MODUL 9.

ETICA ÎN MANAGEMENTUL
INTERNAŢIONAL

Timpul mediu necesar pentru studiu: 800 minute.

Obiective educaţionale

În urma studierii acestui modul veţi fi capabili să înţelegeţi următoarele concepte:

- Morală
- Etică
- Echitate
- Responsabilitate socială.

Cuvinte cheie:
etică, echitate, discriminare, responsabilitate socială.

Cuprinsul Modului:
9.1. Cadrul legislativ şi morala societăţii - fundamente ale procesului decizional
9.2. Echitatea şi discriminarea – efecte ale procesului decizional
Întrebări de autoevaluare
Referate
Rezumat
Bibliografie
EXPUNEREA DETALIATĂ A TEMEI
9.1. Cadrul legislativ şi morala societăţii - fundamente ale procesului
decizional

Morala societăţii însumează practicile şi activităţile considerate importante, bune sau rele,
legile care guvernează aceste activităţi şi valorile care sunt sădite, stimulate şi care rezultă din
aceste activităţi. Etica este cea care studiază domeniul moralei. Ea poate fi definită ca fiind un
cod al principiilor morale care stabilesc standardele de bine sau rău, corect sau incorect, în
conduita unei persoane şi modelează comportamentul unei persoane sau a unui grup de persoane.
Teoretic, scopul eticii este de a stabili acele principii de comportament care ajută oamenii să
aleagă dintre mai multe alternative o anumită cale de acţiune. În practică, comportamentul etic se
referă la ceea ce este acceptat ca fiind “bun” şi “corect” în opoziţie cu “rău” şi “incorect”, într-un
context social.
Există, în mod cert, un component legal al comportamentului etic; de aceea, într-o
societate dreaptă şi corectă, orice comportament considerat etic poate fi şi legal. Acest lucru nu
înseamnă că dacă o acţiune nu este ilegală ea este în mod necesar etică. Chiar dacă corespunde
unei “litere de lege” nu este suficient pentru a garanta că acţiunile unora sunt etice. Este etic, de
exemplu, să dai telefoane personale în timpul serviciului? Să spui că eşti bolnav pentru a-ţi lua o
zi liberă? Să-ţi fie teamă să raportezi o încălcare a regulilor de către un coleg de serviciu?
Nici una dintre aceste fapte nu este ilegală, dar majoritatea oamenilor le vor considera
neetice. Într-adevăr, cele mai multe probleme în ceea ce priveşte etica se pun atunci când oamenii
sunt rugaţi să facă sau să se regăsească în acţiunile lor care le încalcă propria conştiinţă. Unii
dintre ei, dacă fapta este legală, vor continua cu încredere. Pentru alţii, totuşi, testul etic trece
dincolo de legalitatea unei fapte; se extinde până la valorile personale – subliniate de
crezămintele şi atitudinile care influenţează comportamentul individual. În măsură în care aceste
valori se diferenţiază de la om la om, ne putem aştepta la interpretări diferite în ceea ce priveşte
comportamentul etic sau neetic într-o situaţie dată.
De-a lungul timpului au fost identificate patru puncte de vedere referitoare la modul în
care normele sau valorile alternative influenţează comportamentul etic al indivizilor1:

1
Hellriegel Don, Slocum J.W., Woodman R.W. – “Organizational Behavior”, West Publishing Company, St. Paul, 1992, p.323.
  Din punct de vedere utilitarist – comportamentul etic este acela furnizează cea mai
mare satisfacţie pentru numărul cel mai mare de persoane;
 Din punct de vedere individualist – comportamentul etic este acela care satisface cel
mai bine interesele personale pe termen lung;
 Din punct de vedere al drepturilor morale – comportamentul etic este acela care
respectă drepturile fundamentale ale omului, recunoscute de către toţi.
 Din punct de vedere juridic – printr-un comportament etic oamenii sunt trataţi
imparţial, drept şi echitabil.
Comportamentul considerat etic din punct de vedere utilitarist este acela al cărui rezultat
este obţinerea satisfacţiei maxime pentru un număr cât mai mare de persoane. Acest punct de
vedere a fost dezvoltat de către filozoful John Stuart Mill, care a încercat să evalueze implicaţiile
morale ale deciziilor în termenii consecinţelor lor. De exemplu, cei care iau decizii în afaceri,
sunt înclinaţi să utilizeze criterii de performanţă ca profitul, eficienţa atunci când hotărăsc ce este
bine pentru oameni.
Astfel, un manager, poate decide să-şi reducă cu 30% personalul din firmă în scopul
menţinerii profitabilităţii firmei şi salvând 70% din angajaţi.
Din punct de vedere al individualismului, comportamentul etic se bazează pe credinţa că
angajamentul iniţial este făcut cu scopul satisfacerii intereselor personale pe termen lung. Dacă
interesele personale sunt privite pe termen lung, câştigul pe termen scurt poate fi obţinut uneori
folosind minciuna, înşelătoria ceea ce nu trebuie tolerat deoarece, dacă o singură persoană va
proceda în acest fel atunci toată lumea va face la fel iar interesele pe termen lung ale tuturor nu
vor mai putea fi satisfăcute. Acest punct de vedere îşi propune să promoveze integritatea şi
onestitatea. În practica afacerilor însă, poate avea drept rezultat o etică pecuniară, descrisă ca o
tendinţă de “a împinge legea dincolo de limitele ei” şi “a trece cu brutalitate peste interesele unor
indivizi în scopul atingerii propriilor obiective”.
Comportamentul etic din punct de vedere al drepturilor morale este, aşa cum am mai
afirmat, cel prin care se respectă şi protejează drepturile fundamentale ale oamenilor. Aşa cum
susţin John Locke şi Thomas Jefferson, de exemplu, dreptul oamenilor la viaţă, la libertate, la
tratament egal în faţa legii sunt considerate inviolabile. În organizaţiile de astăzi, acest concept se
extinde, asigurând angajaţilor: dreptul la intimitate, sănătate şi siguranţă, libertatea de
exprimare, de consimţire, a conştiinţei, etc..
 Din punct de vedere juridic, comportamentul moral este bazat pe credinţa că deciziile
etice tratează oamenii în mod imparţial şi corect, în acord cu regulile şi standardele existente.
Această abordare evaluează aspectele etice ale oricărei decizii, la nivelul la care aceasta este
“echitabilă” pentru toţi cei afectaţi de consecinţele ei. În cadrul organizaţiilor de astăzi există,
totuşi, un nivel până la care politicile şi regulile sunt considerate corect administrate. De
exemplu, o acuzaţie de hărţuire sexuală va avea aceeaşi rezonanţă dacă este lansată împotriva
unui manager din vârful ierarhiei sau a unui supervizor aflat undeva la baza ierarhiei? O altă
problemă este cea a gradului în care oamenii sunt trataţi la fel fără să se ţină cont de
caracteristicile bazate pe origine etnică, rasă, sex, vârstă sau alte criterii particulare. De exemplu,
poate o femeie cu aceeaşi calificare şi experienţă să primească o recompensă echivalentă cu a
unui bărbat care desfăşoară aceeaşi muncă?
Putem afirma că, în sfera afacerilor, comportamentul etic managerial este acela care este
în conformitate nu numai cu legea dar şi cu un larg set de principii morale comune întregii
societăţi. Managerii care acţionează etic pot avea un impact pozitiv deosebit asupra tuturor
oamenilor cu care interacţionează precum şi asupra rezultatelor sociale ale activităţii desfăşurate
de organizaţiile pe care le conduc.
Realitatea însă este că, deseori, oamenii acţionează neetic. Întrebarea care decurge este
următoarea: de ce acţionează oamenii în acest fel?
Specialiştii2 consideră că există cel puţin patru raţionamente care explică un astfel de
comportament şi care pot fi rezumate pe scurt astfel:
 “Nu este chiar ilegal” – exprimă judecata greşită că, în mod special, comportamentul
anumitor persoane poate fi acceptat în cazul unor situaţii ambigue;
 “Este în interesul tuturor” – se consideră greşit că dacă cineva beneficiază de
consecinţele comportamentului respectiv, se satisface atât interesul individual cât şi al
organizaţiei; este luat în considerare aici interesul pe termen scurt în detrimentul celui pe termen
lung.
 “Nimeni nu va şti niciodată despre aceasta” – se consideră greşit că un comportament
îndoielnic este cu adevărat “sigur” şi că nimeni nu va afla niciodată.

2
Schermerhorn John – “Management And Organizational Behavior Essentials”, John Wiley & Sons, 1996, p.211.
  “Organizaţie va sta de partea mea” – aceasta este o loialitate greşit înţeleasă; individul
crede că se va trece cu vederea comportamentul neetic, neţinând cont că loialitatea faţă de
organizaţie nu trebuie să stea deasupra legii şi a eticii sociale.
Etica în luarea deciziilor este o problemă pe care managerii trebuie să o ia în mod
neapărat în considerare. Astfel, un manager, atunci când ia o decizie şi se confruntă cu dileme
etice (prin acestea înţelegând situaţii în care indivizii sunt forţaţi să decidă asupra realizării unei
acţiuni, care, cu toate că oferă un anumit beneficiu potenţial personal sau organizaţional sau
ambele, pot fi considerate neetice) trebuie să parcurgă următorii paşi3:

Tabel nr.11
1. 1. Recunoaşte dilema etică;
2. 2. Cunoaşte faptele şi realitatea;
3. 3. Identifică-ţi opţiunile;
4. 4. Testează fiecare opţiune:
Este legal?
Este corect?
Este benefic (folositor)?
5. 5. Decide care opţiune o vei urma;
6. 6. Reverifică-ţi decizia, întrebându-te:
“Cum m-aş simţi dacă familia mea ar afla ce am decis?”
“Cum m-aş simţi dacă decizia mea ar fi publicată într-un
ziar local?”
7. Acţionează.

În literatura de specialitate comportamentul etic este deseori asociat cu acel comportament

ce se conformează legii. Astfel, legalitatea şi etica sunt văzute ca sinonime. Din perspectiva
managerilor, acest punct de vedere este depăşit şi aceasta datorită următoarelor motive:
- În primul rând, legea nu acoperă toate “zonele” în care se impune un comportament
etic. De exemplu, practicile de discriminare a angajaţilor nu au fost din punct de vedere etic

3
Hellriegel Don, Slocum J.W., Woodman R.W. – “Organizational Behavior”, West Publishing Company, St. Paul, 1992.
imparţiale, până când legislaţia a restricţionat aceste practici. La fel se pune problema şi în cazul
practicilor firmelor în domenii ca sănătatea şi siguranţa, abuzul faţă de copii, poluare,
recompensare, etc..
- În al doilea rând, legea însăşi este supusă discuţiilor în ceea ce priveşte etica ei.
Sclavia, de exemplu, a fost legală până când a fost abolită pe baza etice. Unele argumente în
favoarea de-reglementării activităţii economice sunt de ordin etic, aşa cum există şi argumente de
acelaşi gen care sprijină reglementarea activităţii.
- În final, un corp de legi care acoperă toate ariile posibile ale comportamentului va fi
inoperabil. Acest lucru se datorează faptului că întotdeauna va exista nevoia împletirii legii cu
judecata etică. Firma Monsanto, de exemplu, a publicat informaţii legate de produsele chimice
toxice pe care le producea în toate comunităţile în care avea localizate fabrici. Această acţiune nu
a fost cerută de nici o reglementare statală sau federală. Dar managerii acestei firme au
considerat că trebuie să facă acest lucru ţinând cont de dezastrul produs de Union Carbide, când a
avut loc o scurgere de gaza toxice care a determinat moartea a peste 2000 de oameni în Bhopal,
India4.

9.2. Echitatea şi discriminarea – efecte ale procesului decizional

Definiţiile date echităţii în literatura filozofică şi juridică se bazează, pe bună dreptate, pe relaţia
sa necesară cu dreptatea. Modalitatea, intensitatea ca şi aspectul la care se referă relaţia, diferă,
ajungând uneori până aproape de identificare. Astfel, în literatura noastră de specialitate, Vasile
Popescu5, consideră echitatea socială o “noţiune prin care oamenii îşi exprimă concepţia şi
idealul lor despre dreptatea socială…”.
Ideea relaţiei dintre dreptate şi echitate este prezentă încă în opera lui Aristotel, în special
în “Etica nicomachică” şi în “Retorica”. În “Etica nicomachică”, Aristotel stabileşte raportul
dintre dreptate şi echitate considerând că “în sens absolut, ele nu sunt nici acelaşi lucru, nici
lucruri diverse ca gen”, deoarece “echitabilul este dreptul, dar nu după lege, ci este corectarea şi
suplimentarea dreptului legal”, natura echitabilului constând tocmai în faptul de “a completa
legea acolo unde ea este insuficientă din cauza exprimării sale în termeni generali”. În aceeaşi

4
Albanese Robert – “Management”, South-Western Publishing Co., Cincinnati, 1988, p.260.
5
Liubomira Miroş – “Echitate şi dreptate”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p.25.
lucrare, el afirmă, referindu-se la nedreptate, că ea apare “atunci când cei egali sunt trataţi în mod
inegal şi, de asemenea, când cei inegali sunt trataţi în mod egal”.
În “Retorica”, dedicată în special problemelor de logică şi filozofia dreptului, el observă
că “echitabilul pare să fie dreptul, dar este dreptul care depăşeşte legea scrisă”.
Din definiţiile date de Aristotel, desprindem următoarele idei principale în definirea
conceptului de echitate:
- relaţia şi diferenţa dintre conceptul de dreptate şi conceptul de echitate;
- sugerarea raportului egalitate-inegalitate, nu ca raport între doi termeni exteriori
corelativi, ci ca elemente constitutive ale conceptului de echitate;
- situarea conceptului de echitate ca un concept de relaţie între etic şi juridic;
- apelul, prezent în accentul pus pe spiritul legii, la o concepţie teoretică generală – a
cărei natură nu este încă precizată – care transcede dreptul;
- limitarea sferei de aplicabilitate a echităţii cu preponderenţă în domeniul juridicului în
general, al experienţei juridice în special.
În esenţă, echitatea reprezintă6 modalitatea prezenţei active a moralei şi reflectă cerinţa de a
raţionaliza elementele şi relaţiile proprii structurilor materiale şi a celor spirituale, ca şi
interacţiunea dintre ele, în conformitate cu criteriul axiologic fundamental al societăţii noastre şi
anume omul ca scop şi ca valoare fundamentală. Prin natura şi conţinutul său, echitatea este deci
o valoare morală. Se poate vorbi de un sens economic, juridic, politic al echităţii numai în măsura
în care, prin funcţia sa de principiu, ea îşi realizează conţinutul valoric de esenţă morală în
formele specifice domeniilor respective.
În sfera afacerilor, comportamentul etic sau neetic afectează hotărâtor fiecare decizie,
determinând modul general de acţiune a managerilor şi a firmei.
Managerii de astăzi se confruntă cu probleme etice complexe care impun luarea unor
decizii ierarhizate. Mai mult, poate apare şi o relativitate a comportamentului individual subscris
sistemului de valori personale, relativitate care face dificilă definirea unei acţiuni ca etică sau
neetică. Aici, elementul esenţial este conflictul potenţial dintre etica individului şi cerinţele
impuse de organizaţia în care lucrează. De regulă, se încearcă realizarea unui compromis între
diverse principii ce trebuie aplicate într-un caz dat, analizându-se problemele prin prisma
principiilor etice ale managerului.

6
Liubomira Miroş – “Echitate şi dreptate”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p.25., p.34.
 Singurul element stabil şi intangibil, etalon în emiterea oricărei judecăţi, este legea care
trebuie respectată de fiecare: manageri şi subordonaţi, furnizori şi clienţi, colegi şi colaboratori,
deci toţi cei care participă, din interior sau exterior, la funcţionarea unui sistem economic7.
Pe de altă parte, admiterea flexibilităţii în judecata etică, paralel cu respectarea formală a
legii, poate conduce la discriminări, cu repercursiuni morale grave atât asupra individului vizat,
cât şi asupra climatului general al organizaţiei. Se impune deci promovarea unui climat etic în
spiritul adevărului, ca element profilactic de combatere a discriminării, ca preocupare
managerială esenţială la toate nivelurile ierarhice ale unei organizaţii.
Formarea spiritului etic şi respectarea legalităţii creează premisele "construcţiei" şi
funcţionării unei organizaţii "sănătoase" şi eficiente.
Pentru ca o decizie să aibă conotaţii etice ea trebuie să includă două elemente: hotărârea
de a acţiona şi potenţialitatea de a afecta pozitiv sau negativ pe cineva.
După opinia majorităţii specialiştilor8, implicaţiile demersului etic la diverse nivele
ierarhice se pot sintetiza astfel:
- La nivel operaţional, managerii sunt surse de informaţii pentru conducerea de vârf
privind cerinţele angajaţilor în domeniul responsabilităţii sociale. Subordonaţii vor avea acelaşi
comportament etic cu al şefilor direcţi; deci, sistemul etic adoptat şi implementat în practică de
manageri, prin exemplul propriu, are un rol hotărâtor pentru climatul etic general.
- La nivel funcţional sunt implementate, instrumentate şi evaluate modelele conducerii
superioare privind răspunsul la cerinţele sociale, fiind necesară o bună cunoaştere a legilor şi a
tuturor avantajelor şi dezavantajelor variantelor de aplicare a răspunderilor sociale. La acest nivel
se elaborează şi codurile etice (cu larga participare a membrilor organizaţiei de pe toate celelalte
niveluri), care vor evidenţia echitatea în antiteză cu discriminarea.
- La nivelul conducerii de vârf. Acesta este nivelul-cheie privind adoptarea unei poziţii
particulare de comportare etică şi de responsabilitate socială pentru întreaga organizaţie,
implicarea în promovarea legalităţii şi în formarea unui sistem etic unitar şi coerent, determinând
gradul de manifestare a problemelor etice. Crearea unui climat etic adecvat, bazat pe respectarea
legii şi pe oportunităţi echitabile pentru toţi angajatii unei firme este o preocupare vitală pentru
manifestarea actului decizional.

7
Mathis R., Panaite Nica – “Managementul resurselor umane”, Ed. Economica, 1997, p.255-269.
8
Mathis R., Panaite Nica – “Managementul resurselor umane”, Ed. Economica, 1997, p.255-269.
 Conducerea de vârf are şi responsabilitatea de a adopta decizii strategice şi de a direcţiona
modificările structurale la nivel organizaţional datorate aplicării modelelor responsabilităţii
sociale în contextul promovării echităţii.
Există câteva standarde de bază care sunt larg folosite şi care ajută în evaluarea eticii
deciziilor, ideea nefiind de a paraliza procesul decizional ci, de a analiza implicaţiile morale ale
deciziilor înainte de a le lua:
- identificarea beneficiarilor afectaţi de fiecare decizie prin identificarea costurilor şi
beneficiilor fiecărei alternative;
- luarea în considerare a aspectelor morale relevante ce apar în jurul unei decizii;
- familiarizarea cu dilemele etice cele mai des întâlnite cu care se confruntă decidenţii
aflaţi în organizaţie;
- transpunerea raţionamentelor etice în acţiuni adecvate.
În acest sens, Aristotel descoperea două situaţii în care responsabilitatea etică a acţiunilor
unui individ este diminuată (nu anulată): când sunt ignorate consecinţele şi când nu există alte
alternative.
Din păcate, pentru a identifica şi rezolva aceste situaţii nu se pot indica soluţii general
valabile care să canalizeze deciziile specifice într-o direcţie etică. În acest scop, orice instituţie
judecătorească trebuie să invoce o serie de principii consecvente cu semnificaţie morală în
majoritatea sau totalitatea lor, în lumina cărora trebuie să fie evaluate legile şi deciziile
particulare; trebuie să reuşească să instaureze pacea sau să încheie armistiţii prin găsirea unei
ieşiri din impasul pe care îl reprezintă conflictul şi nu prin invocarea celor mai înalte principii
comune.
Aşadar, etica are scopul de a stabili principiile şi tehnicile unei dezvoltări optime pe care
oamenii sunt capabili să le aplice în acţiunile lor pentru a-şi asigura binele maxim în funcţie de
împrejurările obiective ale vieţii sociale şi personale şi în perspectiva de a modifica aceste
împrejurări în scopul de a ridica mereu condiţia umană deoarece fără morală “omul străbate
marea vieţii ca o barcă lipsită de cârmă” 9.
În filosofia morală J. Ravels10 subliniază două principii raţionale la care pot apela părţile
adverse cu interese contradictorii, şi anume:

9
G. E. Moore - Principia Ethica, Ed. Du Style, Bucuresti, 1997
10
Marianne Moody Jenings - Business and the legal environment, PWS-kent Publishing Company, Boston, 1991
 - orice persoană trebuie să aibă acelaşi drept de acces la cel mai amplu sistem total de
libertate fundamental egal, compatibil cu un sistem similar al libertăţii pentru toţi;
- inegalităţile sociale şi economia vor fi reglementate astfel încât să fie în beneficiul celor
mai puţin avantajaţi conform principiului economiei comune (justa investiţie în interesul
generaţiei viitoare).
De asemenea există câteva principii călăuzitoare de bun simţ, care pot ajuta managerii în
considerarea implicaţiilor etice ale deciziilor şi comportamentelor manageriale:
- Supunerea în faţa legii;
- Să se spună adevărul;
- Să se arate respect pentru oameni;
- Să se utilizeze şi respecte “Regula de aur”- tratează pe alţii aşa cum ai dori ca ei să te
trateze sau altfel spus, tratează indivizii corect şi cinstit;
- Caută mai presus de orice să nu păgubeşti pe cineva, să nu faci rău;
- Participă activ şi lasă deoparte paternalismul;
- Întotdeauna să acţionezi când responsabilitatea este a ta.
Managerii au responsabilitatea de a iniţia o acţiune sau de a lua o decizie ori de câte ori au
capacitatea sau resursele de a proceda astfel, sau oricând cei apropiaţii şi subordonaţii au nevoie
şi managerul este singurul care le poate oferi ajutor.

Din această perspectivă, prezentul apare marcat de frământări şi încercări de conturare a

unor sisteme etice coerente care să permită promovarea echităţii în toate acţiunile unei organizaţii
pentru eliminarea discriminărilor datorate confruntărilor dintre personalităţi şi interese foarte
diverse.
 Întrebări de autoevaluare

1. Definiţi morala.
2. Definiţi etica.
3. Care sunt ideile principale în definirea conceptului de echitate în viziunea lui Aristotel?
4. Prezentaţi implicaţiile demersului etic la diverse nivele ierarhice.

Referate
1. Echitate şi discriminare în managementul resurselor umane.
2. Discriminarea în România.
Timp alocat: 5 ore/referat.
Norme de redactare: 4-6 pagini, caractere TNR, 12 pct., spațiere la 1,5 rânduri.

Rezumat
Morala societăţii însumează practicile şi activităţile considerate importante, bune sau rele,
legile care guvernează aceste activităţi şi valorile care sunt sădite, stimulate şi care rezultă din
aceste activităţi. Etica este cea care studiază domeniul moralei. Ea poate fi definită ca fiind un
cod al principiilor morale care stabilesc standardele de bine sau rău, corect sau incorect, în
conduita unei persoane şi modelează comportamentul unei persoane sau a unui grup de persoane.
Etica în luarea deciziilor este o problemă pe care managerii trebuie să o ia în mod
neapărat în considerare.
În literatura de specialitate comportamentul etic este deseori asociat cu acel comportament
ce se conformează legii. Astfel, legalitatea şi etica sunt văzute ca sinonime. Din perspectiva
managerilor, acest punct de vedere este depăşit.
Definiţiile date echităţii în literatura filozofică şi juridică se bazează, pe bună dreptate, pe
relaţia sa necesară cu dreptatea.
În sfera afacerilor, comportamentul etic sau neetic afectează hotărâtor fiecare decizie,
determinând modul general de acţiune a managerilor şi a firmei.
Singurul element stabil şi intangibil, etalon în emiterea oricărei judecăţi, este legea care
trebuie respectată de fiecare: manageri şi subordonaţi, furnizori şi clienţi, colegi şi colaboratori,
deci toţi cei care participă, din interior sau exterior, la funcţionarea unui sistem economic11.

Bibliografie
1. Abrudan Maria-Madela, Management internaţional, Editura Universităţii din Oradea, 2010.
2. Ionescu Gh. Gh., Dimensiuni culturale ale managementului, Editura Economica, Bucureşti, 1996.
3. Popa Ioan, Filip Radu, Management internațional, Editura Economica, Bucureşti, 1998.

11
Mathis R., Panaite Nica – “Managementul resurselor umane”, Ed. Economica, 1997, p.255-269.