FACULTATEA DE LITERE „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU

Proiect
la
Etică și deontologie

Student: Profesor coordonator:

Biru Andreea Lector. univ. dr. Cîrtiță-Buzoianu Cristina
Facultatea de Litere, română-engleză, anul II
 Aspecte definitorii ale deciziilor etico-profesionale

Cele cinci principii etice

INTRODUCERE

1. Calea de mijloc aristotelică ………………………….…………………3

2. Imperativul categoric al lui Kant..............................................................3

3. Principiul utilităţii al lui John Stuart Mill.................................................4

4. Vălul ignoranţei la Rawls.........................................................................4

5. Viziunea iudeo-creştină despre persoane ca scopuri................................4

STUDIU DE CAZ ........................................................................................5

Webografie/Bibliografie ..............................................................................6

2
INTRODUCERE

Principiile sunt reguli sau norme care orientează acțiunile unei ființe

umane influențându-i acesteia facultățile spirituale raționale. Acestea sunt norme generale și
universale, precum: a-ți iubi aproapele, a nu minți, a respecta viața celorlalte persoane etc.
Principiile etice sunt enunțări specifice ființei umane, care susțin nevoia lui de
dezvoltare și de fericire, ele fiind universale și putând fi apreciate în cadrul majorității
doctrinelor și religiilor din cuprinsul istoriei umanității.

1. Calea de mijloc aristotelică („Virtutea morală este situarea corespunzătoare

între două extreme”)

Principiul căii de mijloc a apărut încă de la începuturile

filosofiei occidentale în Grecia, în secolul al IV-lea î.Hr..
Aristotel a pus accent în filosofia sa pe cumpătare pe care a
considerat-o o virtute morală. Pentru filosoful grec,
înţelepciunea înseamnă să judeci bine, iar moderaţia să trăieşti
chibzuit. O cale de a folosi acest principiu este identificarea
extremelor, respectiv să nu faci nimic versus să expui totul
atunci când relatezi un eveniment.

Aristotel

2. Imperativul categoric al lui Kant („Acţionează conform acelei maxime care

vrei să capete valoare universală”)
Kant consideră că decizia de a săvârşi o acţiune trebuie
să se bazeze pe o lege morală. Prin imperativ categoric
înţelegem acel principiu necondiţionat, fără circumstanţe
atenuante, fără nicio excepţie. Ceea ce este corect pentru unul
este corect pentru toţi. Ceea ce este drept trebuie îndeplinit
chiar şi în condiţii extreme. Există în viziunea autorului,
adevăruri care sunt dincolo de noi, iar prin intermediul
conştiinţei sale omul se supune obligaţiei morale. Conştiinţa ne
informează când se cuvine să alegem binele şi să respingem
răul, ea ne indică ce este corect.
Immanuel Kant

2
3. Principiul utilităţii al lui John Stuart Mill („Caută cea mai mare fericire
pentru cei mai mulţi”)
Utilitarismul este o viziune etică care ne îndeamnă
atunci când alegem între bine şi rău să cântărim măsura de
bine promovat şi de rău prevenit. Utilitatea este definită ca
cel mai mare beneficiu pentru cel mai mare număr de
persoane. Utilitarismul propune o metodă clară de
evaluare a alegerilor etice: luarea în calcul a tuturor
consecinţelor, atât bune, cât şi rele, care ar rezulta din
fiecare din opţiunile noastre, apoi alegerea alternativei
care maximizează binele sau minimalizează pierderea.
Pentru John Stuart Mill fericirea este singurul scop al
acţiunii umane şi etalonul de judecare al
comportamentului. Fericirea depinde de abilitatea noastră
de a evalua cât mai precis consecinţele din problemele
cotidiene.
John Stuart Mill

4. Vălul ignoranţei la Rawls („Dreptatea se naşte când se negociază fără

diferenţieri sociale”)
John Rawls ne îndeamnă să eliminăm rolurile şi
diferenţele sociale, să considerăm indivizii drept membrii
egali ai societăţii dincolo de rasă, clasă socială, sex, interese
de grup. Vălul ignoranţei este legat de corectitudine, iar
justiţia presupune ca toţi indivizii să fie trataţi la fel indiferent
de originea socială. Rawls a susţinut că toate părţile implicate
într-o situaţie problematică ar trebui plasate în spatele unei
bariere unde rolurile şi diferenţele sociale să dispară şi fiecare
participant să fie tratat ca un membru egal al societăţii în
ansamblu.
John Rawls

5. Viziunea iudeo-creştină despre persoane ca scopuri („Iubeşte-ţi aproapele

ca pe tine însuţi”)
Filosofia iudeo-creştină pune accent pe respectul faţă de ceilalţi şi dragostea frăţească.
Principiul „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” aduce în prim-plan solidaritatea înţeleasă ca
altruism, grijă, consideraţie şi dragoste faţă de celălalt. Fiinţele umane au o valoare
necondiţionată, indiferent de situaţie. Dreptul la autodeterminare nu ar trebui încălcat, prin

2
folosirea lor ca mijloace pentru atingerea unui scop. Loialitatea faţă de celălalt este
permanentă, invincibilă, la bine şi la rău. Situaţiile reale implică complexităţi care fac
imposibil de satisfăcut în mod avantajos toate părţile implicate. Principiul solidarităţii, prin
atenţia acordată caracterului uman, îşi dovedeşte forţa în special în tratarea nedreptăţii sociale,
a invadării vieţii personale, a violenţei şi a pornografiei. Să presupunem că surse ale unei
anchete guvernamentale asupra corupţiei lasă să se scurgă către presă numele persoanelor
suspectate de a fi luat mită, iar presa le publică.

STUDIU DE CAZ

Un copil de 15 ani a furat pâine și brânză dintr-un magazin și a devastat un raft în

încercarea de a nu fi prins și, așa cum era normal, a dat explicații în fața legii. Judecătorul care
s-a ocupat de cazul lui a rămas impresionat de povestea de viață pe care o are minorul, așa că
finalul audierilor a fost unul la care nu se aștepta nimeni.
O vorbă din popor spune să nu ne luăm niciodată după aparențe, ci să căutăm adevărul
după o analiză amănunțită a oricărei situații în care ne aflăm.
„Un tânăr de 15 ani a fost prins furând dintr-un magazin din America. În încercarea de a scăpa
, băiatul a distrus și un raft.
După ce judecătorul a auzit cazul, l-a întrebat pe băiat:
”-Chiar ai furat ceva? Ai furat pâine și brânză și ai distrus raftul? ”
Băiatul, rușinat, cu capul aplecat, a răspuns:
”- Da ”.
Judecătorul: ”De ce ai furat? „
Băiatul: ” Aveam nevoie ”.
Judecătorul: ”Nu ai putut să le cumperi, în loc să furi ?”
Băiatul: ” Nu aveam bani „
Judecătorul: ” Ai fi putut să ceri bani părinților”
Băiatul: ” O am doar pe mama care este bolnavă la pat și nu are serviciu. Pentru ea am furat
pâinea și brânza ”
Judecătorul: ” Nu faci nimic, nu ai un loc de muncă? „
Băiatul: ” Am lucrat la o spălătorie auto. Mi-am luat o zi liberă ca să o ajut pe mama și de
aceea am fost concediat.”
Judecătorul: ” Nu ai căutat altceva de lucru în altă parte?”
După încheierea conversației cu băiatul, judecătorul a anunțat verdictul :
” Furtul, mai ales furtul pâinii, este o infracțiune foarte rușinoasă. Și aici cu toții suntem
responsabili de această crimă. Toți cei prezenți în această sală astăzi, inclusiv eu, suntem
responsabili pentru această crimă. Astfel, toți cei prezenți vor fi amendați cu 10 de dolari.
Nimeni nu va ieși de aici până când nu vor da cei 10 de dolari”
Judecătorul a scos o bancnotă de 10 dolari din buzunar, a luat un pix și a început să scrie:
” În plus că am stabilit o amendă pentru proprietarul magazinului în cauză care l-a predat
poliției pe băiatul înfometat de 1.000 de dolari. Dacă amenda nu va fi plătită într-o oră,

2
magazinul va rămâne închis.”
Toți cei prezenți și-au cerut scuze băiatului și i-au fost înmânați toți banii strânși. Judecătorul
a părăsit sala de judecată ascunzându-și lacrimile. După ce au auzit verdictul, cei prezenti in
sala aveau ochii plini de lacrimi. Judecătorul a mai adăugat : „Dacă o persoană este prinsă
furând pâine, toți oamenii din acea comunitate, societate și stat ar trebui să le fie rușine!”
Acest sondaj ilustează ideologia kantiană prin propunerea unor pedepse aspre fără a se lua în
considerare vârsta celui vinovat.

2
Webografie:
- WWW.cancan.ro

Bibliografie:
- suport de curs
- „Arta de a vorbi în public” de Stephen E. Lucas