P. 1
referat etica in afaceri in Romania

referat etica in afaceri in Romania

|Views: 2,449|Likes:
Published by Alice Ka

More info:

Published by: Alice Ka on Jan 26, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/06/2013

pdf

text

original

CONCEPTUL DE ETICA IN AFACERI PE PIAŢA ROMÂNEASCĂ

ce acţionează ca agent al acestui sistem. Mai mult. V. Roger Crisp. Crisp vrea să spună că etica în afaceri urmăreşte să evalueze şi să susţină cu argumente raţionale valorile şi normele morale care ar trebui să guverneze jocul economic. chipurile. expertiză. În forma clasică a filantropiei corporatiste. în forma reglementată a donaţiei şi sponsorizării ori în forma modernă a programelor de responsabilitate socială corporatistă (RSC) integrate în strategiile de management. ci de interesele tuturor grupurilor afectate de activitatea ei. Comportamentul şi declaraţiile pot. T. etica în afaceri în acest al doilea sens se referă la ceea ce oamenii ar trebui să facă în afaceri.ETICA IN AFACERI – definiţii si concepte R. Ca atare. într-un foarte recent tratat semnificativ intitulat Business Ethics. A European Perspective: „Etica în afaceri este studiul situaţiilor. O definiţie şi mai scurtă propun Andrew Crane şi Dirk Matten. să se contrazică. daunele teribile provocate mediului înconjurător arată care îi sunt adevăratele convingeri. implicarea socială a companiilor. etica în afaceri şi forma ei cea mai vizibilă. chief editor la secţiunea de etică a prestigioasei Oxford University Press. Etica în afaceri costă: bani. de obicei în ideea că acestea ar trebui să devină «etica» afacerilor şi a oamenilor de afaceri reali”. ci studiul modului în care contextul afacerilor pune persoanei morale. activităţilor şi deciziilor de afaceri în care se ridică probleme în legătură cu [ceea ce este moralmente] bine şi rău” . la nivel individual sau colectiv”. implicarea socială a companiilor a fost . sunt opţiuni nedeterminate de lege. oportunităţi. deşi afişează un credo etic pus. resurse umane şi de timp. Etica în afaceri presupune a abate nişte resurse de la traseul impus de calculul strict al eficienţei economice. O companie este responsabilă social în măsura în care ţine seama nu doar de interesele acţionarilor. fie implicită în comportament. a unei companii sau a unui individ ce face afaceri”. P. propriile sale probleme specifice”. sugerează că „etica în afaceri se referă la străduinţele filosofice ale fiinţelor umane de a sesiza principiile care constituie etica în afaceri în acest al doilea sens [cel conturat în definiţia lui Lewis]. în serviciul comunităţii. etica în afaceri este un cost. fireşte. Lewis defineşte etica în afaceri drept „acel set de principii sau argumente care ar trebui să guverneze conduita în afaceri. cu speranţa că explicaţiile sale pot contribui la ameliorarea practicii morale în mediul de afaceri. Laura Nash: „Etica în afaceri este studiul modului în care normele morale personale se aplică în activităţile şi scopurile întreprinderii comerciale. astfel încât despre o corporaţie se poate spune uneori că. Nu este un standard moral separat. Rolul eticii în afaceri Etică în afaceri înseamnă a introduce în deciziile de zi cu zi şi în strategiile de management şi alte norme decât cele impuse de lege. precum investiţii sau dezvoltare. fie enunţată explicit. De George defineşte etica în afaceri: „perspectiva etică. Dacă suntem de acord că există numeroase lucruri pe care oamenii de afaceri nu ar trebui să le facă.

implicarea comunitară a luat forma convenabilă social a strategiilor de management al riscului. principalele activităţi privesc rezolvarea problemelor cotodiene. Implicarea socială. sunt evidenţiate câteva trăsături comune IMM-urilor: distincţia dintre management şi acţionariat este vagă. în statele europene occidentale este tot mai mult încurajată adoptarea de către IMM-uri a practicilor de RSC. de produsele dăunătoare. adesea. o modalitate neagresivă. formă a puterii corporatiste Pe de o parte. Corporaţiile. Astfel. o cale prietenoasă de comunicare cu societatea. întreprinderile mici sunt vulnerabile pe piaţă. a medicamentelor. Responsabilitatea socială şi micile întreprinderi Fără a mai fi percepută drept semnul puterii economice. Standardele şi modelele de responsabilitate socială sunt promovate ca o soluţie la problemele tot mai dificile cu care se confruntă IMM-urile pe piaţa europeană. acţionând în sprijinul comunităţilor în vecinătatea cărora operau. Practicile şi programele de responsabilitate socială devin. ca organizaţii deţinătoare de putere economică şi socială. un semn distinctiv al forţei economice. angajaţii având roluri multiple.multă vreme percepută drept un cost mai mult sau mai puţin necesar. etica în afaceri şi programele de RSC au fost considerate bijuteria de lux a marilor corporaţii. ea a luat chipul generozităţii companiilor prospere. Incertitudinea generată de presiunea marilor companii. Într-un studiu referitor la practicile de afaceri din micile întreprinderi occidentale. În sfârşit. în cazul IMM-urilor se poate vorbi de un grad ridicat de interdependenţă în raporturile cu comunităţile. fiind supuse presiunii determinate de marile companii cărora adesea le furnizează produse şi servicii. fiind considerată o cale eficientă de a preveni şi rezolva crizele create de poluare. RSC nu este altceva decât o formă de modernă. În această formă. relaţiile interpersonale joacă aici un rol foarte important. în cazul companiilor din domeniile de risc. întreprinderile se implică în viaţa comunităţii realizând acţiuni caritabile. În aceste condiţii. marile companii se simţeau obligate să ajute grupurile sociale defavorizate. deschisă şi flexibilă. Pe scurt. un lux al marilor corporaţii. până de curând. în relaţii cu caracter personal care să ofere încredere. cât mai puţin dăunătoare de a funcţiona în preajma comunităţii. implicarea comunitară a constituit apanajul celor puternici. Mai mult. poziţia instabilă pe fostele pieţe tradiţionale forţează micile întreprinderi să se implice în parteneriate strânse. de management. precum industria tutunului. de condiţiile de lucru improprii. responsabilitatea socială ia astăzi forma civismului corporatist – o modalitate de a crea relaţii de afaceri stabile şi profitabile pentru toate părţile implicate. Pe de altă parte. trebuia să îşi asume nu numai rolul de agenţi economici ci şi pe acela de proteguitori ai interesului public. accesibile şi tot mai interesante pentru micile întreprinderi din mediul occidental de afaceri. în micile întreprinderi predomină relaţiile şi comunicarea informale. alimentară. De asemenea. astfel. Se . Ca membrii înstăriţi ai societăţii. a extracţiei şi prelucrării petrolului.

se poate vorbi de o asociere puternică între lipsa de etică şi succesul pe o piaţă în care incertitudinea. Mica afacere românească abia izbuteşte să supravieţuiască. pe inovaţie. născut nefiresc. neîncrederea în autorităţi şi instabilitatea legislativă par a face parte din regulile jocului.remarcă o tendinţă a IMM-urilor de a recompensa instabilitatea pe piaţă cu o sporire a stabilităţii în relaţiile interumane. un management care constată că unul din cele mai simple moduri de a obţine profit este încălcarea sau eludarea legii. la îmbunătăţirea imaginii personale a proprietarului şi administratorului. . menţinându-se cu greu pe linia de plutire şi căutând moduri de supravieţuire la limita legalităţii. la creşterea încrederii în întreprindere. la creşterea loialităţii faţă de companie. Un management cvasi-anomic. printr-un transfer de proprietate de la stat către zona privată. un management netransparent şi nedornic de comunicare. pe valori profesionale. făcută din economii de familie. al unor principii de operare pe piaţă. Toate acestea garantează stabilitatea relaţiilor cu partenerii de afaceri. este vulnerabilă faţă de evoluţiile pieţei şi faţă de schimbările legislative. Managementul unui astfel de capital e pe masură. uneori pe căi discutabile moral. Un management închis. deci un management neprofesionalizat. insensibil la schimbări din afară. ori că încălcarea legii nu e întotdeauna sancţionată. care vede în lege – adesea. o afacere ce nu aduce pieţei investiţii semnificative. este o afacere care rareori urmăreşte să se dezvolte şi să inoveze domeniul în care operează. Un management conservator. către obiective pe termen scurt. pe cunoaştere. este o afacere chinuită. dacă nu chiar un act răuvoitor al statului. cu clienţii. În aceste condiţii. situat în afara opţiunii moral – imoral. atât în raporturile cu proprietarii cât şi în relaţiile cu consumatorii şi cu comunitatea. părând uneori chiar încurajată de către administraţie şi de către societate. refuzul inovaţiei în practicile de afaceri. definită în jurul unor valori. Implicarea socială a întreprinderilor mici duce la creşterea reputaţiei în comunitate. cu angajaţii. stilul de management paternalist şi autoritarist. Afacerea românească este lipsită de anvergură şi perspectivă. vizând doar interesele proprietarilor sau nici măcar pe acestea. Afacerea românească Operând într-un mediu politic ostil şi corupt. al unor practici de management. pe dezvoltare personală. cu partenerii de afaceri. concepţia agresivă faţă de piaţă şi concurenţă a managerilor din IMM-uri. Un diagnostic rapid ne arată un management pasiv. Un management amoral. pe bună deptate – o povară sau o piedică. care nu pune mare preţ pe specialişti. un management nedispus să rişte şi să accepte competiţia ca pe ceva firesc şi dezirabil. cu angajaţii şi cu comunitatea. în care administraţia se confundă cu proprietarul. precum diferitele forme de privatizare inventate de guverne. indiferent la problemele etice ridicate de procesul de decizie şi de raportul dintre companie şi grupurile din afară. nemaiavând resurse să se dezvolte. conservatorismul. capitalul românesc nu a avut răgazul să-şi creeze o identitate proprie. necum să-şi pună probleme de identitate. neinteresat de reformarea culturii organizaţionale şi crispat în faţa schimbării. Există însă şi factori care descurajează practicile de responsabilitate socială în IMM-uri: lipsa de cultură managerială a proprietarilor şi adminstratorilor. orientat exclusiv către sine. Un management confuz. Capitalul românesc e lipsit de conştiinţă. rezultat al unor experimente adesea nereuşite.

pur şi simplu. există suficiente analogii între întreprinderile mici româneşti şi cele vest-europene.Deşi s-au născut în culturi de afaceri diferite. Aceste asemănări pot sta ca argument pentru ideea după care responsabilitatea socială nu mai este doar un atribut al companiilor multinaţionale ci. deşi operează în contexte diferite. RSC este o soluţie şi pentru IMMurile româneşti. . o condiţie elementară a jocului economic într-o piaţă deschisă.

Vasile Macoviciuc : “Etica afacerilor”. 1995  Curs ETICĂ ÎN AFACERI Prof. Boston. Massachusetts. dr.BIBLIOGRAFIE  Dan Craciun.V. 2nd edition. A Manager’s Guide to Resolving Ethical Problems. Harvard Business School Press. Paideia. Sorin MAXIM .: “Defining ‘Business Ethics’: Like Nailing Jello to the Wall. 2005  Lewis P. p. Ed. în „Journal of Business Ethics”. 14 / 1985. Vasile Morar. 839-853  Laura Nash: “Good Intentions Aside.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->