CENTRUL DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ ŞI SOCIALĂ ,,OPORTUNITATE ,, IDNO

1014620001405 ,e-mail: cojocanj65@mail.ru

Culegerea de articole și texte ,,FORMAREA CONTINUĂ.ABORDĂRI CONCEPTUALE,,

Coordonator publicație Angela Cojocaru *,Președinte AO,,OPORTUNITATE,,

ExpertGh.Șalaru expert Drepturile Omului,-FORMATOR ,expert PNUD

Pregătit pentru editare AUGUST 2022

Comportamentul etic profesional

Autor Nelea Savca,specilist –lucrul cu clienții,specialist vînzări

Cuvantul comportament este de origine romanică,latino-franceză,latinescul

comportare și frantuzescul comporter,inseamnă a avea o anumita conduită.
Mai des la noi este folosit ca purtare.Comportamentul nu este altceva decat
modalitatea de a acționa și de a reacționa in anumite imprejurări sau situatii,in funcție de
stimul extern sau intern.
Sinonimul cuvantului comportament este conduita.
Din aceasta tălmcire a cuvantului comportament etic este considerat acela care este
conform acelor norme si valori care este conform regulii de aur a moralei care provoacă cat
mai mult posibil bine și fericire la cat mai multi care se manifestă în acțiuni și reacții dupa
regulile datoriei,onoarei,responsabilității.
Și toate acestea sînt comportamentele eticii,au atitea norme de manifestare atit cat
există norme în societate.
Comportamentul etic are în calitate de factori care îi stimulează,suțtin,generează.
Traditiile de bine,moravurile care sunt cele mai vechi,obiceiurile care incoroneaza cat
mai mult bine la un popor.Legislatia incepind cu legea fundamentală,constitutia si alte coduri
(civil,familiei,penal,public,etc)care provin,derivă din legea fundamentală si care cuprin in ele
alaturi de drepturi,libertati,conditii de activitate dar și obligatiuni,indatorii,responsabilitati.
In privinta legislatiilor in cazul cand legile se respectă de cetăteti atunci inseamna ca
și morala lucreaza.In legislatia oricarui stat ete comprimata vointa de bine pentru intreaga
societate.
Comportamentul etic este favorizat de normele statutare ale tot felul de organizații
sociale,economice,secial-politice,culturale,partide,sindicate,etc. existente întro țară dată.
Normele statutare prevad ce conditii formează organizațiile,și datoriile și obligaiunile
lor,regulile întreprinderilor,nivelul de dezvoltare a întreprinderilor.
Codul deontologic sau codul profesional este cel care determină comportamentul
etic.Cel mai elocvent exemplu este juramîntul pe care îl dau(medicii,politicienii).
Etica este definită ca fiind ştiința care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor şi
condiŃiei umane din perspectiva principiilor morale şi cu rolul lor în viața socială.
O oarecare distincție între cele două noțiuni propun Crane şi Matten:
Moralitatea priveşte normele, valorile şi credințele inculcate în procesele sociale care
definesc binele şi răul pentru un individ sau o comunitate.
Etica priveşte studiul moralității şi aplicarea rațiunii la elucidarea regulilor şi
principilior specifice care determină binele şi răul în orice situație dată. Aceste reguli şi
principii se numesc teorii etice.
Etica este teoria asupra moralei. Un demers etic înseamnă să reflectăm asupra
principiilor generale (inclusiv pe ce bază aleg un anumit set de principii în raport cu altul) şi
să judecăm din perspectiva acestor principii ce ar trebui să facă o persoană, inclusiv noi
înşine, într-o situaŃie particulară.
Spre deosebire de etică, morala are o semnificativă componentă emoțională.
Etica: implică mai multă detaşare, explorarea şi acceptarea modurilor de viaŃă
alternative. Acceptarea unei etici nu cere abandonarea unei morale private, ci considerarea
calorlalte principii şi norme morale ca alterrnative posibile în diferite contexte.4
Pentru a reglementa aspectele și problemele de natură morală ale unei organizaţii
profesionale nu este suficientă elaborarea unui cod etic.
Aplicarea acestuia și transformarea organizaţiei într-una care înregistrează
performanţe etice presupune parcurgerea mai multor stadii :
 stadiul imoralităţii (ar putea fi la fel de bine numit al amoralităţii întrucât instituţiile
refuză să se preocupe în orice formă de aspectele de natură etică, perpetuarea acestei
situaţii poate aduce prejudicii grave imaginii sau chiar);
 stadiul reactivităţii (presupune preocupări minimale și mai degrabă formale de
implementare a unor măsuri care să prevină sau să sancţioneze comportamentele neetice,
lipsesc însă mecanismele și instrumentele de aplicare, comisiile, consiliile sau comitetele
etice au mai degrabă un rol decorativ, structurile administrative fiind cele care rezolvă în
fapt în continuare situaţiile conflictuale în care sunt implicate și conduite imorale –,
 ; stadiul integrităţii adaugă o asumare interiorizată a unor principii și valori de către
întreaga comunitate organizaţională, rolul principal revine tot liderilor organizaţiei însă
personalul este atras și implicat în constituirea setului de valori alese de organizaţie
pentru a se defini, ceea ce conduce la constituirea integrităţii organizaţiei;
 alinierea totală este ultimul stadiu al moralităţii unei organizaţii este atins abia atunci când
misiunea, scopul și ţelurile sale particulare ale sunt considerate drept parte integrantă a
acesteia.
Abia acum comportamentului etic îi este atribuită importanţa strategică despre care se
vorbește în lucrările de etică aplicată de câteva decenii.
Acest model comparativ poate folosi conștientizării de către membrii unei organizaţii
al locului în care se află în drumul spre o organizaţie în care se practică un management etic
adecvat, însă acesta este doar punctul de pornire. (Rossouw & van Vuuren, 2003).
Activând într-o societate a cunoașterii ce se caracterizează prin dinamism,
flexibilitate, crize, dificultăți, apare o nevoie stringentă de a implementa măsuri de redresare a
situației prin utilizarea instrumentelor necesare pentru echilibrarea situației.
Analizând literatura de specialitate observăm că se observă o sporire a studiilor ce țin
de asigurarea eticii afcerilor, responsabilității sociale.G..D Chryssider şi John H. Kaler
definesc etica drept un set de principii care descriu un cod de comportament care explică ceea
ce este bine şi corect sau ceea ce este rău şi greşit [4,p,54].
Conduita etică reprezintă unul dintre criteriile principale care definesc felul în care o
companie îşi desfăşoară activitatea, consolidând sau, dimpotrivă, distrugând reputaţia acesteia
pe piaţă. Conduita etică necesită efort, capacitate de sinteză şi inteligenţă.
De-a lungul timpului a fost dovedit faptul că o conduită etică are întotdeauna rezultate
pozitive. Există posibilitatea de a pierde pe termen scurt, dar niciodată pe termen lung.
Personalitatea individului poate în mare măsură influența și ea comportamentul
neetic. Oamenii puternic orientați spre valorile economice sunt mai expusi la un
comportament neetic decât ceilalţi.
 În condiţii normale, este rațional să ne așteptam ca oamenii care sunt mai consțienti
de problemele morale, să fie tentați să evite deciziile neetice, iar cei cu o mare putere
personală vor fi mai dispuși să ia decizii neetice.
Politicile ambigue ale organizației și managementul inadecvat sunt principalii factori
de influență ai unui comportament neetic iar consecințele unui comportament neetic sunt
nefaste pentru organizație.
Pierderea reputației, a încrederii partenerilor și angajaților, scăderea vânzărilor și a
profitului sunt câteva dintre consecințele comportamentului neetic.
Utilizând anumite practici neetice o organizaţie poate obţine castiguri, însă doar pe
termen scurt.
Normele şi principiile etice sunt diferite şi percepute diferit în culturi diferite; ele apar
sau dispar în contexte social-culturale relativ omogene.
Cu toate acestea, există norme morale care trebuie să se supună principiului
universalității, să fie aplicabile oricui, oriunde şi oricând.
Ele au caracter absolut şi obiectiv, nu depind de credinte, sentimente şi obiceiuri
particulare.
Etica profesională este determinată de particularităţile specifice ale unor profesii, de
interesele corporative, de cultura profesională etc.
Oamenii ce îndeplinesc funcţii profesionale similare sau identice îşi ela-borează
tradiţii specifice şi se asociază în baza unor principii de solida-ritate profesională în stare să
păstreze reputaţia grupului profesional dat. Etica profesională este compusă din diverse
norme de conduită şi de anumite coduri deontologice.
Termenul de „normă" are ca sinonime „model", „standard", „regulă", „lege". Norma
de reglementare se ca-racterizează prin:
1) faptul că este emisă de cineva, îşi are sursa în voinţa unei auto-rităţi normative;
2) se adresează unor agenţi numiţi subiecţii normei; pentru a-şi face cunoscută voinţa
de către subiect, autoritatea promulgă norme, iar pentru a-şi face efectivă voinţa, autoritatea
adaugă o sancţiune sau o ameninţare cu pedeapsa.
Problemele cele mai importante ale moralei se centrează în jurul modului cum se
dezvoltă în viaţă standardele interiorizate cu privire la bine şi rău, cum se dezvoltă judecata
morală, cum se formează deprin-derile de autocontrol, necesar în satisfacerea standardelor
interiorizat
Judecata morală presupune evaluarea (cel mai des autoevaluarea) unor
comportamente şi situaţii prin raportarea lor la cerinţele morale impuse de ambianţa social-
istorică a individului. Ea se formează prin învăţarea socială şi însuşirea critică a modelelor de
conduită promo-vate de societate.
Dezvoltarea morală este un proces activ de organizare a experienţei în structuri cu
semnificaţie crescândă, prin care valorile morale sunt văzute dintr-o perspectivă nouă.
Norma se poate impune în societate ca obicei care poate să influ-enţeze conduita
oamenilor, exercitând o adevărată presiune normativă prin măsurile luate de o colectivitate
faţă de membrii care nu se con-formează obiceiurilor.
Comportamentul etic, atât în societate, cât şi în organizaţii, este reglementat de un şir
de factori, dintre care menţionăm:
 Legislaţia de stat care orientează, atât la nivel individual, cât şi organizational, spre
îndeplinirea unor legi care sunt reglementate de stat. Legislaţia de stat apără drepturile
cetăţenilor ţării respective, dar stipulează şi obligaţiile lor, menţionând, totodată, că
încălcarea legis-laţiei de stat este pedepsită în conformitate cu articolul şi alineatul res-
pectiv din lege.
 Codul deontologic sau codul de etică poate fi definit în diferite moduri:
1) un ansamblu de precepte, prescripţii de conduită pentru diverse aspecte ale valorii
morale de drept, socioprofesionale;
2) o declaraţie formală care constituie un ghid etic pentru modul în care oamenii dintr-
o organizaţie trebuie să acţioneze şi să ia decizii;
3) un ghid al practicilor de afaceri care direcţionează comporta-mentele umane
individuale şi de grup;
4) un document formal care statuează normele şi credinţele, ref-lectă valorile
obiective şi principiile promovate de o firmă, reflectând gradul de cultură al firmei.
Exemplede documente cu rol de reglementare: Codul lui Ham-murabi (sec. XVIII-
XVII), aparţinând Regatului vechi babilonian, reprezentă o culegere de legi;
Codul lui Manuc (sec. XIII-XVI) din India antică era un ansamblu de legi civile şi
religioase;
Decalogulsau cele 10 porunci din Vechiul testament (sec. XI î.Ch.), relevate lui
Moise pe Muntele Sinai;
Jurământul lui Hipocrat(sec. V-FV) etc. Majoritatea codurilor etice identifică
comportamentele scontate în cadrul relaţiilor sociale, recomandă evitarea acţiunilor improprii
şi ilegale în munca desfăşurată şi recomandă relaţii bune cu clienţii. în majoritatea sondajelor
de opinie adresate organizaațiilor care au coduri etice scrise, întrebările vizează în special
aspecte legate de: diversitatea for-ţei de muncă, practici ca mituirea şi înşelăciunea, susţineri
ale partide-, lor politice, onestitatea înregistrărilor contabile, relaţiile cu clienţii/ furnizorii,
confidenţialitatea informaţiilor
Etica în opinia lui Dimitrios Buhalis şi Eric Laws reprezintă un set de reguli care
definesc ceea ce este drept şi greşit în conduita noastră.
Din această definiţie reiese întrebarea despre ceea ce ar putea reprezenta regulile.
Acest termen poate include: legislaţia, codurile de conduită nescrise, dar general acceptate
drept ghiduri de comportament.
Prin urmare fiecare individ are propriile sale idei despre ceea ce înseamnă un
comportament etic bazat pe propriile sale valori [2.p,23].
Etica reprezintă modul nostru de a interacţiona ca angajatori, angajaţi, colegi, clienţi,
parteneri sau membri ai comunităţii în care trăim.
În relaţiile interumane, comunicarea trebuie să se realizeze într-un mod civilizat şi
decent, prin autocenzurarea fiecărei părţi implicate.
La modul ideal, trebuie să existe un respect reciproc; însă, chiar și atunci cînd
educatorul urmează să intre în contact cu persoane ce au un nivel scăzut de cultură sau
educaţie, el trebuie să rămînă la fel de civilizat şi respectuos şi să nu ia în seamă eventualele
expresii licenţioase sau injurii, aduse de astfel de persoane, continuînd să dea dovadă de
profesionalism.
În general, cu referire la modul de adresare, acesta trebuie să fie moderat şi efectuat
cu prudenţă şi politeţe.
Îndeplinirea atribuţiilor de serviciu cu competenţă reprezintă obligaţia educatorului de
a dispune de capacităţi profesionale în termeni de cunoştinţe şi abilităţi profesionale necesare
pentru a realiza cele statuate în fişa postului.
De asemenea, educatorul trebuie să posede şi atitudinile/comportamentele necesare
pentru exercitarea eficientă a funcţiei publice. publici sau a procedurilor de achiziţie, accentul
punîndu-se pe oportunitatea unor cheltuieli efectuate în raport cu rezultatele obţinute.
Metodele de decizie sunt foarte eterogene, de la cele foarte elaborate, astfel este de
exemplu metoda utilitaristă binivelară, amplu prezentată de cel mai versat autor român în
managementul eticii organizaţional ,până la cele care din dorinţa de a fi cât mai accesibile
vulgarizează excesiv de mult problematica deciziei și sfârșesc prin a o eluda.
Astfel de exemplu aplicare binecunoscutei reguli de aur, conform căreia ni se cere să
ne purtăm faţă de ceilalţi, așa cum am dori să se poarte și ei cu noi nu este de loc suficientă
pentru rezolvarea problemelor complexe ce apar în practicile profesionale actuale.
 Nici preceptele eticii creștine sau teoria imperativului categoric kantian – comportaţi-
vă în așa fel încât să-i priviţi pe ceilalţi ca scopuri și niciodată doar ca mijloace pentru
realizarea propriilor scopuri, rămân de asemenea prea formale în raport cu stringenţa și
gravitatea situaţiilor pe care se impun să le rezolve.
Competenţa de comunicare etică include în sine abilitatea de a exprima şi interpreta
gânduri, sentimente şi fapte atât verbal, cât şiîn scris, de a interacţiona într-un mod adecvat în
cadrul întregii game de contexte sociale şi culturale, la serviciu, acasă sau în timpul liber.
Pe lângă faptul că un bun specialist trebuie să ştie să se prezinte să convingă că este
bine pregătit, el trebuie să-şi poată promova atât produsul său, cât şi pe sine. în funcţie de
faptul cum realizează acestlucru, el se va promova atât pe sine, cât şi organizaţia din care
faceparte.
Totodată, se ştie că de la un specialist cu studii superioare se cere o comunicare
fluentă, fără cuvinte parazitare, neliterare etc.
Competenţa de comunicare etică este axată şi pe soluţionarea conflictelor. In acest
sens, situaţiile şi modalităţile de soluţionare a conflictului, din punct de veder etic, sunt
expuse în prezentul curs.
Competenţa de comunicare etică înseamnă atât acordul dintre profesor şi elev/student
în vederea atingerii scopurilor şi desfăşurării activităţilor de studiere, cât şi relaţia dintre şef
şi subaltern la nivel de comunicare. în dependenţă de competenţa deontologică şi competenţa
de comunicare otlcă se determină şi nivelul de competenţă de relaţionare.
Competenţa de relaţionare cuprinde toate formele comporta-mentale care trebuie
stăpânite, pentru ca persoana să fie capabilă sS participe într-un mod eficient şi constructiv în
viaţa socială, să resolve un conflict.
Abilităţile interpersonale sunt necesare pentr Interacţiunea efectivă, individuală şi în
grupuri, fiind utilizate atât în domenii private, cât şi în domenii publice.
Competenţa de relaţionare depinde în mare măsură de formarea/ dezvoltarea
competenţei cultural care se axează pe componentele:
Competenţa culturală include capacităţi, atitudini şi abilităţi ale specialistului de a
promova în cadrul organizaţiei sau a grupului din care face parte atât spiritul de recunoştinţă,
de respectare în egală măsură a tuturor evenimentelor etnice, religioase marcate de
reprezentanţii diferitelor culturi pe care le încorporează în interiorul său, cât şi modul de a se
îmbrăca, vorbi şi comporta în diferite situaţii de viaţă. O ultimă competenţă pe care se axează
Etica profesională o constituie competenţa etico-managerială, care are la bază
componenta
 Competenţa etico-managerială se evidenţiază prin capacita-tea conducătorilor de a-şi
îndeplini activităţile specifice, din punct de vedere etic, la standardele adoptate de
organizaţie.
1. Lungu V. Etica profesională, CEP USM,Chişinău2011
2. Karstanje P.N. Managementul calității. București: Editura Humanitas Educațional,
IRMED, 2001.
3. Kermally S. Maeștrii managementului resurselor umane. București: Editura Meteor
Press, 2009.
4. Neacșu I. Introducere în psihologia educației și a dezvoltării. Iași:Editura Polirom,
2010.
5. Nicolescu O. Sisteme, metode și tehnici manageriale ale organizației. București:
Editura Economică, 2000.
6. Zlate, M. Leadership și Management. Iași: Editura Polirom, 2004.
7. Zorlenţean T., E. Birdiş, G. Căprărescu. Managementul organizaţiei. – Economica,
Bucureşti 1998.
8. Боди Дэвид, Пэйтон Роберт. Основы менеджмента. – Питер, Санкт-Петербург
2000.
9. Висема Х. «Менеджмент в подразделениях фирмы». Инфра-М, Москва, 1991.
151
10. Виханский О.С., А.И.Наумов. Менеджмент – Гардарика, Москва 1998.
11. Дафт Ричард Л. Менеджмент –Питер, СанктПетербург 2000.
12. Мескон М., Альберт М., Хедоури Ф. Основы менеджмента. – Дело, Москва 1999
13. Радугин А. Основы менеджмента. – Центр, Москва 1998
14. Уорнер М. Классики менеджмента. Москва, 2003. 378 с. 153.