanii presei, s organizeze conferine de pres i s genereze evenimente
mediatice.
e)Strategii. Organizaia poate face o prezentare general n cadrul comunitii, prin
diverse aciuni specifice strategiilor folosite. De asemenea, liderii de campanie pot fi implicai n
discuii i sesiuni de instruire, pot disemina informaii i pot lucra mpreun pentru a coordona
membrii comunitilor s se implice n schimbarea sistemului din domeniul ales.

5.3.Tipuri de strategii de advocacy

1) Strategia de informare.Aceast strategie presupune c inta, publicul i celelalte organizaii

nu au suficiente informaii pentru a lua o decizie n privina problemei specifice abordate. Din
acest motiv, organizaia trebuie s se ocupe de informarea acestora cu privire la importana
problemei specifice.
Strategia de informare include, n general, utilizarea:
mass-media
a activitilor de promovare.
Alte tactici folosite:
ntlnirile de informare,
mesele rotunde
dezbaterile.
Scopul acestei strategii este ca publicul, ONG-urile i intele s ajung la acelai nivel de
nelegere a problemei specifice, astfel nct acestea s acioneze mpreun n favoarea rezolvrii
ei.
2) Strategia de colaborare. Aceasta presupune c preocuparea organizatorilor unei campanii de
advocacy pentru succesul campaniei este mprtit de ctre publicul larg, de ctre celelalte
ONG-uri i chiar de ctre int. Dac nu pare s existe nici o divergen major de fond, rolul
organizaiei care se ocup de campania de advocacy este s faciliteze construirea unui mesaj i a
unui curs de aciune comun pentru campanie.
Tacticile care pot fi utilizate sunt:
construirea unei coaliii,
oferirea de expertiz,
 prezentarea unor studii de caz
desfurarea unor activiti n comun (ntlniri, conferine de pres etc.).
3) Strategia de confruntare. Aceasta presupune un conflict att de puternic nct orice discuii,
negocieri sau dialog ar fi sortite eecului. intele nu recunosc (sau nu vor s recunoasc)
problema identificat de ctre comunitate. De cele mai multe ori, n astfel de situaii, dac
organizaia i atinge scopul n urma campaniei de advocacy, inta va pierde ceva. Orice
organizaie care i propune o campanie de advocacy nu trebuie s dea napoi de la utilizarea
strategiei de confruntare. Prin acesta, inta este presat s ia o decizie cu privire la problema
specific identificat.
Tacticile cel mai des folosite n cadrul unei astfel de strategii includ:
demonstraiile de mas,
grevele,
marurile ,
boicoturile.

5.4. Elemente comune activitilor de lobby i advocacy

5.4.1.Comunicarea mesajului

Definirea mesajului se bazeaz pe trei principii. Mesajul trebuie s:

- conving populaia c vor fi mbuntite simitor condiiile ei de via, n urma campaniei;
- dea populaiei sentimentul c deine putere;
- consolideze capacitatea organizaiilor de a realiza schimbri pe viitor.
Pe parcursul unui proces de lobby i/sau advocacy vor fi aplicate diferite tactici, dar
sunt necesare unele abiliti, pentru ca mesajul s ajung la destinatari pe cale direct, folosind:
- telefoane;
- scrisori;
- fluturai;
- petiii;
- baze de date computerizate;
- scrisori de mulumire.
5.4.2.Elementele unei reprezentri eficiente:

- cunoaterea procedurilor legislative i a modului n care o anumit procedur este important

pentru administraia public local vizat;
- cunoaterea procedurilor interne ale procesului legislativ, introducerea persoanelor oficiale care
pot influena problema n ageniile de stat i n Parlament;
- stpnirea unor tehnici de discurs care s conin argumente convingtoare i ncrederea n
tehnica promovat;
- capacitatea de a vorbi pe scurt i la obiect sporete gradul de succes;
- disponibilitatea de a negocia cu oficiali publici;
- crearea unor coaliii cu alte organizaii cu interese comune pentru o anumit problem;
- posibilitatea de a dezvolta anumite abiliti: ncredere, precizie, siguran i alte abiliti
eseniale pentru persoanele pe care le reprezint;
- este necesar o viziune asupra evoluiei problemei n timp - unii ani prezint oportuniti mai
bune dect alii, n privina anumitor schimbri;
- relaiile cu anumii membri ai Parlamentului nu trebuie ncheiate dac acetia au votat n trecut
mpotriva unei anumite probleme identificate. Acelai membru al Parlamentului poate susine o
alt cauz ulterior;
- valoarea micilor schimbri trebuie recunoscut - micile schimbri pot acumula beneficii, n
timp.
Primul pas necesar ntr-o campanie eficient de lobby sau advocacy l reprezint
constituirea unei agende de politici de asociere, care s conin prioritile organizaiei. n
procesul intermediar este important ca aceast agend s fie clar ntocmit i s prezinte
interesele-cheie ale membrilor.
12
5.4.3.Transmiterea mesajului legislativ ctre:
- forumul membrilor:
buletine informative cu privire la legislaie;
ntlniri anuale ale asociaiilor administraiei locale;
ateliere de lucru.
- factorii de decizie-cheie la nivelul administraiei centrale:
ntlniri oficiale;
ntlniri private;
ntlniri ale personalului, discuii.
- publicul general:
articole n presa local.

5.4.4. Diferene Advocacy-Lobby

A)Din punct de vedere al obiectivului:

Advocacy
- practicat pentru o cauza mai larga, un drept, o problema din agenda publica a comunitaii;
- promoveaza un interes public orict de mic este grupul de beneficiari.

Lobby
- practicat n general de grupurile de interese, n majoritate economice (se obine avantaj material
din modificarile legislative promovate);
- promoveaza un interes particular orict de mare este grupul de beneficiari

B)Din punct de vedere al tehnicilor de influenare:

Advocacy
- tip de persuadare mai la vedere, care de regula implica si aciuni popularizare a cauzei pe
care organizaia respectiva o susine;
- din acest punct de vedere, campania de advocacy include si aciuni de tipul lobby n sensul
tehnicilor de influenare prin comunicarea directa cu decidenii.
 ORG Decideni

Public & mass-media

Lobby
- aciuni directe ndreptate spre decideni.

ORG Decideni
Agenda publica.Agenda publica conine un set de probleme aflate la un moment dat n
discuie publica (grupuri de cetaeni, grupuri de presiune, organizaii etc.), care, n opinia unui
public interesat, trebuie sa devina obiecte ale aciunii guvernamentale.
Agenda politica.Agenda politica este cea pe care orice politician si-o contureaza, de cele
mai multe ori chiar nainte de a fi nvestit sau ales n vreo funcie. Agenda politica include lista
obiectivelor politice si ea are succes daca ine cont nu doar de calcule politice individuale sau de
grup, ci mai ales de principalele probleme de pe agenda publica, la care trebuie sa raspunda cu
soluii.
Agenda instituiei. Agenda instituiei se refera la acele probleme care au fost alese de
catre o instituie guvernamentala spre a fi rezolvate prin intermediul unor masuri specifice, n
conformitate cu prioritaile stabilite prin Programul de Guvernare, dar si cu cele identificate la
nivel politic pe parcursul actului de guvernare.
Agenda media. Agenda media face referire la subiectele de interes pentru reprezentanii
mass-media (reporteri, editori, sefi de redacie, patronat).
Agenda de advocacy.Agenda de advocacy a unei organizaii cuprinde obiectivele de
advocacy ale acesteia pe o anumita perioada.
Obiectivele de advocacy ale organizaiei se refera la acele modificari legislative care:
pot rezolva problemele organizaiei, ale constituenilor sai,
pot promova soluiile gndite de organizaie n beneficial constituenilor sai,
sprijina obiectivele strategice ale organizaiei.
 Politica publica. Politicile publice reprezinta totalitatea activitailor desfasurate de
administraia publica centrala de specialitate n scopul soluionarii problemelor de politici
publice3 identificate4. Politica publica este o (re)formulare strategica a unui cadru de referinta
privind un anumit ansamblu de masuri, cu privire la obiectivele asumate, problemele identificate
si/sau solutiile oferite5, n cadrul efortului de implementare a dezideratelor bunei guvernari,
pentru satisfacerea nevoilor existente6.
O problema de politici publice poate fi definita ca o situaie sau o circumstana care
determina o stare de insatisfacie si care solicita n mod necesar intervenia guvernamentala.
Ex: poluarea, aglomeraia din nchisori, traficul, morbiditatea, etc.
Problema de politici publice reprezinta o situaie sociala, economica sau ecologica care
necesita intervenia administraiei publice centrale de specialitate, n masura sa identifice si sa
asigure cadrul juridic necesar implementarii unei anumite soluii.
Factorul interesat este reprezentat de catre orice grup sau individ care are o relaie cu
proiectul/programul: are un interes, este - direct sau indirect, pozitiv sau negative -
influenat/afectat sau poate - direct sau indirect, pozitiv sau negativ -influena/afecta realizarea
obiectivului propus (att procesul ct si rezultatul final).
Constituentul este rezident n unitatea administrativa reprezentata sau deservita de catre
un oficial ales/numit. Constitueni (ai unui ONG) grupul pe care organizaia l reprezinta sau l
deserveste, grupul pentru care organizaia s-a constituit (deriva din misiunea, scopul
organizaiei).
Grupul inta este reprezentat de grupul/entitatea care va fi afectata pozitiv de
proiect/program/politica la nivelul scopului, cu care si pentru care proiectul/programul/politica
este formulat/a.
Beneficiarii sunt aceia care beneficiaza n orice fel de pe urma implementarii
proiectului/programului/politicii publice.

3
Problema de politici publice reprezinta o situatie sociala, economica sau ecologica care determina o stare de insatisfactie si care necesita
interventia administratiei publice centrale de specialitate, n masura sa identifice si sa asigure cadrul juridic necesar implementarii unei anumite
solutii. De exemplu: poluarea, aglomeratia din nchisori, traficul, morbiditatea etc.
4
Hotarrea Guvernului Romniei nr. 775/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind formularea, monitorizarea si evaluarea politicilor
publice
5
Pentru realizarea unor politici publice nediscriminatorii si sensibile la problemele de gen si de mediu, vezi Documentul de informare privind
egalitatea de sanse, dezvoltarea durabila si achizitiile publice, realizat n 2008 de Ministerul Internelor si Reformei Administrative, n cadrul
Programului Operational Dezvoltarea Capacitatii Administrative.
6
Definitie dezvoltata pornind de la Deborah A. Stone Policy Paradox and Political Reason (1988)
 Utilizatori finali sunt aceia care, dincolo de nivelul grupurilor inta, beneficiaza de
proiect/program/politica pe termen lung la nivelul larg al comunitaii.

5.5. Procesul politicilor publice

5.5.1. Scurta introducere in politicile publice

Procesul politicilor publice cuprinde totalitatea etapelor care, o data parcurse, au ca

rezultat final rezolvarea unei probleme de interes public. Etapele procesului politicilor publice
reprezinta diferite stadii concretizate n activitai, prin care trece o problema de politici publice,
din momentul n care ea este semnalata din interiorul sau din afara sistemului administraiei
publice si pna la rezolvarea acesteia.
Procesul de realizare a politicilor publice este complex si implica dimensiuni,
mecanisme si muli actori ntr-o reea de interrelaii. Astfel, politica publica prezinta dificultai
pentru analisti, care au elaborat numeroase modele ale procesului politicilor publice. Existena
multor direcii distincte de studiu a politicilor publice poate fi derutanta pentru oricine abordeaza
domeniul pentru prima data. Acest fapt a impus un demers de reducere a complexitaii, iar unul
dintre cele mai populare mijloace de simplificare a procesului politicilor publice este mparirea
procesului ntr-o serie de etape diferite prin analogie cu logica etapelor soluionarii practice a
problemelor.

Etapele soluionarii practice a problemelor Etape n procesul politicilor publice

Recunoasterea problemei Stabilirea agendei

Propunerea de soluii Formularea politicii
Alegerea soluiei Luarea deciziei
Aplicarea soluiei Implementarea politicii
Monitorizarea rezultatelor Monitorizarea si evaluarea politicii

5.5.2.Ciclul de politici publice

Ciclul de politici publice reprezinta succesiunea etapelor procesului politicilor publice:

n acest model:
Stabilirea agendei se refera la procesul prin care problemele vin n atenia organelor
administraiei publice;
Formularea politicii se refera la procesul prin care opiunile politice sunt formulate n
cadrul organelor administraiei publice;
Luarea deciziei se refera la procesul prin care organele administraiei publice adopta un
curs anume al aciunii sau non-aciunii;
Implementarea politicii se refera la procesul prin care organelle administraiei publice
pun politica n aplicare;
Evaluarea politicii se refera la procesele prin care rezultatele politicii sunt monitorizate
att de catre indivizi provenind din structurile de stat ct si cei care provin din societatea
civila.

5.5.3.Specificul etapelor ciclului de politici publice

5.5.4.Stabilirea agendei
Identificarea problemei are loc atunci cnd un eveniment, o persoana, un grup reusesc sa
atraga atenia asupra unei probleme, spre soluionare, prin intervenia puterii publice;
Stabilirea agendei este faza n care problema identificata este luata serios n consideraie
de catre oficiali (putere publica si politica). Nu toate problemele identificate ajung si pe
agenda politica;
Problemele care ajung pe agenda politica provin si de la o serie de instituii, organizaii,
ONG-uri din domeniu care pot avea iniiativa formularii de politici noi sau reformularii
celor deja existente; presa reprezinta o sursa importanta prin care sunt semnalate
problemele dintr-un anumit domeniu;
n acelasi timp nsa, ministerele si alte instituii publice dein informaii detaliate cu
privire la problemele ce in de aria lor de competena, fapt care i determina sa iniieze ei
nsisi demersuri pentru rezolvarea problemelor de politici care apar.

5.5.5.Formularea politicii publice

Formularea cadrului de politica publica are loc atunci cnd o anume problema ajunge sa
fie considerata de catre oficiali si cineva (o anume autoritate) dezvolta un program care sa
se refere la rezolvarea problemei;
 Sunt studiate cauzele problemei, precum si modalitaile posibile de soluionare ale
acesteia. n aceasta etapa sunt identificate, definite si selectate alternativele care vor fi
ulterior analizate prin raportarea problemelor identificate si a soluiilor posibile la
obiectivele concrete de pe agenda politica si instituionala;
Iniiatorii politicilor publice fie prin fore proprii, fie cu ajutorul specialistilor
realizeaza o evaluare preliminara a impactului, asa numita evaluare ex-ante, n care este
descris att impactul politicii asupra proceselor economice si sociale de la nivelul
societaii n general, ct si efortul financiar care greveaza bugetul de stat sau o serie de
instituii si organizaii implicate;
Practica impune elaborarea evaluarii de impact ex-ante n cel puin doua etape. Prima
evaluare preliminara se realizeaza pentru a evalua conceptele soluiilor alternative si
trebuie sa fie inclusa n documentele de politici ca evaluare a alternativelor. Dupa ce
documentul de politica publica este acceptat, n faza de implementare se impune de multe
ori o a doua evaluare a impactului n momentul redactarii actelor normative n domeniu.
Decizie
Adoptarea unei politici publice - toate eforturile pentru ca un anume program sa fie
adoptat ca si program guvernamental persoanele responsabile de luarea deciziilor
stabilesc care dintre soluiile propuse este cea mai buna, putnd fi implementata n
practica;
Calitatea informaiilor, prezentarea completa a problemelor de politica publica, precum si
structurarea clara a documentelor de politica publica sunt eseniale pentru asigurarea unui
standard ridicat al formularii alternativelor n vederea procesului decizional;
Rolul finanarii de la bugetul de stat este foarte important si trebuie definit n aceasta
etapa. Majoritatea politicilor si a actelor normative adoptate de Guvern au impact asupra
bugetului, dar n momentul adoptarii lor, Guvernul nu are niciun fel de informaii cu
privire la resursele disponibile pentru anul bugetar urmator, nici despre valoarea totala a
solicitarilor de finanare de la buget provenite de la ministerele de linie. Din acest motiv,
luarea unei decizii cu privire la propunerile de politici publice si la proiectele de acte
normative trebuie sa parcurga doua etape:
-luarea unei decizii cu privire la politica publica sau la noua reglementare,
-luarea unei decizii cu privire la alocarea finanarii pentru implementarea politicii sau a
reglementarii;
n mod normal, implementarea politicilor publice trebuie planificata nca din faza de
elaborare a documentului de politica publica n care sunt definii urmatorii pasi
importani. Aceasta prima planificare nu intra n detalii deoarece aceasta ar nsemna
irosirea resurselor n cazul n care propunerea de politica publica nu este acceptata. Planul
detaliat de implementare trebuie elaborat dupa luarea deciziei de adoptare a politicii.

Implementarea politicii publice

Este un stadiu critic de realizare a unei politici publice. Aici rolul administraiei este
decisiv. Principalele sale instrumente sunt: planificarea, managementul si coordonarea,
precum si monitorizarea si evaluarea implementarii;
Monitorizarea se realizeaza n procesul de implementare a politicii publice, cu scopul de
a asigura o implementare eficienta a acesteia si de a iniia masurile necesare de corecie.

Evaluarea politicii publice

Evaluarea ex-post a impactului politicii publice este o activitate derulata pe parcursul sau
la finalul etapei de implementare a politicii. Sunt evaluate rezultatele obinute si sunt
identificate eventuale abateri de la obiectivul planificat, depasiri ale termenelor sau ale
costurilor stabilite, etc.;
Scopul evaluarii ex-post nu este doar acela de a dezvalui erorile care au fost facute, ci si
de a recomanda cele mai potrivite soluii pentru activitaile viitoare.
 Ierarhia/ordinea etapelor de evaluare - Rossi, Lipsey & Freeman, 2004

O detaliere a modelului ciclului de politici publice este reprezentata de modelul procesual ce

propune o mparire n sase etape a procesului de realizare a unei politici publice, ncercndu-se
totodata o grupare a diverselor activitai n funcie de relaia lor cu politica publica. Rezultatul
consta n configurarea unei secvene de procese specifice politicilor publice:
Identificarea problemei - Atragerea ateniei asupra unei probleme si cererea expresa de
aciune guvernamentala;
Stabilirea agendei (captarea cu succes a ateniei factorilor de decizie) - Decizia asupra
problemelor care se vor regasi pe agenda;
Formularea de propuneri de politica publica - Dezvoltarea de propuneri pentru a rezolva
probleme specifice;
Legitimarea deciziilor de politica publica - Selectarea unei propuneri; Construcia
suportului politic pentru susinerea propunerii respective; Adoptarea propunerii prin act
legislativ;
Implementarea de politici publice - Organizarea administraiei; Stabilirea ofertei de
servicii; Stabilirea resurselor financiare prin taxe sau alte mijloace
Evaluarea de politici publice Monitorizarea implementarii programelor; Raportarea
rezultatelor (output); Evaluarea de impact (outcome); Sugerarea de metode de
mbunataire sau ajustari ale procesului de politicile publice.
Aceste circuite reprezinta modele teoretice. Nu toate politicile parcurg n realitate toate
etapele descrise mai sus. De asemenea, trebuie inut cont de faptul ca exista un flux permanent de
probleme. De multe ori se ntmpla ca n decursul etapei de implementare sa fie identificate, prin
monitorizarea implementarii, noi probleme care vor fi ulterior supuse ntregului circuit. Sau se
ntmpla ca dupa etapa evaluarii o parte dintre etape sa fie reluate folosindu-se alte metode de
atingere a rezultatelor prevazute iniial.

5.5.6.Procesul decizional

Procesul decizional poate fi studiat din mai multe perspective, dupa cum urmeaza:
din perspectiva actorilor implicai;
din perspectiva criteriilor utilizate n luarea deciziei
din perspectiva procedurilor administrative folosite n luarea deciziei.
Ct priveste prima perspectiva, indivizii sunt influenai de o varietate de factori n
momentul deciziei, fara a putea determina, din punct de vedere teoretic, importana unuia sau
altuia n luarea deciziei.
Oficialitaile publice dau frecvent declaraii cu privire la deciziile luate (discursuri,
conferine de presa, marturii, memorii etc.), dar motivele expuse fie sunt controlate de ei, fie sunt
acceptabile de catre alegatori sau de catre public, fundamentul real ramnnd de cele mai mute
ori nedeclarat.
n literatura de specialitate7 sunt prezentate cteva criterii care influeneaza politica
publica, precum:
valorile;
afilierea la un partid politic;
interesele alegatorilor;
opinia publica;
admiraia si regulile decizionale.
a) Valorile. De regula, aceste valori sunt circumscrise categoriei generice de interes
public si au fost clasificate asa cum sunt prezentate mai jos.
Valorile instituionale/organizaionale influeneaza n special factorii de decizie
birocratici. Orice persoana care lucreaza pentru o perioada ndelungata ntr-o agenie/ organizaie
devine invariabil convinsa de importana ageniei, scopurile si programele ei. Sistemul de
recompense si sanciuni i determina pe membrii ei sa promoveze si sa acioneze n concordana
cu valorile predeterminate ale ageniei/organizaiei. n consecina, deciziile luate de oficialitai
7
Mihaela Lambru - Politici Publice si Administra_ie, Bucuresti, 2006, pag. 45 (lucrare publicata pe pagina de web www.unibuc.ro)
pot fi o reflecie a dorinei lor de supravieuire a ageniei, de crestere a bugetului acesteia, de
extindere a programelor ei si de prezervare a puterii si prerogativelor. Valorile organizaionale
pot da nastere la conflicte ntre agenii cu atribuii suprapuse ori concurente.
Valorile profesionale ale personalului din cadrul unei agenii. Profesiile au tendina
de a forma anumite tendine n modul de soluionare a problemelor care sunt ulterior importate
n organizaii. Unele organizaii ajung sa fie dominate de una sau doua profesii precum
economistii (adepi ai eficienei si ai pieei) sau juristii (adepi ai guvernarii prin reglementare
juridica).
Valorile personale ghideaza si ele factorii de decizie, ca si dorina de a promova propriul
interes material sau financiar, propria reputaie sau poziie. Politicianul care accepta sa fie
influenat pentru a decide n favoarea unui interes urmareste si un interes personal. Importana
valorilor personale nu poate fi negata, nsa teoreticienii deciziei raionale exagereaza atunci cnd
sugereaza faptul ca, comportamentul oficialitailor publice este exclusiv determinat de interese
personale.
Valorile de policy. Factorii de decizie nu sunt influenai numai de interese personale,
profesionale sau organizaionale, ei pot aciona foarte bine si n conformitate cu propria viziune
despre interesul public, despre ceea ce constituie o politica publica corecta si necesara.
Parlamentarii pot vota n favoarea legislaiei privind protecia drepturilor omului deoarece sunt
convinsi de moralitatea deciziei si de faptul ca egalitatea sanselor este un obiectiv al politicii
publice viabil, chiar daca o asemenea decizie le-ar periclita cariera politica.
Valorile ideologice. Ideologiile constituie un set de credine si valori coerente si
relaionate logic care prezinta versiuni simplificate ale realitaii si ofera planuri de aciune.
Ideologia marxist-leninista a reprezentat pentru comunisti, cel puin parial, o modalitate de
raionalizare si legitimizare a politicii publice oficiale. Astfel, putem identifica elemente clare de
ideologie liberala sau social-democrata n diverse tipuri de politici. Doctrinele lor pun bazele
unor atitudini si opiuni de politica publica diferite n materie de intervenie a statului n favoarea
persoanelor dezavantajate, salariailor, minoritailor; protejarea drepturilor si libertailor civice,
mediului si a drepturilor consumatorilor.
b) Afilierea la un partid politic. Loialitatea faa de partid reprezinta un criteriu
decizional puternic pentru majoritatea membrilor Legislativului, desi acest tip de influena este
greu de separat de ali factori, cum ar fi presiunile venite din partea conducerii partidului,
convingerile ideologice si interesele alegatorilor din propria circumscripie. Afilierea la un partid
politic este un bun indicator asupra votului membrilor Legislativului. Domeniile de interes ale
partidelor au variat si ele ca interes si importana. Cu toate acestea, n multe arii o delimitare
stricta pe baza doctrinelor partidelor politice este imposibila lucrarile publice, cercetarea
medicala, comerul internaional sunt numai cteva exemple. n plus, membrii ai ambelor partide
au tendina de a promova acele proiecte generatoare de beneficii pentru zonele n care au fost
alesi (de exemplu, amplasamentul cladirilor oficiale, construirea de baraje sau autostrazi)8.
c) Interesele alegatorilor. n unele cazuri interesele alegatorilor sunt clar definite. nsa,
n foarte multe cazuri, preferinele alegatorilor sunt greu de determinat. n ultima situaie direcia
politicilor publice este data de sefii partidelor politice, n funcie de sistemul de valori promovat
de partidul n cauza. Oficialitaile publice numite pot aciona si ele n calitate de reprezentai.
Ageniile au dezvoltat relaii cu grupurile de interes si promoveaza interesele acestora n
formularea si administrarea unei politici publice. Unii comentatori au pretins chiar ca, n
realitate, organismele administrative ar putea reprezenta mult mai bine interesele particulare ale
unor grupuri dect oficialii alesi.
d) Opinia publica. Opinia publica este reprezentata de modul de percepie sau puncte de
vedere ale publicului privind aspecte/situaii de politica publica pe care oficialii le au n vedere n
luarea deciziilor. Opinia publica poate fi exprimata prin multe mijloace se includ ntre acestea
scrisori deschise oficialitailor sau presei, ntlniri si demonstraii publice, editoriale, rezultatele
alegerilor, ntlniri cu alegatorii, referendumuri etc. Cel mai frecvent nsa opinia publica este
reflectata de rezultatele unui sondaj de opinie aplicat asupra unui esantion reprezentativ al
populaiei.
5.6. Procesul de advocacy

n mod intuitiv, procesul de advocacy poate fi divizat n trei etape distincte, chiar
independente:
a) Colectarea de informaii. Prima etapa, cea a colectarii de informaii, este o activitate cvasi-
permanenta care permite si/sau circumscrie o identificare sumara sau deplina a problemei,
formularea de obiective, analizarea factorilor intersai si explorarea mai multor soluii

8
Mihaela Lambru - Politici Publice si Administratie, Bucuresti, 2006, pag. 46 (lucrare publicata pe pagina de web www.unibuc.ro)
alternative. Combinarea sau rearanjarea acestor piese ale mozaicului permite identificarea
susinatorilor si a adversarilor, dar si constituirea de coaliii.
b) Comunicarea interna. A doua etapa, cea de comunicare interna, se refera la scurte negocieri
periodice sau temporare, care au loc in cadrul (sau mpreuna cu membrii) coaliiei susinatoare,
dnd nastere unei soluii acceptate de comun acord si unui mesaj comun, solid, coerent si
indestructibil. Doar atunci cnd toi membrii susinatori sau promotori ai coaliiei vorbesc pe o
singura voce, problema are sansa de a fi promovata n mod eficient pe agenda; doar atunci se
poate trece la testul celei de-a treia etape.
c) Persuasiunea externa. Persuasiunea externa reprezinta ntlnirea decisiva cu factorii de
decizie, momentul propice pentru influenarea deciziei. Pe o problema data, aceasta a treia etapa
este, n mod normal, limitata ntr-un segment de timp foarte bine definit (cteva saptamni sau
luni), ntruct factorii de decizie avui n vedere se confrunta cu multe probleme simultan,
respective trebuie sa prezinte rezultate ct mai repede cu putina.

5.6.1.Procesul de advocacy: etapa colectarii de informaii

5.6.1.1.Prghii normative pentru procesul de advocacy. Prghiile normative pentru procesul

de advocacy cuprind att elemente de legislaie ct si norme/regulamente interne ale instituiilor
publice care fac posibila sau favorizeaza intervenia reprezentanilor societaii civile n procesul
politicii publice vizate (considernd cele 3 paliere: informare consultare - participare).
n figura urmtoare sunt exemplificate cele mai reprezentative prghii normative pentru
intervenia la diferite etape n ciclul de politici publice:
 Analiza problemei de politica publica arborele problemei si arbore al obiectivelor

5.6.1.2.Analiza problemelor:
Analiza vizeaza identificarea problemelor reale, carora parile interesate le acorda o mare
prioritate si pe care doresc sa le rezolve. De aceea, o buna analiza a problemelor asigura
"fundaia" pe care se pot dezvolta obiective de advocacy relevante.
Analiza problemelor identifica aspectele negative ale unei situaii existente si stabileste
relaiile cauza-efect ntre problemele identificate, astfel facilitnd nelegerea contextului si inter-
relaionarea dintre probleme.
Analiza este reprezentata sub forma unei diagrame n care efectele unei probleme apar n
vrf, iar cauzele ei dedesubt.
Analiza problemelor presupune urmatorii pasi principali:
Pasul 1: Scopul primului pas aceste acela de a centraliza problemele pe care parile interesate le
considera prioritare.
Pasul 2: Dintre problemele identificate este selectata o anumita problema principala.
Pasul 3: Se identifica problemele legate de problema principala.
Pasul 4: Se ncepe stabilirea unei ierarhii a cauzelor si efectelor:
problemele care cauzeaza n mod direct problema principala sunt puse dedesubt;
problemele ce reprezinta efecte directe ale problemei principale sunt puse deasupra.
Pasul 5: Toate celelalte probleme sunt apoi sortate n acelasi mod ntrebarea calauzitoare fiind
"Ce cauzeaza acest lucru?". Daca exista doua sau mai multe cauze ce se combina pentru a
produce un anumit efect, acestea trebuie plasate la acelasi nivel n diagrama.
Pasul 6: Problemele se conecteaza prin sagei cauza-efect, aratndu-se n mod clar legaturile
cheie.
Pasul 7: Diagrama trebuie revizuita si verificata daca este valida si completa.
Punctele importante de reinut n legatura cu utilizarea arborelui problemelor sunt
urmatoarele:
calitatea rezultatelor va fi determinata de persoanele implicate n analiza - implicarea
parilor interesate reprezentative, care dispun de cunostinele si aptitudinile potrivite, este
eseniala;
produsul exerciiului (arborele problemelor) ar trebui sa furnizeze o versiune solida, dar
simplificata a realitaii. Daca este prea complicata, va fi probabil mai puin utila n
indicarea pasilor de urmat n analiza. Un arbore al problemelor nu poate (si nu ar trebui)
sa conina ori sa explice complexitatea fiecarei relaii cauza-efect identificabile. O data
completat, arborele problemelor reprezinta o imagine sintetica a existenei unei situaii
negative.
5.6.1.3.Analiza obiectivelor:
Analiza obiectivelor este o abordare metodologica ce si propune:
sa descrie cum va arata situaia n viitor, dupa ce problemele identificate vor fi fost
remediate;
sa verifice ierarhia obiectivelor politicii publice;
sa ilustreze, ntr-o diagrama, relaiile mijloace-rezultate.
 "Situaiile negative" din arborele problemelor sunt transformate n soluii, exprimate ca
"realizari pozitive". Aceste realizari pozitive sunt de fapt obiective si sunt prezentate ntr-o
diagrama a obiectivelor. Aceasta diagrama si propune sa furnizeze o imagine clara a situaiei
viitoare dorite si este oglinda diagramei analizei problemei.
Principalii pasi ai acestui proces sunt:
Pasul 1: Se reformuleaza toate situaiile negative din analiza problemelor n situaii pozitive care
sunt:
- de dorit;
- realist de atins.
Pasul 2: Se verifica relaiile mijloace-rezultate pentru a se asigura ca ierarhia este valida si
completa (relaiile cauza-efect sunt transformate n legaturi de tipul mijloace-rezultate).
Pasul 3: Daca este necesar:
- se revizuiesc formularile;
- se adauga noi obiective daca acestea par sa fie relevante si necesare pentru atingerea
obiectivelor de nivel superior;
- se nlatura obiectivele care nu par potrivite ori necesare.
nca o data, analiza obiectivelor ar trebui realizata prin consultari adecvate cu grupurile
cheie de pari interesate. Informaiile obinute anterior n cadrul analizei parilor interesate
(inclusiv evaluarea capacitaii instituionale) trebuie de asemenea luate n considerare. Acestea ar
trebui sa ajute la:
- considerarea prioritailor;
- evaluarea a ct de realista este atingerea anumitor obiective;
- identificarea mijloacelor adiionale care sunt necesare pentru atingerea obiectivelor dorite.
Odata completat, arborele obiectivelor asigura o imagine sintetica a situaiei viitoare
dorite, inclusiv mijloace indicative prin care obiectivele pot fi realizate. La fel ca arborele
problemelor, arborele obiectivelor trebuie sa asigure o sinteza simpla, dar solida, a realitaii.

5.6.1.4.Analiza cmpului de fore

5.6.1.5.Analiza factorilor interesai

Factor interesat (stakeholder) = orice grup sau individ care are un interes, este
influenat/afectat, poate influena/afecta realizarea obiectivului propus.
Analiza factorilor interesai este un instrument pentru managementul strategic al
procesului de advocacy ce identifica toate persoanele, instituiile, grupurile de persoane si
grupurile de instituii afectate, preocupate sau implicate n problematica vizata de politica
publica n discuie si ia n calcul rolul factorilor interesai n determinarea politicii, n
implementarea acesteia si n ceea ce priveste rezultatele ei.
Analiza factorilor interesai este utila att n etapa de formulare a politicilor ct si n cea
de implementare:
n decursul etapei de formulare, analiza permite conceperea politicilor astfel nct
adoptarea si implementarea sa se petreaca n condiii ct mai bune si fara contestari
ulterioare.
n decursul etapei de implementare, analiza faciliteaza implicarea fiecarui grup n funcie
de contribuiile pe care le pot aduce punerii n aplicare a politicii.
 De asemenea, analiza factorilor interesai are ca scop identificarea intereselor indivizilor
si grupurilor, cantitatea si tipul resurselor pe care ei le pot mobiliza aspecte ce trebuie
considerate n momentul n care se va lua o decizie de reformulare a politicii publice.
Se recomanda ca doar acele grupuri sau actori care dein resurse reale si mobilizabile ce
pot fi aplicate pentru sau mpotriva obiectivelor de advocacy si care au interese faa de problema
respectiva sa fie luate n considerare. Ele sunt acelea care au capacitatea de a influena n mod
direct rezultatele politicii.
Actorii sau grupurile ale caror interese trebuie considerate n analiza:
Actorii/grupurile care se afla n poziii ce pot produce daune ori pot slabi autoritatea sau
suportul politic al decidentului/organizaiei.
Actorii/grupurile a caror prezena sau suport furnizeaza un beneficiu net ori ntaresc o
organizaie sau sporesc autoritatea decidentului (si capacitatea de a asigura conformarea
la decizii).
Actorii/grupurile care sunt capabili sa influeneze direcia aciunilor organizaiei sau sa se
amestece n acestea.
Pentru a sistematiza informaiile se recomanda folosirea unui instrument practic de tip
matrice. Un exemplu de matrice este cea dezvoltata n 1981 de Lindenberg si Crosby, n care
informaia pentru fiecare grup este aranjata n conformitate cu interesele acestuia, nivelul
resurselor pe care le poseda, capacitatea de a mobiliza aceste resurse si poziia grupului faa de
problema n discuie.
Matricea de analiza a factorilor interesai (Lindenberg si Crosby, 1981)

Grupul Interesul grupului Resursele Capacitatea Poziia faa de

n ceea ce priveste de a mobiliza problema
problema resursele

n prima coloana sunt specificate grupurile care vor fi afectate de politica sau de decizia
ce se va adopta.
n cadrul celei de-a doua sunt listate acele interese ale grupului care vor fi afectate.
ntrebarea la care trebuie sa se raspunda este care sunt interesele specifice ale grupului n
 ceea ce priveste politica? Este necesar sa fie selectate doar acele doua sau trei interese ori
asteptari care sunt cele mai importante.
n cea de-a treia coloana sunt notate acele resurse pe care grupul le poseda care pot fi
aduse sa susina luarea deciziei sau implementarea politicii. ntrebarile la care trebuie sa
se ofere raspuns sunt:
- Poate grupul sa ofere cunoastere sau informaii specifice?
- Statusul sau prezena grupului de o parte a problemei poate fi importanta pentru implementarea
sau blocarea acesteia?
Tipuri de resurse pe care factorii interesai le pot deine:
- Financiare si materiale. De exemplu este util de stiut daca grupurile au resurse financiare
pentru a mobiliza o campanie de lobby sau advocacy n favoarea sau mpotriva unei anumite
politici sau daca un anumit grup are influena majora asupra unei sector important al economiei.
- Acces la sau control asupra unor informaii importante. Poate grupul sa puna la dispoziie
cunostine sau informaii relevante? Deine informaii cruciale pentru conceperea unei politici
sau pentru implementare acesteia? Expertiza este n acelasi timp la fel de importanta.
- Status sau poziie sociala. Prestigiul sau statutul unui anumit factor interesat poate fi o
garanie ca politica va primi sprijinul necesar astfel nct sa si poata atinge obiectivele. Medicii
au un cuvnt important de spus cnd e vorba de politici n domeniul sanataii pentru ca se bucura
de respect n societate. Pe de alta parte, oamenii saraci sau cei dezavantajai din anumite puncte
de vedere ntmpina deseori dificultai n a manifesta o poziie ferma ntr-un sens sau altul.
- Coerciia. Sindicatele se manifesta n mod tipic prin ncetarea activitaii daca revendicarile nu
le sunt satisfacute. Angajaii serviciului public de transport nu mai circula atunci cnd
protesteaza mpotriva cresterii preului la benzina sau cnd solicita cresteri salariale.
Daca grupul poseda resurse ce pot fi aduse pentru susinere, este important de stiut daca
acesta este capabil sa mobilizeze aceste resurse repede sau mai lent. O mobilizare rapida
este avantajoasa daca problema este urgenta si mai puin avantajoasa daca impactul
acesteia este mai ndepartat. n cea de-a patra coloana trebuie notata tocmai capacitatea
de a mobiliza resursele.
n final trebuie specificata poziia grupului n ceea ce priveste problema.
 Un alt model de la care se poate porni n sistematizarea informaiilor este analiza parilor
interesate asa cum este ea recomandata n teoria Managementului Ciclului de Proiect9:

Parile Interesele si cum Capacitatea si Posibile aciuni

interesate si sunt afectate de motivarea de a orientate catre
principalele problema(e) face schimbare interesele parilor
caracteristici interesate

5.5.1.6.Colaborarea cu factorii interesai:

Analiza factorilor interesai asista n identificarea acelor actori

(instituii/organizaii/persoane) cu importana strategica n activitatea de advocacy ce-i urmeaza.
Sprijinul actorilor politici cheie este important ntr-o campanie de advocacy acest
sprijin este necesar pentru realizarea reformelor/schimbarilor pe care campania le va promova si
este crucial sa se stabileasca o relaie de conlucrare nca din start. Implicarea actorilor politici
cheie ntr-un dialog nca de la conceperea proiectului creste semnificativ sansele ca acestia sa fie
deschisi la promovarea recomandarilor/reformelor ce reies din proiect.
Abordarea acestora nca din stadiul de elaborare a conceptului proiectului de advocacy
este un element cheie pentru succesul demersului. Pot fi astfel identificate persoane-resursa cu
care se construieste n timp un dialog/o relaie care poate contribui semnificativ la calitatea si/sau
cantitatea informaiilor disponibile si, astfel, la rezultatele si credibilitatea demersului.
Colaborarea cu factorii interesai trebuie susinuta n timp prin:
Meninerea dialogului oferirea posibilitaii de a oferi feedback si recomandari privind
conceptul de proiect dezvoltat;
Informarea periodica privind desfasurarea proiectului (inclusive provocarile ntmpinate)
si rezultatele obinute;
Implicarea activa n evenimentele organizate n timpul si/sau ulterior proiectului;

9
http://ec.europa.eu/europeaid/reports/pcm_guidelines_2004_en.pdf
 Iniierea/ncurajarea dezbaterilor pe marginea rezultatelor proiectului si
recomandarilor/soluiilor dezvoltate.
Pentru a spori efectele analizei factorilor interesai att pentru etapa de planificare, ct
mai ales pentru etapele ulterioare de comunicare externa si persuadare din cadrul campaniei de
advocacy, este bine daca se foloseste o matrice adaptata obiectivului general de advocacy, n
combinaie cu alte metode ale managementului strategic: harta politica, analiza jocului de putere
etc.

5.6.2.Procesul de advocacy: etapa comunicarii interne

5.6.2.1.Abordarea strategica a formarii unei coaliii/reele

Eficienta coalitiilor nu vine de la sine, inainte de demararea eforturilor de advocacy ale

unei coalitii, membrii trebuie:
sa contureze identitatea coalitiei,
sa-si dezvolte abilitatile de comunicare in grup,
sa se organizeze,
sa-si structureze si sa-si planifice eforturile,
sa-si defineasca procesul de luare a deciziilor,
sa contabilizeze abilitatile si resursele aduse in coumun de catre membrii,
sa gestioneze eficient resursele.
Constituirea de coalitii este o tehnica de advocacy indispensabila in cazul abordarii
strategiei de colaborare in demersul campaniei de advocacy.
Strategia de colaborare presupune ca preocuparea personala pentru succesul campaniei
este impartasita de catre publicul larg, de catre celelalte ONG-uri si chiar de catre tinta (tintele)
campaniei, in concluzie rolul organizatiei fiind sa faciliteze construirea unui mesaj si a unui curs
de actiune comun pentru campanie.
Tacticile ce pot fi utilizate includ:
construirea de coalitii,
oferirea de expertiza si de sprijin altor entitati promotoare ale schimbarii dorite,
desfasurarea in comun a unor actiuni (intalniri, conferinte de presa etc.)
 Folosirea unei strategii de colaborare inseamna de fapt munca in echipa. Multe
organizatii au valori comune cu ale organizatiei si aceasta isi va atinge scopul mai repede si mai
eficient lucrand impreuna cu ele, decat incercand sa-si atinga scopul singura.
Folosirea strategiilor de colaborare inseamna, in acelasi timp, evaluarea tuturor aspectelor
societatii si utilizarea tuturor persoanelor implicate in implementarea campaniei. In afara de
public si alte ONG-uri, exista si alte sectoare ale societatii care pot fi implicate in problema,
exista modalitati de a implica si alte entitati - fie ca sustinatori, fie ca finantatori ai cauzei
campaniei.
Coalitiile care apar in urma implementarii unei strategii de colaborare sunt corpuri
tranzitorii, dar care se pot transforma in coalitii permanente pentru o anumita problema specifica.
Aceia care au participat deja la construirea unei coalitii stiu ca nu este usor, chiar daca valorile si
scopurile sunt comune.
Intrebari care se adreseaza atunci cand se adopta o strategie de colaborare:
Care sunt punctele personale tari si care sunt punctele slabe?
Ce va castiga campania din utilizarea unei strategii de colaborare?
Care ar trebui sa fie membrii coalitiei?
Ce resurse si ce tip de expertiza vor aduce membrii coalitiei in campanie?
Va afecta asocierea cu un grup sau cu o persoana anume in mod negativ campania?
Cum ii va afecta folosirea unei strategii de colaborare pe membrii organizatiei?
Care ar putea sa fie motivatiile altor ONG-uri si ale oficialitatilor guvernamentale pentru
a se alatura campaniei ? Care este interesul lor propriu?
Ce tipuri de strategie veti folosi pentru a implica alte ONG-uri, agenti economici si
oficialitati guvernamentale?
Cata instruire asupra problemei de politica publica este necesara pentru partenerii nostri
inainte ca noi sa putem inainta in strategie?
Exista anumite persoane de care avem nevoie in campania noastra care ne pot ajuta sa ii
influentam pe ceilalti sau pe tintele noastre?
Pot fi grupurile care vor fi create destul de omogene?
Ce tipuri de mecanisme de luare a deciziilor vor fi intrebuintate?
Colaborarea este o sabie cu doua taisuri, pe langa multiple avantaje, are si dezavantaje.
Ambele categorii trebuie atent cantarite inainte de aderarea la un efort colaborativ.
 Avantaje Dezavantaje
Putere numerica VIZIBILITATE mai Conflicte legate de teritoriu, concurenta intre
multe sanse de reusita, impact mai mare participanti, (pestele mare inghite pe cel
mic)
Consolidarea imaginii Cine isi asuma rolul de coordonare a coalitiei?
-> conflicte, compromisuri
Eliminarea dublarii efortului, eliminarea Contributie inechitabila
concurentei pentru aceleasi resurse financiare
Cresterea resurselor, mai multe organizatii Comunicare greoaie, divergente de idei -> se
implicate inseamna mai multe resurse umane, consuma mai mult timp in luarea deciziilor
logistice, informationale si financiare
Diversitate schimb de experienta, Nevoie de proceduri, reguli interne -> se
schimb de knowhow, reies mai multe idei si consuma mai mult timp
tactici creative, abordari inovatoare
Imbunatatirea comunicarii intre membrii
coalitiei, concretizata si
in alte inintiative ulterioare
Diviziunea muncii distribuirea
responsabilitatilor in functie de expertiza &
capacitate

Coalitiile pot duce la multe compromisuri pe parcursul unei campanii de advocacy. De

exemplu, unele organizatii pentru care lucrati prefera sa foloseasca tactici dure si agresive (de
confruntare) in vreme ce altele prefera sa-si indrepte eforturile spre negocieri pentru atingerea
scopurilor campaniei.
Intr-o coalitie pot aparea si probleme datorate diferentei de marime si reputatie a fiecarui
membru al coalitiei. Daca lucrati cu ONG-uri mai mari si mai solide, campania de advocacy
poate fi atribuita acestora datorita marimii si reputatiei lor. In acest caz, chiar daca inaintati in
campania pe care o desfasurati, aceasta poate sa insemne o ramanere in urma a organizatiei dvs.
Chiar mai grav, in cadrul acestui proces, organizatiile mai mari pot inghiti organizatiile mai mici.
 In ciuda acestor dezavantaje ale strategiilor de colaborare, exista multe aspecte pozitive.
In mod cert, mesajul dvs. poate ajunge la mai multe personae si campania dvs. poate avansa mai
repede daca va angajati in strategii de acest tip. O strategie de colaborare da nastere mai multor
idei si tactici creative si interesante. Aceste tactici noi vor conduce la dezvoltarea calitatilor de
lider pentru membrii organizatiei dvs. implicati in conducerea campaniei. Ei pot studia modul in
care alte sectoare ale societatii sau alte ONG-uri abordeaza problemele lor specifice ceea ce va
duce la consolidarea organizatiei.
Un avantaj important al strategiilor de colaborare il constituie cresterea resurselor,
mai multe organizatii implicate inseamna mai multe resurse umane, logistice si financiare pentru
campanie. Atunci cand va angajati intr-o strategie de colaborare, este absolute necesar sa aveti un
mediator de coalitie eficient. Acesta este persoana care va poate ajuta sa ajungeti la o abordare
comuna, in ciuda intereselor diferite.
Mediatorul de coalitie este foarte important mai ales atunci cand campania dvs. implica
toate sectoarele societatii (civil, economic si guvernamental). Chiar daca dvs. sunteti initiatorul
strategiei de colaborare, trebuie stabilite de la inceput regulile de baza ale modului de luare a
deciziilor si regulile de colaborare. Este votul unui grup mare care participa cu multi bani si
resurse umane la fel de important ca si votul unui grup mai mic, nou infiintat si sarac? La aceste
intrebari trebuie gasite raspunsuri chiar de la inceput in cadrul planificarii strategiei.
Cauzele cele mai frecvente pentru care coalitiile esueaza:
Dificultati in ajungerea la un consens si mentinerea/respectarea deciziei luate
Lipsa de incredere in colegii de coalitie
Lipsa resurselor
Fixarea unor obiective nerealiste dorinta de a face prea multe in timp scurt
Renuntarea la implicare
Atacuri din exterior.
Modalitati de prevenire:
1. Aduceti-va permanent aminte ca nu toi colegii de coalitie gandesc si actioneaza neaparat
la fel ca dumneavoastra, nu au acelasi stil de lucru - si acesta e un lucru bun living
diversity & rabdare
2. Se lucreaza cu tot grupul la dezvoltarea misiunii, obiectivelor, strategiilor, planului de
actiuni.
 3. Stabilirea canalelor de comunicare si a regulilor de comunicare exista sisteme de
inregistrare a informatiilor si de diseminare in randul membrilor la/din timp. O buna
comunicare asigura transparenta lucrului in coalitie, un climat de incredere reciproca si
mentinerea motivatiei grupului prin minimizarea neintelegerilor si rapida rezolvare a
diferentelor de opinie.
4. Toti membrii coalitiei trebuie sa fie mediatizati pentru activitatile realizate, respectand
insa interesul propriu al fiecarei organizatii. Coalitia poate avea un antet special sau poate
folosi antetul organizatiei principale.
5. Anticipati ce se poate intampla in cazul in care partenerii ies din coalitie.
6. Indiferent de cat de bine intentionati sunteti, veti fi acuzati ca fiind doar reprezentanti ai
anumitor interese. Fiti pregatiti sa demonstrati ca reprezentati o mai larga categorie de
interese.
7. Apelarea la un facilitator extern cu experienta recunoscut de catre toti/majoritatea
membrilor coalitiei.
8. Asigurarea unui proces de luare a deciziei participativ si transparent. Daca procesul de
luare a deciziilor nu este clar acest lucru va duce la frustrari si lipsa de incredere, mai ales
daca membrii coalitiei nu se intalnesc in mod regulat.
9. Revederea periodica a viziunii comune si a obiectivelor setate.
10. Planificare in detaliu, dar finalizata printr-un plan user-friendly si simplu de monitorizat.
11. Planificarea financiara a coalitiei si dezvoltarea unor alternative pentru accesarea
fondurilor disponibile: dezvoltarea de proiecte integrate - realizarea de propuneri de
finantare in parteneriat;
12. Elaborarea unei structuri de lucru flexibile, care sa faciliteze lucrul in coalitie - conducere
situationala si impartita intre membrii / rotatia rolurilor multe persoane detin roluri si
responsabilitati de conducere se poate adopta un model de organizare cu mai multe
comitete (task-forces)10:

10
Centrul de Resurse pentru Participare Publica (www.ce-re.ro) Manual de advocacy ce se bazeaza pe lucrarea Organizing for Social
Change, Midwest Academy, de Kim Bobo, Jackie Kendall si Steave Max.
 Comitetul de conducere (steering committee) este responsabil pentru stabilirea
strategiei generale si a viziunii campaniei de advocacy a coalitiei si trebuie sa includa cel
putin un membru din celelalte comitete.
Comitetul de relatii externe - este responsabil cu comunicarea atat cu mass media cat si
cu membrii coalitiei. Acest comitet realizeaza dosarul pentru presa, elaboreaza
comunicatele, organizeaza conferintele de presa si trimite scrisori membrilor coalitiei sa
se implice in diverse actiuni.
Comitetul de lobby - sau comitetul legislativ, decide cine sunt si cine ar trebui sa fie
sustinatorii legii si elaboreaza un plan de actiune pentru a promova legea in Parlament.
Acest comitet trebuie sa-i identifice pe sustinatorii propunerii dar si pe acei lideri care pot
ajuta campania.
Comitetul de cercetare a legislatiei si de elaborare a proiectului de lege - trebuie sa
decida punctele cheie care sunt esentiale in noua lege, sa cerceteze initiativele similare
din trecut sau din alte tari si sa lucreze pentru a prezenta propunerea de schimbare sub
forma de proiect sau lege.
Dezvoltarea cadrului coalitiei si considerarea tuturor punctelor de mai sus va necesita
timp si efort din partea membrilor coalitiei, dar investitia va fi recompensata printr-o functionare
mai eficienta a coalitiei si prin surmontare multor provocari din timpul lucrului in coalitie.
Astfel, dupa agrearea elementelor de management al coalitiei, toate resursele vor putea fi
alocate atingerii obiectivului de advocacy.

5.6.3.Procesul de advocacy: etapa persuadarii externe

Persuasiunea - Abilitate cheie pentru relaionarea cu factorii de decizie.

Persuasiunea = o forma de influena sociala prin care oamenii sunt convinsi sa adopte un anumit
tip de gndire sau o anumita atitudine prin intermediul unor tehnici de natura raionala sau
afectiva.
Pentru un lobbyist capacitatea de a persuada intele de advocacy constituie unul din
criteriile "eficienei" sale.
A gasi metodele potrivite pentru a fi persuasiv nsemna a lua n calcul 3 elemente de
baza:
 Ethos se refera la credibilitatea vorbitorului si la capacitatea de a convinge pe baza
reputaiei. Un vorbitor care dobndeste usor credibilitate din partea publicului are sanse
mai mari de a fi ascultat cu atenie si astfel de a convinge. A determina o atitudine
deschisa si chiar ncrezatoare din partea publicului poate chiar compensa anumite carene
n exprimarea unor raionamente.
Logos se refera la persuasiunea care decurge din abordarea logica si argumentata a
discuiei. Raionamente, dovezi, demonstraii stiinifice, explicaii, toate sunt intenionate
sa modifice concepia publicului despre un anumit subiect, si mai departe sa influeneze
si convingerile si atitudinile. Claritatea firului gndirii si varietatea tipurilor de
raionamente si dovezi sunt eseniale pentru a persuada.
Pathos face apel la emoiile ascultatorului si se axeaza pe determinarea unor reacii la
nivel afectiv. Tot ce ine de sfera creativa si sentimentala, de la reclame la propaganda si
de la tradiie la credine acioneaza asupra atitudinii n primul rnd cu ajutorul afectelor si
mai puin sau chiar deloc cu ajutorul raiunii. Apelul la emoiile publicului poate fi
salvator n anumite momente, dar si o alegere riscanta - emoia este un element mult mai
fluctuant si puin predictibil dect raiunea).
Credibilitatea = percepia pe care o are publicul privitor la nivelul de ncredere care se poate
acorda spuselor unui vorbitor. Credibilitatea este un element cheie al influenarii. Credibilitatea
nu este un dat de la natura, ci o calitate care poate fi influenata, exersata si ntr-o oarecare
masura controlata. Putem vorbi despre doua tipuri de credibilitate: cea exterioara si cea
interioara. Credibilitatea reprezinta produsul a ceea ce inta cunoaste deja despre lobbyist cu
privire la profesie, experiena, statut social etc., dar ine n egala masura de experiena directa a
comunicarii dintre lobbyist si inta, si este cea care conteaza cel mai mult. Abilitatea de a proba
credibilitate n toate interaciunile este una absolut necesara unui bun lobbyist (se filmeaza
permanent!).
James McCoskey, profesor al Departamentului de Comunicare de la Universitatea din
Alabama, identifica trei componente ale credibilitaii, si propune cteva recomandari pentru
dezvoltarea fiecareia dintre ele:
a. Competena - ori de cate ori avei ocazia prezentai-va scrisorile de recomandare:
Menionai experiena sau cunostinele nsusite care va ndreptaesc sa vorbii despre o
anumita tema,
 Aducei in sprijinul spuselor voastre ct mai multe surse (iar daca nu se cunosc, subliniai
competenta surselor),
Dovedii competena si rigoare n intervenii pentru a transmite publicului faptul ca
stapnii perfect subiectul despre care vorbii - oferii informaii competente si relevante
la nivelul asteptarilor create!
Fii ct mai precisi! Precizia construieste ncredere.
Nu atragei atenia asupra inadvertenelor pe care le comitei. Nu va ntrerupei discursul
pentru a spune Am gresit mai devreme cnd menionam ca..., mi cer scuze... sau
Unde ramasesem? n multe situaii publicul nu observa anumite greseli dect daca
atragei atenia asupra lor.
Folosii marturii.
Avei grija cu cine va nsoii, ca transmit cine suntei!
b. Caracterul - subliniai pe ct posibil obiectivitatea si preocuparea pentru interesele
auditoriului. Aratai respect si curtoazie pentru convingerile si valorile auditoriului si probai
sinceritatea. Prezentai si reversul medaliei pe care o promovai - prezentai ambele pari ale unei
probleme chiar daca susinei o anumita poziie, avei mai multe sanse de a fi tratat cu ncredere
daca acceptai ca anumite lucruri pot fi conforme cu partea prezentata de partea adversa -
nimanui nu-i plac persoanele care susin ntotdeauna ca numai ele au ntotdeauna dreptate!. Orice
ncercare de a duce de nas publicul risca sa fie depistata si ntreaga ncredere de care va
bucurai la un moment dat sa dispara (ncrederea se cstiga n ani si se pierde ntr-o secunda!).
Spunei ce vei face si facei ceea ce ai spus.
c. Carisma - nu este o chestiune care sa poata fi educata - exista sau nu - ine de personalitatea
vorbitorului. Totusi, putei influena atitudinea publicului daca avei o orientare pozitiva faa de
situaia de comunicare transmisa verbal si non-verbal. Demonstrai hotarre si sigurana n
susinerea propriului punct de vedere. Fii entuziasti, aratai ca va pasa! Liniile directoare de mai
sus nu va garanteaza succesul instantaneu, credibilitatea este un proces in derulare necesita
construcia permanenta n ochii celorlali a imaginii unei persoane pe care ei se pot baza.
ncercai sa ntreinei o reputaie generala care sa genereze credibilitate: probnd n mod
constant competena si caracterul. Plus, majoritatea oamenilor va vor accepta ideile mai usor
atunci cnd aratai suficient interes pentru ei ca persoane.
 Tehnici de influenare11:
1 Reciprocitate . ntotdeauna ne simim obligai sa raspundem adecvat, atunci cnd ni se face o
favoare, cnd primim un cadou sau o invitaie. Natura umana are proprietatea unica de a fi creat
un foarte dezvoltat sistem de ndatoriri sociale care decurg din regula reciprocitaii. Daca cineva
ne-a facut o favoare, nseamna ca ne place sau ne respecta si, ntruct suntem fiine infatuate,
dorim sa pastram legatura cu o persoana care ne satisface orgoliile personale prin urmare, le
vom returna favorurile, pentru a mai primi si alte validari exterioare, ulterior.
2 Angajament si consecvena. Odata ce am ales un anumit lucru sau am luat o anumita poziie,
ne supunem unui sistem complex de presiuni si/sau constrngeri, att personale, ct si
relaionale, care ne determina sa ramnem consecveni cu linia pe care am adoptat-o de la
nceput. Att angajamentul ct si consecvena provin din nevoia interna de a ne dovedi noua
nsine, dar si celorlali, ca am facut o alegere justa, legitima sau utila, respectiv ca ne asumam
riscurile, ntruct eram constieni de ele cnd am facut alegerea.
3 Validarea sociala. ntotdeauna consideram ca un comportament este corect ntr-o situaie data,
daca vedem ca si ceilali (ct mai muli dintre ei) acioneaza n acelasi fel. Observarea
comportamentului celor din jur este unul din cele mai importante moduri care ne ajuta sa dam
raspunsul corect la ntrebarea Cum trebuie sa ma port n aceasta situaie? Validarea sociala a
comportamentului nostru de catre ct mai muli dintre semenii nostri ne satisface orgoliul
personal si ne ntareste sentimentul ca aparinem unui grup select, de oameni cu scaun la
cap.
4 Atracia. Oamenii atragatori au un avantaj incontestabil n relaiile sociale. Deseori, o singura
caracteristica pozitiva a unei persoane domina modul n care percepem acea persoana si pe alte
planuri. n general, ne plac mai mult persoanele care ne sunt similare, indiferent daca e vorba de
opinii, personalitate, condiie sociala sau stil de viaa. Aici ntlnim, n mod evident, satisfacerea
prin validarea concomitenta a preconcepiilor pe care le avem faa de afinitai si aversiuni n
relaii inter-umane, dupa cum este vorba, deopotriva, si de validare sociala.
5 Autoritatea. Sistemul organizarii sociale se bazeaza pe sophisticate structuri/ierarhii de
autoritate care ne ofera sigurana, ordine, resurse si ne apara de eventualitatea unei societai
anarhice. Prin urmare, suntem nvaai sa credem, nca de mici, ca este bine sa ne supunem
autoritailor n drept si ca este total gresit sa nesocotim autoritaile. Pentru ca poziia de autoritate

11
Robert E. Cialdini, Weapons of Influence (tradusa Psihologia persuasiunii), 1973-1993
a unei persoane i confera, foarte probabil, informaie si putere, pare absolut normal sa ne
supunem voinei/autoritaii lor, mai ales daca aceasta autoritate este legitima.
6 Precaritatea (raritatea sau indisponibilitatea resurselor). Suntem nvaai sa preuim mai mult
lucrurile care sunt insuficiente, rare sau indisponibile. Ocaziile ni se par cu att mai valoroase cu
ct sunt mai puin disponibile tuturor. Poteniala indisponibilitate, probabilitatea pierderii sau
numarul limitat al obiectelor dintr-o serie sunt o caracteristica foarte convingatoare pentru
cresterea valorii pe care o atasam acelui lucru sau acelei persoane. Prin urmare, ne motiveaza
mai puternic gndul ca am putea pierde ceva, dect gndul ca am putea cstiga ceva de o valoare
echivalenta, sau chiar mai mare.

5.7. Metode si tehnici de advocacy

5.7.1. Formarea de coaliii/reele

Coaliie = o aliana temporara ntre indivizi sau organizaii, care decid sa conlucreze pentru
atingerea unui obiectiv comun. Coaliiile se pot denumi aliane, uniuni, confederaii, consilii etc.
Reea = indivizi sau organizaii care fac schimb de informaii, idei, resurse sau servicii pentru a-
si atinge obiective individuale sau de grup.
Reele de advocacy = grupuri de organizaii si indivizi ce lucreaza mpreuna pentru a influena
schimbarea/adoptarea unor legi, politici, regulamente pe o anumita tema de interes comun.
Formarea de reele, de coaliii este o modalitate eficienta de a mbunatai campania de
advocacy si de a comunica membrilor comunitaii, reprezentanilor alesi si guvernamentali,
precum si n mass-media, faptul ca exista o preocupare pentru rezolvarea unei anumite probleme
si ca exista o voina comuna n acest sens. Formarea de reele, de coaliii devine un mod esenial
de a stimuli interaciunea si colaborarea ntre diverse grupuri de interese si ntre diversi lideri ai
comunitaii.
n aceasta era, n care lipsa resurselor devine tot mai acuta, coaliiile au devenit un motor
pentru abordarea eficienta a problemelor complexe si nevoia de colaborare si coordonare ntre
organizaii, care este un aspect ce nu mai poate fi ignorat, mai ales din prisma urmatoarelor
motive:
Coaliiile asigura un impact mai mare prin punerea n comun a susinatorilor si prin
resursele atrase;
Coalizarea reduce riscul duplicarii eforturilor si al competiiei pentru aceleasi resurse din
comunitate.
n acelasi timp, nu ntotdeauna este util/eficient sau timp suficient pentru formarea si
utilizarea unei coaliii/reele mai ales pentru probleme care pot fi soluionate mai degraba prin
activitai de lobby dect prin campanii de advocacy ample.

5.7.2.Media Advocacy

Media advocacy reprezinta utilizarea strategica a mass-mediei ca resursa pentru

promovarea unei iniiative de politica publica. Media advocacy se foloseste ori de cate ori mass-
media devine o arena pentru promovarea sau contestarea politicilor publice.
Mass-media este un mijloc foarte eficace de a exercita presiuni n cadrul campaniei de
advocacy ntruct, de obicei, contactul direct cu factorii de decizie nu este suficient. n acelasi
timp, presa este un mijloc important de a obine sprijinul altor instituii pentru o anumita
problema specifica.
Stirile din mass-media reprezinta mediul de lucru cel mai propice pentru media advocacy
datorita fondurilor limitate de care dispun organizaiile care sunt implicate n campania de
advocacy.
Relaiile cu presa nu se stabilesc deci la ntmplare, necesita mult efort si profesionalism
pentru construirea unor relaii durabile cu mass-media. Astfel, organizaiile neguvernamentale
trebuie sa stie care sunt metodele folosite n domeniul relaiilor publice si cum pot fi folosite n
atingerea scopului propus n cadrul campaniei de advocacy.
De cele mai multe ori este dificil sa se capteze atenia presei asupra unei anumite
probleme specifice - reporterii trebuie informai asupra problemei n cauza si doar dupa aceea
convinsi de nsemnatatea ei. Orict de greu ar fi sa determine presa sa scrie despre ei,
organizatorii campaniilor de advocacy trebuie sa contacteze ziaristii de pe poziia unor posesori
de stiri interesante / povesti captivante.

De reinut: scopul final al unei campanii de media advocacy este promovarea

obiectivului de advocacy. O campanie eficienta de media advocacy nu poate fi nceputa fara a
nelege modul n care problema specifica este corelata cu sistemul de valori al publicului; numai
n acest fel se pot concepe acele mesaje pentru mass-media care pot sa mareasca sprijinul de care
va bucurai din partea opiniei publice.

5.7.3. Informarea publicului, campanii de constientizare, programe de instruire

Sunt aciuni de popularizare a cauzei n rndul populaiei, a liderilor de opinie pentru a

cstiga bunavoina si sprijinul unui numar ct mai mare de oameni (n special a reprezentanilor
mass-media si a personalitailor publice).
Exemple: audieri publice, dezbateri publice, campanii de petiionare, campanii de cari
postale, organizare de evenimente, sesiuni de informare, programe de instruire.

5.7.4.Realizarea de cercetari, publicarea de studii, rapoarte si diseminarea

concluziilor

Aceasta tehnica de advocacy este eseniala n demersul persuasiv, ntruct consolideaza

expertiza organizaiilor si le asigura un avantaj net n nelegerea problemei vizate n toata
complexitatea sa si, astfel, asigura credibilitatea soluiilor promovate.
Implica aciuni de genul:
investigarea unor teme de interes public,
participarea prin cercetari de politici publice la fundamentarea demersurilor de advocacy,
la formularea politicilor publice.
Cercetarile sunt orientate catre formularea unor recomandari practice promovate apoi n
cadrul dezbaterilor cu actorii direct implicai n procesele de elaborare a politicilor publice n
Romnia.
Aceasta tehnica include monitorizarea instituiilor publice si monitorizarea implementarii
politicilor publice aciuni eseniale pentru nelegerea realitailor si mecanismelor mediului
politico-administrativ si propunerea de soluii n cunostina de cauza.
Cu ajutorul informaiilor care se pot obine prin monitorizare, organizaiile vor fi mai
eficiente n demersuri viitoare de implicare n procesul decizional n iniiative viitoare de
advocacy.

5.7.5.Advocacy prin intermediul instanelor judecatoresti (procese test)

Aceasta tehnica implica identificarea si aducerea n atenia publica si a instanelor de

judecata a unor cazuri a caror rezolvare depaseste interesul individual, avnd potenialul de a
afecta n mod pozitiv grupuri largi de oameni. Ca urmare, cazurile sunt selectate dintre acele
spee ce ilustreaza un model sistematic de comportament al instituiilor publice sau private,
neconcordant faa de obiectivele urmarite. Aceste cazuri pot crea un precedent cu impact pozitiv
asupra societaii.
Astfel de aciuni maresc gradul de constientizare n ceea ce priveste schimbarile
legislative sau neaplicarea corecta a legii, promoveaza liberul acces la justiie si, totodata,
ncurajeaza societatea civila sa ia atitudine atunci cnd observa ncalcari ale drepturilor
fundamentale.
Prin promovarea acestor litigii strategice, se urmareste schimbarea jurisprudenei si
interpretarii date textelor legale n vigoare ce contravin Constituiei sau normelor internaionale,
precum si modificarea practicilor locale si politicilor publice necorespunzatoare. Astfel, prin
iniierea si cstigarea acestor procese test, se doreste provocarea unor schimbari legislative si de
atitudine ale instanelor de judecata si ale corpului de avocai, deschiznd astfel drumul iniierii
unor aciuni similare din partea altor personae ale caror drepturi au fost ncalcate sau a
organizaiilor neguvernamentale interesate.
 Celelalte obiective urmarite vizeaza educarea cetaenilor cu privire la drepturile pe care le
au, asupra existenei cadrului legal care le apara, precum si n privina identificarii si corectarii
acelor neajunsuri ale cadrului legislativ care permit ncalcarea libertailor fundamentale ale
omului.

Metodele si tehnicile de advocacy recomandate pentru fiecare dintre etapele ciclului de

politici publice, n funcie de caracteristicile etapelor:

Etapa din ciclul de politici Tehnici de influenare

publice
 Stabilirea agendei Realizarea de cercetari,
publicarea de studii, rapoarte,
diseminarea concluziilor,
Informarea publicului, campanii
de constientizare,
Media advocacy,
Formarea de coaliii/reele,
Lobby,
Negociere.
Consultari cu experii
Formularea politicii publice guvernamentali,
Lobby, negociere,
Redactarea de documente de
politici
publice,
Organizarea de audieri publice,
dezbateri publice, evenimente
gen mese rotunde.

Etapa din ciclul de politici Tehnici de influenare

publice
Decizie Lobby, negociere.

Implementarea politicii Monitorizarea implementarii politicilor

Publice
publice,
Informare, constientizare, educare
public si reprezentani ai administraiei
publice,
Advocacy prin intermediul instanelor
judecatoresti.
 Informare, constientizare, educare
public si reprezentani ai administraiei publice

Evaluarea politicii publice Consultari cu experii guvernamentali,

Lobby, negociere,
Redactarea de documente de politici
publice,
Organizarea de audieri publice,
dezbateri publice, evenimente gen
mese rotunde.

Bibliografie

1. Brian W. Hogwood, Lewis A. Gunn Introducere n politicile publice, Editura Trei,

Bucuresti, 2000
2. Bruce L. Smith - Public Policy and Public Participation: Engaging Citizens and Community
in the Development of Public Policy, BLSmith Groupwork Inc.,2003
3. Deborah A. Stone - Policy Paradox and Political Reason, 1988
4. Michael Howlett, M. Ramesh Studiul politicilor publice: Cicluri si subsisteme ale
politicilor, trad.engl. de Stela Tinney, Editura Epigraf, Chisinau, 2004
5. Miroiu, A., Radoi, Mirelle, Zulean, M. Politici publice, Editura Politeia - SNSPA,
Bucuresti, 2002
6. Nader K. Tadros - Advocacy Concepts and Practices Handbook a Practical Guide to
Advocacy Groups, suport de training, 2006, World Learning Romnia
7. Nash, Robert, Alan Hudson, Cecilia Luttrell Mapping Political ContextA Toolkit for Civil
Society Organisations London, UK: Overseas Development Institute, 2006
8. ***, World Learning Romnia - Advocacy Concepts and Practices, suport de training, 2006
9. Institutul European din Romnia - Managementul ciclului de proiect : manual, Editura
Blueprint International, 2003
10.Institutul Intercultural din Timisoara Manual training Tehnici de mediere si negociere,
Timisoara, 2006
11.www.advocacy.ro
12.www.bunaguvernare.eu
13.www.ce-re.ro
14.www.crj.ro
15.www.ipp.ro