Elementele constitutive ale

procesului
de comunicare

1. Structura procesului de
comunicare
 Modelul lui R. Jakobson

Emițător (E)
Receptor / Destinatar (R)
Mesaj (M)
Context
Cod
Contact

Context 
IMPORTANȚĂ
•model fundamental

Emiţător MesajDestinatar pentru cercetarea în

științele comunicării
• plasarea mesajul între E și
R
Contact •luarea în considerare a

Cod contextului şi contactului

2. Emițătorul
= un individ / un grup / o instituţie
 Posedă o informație
 Are o motivație
 Are un scop – explicit
- implicit
 Codifică mesajul = transformă conţinutul psihic în fapt
obiectiv, pentru a-l transmite sub formă de mesaj

Surse de prelevare a informațiilor

 mediul înconjurător (cărţi, media, alte persoane)
 Propriul sistem cognitiv-afectiv (idei, gânduri, amintiri,

sentimente)
2. Emițătorul - mărci ale
puterii / influenţei
 Puterea recompensatoare
capacitatea de a răsplăti (inclusiv satisfacerea unor
dorinţe / nevoi ale lui R)
 Puterea coercitivă

capacitatea de a institui constrângeri în ceea ce-l

priveşte pe R
 Puterea referenţială

capacitatea lui E de a constitui un model pentru R

 Puterea legitimă

capacitatea de a pretinde ascultare

 puterea expertului
atribuirea unor cunoştinţe superioare lui E

 putere informaţională
E deţine informaţii ale dinamicii comunicaţionale a
grupului din care face parte R

 putere de conexiune
relaţionările pe care pe care le stabilește o
persoană
3. Receptorul
 Cel căruia îi este adresat mesajul
 = un individ / un grup / o instituţie
 RECEPTAREA = Percepție + Interpretare
 INTERPRETAREA = Decodificare +Inferenţă
 Decodificarea – sensul lingvistic al mesajului
 Inferența –un univers de reprezentări şi de semnificaţii
comune lui E și R + o grilă de interpretare proprie lui R
3. Receptorul – reacții
 Reacţia instrumentală / adaptativă / utilitară
relevanţa mesajului în funcție de gradul de satisfacere
a anumitor nevoi ale lui R
 Reacţia egodefensivă (autoapărare)

tendinţa de a menţine o imagine despre sine favorabilă

 Reacţia expresiei valorice

actualizarea unor atitudini care exprimă valori (în

legătură cu imaginea de sine)
 Reacţia cognitivă

nevoia de a da un sens evenimentelor, de a înţelege

lumea şi de a-şi organiza experienţa
4. Mesajul
 = emiterea unei informaţii, prin semnale
codificate, în direcţia unei ţinte
determinate
 Tipuri de semne

a. index /indice
b. semnal
c. icon
d. simbol
4. Mesajul – fenomente specifice
 Redundanţa
= Eliminarea ameninţării mesajului de către factorii
perturbatori
o Se opune entropiei (tot ce este neconvențional într-un mesaj)
o Realizare: repetarea unor semne / grupuri de semne

folosirea mai multor semne

o Tipuri – în funcție de volumul de informație vehiculat

a. necesară
b. optimă
c. superfluă
o Rol – asigură înțelegerea mesajului

- sprijină desfășurarea adecvată a comunicării

4. Mesajul – fenomente
specifice
 Feedback-ul
 Feedback = o informaţie trimisă înapoi la sursă
 Realizare: verbal
nonverbal
 Tipuri
a. evaluativ = formularea unei opinii/judecăţi, bazată pe
propriul sistem de valori, în legătură cu o problemă
b. nonevaluativ - eficient în întreţinerea şi optimizarea
comunicării
 Rol: determină măsura în care un mesaj a fost înţeles,
crezut şi acceptat
5. Canalul
 = calea de difuzare a mesajului
 Corespunde simţurilor fiinţei umane (auz, văz, miros, gust,
tactil)
 Reţeaua de comunicare = legăturile care unesc mai mulţi
utilizatori

 Marshall McLuhan - Media is Message: este important nu

numai „ce anume transmitem şi ce selectăm”, ci şi cu ce anume
transmitem=> mijlocul de comunicare influenţează
deprinderile de percepţie şi structura spirituală, indiferent de
conţinutul mesajului
 Régis Debray: ”suportul este cel care se vede cel mai puţin, dar
contează cel mai mult”
6.Codul

 = un sistem de semne / semnale convenţionale

care serveşte la transmiterea unui mesaj
 Modalitate de expresie a conținutului psihic /
informației
 Comun pentru E și R
 Constituit din semne cu valoare constantă şi
generală pentru o colectivitate, dar care au şi o
valoare variabilă datorită dinamicii realității
7. Contextul
 = Ansamblul elementelor situaţionale lingvistice şi
extralingvistice cu rol de sistem de referinţă
 C. Baylon
Contextul = cotext, context social şi context interpersonal
o cotext (contextul lingvistic/discursiv/verbal) -

înlănţuirea lineară a cuvintelor

o context social – referința la organizarea internă a unei

societăţi
o context interpersonal - relaţia dintre interlocutori

(intenţii, credinţe, raţionalitate etc.)

7. Contextul
 Perspectiva antroposociologică

Contextul = situaţie – compusă din:

o cadrul - mediul fizic şi timpul
o scena - relaţiile fizice dintre interactanţi, dinamica,

motivele, strategiile
o contextul instituţional - rolul şi statutul

interactanţilor, raporturile dintre ei, normele şi

constrângerile la care sunt supuşi
o ritualurile - sistemul convenţional de reguli care

guvernează interacţiunile şi practicile sociale

7. Contextul
 Contextul = câmp social, ca ansamblu de
sisteme simbolice, de structuri şi practici în care
comunicarea se realizează prin intermediul
codului limbii şi, totodată, prin simbolistică (E.
Marc, D. Picard)

 Știinţele comunicării: sensul unui mesaj ia

naştere prin raportarea la situaţie (prin
contextualizare)
7. Contextul
Componentele contextuale ale situației (A. Mucchielli) - 7 contexte
fundamentale:

ospaţial - locul de desfăşurare a comunicării

ofizic şi senzorial - elementele senzoriale captate de simţurile

interlocutorilor (văz, auz, pipăit, miros, gust)

otemporal - momentul în care este enunţat mesajul (legat de

momentul anterior, în care a fost enunţat un alt mesaj)

oal poziţiilor relative actorilor - poziţionarea actorilor între ei
orelaţional social imediat - reflectă calitatea relaţiei dintre E și R
oal identităţilor - referinţa la intenţiile şi mizele interlocutorilor
ocultural - normele şi regulile colectiv acceptate, invocate /

construite în interacțiune