Coduri de etică ale organizațiilor

I. Cinci principii etice universale

Există o întrebare referitoare la modul în care luăm deciziile atât în plan personal cât și la
locul de muncă: pe ce ne bazăm în luarea deciziilor?; ce ne influențează în a aleage între mai
multe variante?. Doctor Frank Deaver spunea în cartea Etica în Mass Media că este mult mai
important raționamentul și ușurința cu care justificăm alegerea decât decizia propriu-zisă.
Dacă nu ne putem argumenta alegerea, nu poate fi vorba despre etică. Deasemenea etica are
legătură și cu spațiul în care are loc luarea unei decizii. Fiecare țară are cultură și valori
proprii cărora li se supune etica într-o situație. Cu toate acestea, există cinci principii etice
universal valabile sub semnul cărora se poate rațioana în luarea deciziei corecte care vor fi
prezentate în cele ce urmează:

1. Calea de mijloc aristotelică, care se bazează pe citatul „Virtutea morală este situarea
corespunzătoare între două extreme”.1 Acest raționament a fost elaborat în secolul V î. Hr. de
către nepotul lui Confucius și promovat de Aristotel mai târziu în secolul IV î. Hr., care punea
bază pe cumpătare. Prin urmare, tot ceea ce este prea mult strică, iar ceea ce este prea puțin nu
ajunge. Opulența duce la dezmăț în timp ce neajunsurile duc la degradare umană. În contextul
eticii organizaționale, principiul aristotelic poate fi privit ca negociere. Spre exemplu, Comisia
Federală pentru Comerț a fost pusă în situația de a decide între interzicerea tutunului și
acceptarea nereglementării publicității acestor produse.2 Calea de mijloc, potrivită atât pentru
producător cât și pentru cumpărător a fost aceea de a interzice publicitatea televizată la
produse din tutun și atașarea mesajelor de avertizare referitoare la efectele fumatului pe
pachetele de țigări.

2. Imperativul categoric al lui Kant sau „Acționează conform acelei maxime care vrei să
capete valoare de lege universală”. 3 Immanuel Kant este personalitate marcantă de origine
germană care a influențat simțitor secolul XVIII în domeniul filosofiei. Importanța muncii
sale se manifestă prin faptul că pune bazele deontologiei, adică celei mai complete abordări în
domeniul eticii, care funcționează conform regulii cât se poate de simple de a face ceea ce
este corect. Așadar, a spune adevărul în orice situație înseamnă că ceea ce este corect pentru
unii, este corect pentru toți. Există acțiuni față de care putem avea o justificare morală chiar
dacă ele nu sunt morale prin natura lor, dar aici este vorba de „imperativul categoric”, adică
nu sunt incluse circumstanțe atenuante. Chiar și în condițiile în care furtul, minciuna, tâlhăria
sunt fapte exclusiv negative în orice societate, momentul în care alegem raul sau binele poate
justifica fapta. Conștința este cea care ne transmite informații puternice în a alege una sau alta.
Ceea ce ne transmite semnale puternice este faptul că dacă facem o faptă rea există riscul să
devină lege universală, adică ceva cât se poate de normal. Spre exemplu, îmi încalc
promisiunile de fiecare dată când îmi convine să fac acest lucru. 4 Ceea ce generez prin acest
comportament este concepția conform căreia o promisiune nu are valoare, este făcută ca să fie
încălcată și, prin urmare, nu cred în promisiuni.
3. Principiul utilității al lui Mill sau „Caută cea mai mare fericire pentru cei mai mulți”. 5
Utilitarismul este o viziune a eticii care se bazează pe considerentul conform căruia
1
Clifford G. Christians, Mark Fackler, Kim B. Rotzoll, Kathy B. McKee, Etică Mass Media, Ed. Polirom,
București, 2001;
2
Ibidem;
3
Ibidem;
4
Ibidem;

1
majoritatea este mai importantă decât minoritatea și, prin urmare, binele majorității este
binele tuturor. Această concepție despre ce este etic sau nu este aplicată pe scară largă în
America de Nord, luând naștere datorită filosofilor de origine britanică Jeremy Bentham și
John Stuart Mill. Utilitarismul acordă atenție deosebită scopului final al fiecărei acțiuni care
este mereu plăcerea. Orice lucru înfăptuim, ceea ce dorim să obținem este o stare de bine în
detrimentul durerii sau suferinței. Totuși plăcerea nu este un termen foarte cuprinzător datorită
caracterului efemer al său. De aceea, în evoluția utilitarismului s-a împământenit ideea de
fericire cu o sferă mult mai largă de acoperire a binelui. Sub tutela utilitarismului, suntem
obligați să analizăm consecințele tuturor posibilităților de acțiune pe care le avem și să alegem
varianta care generează cel mai mult bine pentru cei mai mulți. Existența celor nemulțumiți
nu este exclusă, dar, conform acestei concepții etice, nemulțumiți vor exista mereu, trebuie
doar să fie cât mai puțini. Există și momente greu de anticipat în acțiunile pe care le putem
considera utile. Deoarece am vorbit despre analiza fiecărei direcții de acțiune pe care o putem
alege, este necesar să ne gândim cât de greu este să faci analize pe termen lung, în special. Pe
termen scurt este mai probabil să anticipăm corect. Cu toate acestea, utilitarismul rămâne un
concept etic valid care ne poate argumenta alegerile făcute.

4. Vălul ignoranței al lui Rawl, care se identifică prin citatul „Dreptatea se naște când se
negociază fără diferențieri”6, promovează deciziile etice luate în mod obiectiv, înlăturând
orice urmă de subiectivism dată de considerente legate de sex, etnie, culoarea pielii, interese
personale. Așadar, putem lua o decizie etică legată de o situație oarecare doar dacă ignorăm
orice aspect părtinitor care nu tratează subiecții implicați în mod egal. Etnocentrismul nu își
are locul în aceată perspectivă etică, chiar dacă suntem tentați să îi judecăm mai aspru cei care
nu sunt de aceeași etnie cu noi. Cosiderentul pe care trebuie să ne bazăm în cazul de față este
corectitudinea, care este identificată de cele mai multe ori cu cantitatea. Luând un caz des
întâlnit, pentru aceleași performanțe la locul de muncă cu ale colegilor, merităm aceeași
remunerație. Spre deosebire de utilitarism care promovează binele majorității ca fiind cel mai
important, vălul ignoranței al lui Rawls urmărește luarea unei decizii juste indiferent dacă
majoritatea este în dezavantaj. De fapt, cei mai slabi sunt cei care au o mai mare atenție în
cazul de față. Avantajele sunt de partea celor puțini. Principiile pe care se bazează Rawls sunt
două; primul face referire la faptul că libertatea este un drept egal pentru toți membii
societății, iar al doilea principiu implică distribuția egală a oricărui bun social, exceptând
libertatea care a fost inclusă în cadrul primului principiu. Consecința acestor principii ar fi o
societate egală, dar în același timp ar avea loc o nivelare a societății deoarece nu ar mai exista
diferențe de putere și veniturile ar fi egale, adică ar fi exclusă concurența. Chiar și așa, acest
principiu etic poate sta la baza deciziilor pe care noi le luăm.

5. Viziunea iudeo-creștină despre persoane ca scopuri sau „Iubește-ți aproapele ca pe tine

însuți„7 este o viziune etică a iubirii care se găsește în mai multe religii. De fapt, toate marile
religii ale lumii promovează principiul iubirii semenilor, iubire care înseamnă solidaritate și
care se diferențiază net de milă sau prietenie. Ca și în cazul vălului ignoranței al lui Rawls, și
în cazul de față se aduc în discuție considerente care vizează sexul, culoarea pielii, etnia. Aici
însă nu le ignorăm pentru că așa trebuie pentru a judeca just. Iubirea de semeni izvorăște
natural astfel încât este conștientă de aceste diferențe, dar nu ține cont de ele, se manifestă
indiferent, le consideră nerelevante în relația interumană. Iubirea este divină prin natura sa,
pentru că Dumnezeu ne-a creat din iubire și, prin urmare, poate fi considerată etică deoarece

5
Clifford G. Christians, Mark Fackler, Kim B. Rotzoll, Kathy B. McKee, Etică Mass Media, Ed. Polirom,
București, 2001;
6
Ibidem;
7
Ibidem;

2
tot ceea ce izvorăște din iubire este bun prin definiție. Iubirea este calea cea mai simplă de a
stabili o relație din ce în ce mai puternică cu Dumnezeu și cu oamenii deopotrivă.

II. Rolul eticii și necesitatea unui cod de etică în organizație

Organizațiile cu orice profil de activitate, afacerile de orice dimensiune pot lua decizii
etice care pot fi justificate de oricare dintre cele cinci principii etice. Oricum, înainte de toate,
atunci când ia naștere o organizație aceasta are un scop bine definit, iar pentru a-l atinge
întreprinzătorul desfășoară o activitate care are legatură cu mediul, oamenii angajați, dar și cu
cei din afara organizației. Sub acest aspect, este nevoie de elaboararea unei serii de repere care
să implice comportamente, proceduri și sancțiuni, ceea ce poartă numele de coduri de etică
ale organizațiilor. Acestea trebuie să fie elaborate în conformitate cu echiatatea socială, dar și
cu normele de ocrotire a mediului înconjurător. Fiecare organizație, chiar și cea mai ancorată
în societate prin activitățile de profil, cum ar fi ONG-urile, resimte nevoia întocmirii unui cod
de etică. În acest context, etica poate fi definită ca o serie de norme care stabilesc ce este just
sau injust în acțiunile organizației ca oglindire a acestora în consecințele morale asupra
mediului și societății. Rolul eticii în afaceri este acela de a ghida activitatea în direcția cea mai
potrivită. Deasemenea, ea asigură o imagine corespunzătoare în ochii colaboratorilor,
investitorilor, dar și a angajaților deoarece poate fi percepută ca o garanție în plus în
respectarea angajamentelor. Codul de etică este o extensie a politicilor, standardelor și
procedurilor unei organizației, fără însă să le înlocuiască. Nu este definit un model unic de
dezvoltare a unui cod de etică, dar există câteva coordonate pe care se bazează un cod de etică
organizațională, cum ar fi managementul, resursele umane, comunicarea, resursele de mediu,
relația cu acționarii și colaboratori. Acestea au fost trasate de The World Association of Non-
Governmental Organizations (WANGO).
Elaborarea și cunoașterea reală a codului de etică în organizație este necesară și datorită
faptului că puterea decizională într-o firmă nu revine doar managerului de top ci, din contră, a
începută să fie împărțită cu niveluri ierarhice din ce în ce mai joase. În aceste condiții, absolut
fiecare angajat are nevoie de buna cunoaștere a valorilor, normelor, obiectivelor organizației
în care activează și de cum să se folosească de acestea pentru a contribui la atingerea țelului
organizațional. Evident că modalitatea etică sau mai puțin etică prin care preferăm să
acționăm are legătură cu etica personală deoarece, înainte de a-și însuși comportamentul
organizațional, individul a acționat fără a fi constrâns de superiori sau influențat de colegi.
Etica personală se îmbină sau se redefinește în organizație ca o etică a indivizilor ca membrii
ai unei instituții care acționează în vederea atingerii scopurilor pe baza regulilor interne.
Acestea două, etica personală și etica ca membru al organizației, sunt dimensiuni ale eticii în
organizație, iar o a treia astfel de dimensiune o constituie etica organizațiilor în relațiile cu
mediul extern care se materializează în relațiile cu clienții, colaboratorii, acționarii, în relațiile
cu presa. Aceste coordonate etice în instituții există, sunt implementate, însă atingerea
aceluiași nivel pentru fiecare angajat poate fi evidențiată doar prin evaluare, iar acest
procedeu este recomandat deoarece orice comportamnet neetic poate afecta grav societatea
prin acțiuni precum trafic de influență, corupție, abuzuri în serviciu, generare de boli (de
exemplu prin depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor din spitale), păgubirea materială ori
sufletească a personelor. Comportamentele neetice într-o organizație pot îmbrăca forme
diferite și se pot revărsa atât asupra relației dintre angajat și angajator, cît și în afara
organizației. În cele ce urmează vom enumera o serie de situații ce pot crea dificultăți la locul
de muncă. Una dintre acestea este legată de nerespectarea standardelor declarate de producție
care atrage după sine critice aspre la adresa producătorilor sau chiar pierderea clienților.
Folosirea bunurilor firmei în interes personal reprezintă o altă manifestare lipsită de etică.

3
Mașina de serviciu este un bun oferit agenților de vânzare în scopul deplasării pentru a
valorifica teritorial toti posibilii clienți. Dacă agentul se deplasează în interes propriu, acesta
se comportă neetic. Un al treilea exemplu de situație neetică gravă este folosirea informațiilor
cu caracter confidențial din cadrul firmei în interes personal sau vânzarea acestor informații
unor persoane străine pentru bani sau alte servicii. Munca la negru sau chiar la gri reprezintă o
lipsă se faire-play față de o altă firmă concurentă care lucrează legal. În acest caz, vinovați
sunt în principal angajatorii și apoi angajații. Cazul demisionării de la un loc de muncă pentru
angajarea la firma concurentă cu divulgare de informații confidențiale reprezintă deasemenea
un comprtament total lipsit de etică pentru angajat.
Consecințele acestor comportamente nu vor întârzia să apară și ele se vor manifesta atât la
nivel de firmă, cât și la nivel de individ. Organizația poate fi prejudiciată de pierderea unor
procente din vânzare sau chiar de aflarea veștii că linia de producție a unui produs este
proastă. Pe de altă parte, încrederea partenerilor poate fi slăbită, dar și a clienților importanți.
Se pot ajunge la situații în care sunt pierdute sume de bani importante în procese. Individul,
angajatul poate fi sancționat pentru comportamentul său neetic prin retrogradare, pierderea
unor sume bănești salariale, concediere. Psihologic, angajatul este sancționat prin pierderea
încrederii la locul de muncă din partea șefilor, a colegilor, a subalternilor.

III. Componentele responsabilității sociale

Responsabilitatea socială corporatistă8 reprezintă un termen ce definește preocupările

sociale ale unei firme, altele decît cele impuse de cadrul legal. Este o implicare mai mult
voluntară decât impusă. Consiliul Mondial al Companiilor pentru Dezvoltare durabilă
definește responsabilitatea socială corporatistă ca fiind un „angajament continuu asumat de
către companii de a avea un compartament etic și de a contribui la dezvolatarea economică,
îmbunătățind, în același timp, calitatea vieții angajaților și familiilor acestora, a comunităților
locale și a societății în general.9 Componentele responsabilității sociale se materializează în
responsabilitatea economică, cea legală, responsabilitatea etică și cea filantropică10. În cele ce
urmează vom vorbi despre fiecare dintre aceste componente, astfel că responsabilitatea
economică are dublă importanță prin faptul că obligă la plata corectă a taxelor și impozitelor,
dar și la remunerarea corespunzătoare și la termen a angajaților și a acționarilor. Acestea fiind
înfăptuite, firmele se constituie în instituții importante pentru societate deoarece scopul lor nu
este doar acela de a maximiza profitul ci și cel de fi benefice individului și societății prin
crearea de locuri de muncă și de bunuri cerute. Responsabilitatea legală cuprinde o parte din
responsabilitatea economică în sensul că o firmă trebuie să-și plătească taxele și impozitele în
conformitate cu legea. Pe lângă acestea, responsabilitatea legală mai implică și respectarea
prevederilor legale și contractuale legate de condițiile de producție, de caliatea produselor, de
promovarea acestora. A treia componentă a responsabilității sociale este responsabilitatea
etică care nu este impusă de lege. Ea are baze morale și propune ca toți membrii organizației
începând cu managerii să acționeze corect, obiectiv, cu respect față de colegi. Chiar dacă nu
sunt incluse sau impuse de obiectivele economice sau de cadrul legal, normele etice sunt
esențiale la locul de muncă pentru ca celelalte coordonate să fie urmate cu succes. În caz
contrar, ar fi generate tot mai des situații de conflict legate de comportamentul șefului sau al
colegilor, situații care distrag de la sarcinile reale delegate fiecărui angajat. Ultima
8
Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași, Centru de studii Europene, conf. Dr. Daniela Tatiana Agheorghiesei,
Etica în afaceri, Suport de curs, 2011;
9
Ibidem;
10
Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași, Centru de studii Europene, conf. dr. Daniela Tatiana Agheorghiesei,
Etica în afaceri, Suport de curs, 2011 apud Archie B. Carroll, The Pyramid of Corporate Social Responsability:
Toward the Moral Management of Organizational Stakeholders, Business Horizons, 1991.

4
componentă a responsabilității sociale o constituie responsabilitatea voluntară care se
materializează în activității caritabile precum sponsorizări ale unor copii talentați sau ale unor
orfelinate. Acest tip de activitate țintește doar binele social fără a urmări vreun beneficiu
material. Ca și responsabilitatea etică, responsabilitatea voluntară nu este impusă. Acestea
două rămân la latitudinea firmei. Practic se crează o piramidă a responsabilității sociale 11.
Baza acestei piramide începe cu dorința de a crea profit care se transformă în obiectiv
principal. Acest demers atrage după sine responsabilitatea socială, dar și responsabilitatea
legală deoarece o activitate sigură se poate desfășura doar într-un cadru legal. Ceea ce
urmează sunt doar așteptări și dorințe. Ne așteptăm ca șeful și colegii să se comporte corect și
obiectiv, dar nu putem să le impunem la fel cum este de dorit ca firma să facă activități
caritabile, dar societatea nu poate pretinde acest lucru.

IV. Ce este un cod de etică și la ce folosește

Scopul scuză mijloacele este o sintagmă des folosită mai ales într-o lume nebună după
profit, însă un cod de etică într-o organizație tocmai acest lucru se grăbește să-l conteste. Un
cod de etică reprezintă o declarație pe care organizația o redactează pe termen lung și în mod
cuprinzător pentru a-și declara practicile de afaceri, dar și normele de conduită ale membrilor
săi precum și modul de colaborare dorit cu clienții, cu acționarii. Deasemenea un cod de etică
implică și valorile organizației. Acest document are menirea de a reglementa relațiile
interioare și exterioare ale organizației, putând fi o unealtă de convingere către un mod de
acțiune corect, dar și un instrument constrângător făcând referire la cadrul legal. O definiție
cuprinzătoare a unui cod de etică poate fi următoarea: „un document formal care statuează
normele și credințele, reflectă normele obiective și principiile promovate de o firmă, reflectă
gradul de cultură al firmei”.12 Vorbind de însumarea elementelor credințe, valori, norme,
obiective, ne dăm seama că codul de conduită etică reprezintă un adevărat element de lucru al
managerului.
În ceea ce privește utilitatea unui cod de etică, aceasta este „aceea de a menține nivelul de
conștință privind etica, de a servi ca instrument de reamintire și de a ajuta la aprofundarea
procesului de reflecție în fața situațiilor noi”. 13 Nevoia de a crea un cod etic într-o organizație
pornește de la situațiile neplăcute cunoscute sau probabil de declanșat în viitor, dar implică și
unele așteptări din partea angajaților care se extind și în mediul extern. Acest document are
totuși o rază de acțiune limitată datorită imprevizibilului ce are loc în orice afarcere la care se
adaugă faptul că, oricât de mult și-ar dori managerul, codul de etică nu se poate referi la
situații exacte, particulare ci, mai degrabă, generale. În ciuda faptului că majoritatea
organizațiilor își elaborează un cod de etică, există păreri împărțite referitoare la utilitatea unui
astfel de document. Marian Preda clasifică o serie de argumente pro și contra codului de etică
într-o organizație14 pe care le vom enumera în cele ce urmează. Setul de argumente care
justifică necesitatea codului de etică este următorul: serie de reguli care ghidează
comportamentul membrilor organizației; element care definește sintalitatea grupului;
11
Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași, Centru de studii Europene, conf. dr. Daniela Tatiana Agheorghiesei,
Etica în afaceri, Suport de curs, 2011 apud Archie B. Carroll, The Pyramid of Corporate Social Responsability:
Toward the Moral Management of Organizational Stakeholders, Business Horizons, 1991;
12
Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași, Centru de studii Europene, conf. dr. Daniela Tatiana Agheorghiesei,
Etica în afaceri, Suport de curs, 2011;
13
Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași, Centru de studii Europene, conf. dr. Daniela Tatiana Agheorghiesei,
Etica în afaceri, Suport de curs, 2011 apud Daniela Tatiana Corodeanu, Etica în Administrația Publică. Dileme
etice în organizații și instrumente de rezolvare a acestora, Editura Tehnopress, Iași, 2007, pag. 164.
14
Marian Preda, Comportament organizațional: teorii, exerciții și studii de caz, Ed. Polirom, Iași, 2006, pag. 50-
51;

5
modalitate simplă de punere în temă a noilor membrii cu așteptările organizației; element de
identificare a comportamentului etic sau neetic și argument pentru eliminarea din organizație
a unui membru neetic; statuează acțiuni care includ în cea mai mare parte binele global al
organizației. Există și voci care spun că sunt numeroase reguli într-o organizație pentru a mai
adăuga și altele ca cele din codul de conduită etică; acestea sunt aproape la fel pentru fiecare
instituție chiar dacă se dorește unicitatea lor; orice nou venit în organizație citește acest cod de
etică însă, cel mai probabil, este singura dată când o va face, lucru ce duce la generalizarea
informației; chiar dacă este vorba despre etică, aceste norme de conduită pot fi interpretate
abuziv.
În ceea ce privește conținutul unui cod de etică, acesta trebuie să conțină un număr de
elemente esențiale care să explice și să asigure un climat de lucru productiv. Nouă elemente
vom enumera și vom exemplifica15:
1. Etica în relația cu angajații implică enunțarea unor principii fundamentate pe
probleme legate de hărțuirea la locul de muncă, șanse egale ale anagajaților,
acceptarea diversității ca pe un element benefic dezvoltării, tratament nediferențiat
între angajați, excluderea discriminării, acordarea echilibrului muncă-familie,
sancționarea utilizării proprietății organizației în folos personal, dar și a cosumului de
droguri și alcool.
2. Asigurarea cofidențialității informațiilor despre angajat, client, vânzător are în
vedere aspecte legate de stocarea informațiilor în organizație și de păstrarea lor,
folosirea acestor informații doar în beneficiul comun al angajaților, clienților și al
organizațiilor fără a prejudicia în vreun fel una dintre aceste părți.
3. Eliberarea de informații publice corecte – informarea publicului în mod corect prin
publicitate și marketing, permiterea accesului public la informare despre organizație
care atrage după sine și transparența activității, furnizarea de informații clare.
4. Evitarea conflictelor de interese evocă aspecte precum angajarea la o altă companie,
acordarea de premii și cadouri, implicarea în politică, implicarea membrilor familiei,
folosirea informațiilor de natură economică.
5. Relația vâzător-organizație analizează modul de încheiere a contractelor și modul de
aprovizionare.
6. Protejarea mediului extern implică măsurile de protecție a mediului, dar și
asigurarea protecției și sănătății angajaților.
7. Etica practicilor managerului analizează corectitudinea înregistrărilor contabile,
utilizarea corespunzătoare a bunurilor organizațiilor, protejarea informațiilor cu care
lucrează.
8. Desfășurarea etică a recrutării și selecției are în vedere folosirea autorității într-un
mod corespunzător, acceptarea practicilor de natură voluntară a angajaților.
9. Activitatea politică a angajaților – se recomandă evitarea activităților politice.
Toate aceste informații referitoare la o elaborare adecvată a unui cod de etică pot fi de folos în
măsura în care resursa umana dintr-o firmă, atât manageri cât și angajați, are o latură calitativă
dezvoltată. Aceasta este o coordonată importantă pentru ca principiile etice elaborate chiar în
cadrul firmei să fie folosite eficient.

V. Studiu de caz16

15
Panaite Nica, Daniela Agheorghiesei, Conflicte și etică în MRU. Suport de curs pentru studenții de la Master
MRU, MDRU, FEAA, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2009;
16
Prof. Univ. Dr. Gyula Gulyas, Lect. Univ. Dr. Liviu Radu, Asist. Cercet. Dan Octavian Balica, Asist. Cercet.
Drd. Cristina Haruța, Etica în Administrația Publică, Suport de curs.

6
Domnul Popescu este angajat al Consiliului Local X, iar această funcție îi permite accesul la
informații privind construcția șoselei de centură care ocolește orașul. Îi vine astfel ideea să
cumpere teren în acea zonă și deoarece, informația referitoare la construcție nu a fost făcută
publică, terenul are un preț normal iar pe de altă parte nimeni nu mai are posibilitatea de a
face această tranzacție. Ori informația poate fi vândută altei persoane, funcționarul public
obținând comision. Profitul pe care îl va obține domnul Popescu va fi mare.
1. Ce principii etice a încălcat domnul Popescu?
Acțiunea pe care a ales să o săvârșească Domul Popescu duce la un conflict de interese. El
prejudiciază interesul cetățenilor prin tranzacția făcută deoarece aceștia plătesc taxe și
impozite, iar din acești bani va fi cumpărat terenul.
2. Ce măsuri pot fi luate împotriva funcționarului public?
Măsurile ce pot fi luate în aceste situații nu sunt multe: sancționarea în funcție a domnului
Popescu sau oferirea unui spor de cofidențialitate.

BIBLIOGRAFIE

7
 1. Clifford G. Christians, Mark Fackler, Kim B. Rotzoll, Kathy B. McKee, Etică
Mass Media, Ed. Polirom, București, 2001;
2. Conf. Dr. Daniela Tatiana Agheorghiesei, Universitatea Alexandru Ioan Cuza
Iași, Centru de studii Europene, , Etica în afaceri, Suport de curs, 2011;
3. Prof. Univ. Dr. Gyula Gulyas, Lect. Univ. Dr. Liviu Radu, Asist. Cercet. Dan
Octavian Balica, Asist. Cercet. Drd. Cristina Haruța, Etica în Administrația
Publică, Suport de curs.
4. Marian Preda, Comportament organizațional: teorii, exerciții și studii de caz,
Ed. Polirom, Iași, 2006
5. Panaite Nica, Daniela Agheorghiesei, Conflicte și etică în MRU. Suport de
curs pentru studenții de la Master MRU, MDRU, FEAA, Universitatea
Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2009;

CUPRINS
I. Cinci principii etice universale........................................................................................1

8
II. Rolul eticii și necesitatea unui cod de etică în organizație............................................3
III. Componentele responsabilității sociale.........................................................................4
IV. Ce este un cod de etică și la ce folosește.......................................................................5
V. Studiu de caz...................................................................................................................7
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................8