Sunteți pe pagina 1din 18

• Conștiința morală este comună tuturor

oamenilor
• Ceea ce e bine în mod absolut este voința.
MORALA KANTIANĂ Inteligența, talentul etc. pot fi folosite pentru
DEONTOLOGIA
ceva bun sau rău. Faptele pot avea consecințe
bune sau rele.
cursul anterior • Acțiunile morale sunt făcute din datorie, se
supune rațiunii ca autoritate autonomă,
provin din libertate și au ca maximă o lege
universală.
• Forma legii morale universale este dată de
imperativul categoric.
UTILITARISMUL
(CONSECINȚIALISMUL)
TEME

• Concepte de bază
• Moralitatea ca sentiment
• Principiul plăcerii
• Simțul demnității
• Cunoașterea consecințelor
• Fericirea :
• Ce mai mare fericire – concept moral
• Elementele fericii
• Viața fericită
• Altruismul
• Observații critice
Ce trebuie să facem?
Să acționăm astfel încât să producem cele
mai bune consecințe posibile!

JEREMY BENTHAM JOHN STUART MILL


1748 -1832 1806 - 1873
CONCEPTE DE BAZĂ

• Noțiunea de consecință include tot binele și răul produs de o acțiune, fie că se


observă sau se manifestă în timpul acțiunii sau la un timp după ce aceasta s-a
încheiat.
• Ceea ce are valoare în sine este fericirea, care presupune plăcerea și evitarea
suferinței (hedonism). Doar plăcerea și suferința au o valoare intrinsecă, restul
acțiunilor sunt evaluate în funcție de rezultatul lor – dacă este plăcut sau nu.
MORALITATEA CA SENTIMENT

• „Concepția care acceptă ca fundament al moralei Utilitatea sau Principul celei


mai mari fericiri susține că acțiunile sunt corecte în măsura în care ele tind să
promoveze fericirea și sunt incorecte în măsura în care tind să producă inversul
fericirii. Prin fericire se înțelege plăcerea și absența durerii, prin nefericire,
durerea și privarea de plăcere.” (opusul moralei kantiene care exclude
sentimentele din moralitate)
• „(...) plăcerea și absența durerii sunt singurele lucruri dezirabile ca scopuri”
restul lucrurilor sunt dezirabile pentru plăcerea sau absența durerii ce rezultă
din ele.
HEDONISM
(gr. hedone – plăcere )

Epicur (341 – 270 î.e.n. Grecia) este


reprezentantul hedonismului. El consideră că
viața morală este cea a plăcerilor simple, a
prieteniei și a unui trai liniștit.
PLĂCEREA

• Pe urmele lui Epicur, J.S. Mill identifică mai multe tipuri de plăceri:
a) Plăceri senzoriale, animalice care sunt degradante.
b) Plăceri intelectuale, superioare primelor întrucât sunt mai stabile, mai sigure,
mai puțin costisitoare etc.
Doar cine a cunoscut ambele tipuri de plăceri și are capacitatea de a le compara
poate afirma că unele sunt superioare altora.
SIMȚUL DEMNITĂȚII

• O ființă dotată cu facultăți superioare are nevoie de mai multe lucruri pentru a
fi fericită și e capabilă, probabil, de suferințe mai profunde. Acestor facultăți
superioare le corespunde proporțional un sentiment al demnității.
• „(...) nici o ființă umană inteligentă nu ar consimți să devină nebun, nici o
persoană instruită să devină ignorantă, nici o persoană dotată cu sentimente și
conștiință să devină egoistă și infamă, chiar dacă ar fi convinsă că nebunul,
nătângul ori ticălosul sunt mai satisfăcuți cu propria lor soartă decât e ea cu a
sa.” (sunt aceste facultăți superioare valori în sine, chiar dacă nu produc
fericire?)
CUNOAȘTEREA CONSECINȚELOR

• „Este indiscutabil că ființa ale cărei capacități de desfătare sunt inferioare, are și șansele cele mai
mari să și le vadă satisfăcute; iar o ființă dotată superior va simți întotdeauna că orice fericire ar
căuta în această lume, ea e inevitabil imperfectă.”
• „E mai bine să fii o ființă umană nesatisfăcută decât un porc satisfăcut.” Doar cine cunoaște
ambele plăceri poate afirma superioritatea unora.
• Este o slăbiciune de caracter să alegi binele cel mai la îndemână dacă acesta are o valoare mai
mică. Răsfățul simțurilor este ales cu prețul afectării sănătății, dar știm că sănătatea are o valoare
mai mare.
• „Oamenii își pierd aspirațiile înalte, cum îți pierd și gusturile intelectuale, din cauză că nu au
timpul necesar sau prilejul favorabil de a le activa; și se dedau plăcerilor inferioare nu atât pentru
că le-ar prefera deliberat, ci deoarece fie că acestea sunt singurele la care au acces, fie sunt
singurele de care se mai simt capabili să se bucure.”
CEA MAI MARE FERICIRE

• Principiul utilitarist nu vizează ce mai mare fericire a însuși agentului, ci cea mai mare
cantitate totală de fericire. Ea se obține prin simțul demnității, ceea ce face din agentul
moral un caracter nobil.
• Astfel, moralitatea este „ansamblul regulilor și preceptelor conduitei umane prin
subordonare la care se poate asigura, în cea mai mare măsură, întregii omeniri o
existență așa cum a fost descrisă aici (ce urmărește plăcerea si evită suferința); și nu
numai omenirii, ci, în măsura în care natura lucrurilor o admite, întregii creații
sensibile.”
• Principiul plăcerii ca maximă morală se extinde asupra tuturor creaturilor ce pot avea
plăcere. La fel cum în morala kantiană, principiul moral rațional se extinde asupra
tuturor ființelor raționale.
FERICIREA

• Fericirea ca o continuă exaltare a celor mai înalte plăceri este imposibilă.


Fericirea presupune momente de extaz și cât mai puține dureri, o predominare
a activului asupra pasivului (Aristotel) având ca fundament ideea de a nu
aștepta de la viață mai mult decât e capabilă să-ți ofere.
• Principalele elemente constitutive ale unei vieți fericite sunt:
a) Liniștea – oamenii ce au parte de liniște pot fi mulțumiți cu puține plăceri
b) Exaltarea emoțională – cei exaltați par să suporte mai ușor o cantitate mai
mare de durere
VIAȚA FERICITĂ

• O minte cultivată găsește interese în tot ceea ce o înconjoară: „în obiectele naturii, în realizările
artei, în închipuirile poeziei, în întâmplările istoriei, în căile, trecute și prezente, parcurse de
umanitate, ca și în perspectivele ei viitoare.” O astfel de persoană este mai aproape de fericire.
Ea trebuie totuși să fie liberă și să evite relele vieții (cu ajutorul progresului umanității):
a) Sărăcia – poate fi eliminată grație înțelepciunii societății combinată cu bunul simț și cu
spiritul de prevedere al indivizilor
b) Boala – poate fi redusă ca amploare printr-o bună educație fizică și morală și printr-un control
adecvat al influențelor nocive. Progresul științei ajută în această direcție.
c) Vicisitudinile situației materiale, precum și celelalte dezamăgiri legate de împrejurările
lumești, ele sunt, în principal, fie efectul unei mari imprudențe, fie al unor dorințe rău
stăpânite, fie ale unor instituții sociale rele sau imperfecte.
ALTRUISMUL

• Mulți oameni trăiesc fără a fi fericiți. „Neîndoielnic e posibil să trăim fără


fericire; o fac involuntar 19 oameni din 20.”
• „Morala utilitaristă recunoaște în ființele umane capacitatea de a sacrifica
propriul bine pentru binele altora. Ea refuză doar să admită că sacrificiul în
sine este bun. Un sacrificiu care nu sporește sau nu tinde să sporească suma
totală a fericirii e considerat inutil.”. Ascetul care își refuză orice plăcere nu
este fericit. El ne arată ce poate face omul, dar nu ce trebuie să facă omul.
OBSERVAȚII CRITICE

• Sunt utilitariștii de acord cu consumul drogurilor recreaționale?


• Două acțiuni ce au aceleași consecințe au aceeași valoare morală.
a) Dacă obțin nota 10 la examen pentru că am învățat sau o obțin prin copiere, atunci rezultatul
este același, la fel și moralitatea.
• Principiul plăcerii trebuie aplicat tuturor ființelor sensibile.
a) Trebuie animalele pedepsite atunci când produc neplăceri?
b) Plăcerea unui om de a mânca un animal contravine fericirii acelui animal. Cine are
întâietate?
OBSERVAȚII CRITICE

• Plăcerile sunt diferite pentru oameni diferiți, atunci când intră în conflict ce trebuie făcut?
a) 2 gemeni au la dispoziție 30 ron, unul vrea o carte, altul o ciocolată – ce este mai util?
b) Unui student îi face plăcere să-și chinuie colegul. Ce este moral?
• Cine stabilește dacă o acțiune este bună sau rea trebuie să prevadă toate consecințele ce
decurg din ea. Este acest lucru posibil?
a) Dacă salvezi un om de la înec este un lucru bun.
b) Dacă peste un timp acel om produce o crimă, acțiunea inițială devine rea?
c) Dacă omoară un dictator, atunci acțiunea devine iarăși bună?
d) Dacă o persoană ajunge în închisoare și acolo omoară alți criminali trebuie eliberată pentru „bună
purtare” – fiindcă a făcut mai mult bine decât rău?
PROBLEMA TRAMVAIULUI

Situația 2.
Observ că la o anumită distanță linia se bifurcă și am
posibilitatea de a vira dreapta, linie pe care se află un
singur muncitor.
Ce alegere face un utilitarist?
Cum acționează un creștin? Ce ar face Isus?
Cum acționează un deontolog?
Ce răspunderi are fiecare?
PROBLEMA TRAMVAIULUI

Situația 3.
Cineva observă că tramvaiul se deplasează cu viteză spre
cei 5 muncitori și anticipează moartea lor. Lângă această
persoană se află un individ voluminos pe care dacă-l
împinge pe șine va opri tramvaiul și va salva viața celor 5.
Ce alegere face un utilitarist?
Cum acționează un creștin? Ce ar face Isus?
Cum acționează un deontolog?
Ce răspunderi are fiecare?

S-ar putea să vă placă și