Factorii de personalitate in orientarea profesională la adolescenți

CAPITOLUL I. PROBLEMA PREGĂTIRII ADOLESCENȚEI PENTRU AUTO-

DETERMINAREA PROFESIONALĂ

1.1. Esența, structura și activității de orientare profesională

1.2 Aspecte psihologice și pedagogice ale autodeterminării profesionale a copiilor școlari 11

1.3. Autodeterminarea profesională ca factor în dezvoltarea personalității adolescenților 37

1.4. Gătința adolescenților pentru autodeterminarea profesională

1.5 Concluzii la cap.1

CAPITOLUL 2 PARTICULARITĂȚILE PERSONALITĂȚII ADOLESCENȚILOR ȘI

GĂTINȚA PENTRU AUTO-DETERMINAREA PROFESIONALĂ

2.1 Caracteristici socio-psihologice ale activității de orientare profesională

2.2 Corelarea factorilor de personalitate cu autodeterminării profesionalea ăn perioada

adolescenței

2.2.1 Imaginea de sine în

2.2.2 Particularitățile temperamentale și orientarea profesională a adolescenților

2.2.3 Rolul și locul sferei motivaționale în autodeterminarea profesională

2.2.4 Nivelul de dezvoltare a intereselor și orientarea profesională a adolescenților

2.3 Competențele psihosociale și auroderminarea profesională.

2.4 Concluzii la cap.2

3 CERCETAREA PRIVIND FACTORII DE PERSONALITATE ȘI

AUTODETERMINAREA PROFESIONALĂ

3.1 Domeniul, tema şi problema cercetării experimentale

3.2 Metodologia cercetării experimentale
3.3 Prelucrarea, analiza şi interpretarea rezultatelor cercetării experimentale
3.4 Concluziile cercetării
CONCLUZII
RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Allport, G.W. - "Structura şi dezvoltarea personalitãţii", Bucureşti, EDP, 1981.
2. Boiangiu C. Dezvoltarea intereselor ocupaționale în condiții experimentale la vârsta
adolescentă. Revista Psihologie. Pedagogie specială. Asistență socială. Nr. 2(47).
Chișinău 2017. p. 30-44
3. Boiangiu C., Racu I. Corelația dintre interesele ocupaționale şi personalitate la vârsta
adolescentă: concepte, metode, rezultate. Revista Psihologie. Pedagogie specială.
Asistență socială. Nr. 1(42). Chișinău, 2016. 119-134 p. 21.
4. Breban D., Bora C. Motivaţia în opţiunea profesională la adolescenţi. În Analele
Universităţii din Oradea. Fascicula Psihologie. Vol. III. 2003. 113-125 p. Bolboceanu
Aglaida ., Impactul comunicării cu adultul asupra dezvoltării intelectuale în diferite
perioade ale ontogenezei : Autoreferat (19.00.07 )Locul publicării: Chişinău Anul
Ediției: 2004 ,33 p
5. Dafinoiu, I. Personalitatea. Metode calitative de abordare. Observaţia şi interviul,
Editura Polirom, Iaşi. 2002
6. Eysenck, H., Eysenck, M. Descifrarea comportamentului uman(traducere). Bucureşti:
Editura Teora,1998
7. Golu, M. Dinamica personalităţii, Editura Geneze, Bucureşti. 1993
8. Pavelcu V. Cunoașterea de sine şi cunoașterea personalității. E.D.P., Bucureşti,
1982,115
9. Preda, M. Comportament Organizational, Iaşi, Polirom,. 2006
10. Pavelcu, V., Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea personalităţii, E.D.P., Bucureşti,
1982.
11. Paladi O. Conștiința de sine și sistemul de valori ale adolescentului. Monografie.
Chișinău: Institutul de Științe ale Educației, 2014. 223 p.
12. Racu Ig., Racu I.,. Psihologia dezvoltării, Chişinău. 2007
13. Racu I., Boiangiu C.C. Interesele ocupaționale şi personalitatea la vârsta adolescentă.
În cadrul Conferinței științifico-practică internațională, dedicată aniversării de 26 ani
de la fondarea Universității de Stat din Comrat. Știință, educație, cultură. Chișinău.
2017. 243-245 p.
 14. Racu I., Boiangiu C. Cercetarea experimentală a dezvoltării intereselor ocupaţionale
la vârsta adolescentă. În cadrul Conferinței științifice cu participare internațională
Structura și dinamica personalității umane în epoca globalizării: perspective psiho-
socio-pedagogice. Universitatea de Stat Alecu Russo. Bălți. Facultatea de Științe ale
Educației, Psihologie și Arte. Catedra de psihologie. 2017. 19-28 p.
15. Şchiopu U., Verza E. Psihologia vârstelor. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică. 1997. 204-265 p.
16. .Tomşa Gh. (coord.) Dicţionar de orientare şcolară şi profesională. București: Editura
Afeliu. 1996. 62 p.
17. .Tomşa Gh. Orientarea şi dezvoltarea carierei la elevi. Bucureşti: Casa de Editură şi
Presă Viaţa Românească. 1999. 98-141 p.
18. Vîrlan M. Dezvoltarea maturității profesionale la adolescenți. În: Psihologie, Revistă
științifico-practică, 1/2007, p. 7- 13 210.
19. Vîrlan M, Cristina Ţurcan Relația dintre imaginea de sine a adolescenților și relațiilor
interpersonal cu părinții și semenii
20. Бодалев, А. А. Психология личности - М.: Изд-во МГУ, 1988.
21. Мерлин, В. С. Очерки интегрального исследования индивидуальности [Текст]. -
М.: Просвещение, 1989.
22. Небылицын, В. Д. Основные свойства нервной системы человека // Избранные
психологические труды / под ред. Б. Ф. Ломова. - М.: Педагогика, 1990.
23. Русалов, В. М. Биологические основы индивидуально-психологических
различий - М.: Наука, 1979.

Teste aplicate parțial

Metodica de studiere a încrederii în sine Romek V.G.

Scopul: determinarea nivelului încrederii în forţele proprii, abilitatea de a avea curaj
în plan social şi capacitatea de a întreţine relaţii interpersonale. Vârsta: pentru subiecţii de la
14 ani în sus.
 Rezultatele obţinute pun în evidenţă faptul că există diferenţe mediile scorurilor,
 În urma aplicării chestionarelor prezentate au fost obţinute o serie de date care au fost
prelucrate prin programul SPSS versiunea 10 pentru Windows. Rezultatele obţinute
de grupurile supuse investigaţiei sunt sintetizate în tabelul care urmează .
 Rezultatele testului pentru variabila imaginea de sine sunt: F(448)=0,118, p=0,732.
 Constatăm că t(448)=51,098, p<0,001 ceea ce înseamnă că există diferenţe
semnificative între medii, subiecţii cu nivel înalt având în medie scoruri semnificativ
mai mari la autonomie comparativ cu cei cu nivel mediu și scăzut
 În acelaşi tabel sunt prezentate diferenţa dintre medii (27,57), eroarea standard a
diferenţei şi intervalul de încredere cu o probabilitate de 95% în care se încadrează
această diferenţă
Cheia testul incredereii in sine (Romek V.G.))

Nr. Scala Nr. Punctajul pentru variant aleasa

scalei intrabar
ii
I A B C
Increderea in sine (IS) 3 3 2 1
6 3 2 1
9 3 2 1
12 3 2 1
15 3 2 1
18 3 2 1
21 1 2 3
24 3 2 1
27 1 2 3
30 3 2 1

II Curajul social (CS) 2 1 2 3

5 3 2 1
8 1 2 3
11 1 2 3
14 1 2 3
17 1 2 3
20 1 2 3
23 1 2 3
26 1 2 3
29 1 2 3

III Initierea contacteloir sociale (ICS) 1 1 2 3

4 1 2 3
7 1 2 3
10 1 2 3
13 1 2 3
16 1 2 3
19 3 2 1
22 1 2 3
25 1 2 3
28 1 2 3
 Pentru a transforma valorile brute in cele standard se utilizeaza urmatorul table de mai jos.
Indicii 1,2,3,4 corespund nivelului scazut; indicia 5,6,7- novelul mediu; indicia 8,9,10-
nivelul inalt.

Scala Valori stabdard (nivelul)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Increderea in sine 10-13 14-15 16-17 18- 21- 23- 25- 27- 29 30
20 22 24 26 28
Curajul social 10-13 14-15 16-18 19- 21- 23- 25- 27 28- 30
20 22 24 26 29
Initierea contactelor 10-12 13-14 15-16 17 18- 21- 24 25- 27- 29-
sociale 20 23 26 28 30

Chestionarul de stimă de sine elaborat de Rosenberg doreşte măsurarea stimei

desine la un nivel general. Acesta conţine 10 întrebări la care subiectul răspunde cuafirmaţii
de la „Absolut de acord” până la „Absolut dezacord” pe o scală de la 1 la 4.
Avantajele chestionarului sunt fiabilitatea şi validitatea acestuia, dovedit de
mulţicercetători în cadrul activităţilor desfăşurate.
Uşurinţa cu care se completează acest chestionar este de asemenea un avantaj.
Chestionarul de mai jos îşi propune să vă ofere o indicaţie despre nivelul
stimei dvs. de sine.
Total de De acord Dezacord Total
acord dezacord

1) În general sunt mulţumit(ă) de

mine

2) Câteodata ma gândesc
că nu valorez nimic

3) Cred că am o serie
de calităţi bune

4) Sunt capabil(ă) sa fac

lucrurile la fel de bine ca
ceilalţi

5) Simt că nu am în mine
prea multe de care sa fiu
mândru (ă)
6) Câteodată mă simt
realmente inutil

7) Mă gândesc că sunt
un om de valoare,
cel puţin la fel ca alte
persoane

8) Mi-ar plăcea să am mai

mult respect fată de mine
însumi

9) Ţinând cont de toate, am

tendinţa sa cred ca sunt
un (o) ratat(ă)

10) Am o părere pozitivă

despre mine

Interpretare:
Această scală a fost elaborată initial pentru a măsura sentimentul global al valorii personale si
autoacceptării. Scala cuprinde 10 itemi cu 4 posibilitaţi de răspuns între total dezacord (1
punct) si total acord (4 puncte). Itemii 2,5,6,8,9 se coteaza invers. Scorurile pot fi cuprinse
între 10 si 40;
La cotarea rezultatelor se vor lua ca etalon valorile cuprinse între:
10-16 puncte – stima de sine scazută
17-33 puncte – stima de sine medie
34-40 puncte – stima de sine înaltă

Examinarea particularităţilor individuale E.P.I.

Autorul: H. Eysenck

Scopul utilizării: examinarea particularităţilor individuale ale personalităţii: extraversiune-

intraversiune, neurotism

Definiţia termenilor:

Extraversiune: dimensiune fundamentală a personalităţii care se manifestă prin orientare mai

pronunţată spre valorile obiective decît spre cele subiective, prin orientare spre lumea
înconjurătoare, prin exces de comunicativitate, interes faţă de oameni şi capacitate scăzută de
autoanaliză profundă.

Intraversiune - dimensiune fundamentală a personalităţii care se manifestă prin orientare mai

pronunţată spre valorile subiective decît spre cele obiective, prin orientare spre propriul „Eu”,
prin necomunicativitate şi înclinaţie vădită spre o autoanaliză profundă.

Neurotism - dimensiune fundamentală a personalităţii care se manifestă prin dereglări ale

sistemului nervos vegetativ, prin instabilitate emoţională, mare variabilitate de dispoziţie,
prin incapacitatea scăzută de adaptare la mediul ambiant.

Restricţii de vîrstă: de la 18 ani în sus.

Durata testării: aproximativ 10 minute.

Utilajul necesar: chestionarul E.P.I. (57 întrebări), fişa pentru răspunsuri, pix.

Tehnica de aplicare: testul se aplică atît individual, cît şi în grup (dictarea întrebărilor este
categoric interzisă). Subiectului investigat i se propune spre examinare un chestionar cu 57
întrebări, răspunsurile fiind numai „da” sau numai „nu”. Se accentuează că răspunsuri
concrete sau incorecte nu sunt, fiecare e obligat să lucreze de sinestătător şi cît mai repede.

Instrucţiune:

„Vi se propune 57 întrebări care vizează cîteva aspecte ale personalităţii umane. La fiecare
întrebare trebuie să răspundeţi „da” sau „nu”. Răspunsul afirmativ „da” se notează prin
semnul „X” în coloniţa „da”, iar răspunsul „nu” - prin semnul „X” în coloniţa „nu” din fişa
pentru răspunsuri.

Aveţi grijă ca numărul întrebării din chestionar să corespundă cu numărul întrebării din fişă.
E importantă prima reacţie la întrebare, dar nu rezultatul meditaţiilor îndelungate. Nu există
răspunsuri corecte sau greşite. Toate răspunsurile sunt bune cu condiţia să fie sincere. Lucraţi
atent şi cît mai repede”.

Prelucrarea rezultatelor. Fiecărui răspuns care coincide cu cheile i se atribuie un punct. Se

calculează suma punctelor pentru fiecare scară aparte

Chestionarul de evaluare a intereselor (CEI) este utilizat în scopul evaluării intereselor

unei persoane, adică a acelor preferinţe pentru anumite activități sau pentru domenii de
cunoştinţe [124]. Tipologia propusă de Holland stă la baza strategiei ce vizează construirea
CEI. În funcție de obiectul activităților preferate (date, idei, lucruri ori persoane) sunt
determinate cele șase tipuri de interese [1, 124]. CEI cuprinde 60 de itemi, aceștia fiind
grupaţi în şase scale corespunzătoare celor şase tipuri de interese: realist, investigativ, artistic,
social, antreprenorial şi convenţional, din teoria lui Holland. Fiecare scală are un număr de 10
itemi. Pentru fiecare dimensiune evaluată, subiectul poate obţine scorul maxim 20 şi minim 0.
Fidelitatea unui instrument de măsură este exprimată pe baza consistenţei interne şi a
stabilităţii în timp a rezultatelor [130]. Pentru calculul consistenţei interne s-a utilizat
coeficientul α (Cronbach). Scorul acordat este: 2 puncte pentru opţiunea „Îmi place”; 1 punct
pentru opţiunea „Îmi este indiferentă”; 0 puncte pentru opţiunea „Îmi displace/nu-mi place”.
Se calculează scorul total pentru fiecare dintre cele 6 dimensiuni. Acele interese, pentru care
o persoană va obține scorul cel mai mare, sunt considerate cel mai 45 puternic cristalizate. E
necesar să prezentăm că pattern-ul de personalitate al individului este realizat de profilul de
similaritate cu fiecare dintre cele 6 dimensiuni. Aceasta deoarece, așa cum afirmă Holland, nu
există tipuri pure de personalitate, iar dacă am atribui doar un singur tip, unei persoane, am
neglija diferențele individuale, diferențe ce au un rol important în luarea deciziei în carieră.
De aceea pattern-ul este format dintr-un tip dominant, cel pentru care persoana dovedeşte
gradul cel mai înalt de similaritate, şi din tipuri secundare, ordonate în funcţie de gradul de
similaritate al persoanei cu acestea. Pentru fiecare persoană, avem așadar, un tip de interese
dominant (cu cota cea mai mare) şi o serie de interese subsecvente, ordonate în ordinea
descrescătoare a cotelor obţinute. Regula este să se ia în considerare doar primele tipuri de
interese (pattern-uri diadice). CEI oferă posibilitatea explorării unui câmp larg al
posibilităţilor ocupaţionale [