referat etica in afaceri in Romania

CONCEPTUL DE ETICA IN AFACERI PE PIAŢA ROMÂNEASCĂ

cu speranţa că explicaţiile sale pot contribui la ameliorarea practicii morale în mediul de afaceri. expertiză. Ca atare. fie implicită în comportament. Crisp vrea să spună că etica în afaceri urmăreşte să evalueze şi să susţină cu argumente raţionale valorile şi normele morale care ar trebui să guverneze jocul economic. oportunităţi. sugerează că „etica în afaceri se referă la străduinţele filosofice ale fiinţelor umane de a sesiza principiile care constituie etica în afaceri în acest al doilea sens [cel conturat în definiţia lui Lewis]. V. la nivel individual sau colectiv”. Etica în afaceri costă: bani. O definiţie şi mai scurtă propun Andrew Crane şi Dirk Matten. fireşte. Nu este un standard moral separat. Dacă suntem de acord că există numeroase lucruri pe care oamenii de afaceri nu ar trebui să le facă. etica în afaceri şi forma ei cea mai vizibilă. O companie este responsabilă social în măsura în care ţine seama nu doar de interesele acţionarilor. Laura Nash: „Etica în afaceri este studiul modului în care normele morale personale se aplică în activităţile şi scopurile întreprinderii comerciale. de obicei în ideea că acestea ar trebui să devină «etica» afacerilor şi a oamenilor de afaceri reali”. ci studiul modului în care contextul afacerilor pune persoanei morale. Comportamentul şi declaraţiile pot. a unei companii sau a unui individ ce face afaceri”. să se contrazică. În forma clasică a filantropiei corporatiste. A European Perspective: „Etica în afaceri este studiul situaţiilor. Etica în afaceri presupune a abate nişte resurse de la traseul impus de calculul strict al eficienţei economice. Roger Crisp. ce acţionează ca agent al acestui sistem. Rolul eticii în afaceri Etică în afaceri înseamnă a introduce în deciziile de zi cu zi şi în strategiile de management şi alte norme decât cele impuse de lege. astfel încât despre o corporaţie se poate spune uneori că. etica în afaceri este un cost. propriile sale probleme specifice”. resurse umane şi de timp. sunt opţiuni nedeterminate de lege. chief editor la secţiunea de etică a prestigioasei Oxford University Press. etica în afaceri în acest al doilea sens se referă la ceea ce oamenii ar trebui să facă în afaceri.ETICA IN AFACERI – definiţii si concepte R. precum investiţii sau dezvoltare. activităţilor şi deciziilor de afaceri în care se ridică probleme în legătură cu [ceea ce este moralmente] bine şi rău” . chipurile. ci de interesele tuturor grupurilor afectate de activitatea ei. fie enunţată explicit. P. T. Mai mult. în serviciul comunităţii. Lewis defineşte etica în afaceri drept „acel set de principii sau argumente care ar trebui să guverneze conduita în afaceri. implicarea socială a companiilor. implicarea socială a companiilor a fost . deşi afişează un credo etic pus. daunele teribile provocate mediului înconjurător arată care îi sunt adevăratele convingeri. în forma reglementată a donaţiei şi sponsorizării ori în forma modernă a programelor de responsabilitate socială corporatistă (RSC) integrate în strategiile de management. într-un foarte recent tratat semnificativ intitulat Business Ethics. De George defineşte etica în afaceri: „perspectiva etică.

etica în afaceri şi programele de RSC au fost considerate bijuteria de lux a marilor corporaţii. Corporaţiile. Practicile şi programele de responsabilitate socială devin. o cale prietenoasă de comunicare cu societatea. angajaţii având roluri multiple. ea a luat chipul generozităţii companiilor prospere. Mai mult. RSC nu este altceva decât o formă de modernă. ca organizaţii deţinătoare de putere economică şi socială. a extracţiei şi prelucrării petrolului. accesibile şi tot mai interesante pentru micile întreprinderi din mediul occidental de afaceri. precum industria tutunului. de produsele dăunătoare. astfel. deschisă şi flexibilă. Pe scurt. implicarea comunitară a constituit apanajul celor puternici. Implicarea socială. fiind considerată o cale eficientă de a preveni şi rezolva crizele create de poluare. în statele europene occidentale este tot mai mult încurajată adoptarea de către IMM-uri a practicilor de RSC. acţionând în sprijinul comunităţilor în vecinătatea cărora operau. alimentară. Standardele şi modelele de responsabilitate socială sunt promovate ca o soluţie la problemele tot mai dificile cu care se confruntă IMM-urile pe piaţa europeană. responsabilitatea socială ia astăzi forma civismului corporatist – o modalitate de a crea relaţii de afaceri stabile şi profitabile pentru toate părţile implicate. marile companii se simţeau obligate să ajute grupurile sociale defavorizate. poziţia instabilă pe fostele pieţe tradiţionale forţează micile întreprinderi să se implice în parteneriate strânse. În această formă. formă a puterii corporatiste Pe de o parte. în cazul IMM-urilor se poate vorbi de un grad ridicat de interdependenţă în raporturile cu comunităţile. Responsabilitatea socială şi micile întreprinderi Fără a mai fi percepută drept semnul puterii economice. Într-un studiu referitor la practicile de afaceri din micile întreprinderi occidentale. de condiţiile de lucru improprii. Ca membrii înstăriţi ai societăţii. un lux al marilor corporaţii. sunt evidenţiate câteva trăsături comune IMM-urilor: distincţia dintre management şi acţionariat este vagă. Se . fiind supuse presiunii determinate de marile companii cărora adesea le furnizează produse şi servicii. până de curând. principalele activităţi privesc rezolvarea problemelor cotodiene. un semn distinctiv al forţei economice. întreprinderile mici sunt vulnerabile pe piaţă. Astfel. adesea.multă vreme percepută drept un cost mai mult sau mai puţin necesar. a medicamentelor. cât mai puţin dăunătoare de a funcţiona în preajma comunităţii. În sfârşit. trebuia să îşi asume nu numai rolul de agenţi economici ci şi pe acela de proteguitori ai interesului public. în micile întreprinderi predomină relaţiile şi comunicarea informale. În aceste condiţii. în cazul companiilor din domeniile de risc. de management. relaţiile interpersonale joacă aici un rol foarte important. De asemenea. întreprinderile se implică în viaţa comunităţii realizând acţiuni caritabile. Pe de altă parte. Incertitudinea generată de presiunea marilor companii. o modalitate neagresivă. implicarea comunitară a luat forma convenabilă social a strategiilor de management al riscului. în relaţii cu caracter personal care să ofere încredere.

dacă nu chiar un act răuvoitor al statului. concepţia agresivă faţă de piaţă şi concurenţă a managerilor din IMM-uri. Toate acestea garantează stabilitatea relaţiilor cu partenerii de afaceri. o afacere ce nu aduce pieţei investiţii semnificative. cu clienţii. precum diferitele forme de privatizare inventate de guverne. este o afacere care rareori urmăreşte să se dezvolte şi să inoveze domeniul în care operează. Există însă şi factori care descurajează practicile de responsabilitate socială în IMM-uri: lipsa de cultură managerială a proprietarilor şi adminstratorilor. indiferent la problemele etice ridicate de procesul de decizie şi de raportul dintre companie şi grupurile din afară. se poate vorbi de o asociere puternică între lipsa de etică şi succesul pe o piaţă în care incertitudinea. capitalul românesc nu a avut răgazul să-şi creeze o identitate proprie. Mica afacere românească abia izbuteşte să supravieţuiască. menţinându-se cu greu pe linia de plutire şi căutând moduri de supravieţuire la limita legalităţii. pe inovaţie. care nu pune mare preţ pe specialişti. Afacerea românească este lipsită de anvergură şi perspectivă. Managementul unui astfel de capital e pe masură. printr-un transfer de proprietate de la stat către zona privată. născut nefiresc. este vulnerabilă faţă de evoluţiile pieţei şi faţă de schimbările legislative. pe bună deptate – o povară sau o piedică. rezultat al unor experimente adesea nereuşite. al unor principii de operare pe piaţă. situat în afara opţiunii moral – imoral. Un management cvasi-anomic. un management netransparent şi nedornic de comunicare. în care administraţia se confundă cu proprietarul. pe cunoaştere. neîncrederea în autorităţi şi instabilitatea legislativă par a face parte din regulile jocului. Implicarea socială a întreprinderilor mici duce la creşterea reputaţiei în comunitate. făcută din economii de familie. necum să-şi pună probleme de identitate. ori că încălcarea legii nu e întotdeauna sancţionată. nemaiavând resurse să se dezvolte. orientat exclusiv către sine. atât în raporturile cu proprietarii cât şi în relaţiile cu consumatorii şi cu comunitatea. neinteresat de reformarea culturii organizaţionale şi crispat în faţa schimbării. Un diagnostic rapid ne arată un management pasiv. un management care constată că unul din cele mai simple moduri de a obţine profit este încălcarea sau eludarea legii. conservatorismul. cu angajaţii şi cu comunitatea. pe dezvoltare personală. Un management conservator. Un management amoral. la creşterea încrederii în întreprindere. către obiective pe termen scurt. cu partenerii de afaceri. În aceste condiţii. stilul de management paternalist şi autoritarist. vizând doar interesele proprietarilor sau nici măcar pe acestea. Un management închis.remarcă o tendinţă a IMM-urilor de a recompensa instabilitatea pe piaţă cu o sporire a stabilităţii în relaţiile interumane. pe valori profesionale. Capitalul românesc e lipsit de conştiinţă. al unor practici de management. la îmbunătăţirea imaginii personale a proprietarului şi administratorului. părând uneori chiar încurajată de către administraţie şi de către societate. insensibil la schimbări din afară. care vede în lege – adesea. deci un management neprofesionalizat. . Un management confuz. un management nedispus să rişte şi să accepte competiţia ca pe ceva firesc şi dezirabil. uneori pe căi discutabile moral. definită în jurul unor valori. Afacerea românească Operând într-un mediu politic ostil şi corupt. refuzul inovaţiei în practicile de afaceri. la creşterea loialităţii faţă de companie. cu angajaţii. este o afacere chinuită.

RSC este o soluţie şi pentru IMMurile româneşti. o condiţie elementară a jocului economic într-o piaţă deschisă. deşi operează în contexte diferite.Deşi s-au născut în culturi de afaceri diferite. există suficiente analogii între întreprinderile mici româneşti şi cele vest-europene. pur şi simplu. Aceste asemănări pot sta ca argument pentru ideea după care responsabilitatea socială nu mai este doar un atribut al companiilor multinaţionale ci. .

V. A Manager’s Guide to Resolving Ethical Problems. Vasile Morar. în „Journal of Business Ethics”. p. 2005  Lewis P. 1995  Curs ETICĂ ÎN AFACERI Prof. Ed.BIBLIOGRAFIE  Dan Craciun. Boston. Massachusetts. 2nd edition. Harvard Business School Press. Vasile Macoviciuc : “Etica afacerilor”.: “Defining ‘Business Ethics’: Like Nailing Jello to the Wall. Paideia. dr. 839-853  Laura Nash: “Good Intentions Aside. Sorin MAXIM . 14 / 1985.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful