Test de evaluare la disciplina Etica profesionala

Bat Dumitru gr.4 f/redusa

Sub.3 Formulați 5 argumente care sa vina în susținerea relevantei eticii profesionale în
ctivitatea Avocatului

Avocatul trebuie să intruneasca mai multe cerinte profesionale in activitatea sa si anume sa

fie Loial.

 La celelalte două componente ale statutului de jurist, în cazul avocatului se adaugă

şi cea de a fi reprezentatul unui client. Prin această ultimă funcţie el devine
partizanul clientului său, indiferent de vinovăţia sau nevinovăţia acestuia. Astfel,
imperativele sale etice se concentrează în jurul cerinţei de a fi loial faţă de client.

 Conexat cu rolurile de a fi ofiţer al sistemului legal şi cetăţean cu responsabilităţi

speciale faţă de calitatea justiţiei, avocatul are de îndeplinit roluri speciale care îi
revin din calitatea de a fi reprezentatul clientului său. Astfel:

 În calitate de consultant, face cunoscute clientului care îi sunt drepturile legale şi

obligaţiile şi explică implicaţiile lor practice;
 Ca pledant, argumentează juridic poziţia clientului faţă de regulile invocate de adversari;
 Ca negociator, caută să obţină rezultate avantajoase pentru client, dar ele trebuie să fie
consistente cu cerinţele unui tratament onest aplicat adversarilor. Nu sunt permise nici
un fel de presiuni în interesul clientului;
 Ca intermediar între clienţi, caută să reconcilieze interesele lor divergente;
 Ca evaluator, examinează problemele legale ale clienţilor şi face un raport faţă de
magistrat.
1. Comunicarea cu clientul este esenţială bunei reprezentări. Un avocat trebuie să-şi
ţină clientul la curent cu desfăşurarea procesului şi să explice informaţia de câte ori
este necesar pentru a permite clientului să ia decizii corecte asupra reprezentării
sale în proces.

Deseori se întâmplă ca avocatul să fie nevoit să acţioneze fără consimţământul anterior al

clientului, sau, în cazurile în care este vorba de un copil sau de un handicapat, o asemenea
comunicare este practic imposibilă.
În anumite circumstanţe este justificat ca avocatul să nu comunice imediat informaţia
clientului datorită efectelor pe care această comunicare le-ar putea antrena (de exemplu, în
cazul în care e previzibil pericolul unei reacţii imprudente a clientului).
Ţinând cont de posibilitatea unor excepţii, în privinţa comunicării cu clientul, sarcinile
avocaţilor sunt:

 să respecte deciziile clientului privind obiectivele sau reprezentarea – să se consulte cu

clientul asupra căilor prin care acestea trebuiesc urmărite.
 să discute consecinţele legale ale fiecărei propuneri făcute
  să clarifice clientului care este validitatea mijloacelor folosite, înţelesul sau aplicarea
legii.

 Clientul este cel care trebuie să deţină ultima autoritate în determinarea scopurilor care
trebuiesc urmărite prin reprezentarea legală, în limitele impuse de lege şi de
profesiunea de jurist. Dar avocatului nu i se poate cere să urmărească obiective şi să
folosească anumite mijloace doar pentru că aceasta ar fi dorinţa clientului.

 Un avocat trebuie să acţioneze cu o rezonabilă diligenţă şi promptitudine în

reprezentarea unui client. El trebuie să se dedice intereselor clientului şi să pledeze
convingător în favoarea lui, dar îi este interzis să facă orice tip de presiune în avantajul
clientului.

 În cazul avocatului, principiul confidenţialităţii se subordonează aceluiaşi scop al

respectării loialităţii faţă de client. De aceea, un avocat nu are voie să furnizeze nici o
informaţie privitoare la dosarul clientului său fără consimţământul acestuia (astfel
clientul este încurajat să comunice cu avocatul său într-un mod sincer şi să furnizeze
toate informaţiile). De asemeni, în cazul în care un avocat lucrează pentru o firmă, el
trebuie să păstreze secretul asupra informaţiilor conţinute în dosarele angajaţilor.
Datoria confidenţialităţii continuă şi după ce relaţia cu clientul încetează.

 Responsabilităţile unui avocat sunt concepute ca un tot armonios (un avocat poate
păstra confidenţialitatea protectoare pentru clientul său şi în acelaşi timp să servească
interesul public). În realitate, în practica justiţiei apar deseori situaţii conflictuale mai
ales între responsabilităţile faţă de client, cele faţă de sistemul de justiţie şi interesele
personale ale juriştilor. La acestea se adaugă posibilele conflictele între interesele unor
clienţi diferiţi, între jurist şi colegii săi. Dintre toate aceste situaţii dilematice, ne vom
concentra asupra conflictelor în reprezentarea unor clienţi diferiţi, conflicte care diferă
în funcţie de încadrarea cazului, de exemplu, în tematica dreptului civil, penal, a
dreptului familiei sau a celui comercial 

Sub.1 Formulați sau indicați concluzii pe care leati extras în raport cu subiectul
eticii și deontologia profesionala.

Pentru că justiţia se bucură, sau ar trebuie să se bucure, de deplină autonomie, este

vital pentru binele general al societăţii, ca juriştii, în mod individual şi în mod colectiv, să
menţină un standard etic foarte ridicat. Dacă exigenţele unui asemenea standard ar rămâne
doar o problemă „internă” a justiţiei, există pericolul ca interesele private sau de grup ale
juriştilor să fie preferate responsabilităţii sociale. Mai mult, pot apărea situaţii în care
persoane cu influenţă sau cei foarte bogaţi să facă presiuni asupra juriştilor tocmai pentru a
provoca decizii în detrimentul societăţii. Juriştii trebui să facă faţă unor mari tentaţii a căror
detectare e foarte dificilă, iar beneficiile economice ar fi foarte consistente. Astfel, standardele
etice ar fi ameninţate. De aceea importanţa rolului social al juriştilor îl obligă pe jurist la
respectarea unui set de valori indispensabile profilului moral al profesiunii sale. Necesitatea
eticii pentru profesiile din justiţie nu se fundamentează, evident, pe relaţia dintre etic şi juridic
la nivelul normelor. Acest aspect intră în preocuparea legiuitorilor care ar trebui să folosească
eticul, acolo unde e cazul, ca un criteriu principal al normării juridice. Trebuie menţionat
faptul că, într-o societate democratică, întreaga legislaţie este obligată să satisfacă cerinţele
etice ale unei societăţi. Sigur că nu se poate vorbi de etica unei societăţi independentă sau în
contradicţie cu etica în calitate de trăsătura a relaţiilor interpersonale, inter- instituţionale sau
între persoane şi instituţii. Dar într-o legislaţie, obiectivele societăţii prevalează asupra celor
ale persoanelor fizice şi juridice.
Sub.2 Care sunt principiile comune formulate dîn înregistrare și în principiile de la
Bangalore
Principiul: Independenţa justiţiei este premisa statului de drept şi o garanţie fundamentală
a procesului echitabil. În consecinţă, judecătorul va apăra şi va servi ca exemplu de
independenţă a justiţiei, atât sub aspect individual, cât şi sub aspect instituţional.
Principiul: Imparţialitatea este esenţială pentru îndeplinirea adecvată a funcţiei judiciare.
Ea priveşte nu doar hotărârea însăşi, ci şi întreg procesul prin care se ajunge la aceasta.
Principiul: Integritatea este esenţială pentru îndeplinirea adecvată a funcţiei judiciare.
Principiul: Bunele maniere şi respectarea lor în mod vizibil sunt esenţiale în îndeplinirea
tuturor activităţilor desfăşurate de către judecător.
Principiul: Asigurarea egalităţii de tratament pentru toţi în faţa instanţelor este esenţială
pentru exercitarea corectă a atribuţiilor judecătoreşti.
Principiul: Competenţa şi străduinţa (diligenţa) sunt premise ale exercitării corecte a
atribuţiilor judiciare.