CONCEPTUL DE ETICA IN AFACERI PE PIAŢA ROMÂNEASCĂ

oportunităţi. activităţilor şi deciziilor de afaceri în care se ridică probleme în legătură cu [ceea ce este moralmente] bine şi rău” . sunt opţiuni nedeterminate de lege. a unei companii sau a unui individ ce face afaceri”. A European Perspective: „Etica în afaceri este studiul situaţiilor. O definiţie şi mai scurtă propun Andrew Crane şi Dirk Matten. fie implicită în comportament. În forma clasică a filantropiei corporatiste. chief editor la secţiunea de etică a prestigioasei Oxford University Press. în serviciul comunităţii. ci studiul modului în care contextul afacerilor pune persoanei morale. expertiză. fie enunţată explicit. etica în afaceri în acest al doilea sens se referă la ceea ce oamenii ar trebui să facă în afaceri. Dacă suntem de acord că există numeroase lucruri pe care oamenii de afaceri nu ar trebui să le facă. de obicei în ideea că acestea ar trebui să devină «etica» afacerilor şi a oamenilor de afaceri reali”. Rolul eticii în afaceri Etică în afaceri înseamnă a introduce în deciziile de zi cu zi şi în strategiile de management şi alte norme decât cele impuse de lege. cu speranţa că explicaţiile sale pot contribui la ameliorarea practicii morale în mediul de afaceri. Etica în afaceri presupune a abate nişte resurse de la traseul impus de calculul strict al eficienţei economice. implicarea socială a companiilor a fost . Ca atare. precum investiţii sau dezvoltare. P. Comportamentul şi declaraţiile pot. De George defineşte etica în afaceri: „perspectiva etică. chipurile. etica în afaceri şi forma ei cea mai vizibilă. în forma reglementată a donaţiei şi sponsorizării ori în forma modernă a programelor de responsabilitate socială corporatistă (RSC) integrate în strategiile de management. Laura Nash: „Etica în afaceri este studiul modului în care normele morale personale se aplică în activităţile şi scopurile întreprinderii comerciale. la nivel individual sau colectiv”. fireşte. ci de interesele tuturor grupurilor afectate de activitatea ei. propriile sale probleme specifice”. Roger Crisp. Nu este un standard moral separat.ETICA IN AFACERI – definiţii si concepte R. O companie este responsabilă social în măsura în care ţine seama nu doar de interesele acţionarilor. etica în afaceri este un cost. sugerează că „etica în afaceri se referă la străduinţele filosofice ale fiinţelor umane de a sesiza principiile care constituie etica în afaceri în acest al doilea sens [cel conturat în definiţia lui Lewis]. Etica în afaceri costă: bani. ce acţionează ca agent al acestui sistem. resurse umane şi de timp. implicarea socială a companiilor. Mai mult. deşi afişează un credo etic pus. astfel încât despre o corporaţie se poate spune uneori că. V. Crisp vrea să spună că etica în afaceri urmăreşte să evalueze şi să susţină cu argumente raţionale valorile şi normele morale care ar trebui să guverneze jocul economic. Lewis defineşte etica în afaceri drept „acel set de principii sau argumente care ar trebui să guverneze conduita în afaceri. într-un foarte recent tratat semnificativ intitulat Business Ethics. să se contrazică. daunele teribile provocate mediului înconjurător arată care îi sunt adevăratele convingeri. T.

principalele activităţi privesc rezolvarea problemelor cotodiene. deschisă şi flexibilă. Ca membrii înstăriţi ai societăţii. a extracţiei şi prelucrării petrolului. un lux al marilor corporaţii. adesea. în cazul companiilor din domeniile de risc. Responsabilitatea socială şi micile întreprinderi Fără a mai fi percepută drept semnul puterii economice. Standardele şi modelele de responsabilitate socială sunt promovate ca o soluţie la problemele tot mai dificile cu care se confruntă IMM-urile pe piaţa europeană. ca organizaţii deţinătoare de putere economică şi socială. fiind considerată o cale eficientă de a preveni şi rezolva crizele create de poluare. Incertitudinea generată de presiunea marilor companii. fiind supuse presiunii determinate de marile companii cărora adesea le furnizează produse şi servicii. Practicile şi programele de responsabilitate socială devin. alimentară. sunt evidenţiate câteva trăsături comune IMM-urilor: distincţia dintre management şi acţionariat este vagă. Corporaţiile. până de curând. o cale prietenoasă de comunicare cu societatea. în cazul IMM-urilor se poate vorbi de un grad ridicat de interdependenţă în raporturile cu comunităţile. trebuia să îşi asume nu numai rolul de agenţi economici ci şi pe acela de proteguitori ai interesului public. cât mai puţin dăunătoare de a funcţiona în preajma comunităţii. În sfârşit. angajaţii având roluri multiple. acţionând în sprijinul comunităţilor în vecinătatea cărora operau. De asemenea. responsabilitatea socială ia astăzi forma civismului corporatist – o modalitate de a crea relaţii de afaceri stabile şi profitabile pentru toate părţile implicate. accesibile şi tot mai interesante pentru micile întreprinderi din mediul occidental de afaceri. ea a luat chipul generozităţii companiilor prospere. Implicarea socială. în relaţii cu caracter personal care să ofere încredere. În această formă. întreprinderile se implică în viaţa comunităţii realizând acţiuni caritabile. în micile întreprinderi predomină relaţiile şi comunicarea informale. întreprinderile mici sunt vulnerabile pe piaţă. implicarea comunitară a luat forma convenabilă social a strategiilor de management al riscului. de management. formă a puterii corporatiste Pe de o parte. Într-un studiu referitor la practicile de afaceri din micile întreprinderi occidentale. relaţiile interpersonale joacă aici un rol foarte important. Pe scurt. În aceste condiţii. implicarea comunitară a constituit apanajul celor puternici. marile companii se simţeau obligate să ajute grupurile sociale defavorizate. de condiţiile de lucru improprii. o modalitate neagresivă. astfel. un semn distinctiv al forţei economice. etica în afaceri şi programele de RSC au fost considerate bijuteria de lux a marilor corporaţii. poziţia instabilă pe fostele pieţe tradiţionale forţează micile întreprinderi să se implice în parteneriate strânse. de produsele dăunătoare. în statele europene occidentale este tot mai mult încurajată adoptarea de către IMM-uri a practicilor de RSC.multă vreme percepută drept un cost mai mult sau mai puţin necesar. a medicamentelor. Pe de altă parte. Mai mult. RSC nu este altceva decât o formă de modernă. Astfel. Se . precum industria tutunului.

un management nedispus să rişte şi să accepte competiţia ca pe ceva firesc şi dezirabil. făcută din economii de familie. Implicarea socială a întreprinderilor mici duce la creşterea reputaţiei în comunitate. Un management închis. nemaiavând resurse să se dezvolte. cu partenerii de afaceri. precum diferitele forme de privatizare inventate de guverne. este o afacere care rareori urmăreşte să se dezvolte şi să inoveze domeniul în care operează. pe dezvoltare personală. neîncrederea în autorităţi şi instabilitatea legislativă par a face parte din regulile jocului. cu angajaţii şi cu comunitatea. al unor principii de operare pe piaţă. situat în afara opţiunii moral – imoral.remarcă o tendinţă a IMM-urilor de a recompensa instabilitatea pe piaţă cu o sporire a stabilităţii în relaţiile interumane. necum să-şi pună probleme de identitate. pe inovaţie. un management netransparent şi nedornic de comunicare. la îmbunătăţirea imaginii personale a proprietarului şi administratorului. printr-un transfer de proprietate de la stat către zona privată. vizând doar interesele proprietarilor sau nici măcar pe acestea. orientat exclusiv către sine. uneori pe căi discutabile moral. Un management amoral. dacă nu chiar un act răuvoitor al statului. cu clienţii. este vulnerabilă faţă de evoluţiile pieţei şi faţă de schimbările legislative. al unor practici de management. . care nu pune mare preţ pe specialişti. Un management conservator. Un management cvasi-anomic. conservatorismul. este o afacere chinuită. la creşterea loialităţii faţă de companie. Mica afacere românească abia izbuteşte să supravieţuiască. refuzul inovaţiei în practicile de afaceri. născut nefiresc. capitalul românesc nu a avut răgazul să-şi creeze o identitate proprie. un management care constată că unul din cele mai simple moduri de a obţine profit este încălcarea sau eludarea legii. Există însă şi factori care descurajează practicile de responsabilitate socială în IMM-uri: lipsa de cultură managerială a proprietarilor şi adminstratorilor. menţinându-se cu greu pe linia de plutire şi căutând moduri de supravieţuire la limita legalităţii. concepţia agresivă faţă de piaţă şi concurenţă a managerilor din IMM-uri. o afacere ce nu aduce pieţei investiţii semnificative. pe valori profesionale. Afacerea românească este lipsită de anvergură şi perspectivă. la creşterea încrederii în întreprindere. pe cunoaştere. indiferent la problemele etice ridicate de procesul de decizie şi de raportul dintre companie şi grupurile din afară. Un diagnostic rapid ne arată un management pasiv. insensibil la schimbări din afară. către obiective pe termen scurt. ori că încălcarea legii nu e întotdeauna sancţionată. în care administraţia se confundă cu proprietarul. Capitalul românesc e lipsit de conştiinţă. atât în raporturile cu proprietarii cât şi în relaţiile cu consumatorii şi cu comunitatea. Un management confuz. Managementul unui astfel de capital e pe masură. Afacerea românească Operând într-un mediu politic ostil şi corupt. care vede în lege – adesea. se poate vorbi de o asociere puternică între lipsa de etică şi succesul pe o piaţă în care incertitudinea. definită în jurul unor valori. rezultat al unor experimente adesea nereuşite. neinteresat de reformarea culturii organizaţionale şi crispat în faţa schimbării. stilul de management paternalist şi autoritarist. Toate acestea garantează stabilitatea relaţiilor cu partenerii de afaceri. cu angajaţii. În aceste condiţii. părând uneori chiar încurajată de către administraţie şi de către societate. pe bună deptate – o povară sau o piedică. deci un management neprofesionalizat.

pur şi simplu. RSC este o soluţie şi pentru IMMurile româneşti. există suficiente analogii între întreprinderile mici româneşti şi cele vest-europene. Aceste asemănări pot sta ca argument pentru ideea după care responsabilitatea socială nu mai este doar un atribut al companiilor multinaţionale ci. deşi operează în contexte diferite.Deşi s-au născut în culturi de afaceri diferite. o condiţie elementară a jocului economic într-o piaţă deschisă. .

Vasile Macoviciuc : “Etica afacerilor”. 14 / 1985. Harvard Business School Press. Vasile Morar. 1995  Curs ETICĂ ÎN AFACERI Prof. 2nd edition. Sorin MAXIM . dr.V. Boston. Paideia. A Manager’s Guide to Resolving Ethical Problems. Massachusetts.: “Defining ‘Business Ethics’: Like Nailing Jello to the Wall. 839-853  Laura Nash: “Good Intentions Aside.BIBLIOGRAFIE  Dan Craciun. p. 2005  Lewis P. Ed. în „Journal of Business Ethics”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful