1.

Şomajul voluntar este determinat de:

a) nivelul salariului de pe piaţa muncii;
b) întreruperea activităţii unei firme din lipsă de comenzi;
c) de imposibilitatea de a găsi un loc de muncă acceptând deliberat salariul curent
adică salariul acceptat de cei care lucrează;
d) de înlocuire a vechilor tehnici şi tehnologii cu altele noi precum şi de fuziune a
unor firme care prin aceasta restrâng locurile de muncă;
e)de progresele tehnico-economice deosebite, de criza energetică, sau importante
fenomene social-politice.
. Răspuns corect "a" v este propriu celor care decid în mod deliberat să înceteze
să lucreze fie pentru că apreciază că salariul este prea mic şi preferă timp liber să-şi
însuşească o nouă meserie, fie pentru că sunt în căutarea unui loc de muncă mai
bine remunerată.
Răspunsul "b" incorect v reprezintă şomajul tehnic.
Răspunsul "c" incorect v reprezintă şomajul involuntar.
Răspunsul "d" incorect – reprezintă şomajul tehnologic.
Răspunsul "e" incorect – reprezintă şomajul structural
2. Populaţia ocupată a unei ţări este de 9 milioane persoane şi reprezintă 80%
din totalul populaţiei apte de muncă. Să se determine numărul populaţiei apte
demuncă.
a) 11.250.000;
b) 11.000.000;
c) 7.200.000;
d) 45.000.000;
e) 16.000.000.

Rezolvare:
Populaţia ocupată reprezintă 80% din totalul populaţiei apte de muncă care este de
9.000.000. Populaţia ocupată = populaţia aptă de muncă - populaţia care nu
lucrează (şomeri).
Întrucât populaţia aptă de muncă reprezintă 80% din totalul populaţiei ocupate.
Populaţia aptă de muncă=9.000.000 / 80% x 100 = 11.250.000 persoane
3. Salariaţii unei firme au primit în anul 1999 salariul de 250.000 u.m. de
persoană; în anul 2000 indicele preţurilor a crescut cu 15% faţă de 1999. Ce
salariu trebuie să negocieze cu patronul firmei pentru a nu-şi modifica
salariul real?
a) 287.500;
b) 575.000;
c) 475.000;
d) 350.000;
e) 450.000.
Rezolvare:
Sr = Sn / Ip. Din această formulă deducem salariul nominal:
Sn = Sr x Ip = 2.500.00 x 115/100 = 287.500 u.m.
Răspuns corect: salariul nominal trebuie să crească cu 37.500 astfel încât salariul
real să nu se modifice.
4. Salariul nu va creşte dacă: a) productivitatea muncii creşte; b) cererea de muncă înregistrează o
creştere; c) oferta de muncă se reduce; d) oferta de muncă sporeşte; e) cererea de muncă înregistrează
o creştere, iar oferta de muncă se reduce.
5.Piaţa muncii pentru profesori, într-o localitate unde există două licee, se încadrează în tipul de piaţă: a)
cu concurenţă perfectă, dacă profesorii sunt organizaţi în sindicate puternice; b) de monopol bilateral;
c) de oligopol; d) de oligopson; e) cu concurenţă monopolistică.
6.Diferenţele dintre salarii apar, între altele, şi datorită a) omogenităţii meseriilor şi profesiilor; b)
nevoilor de consum difererenţiate ale salariaţilor; c) egalizării condiţiilor de muncă; d) mobilităţii reduse
a forţei de muncă; e) echivalenţei dintre efectul de venit şi efectul de substituţie al creşterii salariului.
7.Dacă are loc o creştere a nivelului salariului minim garantat, cel mai probabil efect va fi: a) o
creştere a ocupării ca urmare a creşterii cererii de muncă; b) o reducere a salariilor pentru
salariaţii din sindicate; c) o reducere a ratei şomajului în rândul angajaţilor mai puţin productivi;
d) o creştere a şomajului în rândul persoanelor cu experienţă redusă; e) o reducere sensibilă
a ofertei de muncă.
8.Atunci când un sindicat reuşeşte să obţină o creştere salarială pentru membrii săi, totodată va
conduce la: a) creşterea productivităţii totale în aceeaşi proporţie cu creşterea salarială; b) o
reducere a cantităţii de muncă cerute de firmă; c) o creştere a salariilor în ramurile/firmele
nesindicalizate; d) o creştere a ofertei de locuri de muncă; e) nici unul din raspunsurile de mai
sus.
9.Care dintre afirmaţiile de mai jos nu caracterizează cererea de muncă: a) reprezintă nevoia de
muncă salariată; b) provine din partea firmelor; c) se poate exprima prin numărul locurilor de
muncă; d) depinde de productivitatea muncii; e) exprimă numărul persoanelor care doresc
să muncească.
10.Care dintre afirmaţiile de mai jos cu privire la oferta de muncă nu este adevărată: a) are un
caracter rigid; b) provine din partea populaţiei; c) depinde de nivelul salarizării; d) şomerii nu
participă la oferta de muncă; e) curba ofertei de muncă este crescătoare în funcţie de nivelul
salariului.
11.Efectul de substituţie pe piaţa muncii stimulează o persoană: a) să muncească mai puţin; b) să
substituie timpul de muncă cu timp liber; c) să muncească mai mult; d) să accelereze ritmul de
muncă; e)să preţuiască timpul liber.
12.Deplasarea curbei ofertei de muncă spre dreapta are loc atunci când: a) populaţia activă scade;
b) munca este înlocuită cu capital; c) populaţia ocupată creşte; d) tot mai multe femei casnice
doresc să lucreze, intrând în categoria populaţiei active disponibile; e) creşte volumul
investiţiilor în economie.
13.Dacă cererea privind bunurile realizate cu ajutorul factorului muncă va scădea, atunci: a) creşte oferta de muncă;
b) cererea de muncă va spori; c) cererea de muncă se va reduce; d) scade oferta de muncă; e) cererea şi oferta de
muncă nu vor fi afectate.
14.Dacă are loc o creştere a cererii pe piaţa bunului X, atunci: a) cererea de muncă venită din
partea firmelor producătoare de bunul X se va reduce; b) cererea de muncă venită din partea
firmelor producătoare de bunul X va creşte; c) oferta de muncă specializată în producerea
bunului X va scădea; d) salariul plătit de firmele ce produc bunul X va scădea ; e) oferta de
locuri de muncă în producerea bunului X se va reduce.
15.Cererea de muncă este inelastică dacă: a) ponderea cheltuielilor salariale în totalul cheltuielilor de
producţie este ridicată; b) cererea pentru bunul produs este elastică; c) munca poate fi substituită fără
dificultate cu alt factor de producţie; d) munca este greu de substituit cu un alt factor de producţie; e)
preţul bunului vândut scade.
16.Atunci când cererea pentru bunurile obţinute într-o anumită ramură economică devine mai
elastică: a) cererea de muncă din ramura respectivă devine mai elastică; b) cererea de
muncă din ramura respectivă devine mai inelastică; c) cererea de muncă va avea pantă pozitivă;
d) oferta de muncă devine perfect inelastică; e) firmele vor fi stimulate să acorde creşteri
salariale.
17. Având în vedere relaţiile pe piaţa muncii, salariul mediu nominal este în t0 de 4 000.000 u.m., iar în
t1 creşte cu 50%. În aceeaşi perioadă, preţurile de consum au crescut cu 60%. Aceasta înseamnă că
salariul real: a) s-a redus cu 10,25%; b) s-a redus cu 6,25%; c) a crescut cu 4,25%; d) a crescut cu 12,25%;
e) s-a redus cu 8,25%.
18.Presupunem că într-un interval de timp salariul real creşte cu 15%, iar preţurile de consum cresc cu
40%, atunci salariul nominal rezultat din negocierile între purtătorii cererii şi cei ai ofertei de muncă: a)
sporeşte cu 75%; b) sporeşte cu 175%; c) scade cu 75%; d) sporeşte cu 100%; e) scade cu 175%.
19.Evoluţia pieţei favorizează, la un moment dat, creşterea salariului nominal de 1,3 ori. Dacă la acel
moment preţurile de consum s-au dublat, atunci salariul real: a) a crescut cu 6,5%; b) a scăzut cu 6,5%; c)
a crescut cu 35%; d) a scăzut cu 35%; e) a crescut cu 1,3 ori.
20.Monopsonul pe piaţa muncii are ca efect: a) atingerea nivelului de echilibru al salariului şi un exces
de cerere; b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării şi un deficit al nivelului de salarizare; c)
restricţionarea atât a nivelului salarizării, cât şi a nivelului ocupării; d) blocarea funcţionării pieţei muncii
şi o creştere bruscă a salariilor; e) liberalizarea circulaţiei forţei de muncă între sectoarele ecoomiei
naţionale.
21.Monopolul pe piaţa muncii are ca efect: a) atingerea nivelului de echilibru al salariului şi un exces de
cerere; b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării şi un deficit al nivelului de salarizare; c)
restricţionarea atât a nivelului salarizării, cât şi a nivelului ocupării; d) apariţia unei creşteri artificiale a
ofertei de forţă de muncă; e) liberalizarea circulaţiei forţei de muncă între sectoarele ecoomiei
naţionale.
22.Nu reprezintă consecinţă a existenţei monopolului bilateral pe piaţa muncii; a) atingerea
nivelului salariului de echilibru; b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării forţei de muncă;
c) restricţionarea nivelului ocupării forţei de muncă; d) apariţia unor negocieri între patronate şi
sindicate; e) existenţa şomajului
23. Populaţia totală este de 22,5 milioane persoane. Populaţia în afara limitelor pentru vârsta de muncă
este de 10 milioane persoane. Populaţia în vârstă de muncă, dar inaptă, este de 0,2 milioane persoane.
Persoanele casnice, elevii, studenţii şi militarii în termen însumează 0,8 milioane persoane. Dacă
populaţia ocupată este de 10 milioane persoane, atunci numărul şomerilor şi rata şomajului calculată în
raport cu populaţia activă sunt: a) 2,3 milioane, 23%; b) 2,3 milioane, 20%; c) 1,5 milioane, 15%; d) 1,5
milioane, 13,04%; e) 2,5 milioane, 21,73%.
24.Pentru a fi considerat şomer, un individ trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii. Dintre
acestea nu face parte condiţia: a) să fie apt de muncă; b) să nu muncească; c) să fie disponibil pentru
angajare; d) să mai fi muncit în trecut; e) să caute un loc de muncă.
25.Un individ apt de muncă, ce tocmai a terminat facultatea, dar nu şi-a găsit încă un loc de muncă,
poate fi încadrat în categoria de şomaj: a) fricţional; b) structural; c) ciclic; d) permanent; e) natural.
26.Populaţia totală a unei ţări este de 20 milioane indivizi. Din aceştia 10 milioane sunt în afara vârstei
de muncă, iar alţi 500 000 sunt inapţi de muncă. Ştiind că elevii şi studenţii, militarii în termen şi
persoanele casnice sunt în număr de 500 000 şi că populaţia ocupată este 9/10 din populaţia activă, în
ţara respectivă şomajul este de: a) 100 000; b) 500 000; c) 400 000; d) 150 000 e) 855 000.
27.Populaţia totală a unei ţări este 22 mil. persoane, din care 8 mil. sunt inapte de muncă, din populaţia
aptă 10 mil. au loc de muncă remunerat. Din populaţia aptă neocupată, jumătate caută loc de muncă şi
sunt dispuşi să se angajeze imediat. Numărul şomerilor şi rata şomajului calculată în raport cu populaţia
activă disponibilă sunt: a) 2,0 milioane, 23%; b) 2,3 milioane, 20%; c) 1,5 milioane, 15%; d) 1,5 milioane,
13,4%; e) 2,0 milioane, 14,2%.
28.Raportul dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată este de 1 la 4. Ştiind că populaţia activă
cuprinde şomerii şi populaţia ocupată, rata şomajului calculată la populaţia activă este:a) 25%; b) 20%;
c) 30%; d) 8%; e) 15%.
29.Şomajul voluntar este determinat de: a) sporul demografic mai accentuat decât dinamica economiei
naţionale; b) restructurarea activităţii economice la diferite niveluri; c) incompatibilitatea pregătirii
profesionale cu cerinţele pieţei muncii; d) imposibilitatea de a găsi un loc de muncă la salariul dorit; e)
aplicarea legislaţiei muncii în reglementarea raporturilor de muncă.
30. Raportul dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată este de 1 la 4. Ştiind că populaţia activă
cuprinde şomerii şi populaţia ocupată, rata şomajului calculată la populaţia activă este: a) 25%; b) 20%;
c) 30%; d) 8%; e) 15%.
31Populaţia totală a unei ţări este de 22,5 milioane persoane. Populaţia în afara limitelor pentru vârsta
de muncă este 10 milioane persoane; populaţia în vârstă de muncă, dar inaptă, 0,2 milioane persoane;
persoane casnice, elevi, studenţi, militari în termen, 0,8 milioane persoane; populaţia ocupată, 10
milioane persoane. Numărul şomerilor şi rata şomajului calculată în raport cu populaţia activă
disponibilă sunt: a) 2,3 milioane, 23%; b) 2,3 milioane, 20%; c) 1,5 milioane, 15%; d) 1,5 milioane,
13,04%; e) 2,5 milioane, 21,73%.