Sunteți pe pagina 1din 3

TEORII ETICE

1. UTILITARISMUL CLASIC

Utilitarismul afirma ca o actiune poate fi apreciata ca moralmente buna


sau rea prin consecintele sale bune sau rele pentru fericirea indivizilor.
fondator – Jeremy Bentham In opinia ganditorului englez, principiul care
trebuia sa ordoneze domeniul moral (si implicit pe cel juridic) este principiul
utilitatii. principiul utilitatii sustine ca actiunile sunt corecte “proportional cu
tendinta lor de a promova fericirea si sunt incorecte in masura in care tind sa
produca inversul fericirii. Prin fericire se intelege placerea si absenta durerii;
prin nefericire, durerea si privarea de placere”.
Utilitarismul lui Mill e o conceptie despre binele suprem, pe care il defineste
printr-o valoare unica: fericirea indivizilor. valoarea morala a unei actiuni
depinde de cantitatea de placere pe care o produce. Daca pentru Bentham
placerile sunt omogene (nu exista diferenta calitativa intre placerile
trupului si cele ale spiritului), Mill postuleaza o diferenta calitativa, de
natura intre placerile corpului si cele intelectuale. Lui Mill i se pare evident
ca exista placeri de tip spiritual care sunt incomensurabile cu cele fizice. Mill
nu cere sacrificarea placerilor trupesti sau indiferenta in raport cu ele. Singurul
lucru pe care il sustine e ca dintre 2 vieti, una plina de fapte care produc
numai satisfactii trupesti si alte plina de fapte care produc variate placeri
(trupesti si spirituale), o persoana rationala ar alege-o pe a doua.
Acesta considera ca exista o lege a naturii umane care ne face sa cautam
permanent placerea si sa evitam durerea. Ceea ce ne determina sa actionam
este scopul, consecinta in vederea careia facem actiunea. Scopurile sunt
diverse, dar placerea si evitarea durerii sunt scopul, motivatia oricarei actiuni.
Principiul utilitatii ne cere ca, pentru a actiona moral, sa respectam aceasta
lege psihologica si sa actionam pentru maximizarea placerii noastre si
pentru placerea semenilor nostri afectati de respectiva actiune.
teoria utilitarista a incercat sa rasp la intrebarea : Ce trebuie sa fac?
Raspunsul lui Mill a fost acela de cautare a fericirii indeosebi in plăcerile
spiritului
Critici la adresa utilitarismului:

● Subiectivitatea in aprecierea placerii si durerii


● Imposibilitatea de a masura, in fapt, placerea
● Sacrificarea intereselor minoritatii in beneficiul majoritatii
● Nu se respectă drepturile omului
2. IMMANUEL KANT – FILOSOFIA MORALA

Kant e unul dintre cei mai mari filosofi iluministi. Filosofia sa morala ne
propune un prototip al omului liber, aflat numai sub tutela propriei sale ratiuni.
Etica lui Kant este una a autonomiei. Kant instituie o egalitate morala a
indivizilor, in sensul ca, in calitate de fiinte rationale, oamenii au aceeasi
capacitate de a fi morali. morala nu inseamna o supunere in fata unor legi
arbitrare ale unei vointe exterioare si impenetrabile, ci respectarea deliberata
a legii morale data de ratiune.
Propune o morala a intentiei, si nu a faptei; promoveaza absolutismul
universalist al datoriei morale
Pentru Kant, moralitatea se intemeieaza exclusiv in ratiune (exclude astfel din
zona moralitatii actiunile care au la baza instinctele, dar si inclinatii, afecte)

● Un principiu moral se numeste datorie


● Actiuni conform datoriei = mobilul real al acestor actiuni e inclinatia.
Astfel de actiuni sunt laudabile, dar nu au continut moral pentru ca
presupun sa faci ceva doar in anumite circumstante
● Actiuni din datorie = au ca mobil datoria insasi si au continut moral
intrucat sunt valabile indiferent de circumstante
● Ipotetice – au o forma conditionala: Trebuie sa faci X, daca vrei sa
obtii Y
● Categorice – sunt neconditionate: Trebuie sa faci X!.

ETICA VIRTUȚII: ARISTOTEL – ETICA NICOMAHICĂ

Aristotel 3 tratate de morala: Etica Eudemica, Etica Nicomahica si Marea


Etica.
Teza initiala a eticii aristotelice este: cum s-ar cuveni sa traiasca o
persoana buna si cum ar trebui organizata societatea pentru a permite
oamenilor sa duca o viata fericita. Raspunsul e acela ca fiecare lucru
(inclusiv omul) are un bine propriu, un scop pe care trebuie sa-l urmareasca.
Binele omului e fericirea. 2 tipuri de virtuti: intelectuale si etice (ale
caracterului). Curajul e linia de mijloc intre lasitate si temeritate; generozitatea
– intre risipa si avaritia; grandoarea sufleteasca – intre vanitate si micimea
sufleteasca.

S-ar putea să vă placă și