Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Stiinte Juridice si Stiinte Economice Constanta

Program de Studii Universitare de Masterat MOA

Etica in afaceri si Companiile multinationale

Masterand Anul I:
Botezatu (Chiuc-Botezatu) Cosmina Vasilica
 Introducere

Pe măsură ce relaţiile dintre oameni sunt din ce în ce mai apropiate, depăşind barierele spaţiale,
etica devine o problemă care nu mai poate şi nu mai trebuie să fie ignorată.

Etica în afacerile economice internaţionale este un subiect tot mai discutat al zilelor noastre şi
trezeşte interesul unui număr din ce în ce mai mare de persoane, generând discuţii în
contradictoriu susţinute la diverse niveluri. Etica în afacerile economice internaţionale trebuie să
răspundă provocării pe care i-o adresează multiculturalismul, într-o lume cu atât mai bogată şi
mai frumoasă cu cât este mai diversă, dar care tinde continuu spre o globalizare a activităţilor în
plan economic şi spre o uniformizare a condiţiilor de viaţă.

Dat fiind faptul că aspectele de ordin etic caracterizează totalitatea activităţilor umane, rezultă
că şi în activitatea economică trebuie să existe considerente de ordin etic şi un fundament moral
fără de care societatea nu ar putea funcţiona şi s-ar autodistruge. De exemplu, angajatorii se
aşteaptă ca angajaţii lor să nu fure din companie sau de la locul de muncă; părţile unui contract
se aşteaptă ca fiecare dintre cei implicaţi să onoreze înţelegerea consimţită; cei care cumpără un
produs se aşteaptă să corespundă reclamei care i s-a făcut; indivizii care lucrează alături de
colegii lor se aşteaptă ca aceştia să spună, în general, adevărul, să-i respecte, să nu le producă
niciun fel de daune şi să îşi facă munca pentru care sunt plătiţi. În majoritatea cazurilor, aceste
aşteptări sunt îndeplinite. Dacă toţi cei implicaţi într-o afacere – cumpărători, vânzători,
producători, management, muncitori, angajaţi şi consumatori – ar acţiona amoral sau chiar
imoral, fără a ţine seama de rezultatele morale sau imorale ale acţiunilor lor, atunci afacerile nu
ar mai exista. Pe de altă parte, nu se poate nega faptul că indivizii acţionează imoral în afaceri,
aşa după cum o fac în orice altă sferă a activităţii umane; există numeroase cazuri de fraudă, de
reprezentare incorectă a intereselor unui principal de către agentul său, precum şi conturi
măsluite, dar nu există nicio dovadă care să ateste faptul că indivizii sunt mai imorali în afaceri
decât în viaţa privată.

Există etică în afacerile economice internaţionale? Aceasta este o întrebare considerată, de

mulţi, drept retorică, dar totuşi şi în afacerile economice internaţionale, ca şi în cazul altor
domenii de activitate umană, există anumite reguli de conduită morală care sunt respectate de cei
care participă la schimburi şi activităţi comerciale de orice tip.
 În ceea ce priveşte subiecţii relaţiilor economice internaţionale, companiile multinaţionale
(societăţile transnaţionale) – sunt principali actori ai mediului de afaceri internaţional, nu statele
sau organizaţiile internaţionale. Această idee oputem desprinde din premisa că, în perspectiva
globalizării şi a uniformizării nivelului de dezvoltare tehnologică la nivel mondial, aceste firme
multinaţionale vor reprezenta adevăraţii piloni de creştere economică, înregistrândcifre de afaceri
fabuloase şi antrenând un număr impresionant de persoane aparţinând unor culturi diferite.

Etica apare atât ca un mijloc pentru obţinerea unor beneficii (paradoxal, indivizii sunt altruişti
din egoismul de a fi ulterior recompensaţi de societate, din teama de o eventuală pedeapsă /
sancţiune sau din alte interese proprii), cât şi ca un scop în sine. Pe de altă parte, există specialişti
în domeniu care consideră că a face bine din dorinţa de a obţine beneficii ulterioare nu înseamnă
a acţiona moral, fiind o metodă puţin etică de sporire a avantajelor materiale.

Scopul acestei lucrări este de a depista problemele etice cu care se confruntă marile companii
multinaţionale ale lumii, nevoite să-şi conducă operaţiunile economice în ţări cu standarde
morale şi nivele de dezvoltare diferite. Aceste companii trebuie să opteze între a implementa şi în
străinătate standardele etice mai înalte din ţările lor de origine sau a se adapta practicilor locale,
care de multe ori contravin viziunii lor cu privire la moralitate sau sunt chiar interzise de
codurile de conduită corporaţională.

Între profitabilitatea unei firme şi valorile sale morale există o relaţie directă şi reciprocă: o
companie care promovează valorile morale şi se ghidează după norme etice de comportament va
fi bine percepută de public şi va înregistra profituri substanţiale; în mod analog, o companie
solidă din punct de vedere financiar îşi permite să promoveze şi să investească într-un
comportament etic, ceea ce îi va atrage, în viitor, o şi mai mare prosperitate. Relaţia dintre
profitabilitatea şi responsabilitatea unei companii se înscrie pe o traiectorie circular-ascendentă,
într-un aşa numit „cerc virtuos”. În plus, responsabilitatea socială corporativă atrage o implicare
pozitivă în companie a tuturor grupurilor de stakeholderi. Această concluzie este demonstrată de
experienţa companiilor multinaţionale care s-au implicat în diverse proiecte sociale şi ecologice.
 Etica în afaceri şi companiile multinaţionale

Cea mai dificilă provocare pentru societăţile multinaţionale o reprezintă diversitatea culturală
a ţărilor şi regiunilor lumii în care îşi desfăşoară activitatea economică, deoarece nu există
„reţete” sau soluţii universal valabile, iar problemele întâmpinate ţin mai mult de spiritualitatea
popoarelor, decât de aspecte de ordin economic şi social.Zestrea culturală a societăţii include,
printre altele, şi totalitatea normelor morale ale umanităţii; în condiţiile multiculturalismului,
există mai multe concepţii despre moralitate, dar acest aspect nu infirmă existenţa unor principii
morale larg împărtăşite, a unor valori etice cu caracter universal. Necesitatea de a face deosebirea
între ceea ce este larg împărtăşit şi ceea ce este specific cultural unei anumite naţiuni, precum şi
explicarea similitudinilor şi diferenţelor dintre standardele morale ale ţărilor lumii prezintă o
importanţă deosebită pentru o analiză etică comparativă la nivel internaţional. Cele mai
importante diferenţe axiologice apar între culturile individualiste (precum cea americană) şi cele
colectiviste (precum cea japoneză) sau între societăţile motivate de realizarea anumitor obiective
şi sarcini (task driven), cum este cea engleză, şi societăţile care pun accentul pe cultivarea
relaţiilor interumane (relationship driven), cum este cea franceză.

Printre organizaţiile internaţionale , modul de interpretare şi de respectare a legilor poate

genera valori sau nonvalori legate de cinste, corectitudine, apărarea bunurilor sau banilor
organizaţiei sau personalului.

Companiile internaţionale dezvoltă de regulă o politică unică, prin care se ghidează activitatea
filialelor , indiferent de spaţiul geografic. Dar transpunerea acesteia în practică trebuie să ţină
seama şi să se adapteze la legislaţia locală, ceea ce influienţiază vizibil cultura organizaţională a
diverselor filiale. Spre ecemplu, reglementările privind salariile, drepturile de concediu, durata
zilei şi săptămînii de lucru pot dezvolta perspective şi valori diferite în filialele IBM din
Romania faţă de SUA, Anglia sau altă ţară.

Modul în care a fost înfiinţată organizaţia – ca firmă particulară, mixtă sau instituţie publică-
transmite în timp o serie de valori, perspective,concepţii. Spre exemplu, în firmele cu caracter
familial există pe planul perspectivelor o opoziţie puternică în recrutarea şi promovarea
managerilor proveniţi din exterior. Valorile sunt, în acest caz, centrate spre loialitate şi
disciplină, iar concepţiile de bază descind dintr-un management paternalist.Multe dintre normele,
regulile şi procedurile care funcţionează în oganizaţii sunt tradiţionale, fiind o continuare a celor
promovate iniţial. În general, valorile stabilite la un moment dat în mod deliberat sunt
consolidate nu numai prin obiceiuri şi experienţă, dar si prin tendinţa oamenilor de a opune
rezistenţă la schimbări. ( De exemplu, se afirmă, că managerii de la Walt Disney strîng resturi
sau ambalaje din obişnuinţă , datorită concepţiei de a avea un Disney-land imaculat).

Organizaţiile de mari dimensiuni, cu multe filiale răspîndite pe o arie geografică mare, pot
genera concomitent mai multe tipuri de culturi ce există în cadrul unei culturi dominante. Nu de
puţine ori, ele pot intra ţi în conflict. În schimb, organizaţiile mici promovează o cultură
omogenă ţi stabilă, cu o puternică înrădăcinare în obişnuinţe şi cu o mare stabilitate a valorilor şi
concepţiilor de bază.

Occidentalii apreciază valori precum libertatea personală, egalitatea între indivizi, respectul
pentru oameni şi drepturile acestora; non-occidentalii prezintă o diversitate fascinantă de valori:
în Japonia – kyosei (a trăi şi a lucra împreună pentru binele comun); în India – dharma
(îndeplinirea datoriilor şi obligaţiilor moştenite); la budişti – santutthi(limitarea şi înfrânarea
dorinţelor); la islamici – zakat (a da pomană la musulmanii săraci).

Printre multitudinea problemelor etice pe care le ridică corporaţiile multinaţionale vizează, în

principal, aspecte precum mituirea şi corupţia, exploatarea forţei de muncă a minorilor din ţările
sărace sau contaminarea mediului. O viziune mai amplă a eticii în afacerile internaţionale
cuprinde şi teme precum etica folosirii resurselor naturale, obligaţiile ţărilor bogate faţă de
naţiunile sărace, moralitatea şi echitatea sistemului economic internaţional, diminuarea păturii
de ozon a atmosferei şi supra-încălzirea planetei, deşi nu există, încă, un consens general
referitor la includerea şi analiza acestor aspecte.

Pentru a ajunge la un acord cu privire la principiile şi valorile morale ce trebuie respectate şi

încurajate de către companiile multinaţionale şi de către agenţii economici internaţionali, mai
multe grupuri de lucru au oferit diverse variante:

- Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO) a promulgat o „Declaraţie cu privire la

întreprinderile multinaţionale şi la politica lor socială” (2006), care tratează, în special, aspectele
sociale legate de angajarea forţei de muncă în cadrul corporaţiilor multinaţionale.
- Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) a redactat un
cod interguvernamental de conduită pentru companiile multinaţionale, intitulat „Declaraţia cu
privire la investiţiile internaţionale şi întreprinderile multinaţionale” (2000). Codul oferă anumite
linii de conduită pentru corporaţiile multinaţionale care investesc în ţări străine şi care întreţin
relaţii cu guvernele ţărilor gazdă.

- O asociaţie formată din companii americane, europene şi japoneze s-a reunit la Caux, în
Elveţia, şi a stabilit o serie de norme cunoscută sub numele de „Principiile MeseiRotunde de la
Caux” (1994), bazată pe ideea demnităţii umane şi pe conceptul japonez kyosei, interpretat drept
„a trăi şi a munci împreună pentru binele comun”.

- Camera Internaţională de Comerţ de la Paris (ICC) a depus eforturi semnificative în acest sens,
considerând că societăţile multinaţionale ar trebui să urmeze un cod unic de conduită etică.
Astfel, ICC a elaborat „Codul internaţional pentru aplicarea unui tratament corect investiţiilor
străine” (1949), care stabileşte standarde de corectitudine şi imparţialitate pentru investitorii
străini şi pentru guvernele ţărilor gazdă şi ale ţărilor de origine.

- Un număr însemnat de companii multinaţionale au propus şi au adoptat coduri etice (coduri de

conduită), unele dintre ele special create pentru activităţile desfăşurate pe plan internaţional.

Totuşi, niciunul dintre toate aceste coduri prezentate nu se bucură de recunoaştere generală la
nivel mondial; dacă, în viitor, aceste coduri internaţionale vor fi respectate, ele vor contribui, cu
siguranţă, la implementarea unui cadru propice comportamentului etic corporaţional şi vor oferi
concurenţilor „un spaţiu de joc” uniform. Etica în afacerile internaţionale nu poate fi o simplă
extrapolare la nivel internaţional a eticii comerciale a unei anumite naţiuni, ci reprezintă mai
mult decât atât; influenţate de cultura ţării de origine, societăţile multinaţionale trebuie să ţină
seama şi de cultura ţării gazdă, dar, mai ales, trebuie să protejeze drepturile fundamentale ale
omului.