Sunteți pe pagina 1din 6

Tema 1 manifestă în cadrul unor grupuri restrânse şi, uneori, la ocazii

speciale (exemple: normele de protocol, regulile de etichetă în


1)Conceptul eticii: În literatura de specialitate, etica este afaceri, codul manierelor elegante).
„disciplina filozofică care studiază problemele teoretice şi practice
ale moralei; în vorbirea curentă, termenul de etică se utilizează 3) Etica în afaceri – definiţie, si clasificări: Etica afacerilor (etica
adesea şi în sens de morală” . Astfel, pe de o parte, „etica este economică), formă particulară a eticii aplicate, reprezintă
ştiinţa care studiază principiile morale, originea, natura, esenţa, ansamblul de reguli şi norme morale care vizează conduita
dezvoltarea şi conţinutul lor, iar, pe de altă parte, „etica reprezintă agenţilor în activitatea economică (în afaceri), atât la nivel
ansamblul de reguli, valori şi norme morale care reglementează individual, cât şi la nivel colectiv. Comportamentul etic al
comportamentul persoanelor în societate sau/şi determină agenţilor economici este marcat de respectarea riguroasă, benevolă,
obligaţiile acestora, în general, sau într-un anumit domeniu de a unor principii cum sunt: încrederea şi sinceritatea deplină între
activitate, în particular Etica semnifică „ştiinţa binelui şi a răului. agenţi; corectitudine în negocieri şi în îndeplinirea obligaţiilor
contractuale; respectarea întocmai atuturor angajamentelor
2)Clasificarea normelor morale: Norme generale sau universale asumate; mutualitatea avantajelor oferite şi a riscurilor. Acceptarea
– sunt prezente în toate tipurile de comunităţi umane, au şi respectarea normelor de etică economică este, de fapt, o
durabilitate mare în timp şi influenţează întreaga gamă de relaţii şi problemă de conştiinţă economică cu un impact puternic asupra
activităţi umane (exemple: cinstea, demnitatea, sinceritatea, cristalizării normelor juridice. Încălcarea lor creează o imagine
curajul, loialitatea, generozitatea); 2. Norme particulare – se nefavorabilă asupra agenţilor economici. În general, etica în afaceri
adresează unor comunităţi umane determinate, cu o anumită se manifestă la cinci nivele interdependente: - Nivelul etic
variaţie în timp şi spaţiu, şi influenţează relaţii sau activităţi umane individual; - Nivelul etic corporaţional (organizaţional); - Nivelul
particulare (exemple: normele vieţii de familie şi normele morale etic naţional; - Nivelul etic cultural; - Nivelul etic internaţional.
specifice unor activităţi profesionale); 3. Norme speciale – se

Tema 2 4) Abordarea deontologică (universală) a eticii reprezintă, în


esenţă, reversul teoriei utilitarismului şi se bazează pe concepţia
1)Abordarea religioasa a eticii: Ca bază pentru etica afacerilor, despre morală a lui Immanuel Kant ) – etica datoriei la Kant.
„Legea Eternă” ar fi adecvată dacă nu ar exista atât de multe Teoria susţine că moralitatea unei acţiuni nu poate depinde de
interpretări; fiecare religie oferă standarde morale membrilor săi, rezultate, deoarece acestea sunt indefinite şi incerte în momentul
standarde ce pot fi observate şi aplicate în viaţa de zi cu zi, dar luării deciziei; valoarea morală a unei acţiuni trebuie să fie
acestea diferă de la o comunitate la alta şi este greu de precizat şi evaluată în funcţie de intenţiile persoanei care ia decizia referitoare
de evaluat ce este drept sau cel mai bun sau corect pentru întreaga la executarea acelei acţiuni: o acţiune este morală doar când este
societate (indivizii sunt destul de diferiţi în ceea ce priveşte făcută din raţiuni morale şi bune intenţii. Datoria unui individ este
nevoile, dorinţele şi aspiraţiile lor). În prezent, regulile religioase să facă ceea ce este corect din punct de vedere moral şi să evite
nu reprezintă un cod de conduită ferm, deoarece sunt în mare ceea ce nu este corect din punct de vedere moral, indiferent de
măsură dependente de context şi variază în funcţie de consecinţele acţiunilor sale. Immanuel Kant pune ideea de datorie
circumstanţele personale ale indivizilor (necesită interpretare din şi dreptate socială înaintea problemei binelui; el considera că
partea fiecărei persoane). Pe de altă parte, un alt motiv pentru care dreptatea constituia, în fapt, un criteriu al binelui.
Legea Eternă nu se mai poate aplica în actualul context socio-
economic îl constituie faptul că drepturile morale bazate pe religie 5) Abordarea eticii bazată pe drepturile individuale este tot o
iau în calcul numai individul, dar omit bunăstarea agregată şi abordare deontologică, complementară teoriei datoriei a lui Kant şi
aspectele legate de distribuţie. are la bază o valoare unică: libertatea personală. Teoria care stă la
baza acestei abordări porneşte de la aserţiunea filozofului englez
2)Abordarea eticii în termenii teoriei virtuţii se bazează, în John Locke): „Libertatea individului nu trebuie să fie violată”.
principal, pe teoriile aristotelice ale virtuţii şi consideră că John Locke a susţinut drepturile naturale ale individului la viaţă,
moralitatea unei acţiuni şi interesul personal se armonizează. Etica libertate şi proprietate private.
virtuţii a lui Aristotel recomandă purtarea demnă şi justă ca mijloc
în vederea atingerii unui scop absolut, suprem – fericirea (este o 6) Abordarea justiţiară a eticii este o abordare de natură
abordare teleologică, unde telos – scop, rezultat) şi vizează deontologică, ce îşi are originea în curentele filozofice din diferite
formarea omului de caracter. Această teorie nu se bazează pe epoci ale omenirii (textele aristotelice, teologia creştină,
intenţiile sau consecinţele unei acţiuni, ci pune în centrul dezbaterii iluminismul, teoriile socialiste) care pornesc de la ideea că
agentul – persoana care realizează respectiva acţiune, precum şi dreptatea este prima virtute a instituţiilor sociale, aşa cum adevărul
trăsăturile sale de caracter (virtuţile sale). Aristotel înţelege este prima virtute a sistemelor de gândire, de unde rezultă
fericirea (eudaimonia – fericire, în limba greacă) ca o viaţă necesitatea respectării corectitudinii şi imparţialităţii în aplicarea
împlinită, trăită în mod raţional şi caracterizată de moderaţie regulilor morale la nivel social sau corporaţional. În spiritul acestui
(regula „căii de mijloc”). principiu, o teorie trebuie să fie respinsă sau revizuită dacă este
neadevărată, oricât de utilă şi de completă ar fi ea; în mod analog,
3) Abordarea utilitaristă a eticii: În gândirea filozofică, legile şi instituţiile trebuie îmbunătăţite sau abolite dacă sunt
utilitarismul se consideră că valoarea morală a conduitei unei nedrepte, indiferent de cât de eficiente sau de acceptate sunt în
persoane poate fi determinată numai prin consecinţele (efectele) cadrul societăţii. Teoria justiţiară vizează distribuirea echitabilă a
comportamentului acesteia, respectiv beneficiile şi satisfacţiile avantajelor şi a îndatoririlor în cadrul societăţii.
sufleteşti pe care aceasta le poate genera; fapta bună nu se
defineşte prin intenţiile care stau la originea ei sau prin scopurile 7) Confucianismul este o abordare specifică Orientului şi
urmărite de către agenţi. Utilitariştii considerau drept şi moral ceea evidenţiată în studii mai recente; în prezent,
ce maximizează plăcerea (utilitatea) şi reduce suferinţa pentru un confucianismul.Denumirea acestui sistem vine de la filozoful
număr cât mai mare de persoane. O activitate este bună din punct chinez care a stabilit primele principii ale confucianismului clasic:
de vedere moral dacă şi numai dacă maximizează utilitatea şi nicio promovarea armoniei şi echităţii sociale, ca imperative ale
altă activitate opţională nu produce o utilitate agregată mai mare. condiţiei umane; cultivarea virtuţilor de bază: înţelepciunea,
Dacă o acţiune produce mai mult bine decât rău, atunci ea tinde să curajul, fidelitatea, loialitatea, bunacredinţă, îndrăzneala, dreptatea,
fie o acţiune corectă din punct de vedere moral. mărinimia, compasiunea, politeţea, onoarea, adevărul. Alături de
Aristotel şi Confucius poate fi considerat un filozof al „eticii
virtuţii”.
Tema 3 3) În principiu, cea de-a treia perspectivă preeminenţa eticii
asupra afacerilor susţine faptul că urmărirea eficienţei şi a
1) Teoria incompatibilităţii dintre afaceri şi etică: această teorie maximului de profit nu este întotdeauna calea cea mai corectă în
porneşte de la premisa că etica şi afacerile nu au niciun punct afaceri; astfel, o decizie corectă va presupune, uneori, o decizie
comun; nu există responsabilităţi etice în afaceri; nu există etică în mai puţin profitabilă (există cazuri în care omul de afaceri este
afaceri. Albert Carr susţine ideea că etica ţine de viaţa personală a obligat să lase deoparte obiectivul obţinerii de profit, în scopul de a
indivizilor, iar ea nu trebuie confundată cu regulile pe care le preveni un rău sau de a urmări un bine social.
urmează oamenii de afaceri în domeniul lor profesional.
Incompatibilitatea dintre etică şi afaceri este susţinută de analogia 4) Responsabilitatea sociala si etica este abordarea care îşi
dintre afaceri şi jocul de poker; astfel, afacerea este considerată asumă cel mai mult din etica în afaceri, dat fiind faptul că
drept joc competitiv şi joc de strategie, iar etica afacerilor este un obligaţiile unei corporaţii se extind la nivelul întregii comunităţii
oximoron, o contradicţie în termeni (afacerile sunt un domeniu (indiferent de motive), nu doar la nivelul grupurilor care îşi aduc
competitiv, un joc dur, agresiv, în care nu este loc pentru contribuţia la profiturile companiei. Teoria susţine faptul că
sentimentalisme). principala responsabilitate în afaceri este de a face profit, însă
există limite sau constrângeri etice referitoare la ceea ce se poate
2) Teoria compatibilităţii dintre afaceri şi etică sau teoria face efectiv în afaceri; altfel spus, din punct de vedere etic, dreptul
responsabilităţii sociale unice a afacerilor de a face profit. Această de a urmări obţinerea profitului nu este nelimitat (toţi criticii
perspectivă se bazează pe abordarea minimalistă a economistului teoriilor clasice ale afacerilor susţin că acestea au şi alte obligaţii
Milton Friedman, conform căreia singura responsabilitate a suplimentare celei de a face profit). Responsabilităţile sociale ale
afacerilor este de a face profit şi de a maximiza valoarea afacerilor rezultă din interdependenţa dintre organizaţii, societate şi
acţionarilor . Etica în afaceri înseamnă doar obligaţiile managerilor mediul de afaceri, în general . În funcţie de sfera de obligaţii pe
faţă de proprietari (reduce la minim ideea responsabilităţii sociale a care o companie trebuie să şi le asume, responsabilitatea socială a
unei afaceri, pe care o echivalează cu un contract social între afacerilor poate fi de două feluri: minimalistă (singura obligaţie
manageri şi acţionari). Dacă afacerile îşi asumă responsabilităţi suplimentară a corporaţiei este de a evita răul – demers negativ,
suplimentare, ele o fac din motive de ordin pragmatic, pentru a pasiv) şi maximalistă (pe lângă obligaţia de a evita răul,
câştiga în termeni de imagine, în vederea maximizării valorii corporaţiile au datoria de a ajuta la rezolvarea unor probleme
acţionarilor lor. sociale şi de a face societatea mai bună – datorii de binefacere, de
caritate, de filantropie – demers pozitiv, afirmativ).

Tema 4 în viziunea economiştilor de orientare stângă (inspiraţi de lucrările


lui Karl Marx), capitalismul genera puternice fenomene de
1) De-a lungul timpului, adepţii capitalismului, pe de o parte, şi cei inegalitate şi nedreptate socială .
ai socialismului, pe de altă parte, au încercat să găsească
argumente care să ateste moralitatea unuia dintre cele două 3)Superioritatea etica in sisteme economice - superioritatea
sisteme, în defavoarea celuilalt. Practica a demonstrat, însă, că capitalismului asupra socialismului se manifestă prin intermediul
niciunul dintre cele două sisteme economice nu era perfect din calculului economic (imposibil într-o economie centralizată), care
punct de vedere etic, fiecare având propriile sale avantaje şi vizează alocarea eficientă a factorilor de producţie. Piaţa liberă
dezavantaje. Dintre avantajele capitalismului se remarcă: determină o ordine naturală, astfel încât orice intervenţie în acest
libertatea de alegere a consumatorilor şi a producătorilor, eficienţa sistem creează nu doar dezordine, ci şi necesitatea intervenţiei
economică (producţia eficientă şi folosirea eficientă a resurselor), repetate sau a dezordinii cumulative, în încercarea de a combate
concurenţa benefică pentru toţi participanţii la piaţă, stimularea acest dezechilibru general.
indivizilor care pot accede la dobândirea proprietăţii şi a bunăstării,
corectitudine şi libertate în tranzacţii, creşterea calităţii vieţii şi a 4) Etica şi economia de piaţă actuală: În ultimii 10-20 de ani,
nivelului de trai, creşterea productivităţii umane o dată cu problema locului pe care pe care ar trebui să îl ocupe etica în
introducerea tehnologizării; dezavantajele capitalismului sunt: cadrul economiei de piaţă a început să suscite un interes din ce în
accentul prioritar asupra profitului şi ignorarea altor aspecte de ce mai puternic. Economia de piaţă prezintă un număr considerabil
ordin social (de exemplu, poluarea), distribuţia inegală a de probleme, dintre care se remarcă: extinderea şomajului într-un
veniturilor şi a bunăstării, şomajul şi salariile scăzute. Socialismul număr din ce în ce mai mare de ţări, sărăcia, accentuarea unor
prezintă următoarele avantaje: folosirea pe scară largă a inegalităţi economice şi sociale, scăderea nivelului de
resurselor umane şi siguranţa locurilor de muncă, producţii şi trai.Deosebim : Etica ignorată exprimă o diferenţiere clară între
economii de scară, eficienţa în asigurarea serviciilor publice de economie şi preocuparea etică; este domnia liberalismului curat şi
bază; dezavantajele socialismului vizează: şomajul ascuns, lipsa dur, a unei legi a junglei ostile oricărei reglementări cu caracter
iniţiativei private şi a stimulării, controlul centralizat care duce la o etic, economia de piaţă revendicând o autonomie completă.
birocraţie ineficientă. Singura valoare morală afirmată şi revendicată este aceea a
libertăţii celor puternici, care îşi achită obligaţiile faţă de societate
2) Confruntarea ideologică dintre capitalism şi socialism - în mod cât mai corespunzător. Etica periferică sintetizează
adepţii capitalismului considerau că economia de piaţă trebuia tendinţa reformistă care a transformat şi continuă să-şi pună
lăsată să funcţioneze exclusiv pe baza propriilor sale reguli, pecetea asupra modificărilor societăţilor occidentale. Această
afacerile şi moralitatea fiind necesar să rămână separate (afacerile viziune are la bază câteva preocupări de natură etică: căutarea
şi moralitatea nu reprezintă o combinaţie reuşită, din această echităţii, solidaritatea, preocuparea pentru cei slabi şi promovarea
alăturare ambele având de suferit); ei puneau accentul pe cuvântul populaţiei mai puţin favorizate social, înscrierea jocului economic
„afacere”, susţinând ideea că orice pretenţie de moralitate impusă în perspectiva binelui comun. Etica integrată susţine ideea
activităţilor comerciale distorsionează scopul intrinsec al acestora conform căreia fiecare agent, dispunând de un spaţiu de libertate
şi diminuează încasarea unor profituri corespunzătoare (afacerile individuală sau colectivă, va trebui să integreze în alegerile sale
nu erau văzute ca fiind imorale, ci pur şi simplu amorale). La componenta etică a valorilor care dirijează şi orientează acţiunile
extrema opusă, economiştii de orientare stângă evidenţiau sale. Astfel, în prezent, un număr din ce în ce mai mare de
cuvântul „etică” şi susţineau ideea că afacerile de mare amploare şi întreprinderi îşi afirmă ambiţia unei responsabilităţi sociale: luptă
capitalismul erau imorale prin însăşi esenţa lor, iar pentru împotriva marginalizării sociale şi îşi aduc contribuţii importante la
instaurarea dreptăţii sociale şi morale trebuia luptat împotriva lor; îmbunătăţirea calităţii mediului şi promovarea culturii.
Tema 5 prin forţa ameninţărilor. Constrângerea este folosită pentru a
determina o persoană să acţioneze în interesul alteia (al celei care
1)Abordari generale ale eticii in management: Etica în apelează la constrângere), împotriva propriilor credinţe şi a voinţei
management vizează relaţiile şi problemele de ordin moral care personale. - Înşelăciunea: manipulează oamenii sau organizaţiile
apar în cadrul organizaţiilor de afaceri între managerii de la diferite prin inducerea în eroare, în mod intenţionat. Comportamentul
nivele şi cu diverse poziţii, pe de altă parte (acţionarii/proprietarii necinstit este cea mai frecventă problemă etică. Înşelăciunea
afacerii, consiliul director, angajaţii cu diferite abilităţi şi reprezintă actul de a minţi, prin falsificarea unor fapte/dovezi, sau
experienţe, consumatorii sau clienţii, furnizorii, creditorii, de a susţine declaraţii false cu bună ştiinţă, în mod expres sau
distribuitorii, comunităţile locale şi cetăţenii lor, mediul de afaceri, implicit, despre un fapt prezent sau viitor. Înşelăciunea în afaceri
organizaţiile guvernamentale şi non-guvernamentale, opinia include distorsionarea sau falsificarea cercetărilor şi datelor
publică etc.), iar beneficul unora poate reprezenta negarea unei contabile, crearea unei publicităţi mincinoase sau a unor produse
obligaţii faţă de un alt grup. Etica în management se bazează, în false, evaluarea incorectă a performanţelor economice, prezentarea
principal, pe relaţia de încredere între cele două părţi care unor indicatori financiari nereali sau a unor rapoarte incorecte.
interacţionează; încrederea înseamnă, de fapt, micşorarea riscului Înşelăciunea poate atinge cote foarte mari, producând pagube
asumat şi protejarea drepturilor şi intereselor celor afectaţi. economice imense sau chiar lezând sănătatea consumatorului. -
Furtul: poate acoperi o varietate largă de situaţii în lumea afacerilor
2)Perceptiile si obligatiile ale managerilor : perceptii Pentru (aşa după cum proprietatea furată poate fi fizică sau intelectuală). -
majoritatea managerilor, cele mai importante valori sunt Discriminările: reprezintă tratamentul incorect aplicat anumitor
responsabilitatea, cinstea, respectul (inclusiv respectul de sine), persoane funcţie de rasă, vârstă, sex, naţionalitate, religie etc. şi
securitatea familială, libertatea; Managerii mai în vârstă sau cei cu care nu este determinat de abilităţile sau calificările respectivelor
vechime mai mare tind să se comporte mai moral decât ceilalţi; 3. persoane.
Managementul de vârf stabileşte climatul etic în firmă prin
exemplul personal şi prin constrângeri; 4. Concepţiile privind 4)Modele de moralitate in management : Managementul imoral
natura etică a unor acţiuni umane variază de la un manager la altul; este un stil de conducere a afacerilor care nu numai că este lipsit de
5. Răspunsul la o dilemă etică diferă în funcţie de tipul problemei cele mai elementare principii sau precepte etice, dar care implică şi
etice cu care se confruntă decidentul; 6. Un cod de etică relevant, o opoziţie hotărâtă şi activă împotriva a tot ceea ce este etic.
implementat adecvat în organizaţie, va afecta pozitiv Managerul imoral consideră că legea sau preceptele legale
comportamentul etic al decidenţilor; 7. Managerii americani constituie impedimente pe care trebuie să le depăşească pentru a-şi
consideră că ei sunt mai morali decât subordonaţii lor; 8. îndeplini scopurile propuse. Strategia practică a administraţiei
Managerii americani cred că sunt mai morali sau cel puţin la fel de imorale constă în utilizarea optimă a tuturor oportunităţilor pentru
morali ca şi superiorii lor; 9. Reputaţia şi moralitatea se numără tot a obţine, cu orice preţ, beneficii organizaţionale sau personale.
mai des printre obiectivele de bază ale organizaţiei; 10. Unul dintre Managementul moral: La extrema opusă faţă de managementul
cele mai importante aspecte etice se referă la „balanţa” dintre imoral se află managementul (administraţia) moral/ă, care îşi
nevoile organizaţiei şi cele ale clienţilor săi; obligatii: bazează întreaga activitate pe principii înalte de comportament etic
Responsabilităţi faţă de acţionari (gestiune corectă, loialitate, şi pe norme profesionale de conduită. Administraţia morală se
confidenţialitate, informare, transparenţă); - Responsabilităţi faţă străduieşte să dea dovadă de un comportament etic, concretizat în
de angajaţi (remunerare echitabilă, dezvoltare profesională, orientarea sa către legalitate, strategia generală de funcţionare,
respectul vieţii personale, respectul dreptului de petiţie); - interesul, obiectivele, motivaţiile şi preocuparea sa pentru normele
Responsabilităţi faţă de clienţi (produse şi servicii originale şi de etice şi principiile profesionale de conduită. Managementul
calitate, garantarea siguranţei în utilizare, informare, publicitate amoral: Există două tipuri de manageri amorali: cei amorali în
corectă); şi - Responsabilităţi faţă de comunitate (protejarea mod deliberat şi cei amorali în mod involuntar.Managerii amorali
mediului înconjurător, contribuţii la soluţionarea problemelor în mod involuntar nu sunt nici morali, nici imorali, dar nici nu sunt
sociale, respectarea diversităţii culturale). conştienţi şi nici nu se preocupă de faptul că deciziile lor de afaceri
din viaţa de zi cu zi pot produce efecte negative/nocive asupra
3)Problemele morale in management: mita, constrângerea, persoanelor direct relaţionate cu compania pe care ei o conduc.
înşelăciunea, furtul, discriminările şi poluarea mediului Managerii amorali în mod deliberat consideră că aspectele de ordin
înconjurător. - Mita: este folosită pentru a manipula oamenii, prin etic vizează numai viaţa privată a individului, nu şi activităţile de
„cumpărarea” influenţei. Mita creează un conflict de interese între afaceri.
persoana care primeşte mita şi organizaţia sa, reducând libertatea
de alegere a decidentului. - Constrângerea: controlează oamenii
Tema 6 extinde de la toate comunicaţiile oficiale la toate informaţiile pe
care proprietarii ar dori să le păstreze secrete faţă de ceilalţi agenţi
1. Responsabilitatea morală în cadrul companiei: Corporaţia, în economici. - Obligaţia de loialitate: Managerul are obligaţia
ansamblul său, este responsabilă pentru îndeplinirea contractelor morală de a evita conflictele de interese ce pun interesul său în
încheiate cu firmele partenere şi respectarea angajamentelor competiţie cu interesul patronului; în consecinţă, un angajat al unei
asumate (livrarea produselor promise la momentul stabilit şi în companii nu are voie să îşi deschidă o firmă concurentă sau să
concordanţă cu specificaţiile determinate, plata datoriilor etc.). profite de o ocazie de afaceri în interes personal.
Corporaţia este responsabilă şi faţă de consumatorii săi pentru
produsele pe care le livrează acestora; bunurile produse trebuie să 4. Responsabilităţile managerilor faţă de angajaţi: Cele mai
prezinte un anumit grad de siguranţă, iar consumatorii trebuie să mediatizate aspecte legate de obligaţiile morale ale managerilor
cunoască nivelul de pe care şi-l asumă în momentul utilizării sau faţă de angajaţi vizează dreptul angajaţilor la libertate, dreptul la
consumării produsului respectiv (orice bun prezintă un nivel mai un salariu corect şi dreptul la intimitate. - Dreptul angajaţilor la
mic sau mare de risc). libertate: Managerii nu au dreptul să se amestece în libertatea de
acţiune a angajaţilor, dacă acest lucru îi afectează sau le produce
2. Moralitatea şi structura corporaţională: Astfel, pentru alte tipuri de daune; din punct de vedere moral, intervenţia, prin
implementarea moralităţii în structura unei corporaţii: - Consiliul forţă, în viaţa unei persoane nu este justificată decât pentru
director al unei companii trebuie să supravegheze activ şi eficient prevenirea răului. La locul de muncă, pentru îndeplinirea sarcinilor
managementul companiei. - Peste jumătate dintre membrii de serviciu, managerul poate interveni prin exercitarea puterii sale
consiliului director, inclusiv preşedintele acestuia, nu trebuie să de lider, dar numai prin asumarea acestui principiu de către toţi cei
facă parte din managementul companiei. - Responsabilitatea pentru implicaţi.Dreptul la un salariu correct - pentru a acţiona moral,
politicile implementate şi deciziile luate de managementul unei managerii trebuie să plătească angajaţilor salarii care să reflecte
companii, la toate nivelele, trebuie urmărită pe parcursul unei munca acestora şi să le răsplătească adecvat eforturile. În
perioade de cel puţin 5 ani, iar cei responsabili trebuie să dea managementul internaţional, când o companie multinaţională îşi
socoteală pentru politicile şi deciziile anterioare, luate în momentul internaţionalizează o parte din activitatea sa într-o ţară cu un nivel
în care ocupau alte poziţii în cadrul firmei. - Trebuie să existe de dezvoltare inferior decât cel al ţării de origine, una dintre cele
canale şi proceduri interne de asumare a responsabilităţii, la nivele mai frecvente probleme de ordin etic vizează discrepanţele dintre
superioare, inferioare şi laterale; corporaţia trebuie să pună la salariile expatriaţilor şi cele ale angajaţilor locali. Dreptul la
dispoziţia celor interesaţi acele informaţii necesare astfel încât intimitate: Dat fiind faptul că relaţia manager-angajat nu este o
aceştia să poată lua propriile decizii cu privire la compania simplă relaţie de piaţă, ci una pe termen lung, trebuie garantată o
respectivă. - Corporaţia trebuie să dezvolte anumite canale de anumită libertate a vieţii particulare, a obiceiurilor, credinţelor şi
comunicare cu angajaţii, consumatorii, acţionarii şi publicul larg, valorilor personale ale angajaţilor. Încălcarea dreptului la intimitate
prin intermediul cărora toţi cei „interesaţi” să-şi poată expune este posibilă în momentul în care o acţiune din viaţa privată a unui
nelămuririle, cererile şi percepţiile lor cu privire la angajat dăunează altor indivizi .
responsabilităţile legitime ale unei corporaţii.
5. Responsabilităţile managerilor faţă de consumatori:
3. Responsabilităţile managerilor faţă de acţionari: Managerilor Responsabilităţile managerilor faţă de consumatori vizează două
le revin trei tipuri de obligaţii morale de referinţă faţă de acţionari: aspecte esenţiale: - Furnizarea unor produse sigure şi de calitate:
obligaţia de supunere, de confidenţialitate şi de loialitate: - Acestea trebuie să nu înşele aşteptările clienţilor şi să satisfacă
Obligaţia de supunere: Managerul trebuie să se supună tuturor nevoile în vederea cărora au fost achiziţionate; şi Problema
indicaţiilor rezonabile ale patronilor (termenul „rezonabil” este adevărului în publicitate: Publicitatea trebuie să se adreseze
utilizat pentru a face distincţia între cazurile în care angajaţilor li se persoanelor mature, raţionale, care pot distinge anumite exagerări
cere să îndeplinească sarcini ce le revin prin fişa postului şi (făcute în scopuri comerciale) de realitate.
cazurile în care li se solicită îndeplinirea unor sarcini pentru care
nu au fost angajaţi şi care vin în contradicţie cu valorile lor 6. Responsabilităţile managerilor faţă de comunitate: Relaţia
morale). - Obligaţia de confidenţialitate: Agentul nu are voie să dintre afaceri şi comunitate implică respectarea a cel puţin trei
folosească sau să comunice informaţii confidenţiale primite de la principii etice: 1. Obligaţia de a evita răul: Nicio parte nu trebuie să
superiori sau obţinute de el însuşi în cursul desfăşurării activităţii o vătămeze pe cealaltă fără un motiv întemeiat; 2. Obligaţia de a
sale sau dobândite datorită poziţiei sale ca angajat, dacă compensa daunele produse: Daunele sau costurile suportate pe
informaţiile respective nu sunt probleme general cunoscute; nedrept de oricare dintre părţi trebuie compensate în mod
această obligaţie rămâne valabilă şi după ce angajatul (în mod corespunzător; 3. Obligaţia de a preveni răul: Obligaţia ambelor
special, managerul) a părăsit firma şi lucrează în altă parte, şi se părţi de a împiedica vătămarea.
Tema 7 la rândul lor, îndeplinirea obiectivelor corporative. Abordarea
responsabilităţii corporative ca obligaţie faţă de societate în
1. Dimensiunile responsabilităţii sociale corporative: ansamblu (Societal approach): Ultima abordare prezentată este, de
Responsabilităţile economice („Obţine profit!”) sunt cele mai fapt, perspectiva „extinsă” asupra RSC, cea care consideră că
importante obligaţii de ordin social ale unei organizaţii de afaceri, organizaţiile de afaceri sunt responsabile faţă de societate în
care stau la baza celorlalte trei categorii. Orice companie are ansamblul său, deoarece companiile sunt părţi componente ale
principala responsabilitate de a produce bunuri şi servicii cerute de mediului social. Ideea fundamentală din spatele celei de-a treia
societate şi de a le vinde cu un profit (acceptabil). Profitul viziuni privind RSC este aceea că organizaţiile de afaceri
reprezintă un mijloc şi un scop al existenţei şi funcţionării eficiente funcţionează prin consimţământ public, tocmai pentru a servi
a unei companii. Responsabilitatea economică mai vizează şi eficient nevoile sociale.
crearea de locuri de muncă şi generarea creşterii economice.
3. Motivele pentru implicarea companiilor în acţiuni
Responsabilităţile legale („Respectă legea!”) sunt direct şi intim responsabile social: Motivul pragmatic sau raţional, întâlnit în
corelate cu cele de ordin economic şi ele reflectă aşteptările literatura de specialitate consacrată eticii în afaceri şi sub
societăţii cu privire la îndeplinirea activităţilor de bază ale denumirea de egoismul „luminat” corporativ (enlightened self-
companiei într-un cadru guvernat de lege, reguli şi reglementări interest) (Compania doreşte să se implice în RSC): Acesta este,
clare. Componentele legale ale RSC sunt: a acţiona conform fără îndoială, motivul cel mai puternic din spatele
cerinţelor guvernamentale şi legale; a respecta diversele comportamentului social al unei companii: organizaţiile de afaceri
reglementări locale şi naţionale; a fi un cetăţean corporativ ce îşi asumă responsabilităţi din ce în ce mai sporite şi se implică
respectă legea; a îndeplini obligaţiile de ordin legal pentru a avea activ în proiecte sociale pentru a câştiga în termeni de imagine şi a-
succesul scontat; a furniza bunuri şi servicii ce respectă cel puţin şi consolida profiturile pe termen lung. Motivul deontologic -
cerinţele legale minimale Raţionamentul din spatele acestui argument este următorul:
societatea este cea care permite afacerilor să existe – deoarece
Responsabilităţile etice („Fii etic!”) ale unei companii vizează activităţile economice şi comerciale apar ca urmare a existenţei ex-
acele activităţi şi practici care sunt aşteptate sau interzise de către ante a unei nevoi sociale, ce trebuie satisfăcută în mod corect şi
membrii unei societăţi, chiar dacă nu sunt codificate în cadrul unor raţional – drept pentru care afacerile au o datorie morală faţă de
legi. În general, o organizaţie de afaceri are obligaţia de a evita răul societate, datorie concretizată într-un comportament etic şi
şi de a face ceea ce este bine, corect şi just. (Exemple: responsabil social. Motivul presiunii sociale - Un alt motiv pentru
corectitudine faţă de consumatori şi salariaţi, onestitate în relaţiile care companiile îşi asumă responsabilităţi sociale este reprezentat
firmei cu partenerii săi etc.). de faptul că trebuie să răspundă cerinţelor sociale din ce în ce mai
accentuate. Societatea ca întreg respinge companiile care nu dau
Responsabilităţile discreţionare (filantropice) („Fii un bun dovadă de un comportament responsabil şi are anumite aşteptări cu
cetăţean corporativ!”) sunt acele obligaţii cu privire la care privire la implicarea corporativă în aspectele de ordin social.
societatea nu are o idee clar conturată; ele sunt lăsate la latitudinea
companiilor, dar se aşteaptă din partea organizaţiilor de afaceri să 4. Într-o lucrare de specialitate, pornind de la o cercetare efectuată ,
contribuie financiar şi uman la dezvoltarea comunităţii şi la se prezintă cinci stadii de dezvoltare morală corporativă, care pot fi
îmbunătăţirea calităţii vieţii. Rolurile pe care companiile trebuie să asociate cu cinci tipuri de răspuns corporativ la problemele de
şi le asume sunt pur voluntare, iar decizia asumării lor este ghidată ordin social: Organizaţia amorală – „Câştigă cu orice preţ”. O
doar de dorinţa unei organizaţii de afaceri de a se implica în astfel de organizaţie consideră că acţiunile sale sunt etice dacă
aspectele de ordin social care nu sunt dictate de motivaţii grupurile sociale afectate nu reuşesc să demonstreze contrariul, iar
economice, nu sunt impuse prin lege şi nici măcar nu sunt sancţiunile care i se impun pentru încălcarea normelor etice le
solicitate companiilor din punct de vedere etic. percepe ca pe un cost strict legat de desfăşurarea afacerilor.
Organizaţia legalistă – „Respectă legea” pune accentul pe
2. abordări ale responsabilităţii sociale corporative: Abordarea considerentele de ordin economic şi apelează la o politică solidă de
responsabilităţii corporative ca obligaţie doar faţă de acţionari relaţii publice pentru a controla apariţia şi amplificarea
(Shareholder approach): Această perspectivă ar putea fi considerată problemelor sociale. O astfel de organizaţie abordează în mod
drept abordarea clasică sau „îngustă” a responsabilităţii sociale reactiv aspectele etice, considerând că îndeplinirea normelor legale
corporative, sintetizată de către Milton Friedman în deja celebra duce automat la îndeplinirea obligaţiilor sale sociale. Organizaţia
sintagmă „singura responsabilitate socială a afacerilor este de a reactivă – „Etica este profitabilă” este caracterizată de o atenţie tot
contribui la creşterea profiturilor” acţionarilor, fără a apela la mai mare acordată relaţiei biunivoce dintre profituri şi acţiuni
„înşelătorie sau fraudă”. Friedman asociază ideea de etice, ţinând cont şi de interesele altor grupuri de stakeholderi,
responsabilitate corporativă cu cea a contractului social dintre înafară de cele ale acţionarilor. Organizaţia etică în formare – „Fă
manageri şi acţionari, afirmând că managerii, în calitate de agenţi ceea ce este corect” demonstrează o preocupare constantă şi
(angajaţi) ai proprietarilor afacerii, nu sunt responsabili decât faţă susţinută pentru aspectele de ordin moral, deşi îi lipsesc
de aceştia. Abordarea responsabilităţii corporative ca obligaţie planificarea pe termen lung şi organizarea eficientă a activităţilor
faţă de toţi stakeholderii (Stakeholder approach): A doua în conformitate cu criteriul etic. În acest stadiu al dezvoltării
perspectivă asupra responsabilităţilor corporative afirmă că morale, valorile etice comune oferă, în anumite circumstanţe,
organizaţiile de afaceri nu sunt responsabile doar faţă de acţionarii soluţii pentru situaţiile conflictuale, iar cultura corporativă este mai
sau proprietarii lor, ci trebuie să ţină cont, în egală măsură, şi de puţin reactivă şi mai mult proactivă la apariţia problemelor sociale.
interesele adesea divergente ale stakeholderilor lor – grupuri Organizaţia etică – „Integrează etica cu economia” ) asimilează, în
sociale influenţate de activitatea companiei sau care pot influenţa, mod profund, aspectele etice în cadrul strategiei în derulare,
oferind o imagine consecventă de integritate organizaţională
Tema 8 5. Problema drepturilor omului: Se poate defini la trei nivele: La
primul nivel, se au în vedere relaţiile directe ale corporaţiilor
1. Etica în afacerile economice internaţionale este acea parte a multinaţionale cu angajaţii, furnizorii, clienţii şi comunitatea
eticii în afaceri care are ca obiect de activitate problemele de ordin locală; recunoaşterea internaţională a drepturilor omului cere ca
moral ce apar la nivel internaţional. Conform unei accepţiuni larg nimeni (nicio companie şi niciun guvern) şi nimic să nu încalce
răspândite, etica în afacerile internaţionale se referă la dimensiunea drepturile individuale şi colective ale celorlalţi: se interzice
etică a oricărei relaţii de afaceri dintre două sau mai multe ţări sau practicarea sclaviei, contractarea copiilor ca forţă de muncă şi
dintre parteneri privaţi din state diferite . Etica în afacerile exploatarea ordinară a oamenilor (de exemplu, când nu li se
internaţionale vizează un cod de conduită moralmente acceptabil al plăteşte un salariu care să le permită să trăiască la limita decenţei).
persoanelor cu atribuţii decizionale şi executive, aflate pe diferitele La al doilea nivel, se interzice companiilor multinaţionale să
trepte ierarhice, ale unei firme care îşi desfăşoară activitatea nu colaboreze cu furnizori sau cu terţi care încalcă, în mod evident şi
numai în cadru domestic, ci şi în alte ţări. repetat, drepturile oamenilor. La al treilea nivel, se consideră drept
culpabile companiile multinaţionale care îşi desfăşoară activitatea
2. Problemele specifice eticii în afacerile internaţionale: În într-o ţară al cărei guvern este vinovat de încălcarea repetată a
lucrările de specialitate, care tratează probleme referitoare la etica drepturilor fundamentale ale oamenilor.
în afacerile internaţionale, apar, în principiu, câteva categorii de
probleme (opt) , care suscită interesul general şi se analizează pe 6. Practicile de marketing şi protecţia consumatorilor:
larg: Mita şi corupţia; 2. Problemele care vizează angajarea forţei Reprezintă un subiect care a trecut într-o perioadă de două-trei
de muncă şi aspectele legate de personal; 3. Practicile de marketing decenii de la discuţii academice la receptare publică şi, apoi, la
şi protecţia consumatorilor; 4. Impactul asupra economiilor şi legiferare. Unul dintre principalii factori care au dus la impunerea
dezvoltării ţărilor-gazdă; 5. Efectele asupra mediului natural; 6. acestei problematici printre priorităţile guvernelor şi marilor
Impactul cultural al operaţiilor transnaţionale; 7. Relaţiile cu companii l-a reprezentat trecerea de la economia de penurie („piaţa
guvernele ţărilor-gazdă; 8. Relaţiile cu ţările de origine. Cea mai producătorului”) la economia de abundenţă („piaţa
frecventă problemă pentru companiile multinaţionale o reprezintă, consumatorului”), ceea ce implică dezvoltarea puternică a
fără îndoială, corupţia, datorită caracterului său universal. strategiilor de atragere şi menţinere a clientelei (marketing
agresiv).
3. Mita şi corupţia: Definită în sens general, corupţia reprezintă
abaterea de la normele morale, iar, într-un sens mai precis,
termenul desemnează conduita incorectă sau ilegală a unei
persoane care se află într-o poziţie de autoritate sau putere, în
scopul obţinerii de câştiguri personale sub formă bănească sau sub
altă formă. Corupţia înfloreşte, adesea, acolo unde există o
guvernare de proastă calitate, conflicte violente sau acolo unde
controlul statului şi al reglementărilor sale nu poate fi pus în
practică într-un mod eficient. Mita nu este însă un aspect specific
eticii în afacerile internaţionale, deoarece majoritatea ţărilor lumii
se confruntă, şi pe plan naţional, cu acest tip de încălcare a
normelor morale. Mita este o practică curentă în toate ţările lumii.

4. Problemele care vizează angajarea forţei de muncă:


Salarizarea angajaţilor locali care lucrează pentru multinaţionale
în ţări cu nivele de dezvoltare sensibil inferioare în comparaţie cu
ţările de origine este frecvent mai scăzută decât cea a angajaţilor
din ţările-mamă. Astfel, se impută investitorilor străini faptul că
exploatează forţa de muncă din ţările slab dezvoltate, plătind de
câteva ori mai ieftin aceeaşi muncă pe care o prestează salariaţii cu
calificări similare din ţările de origine. Managementul filialelor din
alte ţări ale corporaţiilor multinaţionale pune, la rândul său, destule
probleme etice. În general, marile firme preferă să acorde un credit
scăzut managerilor locali, implantând la conducerea filialelor
manageri din ţările de origine; în unele cazuri, aceştia nu cunosc
suficient de bine tradiţiile şi problemele locale şi nu sunt destul de
flexibili faţă de doleanţele şi dificultăţile partenerilor şi angajaţilor
din ţările unde sunt implantaţi. Discriminarea sexuală este o
problemă delicată, de care firmele investitoare nu se fac propriu-zis
vinovate, întrucât nu managerii lor sunt aceia care o impun, ci
tradiţiile şi credinţele religioase locale. Ceea ce se impută
corporaţiilor multinaţionale de către opinia publică din ţările de
origine este neimplicarea mai hotărâtă într-o politică activă,
agresivă chiar, de eliminare a discriminării femeilor în ţările din
Lumea a Treia, unde ea reprezintă o practică greu de combătut.
Angajarea şi exploatarea minorilor în procesul muncii constituie,
fără îndoială, aspectul cel mai des incriminat şi categoric în sine
blamabil în ceea ce priveşte problemele de personal ale
corporaţiilor multinaţionale. Această problemă a reprezentat tema
centrală a grupurilor de presiune ale consumatorilor din SUA, de
când s-a făcut public faptul că multe companii multinaţionale
americane exploatează copiii din ţările subdezvoltate sau în curs de
dezvoltare din Asia, America Latină sau Africa. Măsurile de
protecţie a salariaţilor constituie o altă problemă pentru
companiile de talie internaţională în ceea ce priveşte imaginea lor
publică în ţările de origine şi mai puţin în ţările slab dezvoltate în
care operează, deşi muncitorii de acolo sunt cei care au realmente
de suferit. În ţările în curs de dezvoltare sau aflate în tranziţie la
economia de piaţă, legislaţia muncii este slab dezvoltată, astfel
încât standardele de protecţie a personalului la locul de muncă sunt
foarte joase în comparaţie cu cele din ţările dezvoltate.