n acest sens, subliniem c rolul educaiei nu se rezum doar la transmiterea unor cunotine,

informaii sau abiliti, ci const n formarea unei generaii capabile s-i fundamenteze
raionamentele i modul de aciune pe anumite principii etice.
Oamenii nvai, dar lipsii de moralitate sunt desigur cei mai periculoi ageni pentru
coruperea unei societi i pentru decadena unui stat. (J.J.Rousseau, 1973:67)

Etica este definit ca "tiina care se ocup cu studiul principiilor morale, cu legturile lor de
dezvoltare istoric, cu coninutul lor de clas i cu rolul lor n viaa social; totalitatea
normelor de conduit moral corespunztoare ideologiei unei clase sau societi".
Dilemele etice intervin, pentru aceste categorii, n momentul n care se confrunt mai
multe valori (apare conflictul de valori). Valoarea reprezint ceea ce considerm bun,
dezirabil, drept, obligatoriu, virtuos, frumos, adevrat, sfnt.
Conflictul de valori, chiar dac poate cuprinde mai multe persoane este trit ca un conflict

Etimologic, cuvntul moral provine din adjectivul latin MOS-MORIS, care nseamn
moravuri, sau din grecescul MORALIS, adic Ethos. Limba romn a preluat mai nti
cuvntul moral (moral) din limba latin, i numai mai trziu l-a primit sub form de etic
(etic), din limba greac. Morala este, deci, obiectul de studiu al eticii. Morala reprezint
totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate n principii,
norme, reguli determinate istoric i social, care reglementeaz comportamentul i raporturile
indivizilor ntre ei, precum i dintre acetia i societate (familie, grup, naiune, societate), n
funcie de categoriile: bine, ru, datorie, dreptate, nedreptate i a cror respectare se
ntemeiaz pe contiin i opinie public.
Morala mai poate fi definit ca ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativ
(adeseori dogmatic), bazate pe distincia ntre bine i ru. Morala reprezint "ansamblul
normelor de convieuire, de comportare a oamenilor unii fa de alii i fa de colectivitate i
a cror nclcare nu este sancionat de lege, ci de opinia public. Morala este disciplina
tiinific care se ocup cu normele de comportare a oamenilor n societate".
Moralitatea reprezint manifestarea efectiv a moralei prin atitudini, contiin, fiind
susinut de principii morale. Dac moralitatea are o semnificativ component emoional,
etica implic mai mult detaare, chiar explorarea modurilor de via alternative.
n sens mai larg, moralitatea cuprinde i fenomenele ce in de contiina moral, calitile i
defectele morale, judecile i sentimentele morale, valorile morale etc.
Moralitatea este un ideal n sens normativ al termenului ideal. Moralitatea exprim ceea ce ar
trebui s facem i ceea ce nu ar trebui s facem dac am fi raionali, binevoitori, impariali,
bine intenionai.



): Valorile morale fundamentale
Valorile morale cuprind ntreaga existen uman, fiind repere de baz ale vieii noastre
sufleteti i spirituale. Unele sunt fundamentale (cardinale), altele sunt secundare sau
derivate; unele in de scopuri (denumite valori finale), altele de mijloace (valori
instrumentale); unele privesc lucrurile (opere, bunuri), altele privesc persoanele (caracter,
personalitate); anumite valori au caracter facultativ, altele au un caracter obligatoriu.
Standardele etice sunt diferite i rezult din diversitatea sistemelor de valori (modul n care ne
organizm sau ierarhizm propriile valori care ne ghideaz n luarea deciziilor).
Astfel, diferitele segmente ale societii determinate pe baze etnice, culturale, religioase,
politice sau profesionale i creeaz sisteme de valori proprii care sunt reflectate n sisteme
etice diferite. Fiecare aciune pe care o face o persoan este considerat de ctre acea
persoan ca fiind o aciune corect, n lumina a ceea ce ea se strduiete i dorete s fac.
Valorile morale fundamentale sunt:
1.Binele: util pentru un scop/o fiin, eficacitate, bunstare, succes n afaceri (dar nu cu orice
mijloace, oricum);
2.Adevrul moral: opusul minciunii, ipocriziei, vicleniei, duplicitii, etc.;
3.Iubirea aproapelui: respect, preuire, buntate, blndee, compasiune, mil, druire,
solicitudine, etc;
4.Dreptatea: echitate, raiune, corectitudine, civism, etc;
5.Omenia: umanism, onestitate, sinceritate, modestie, etc;
6.Datoria i obligaia moral: a munci, a ajuta pe cei din jur, a fi generoi, a fi cinstii, a
cultiva prietenia, justiia, a urma binele, a evita rul.
Specificul i particularitile exprimrii valorilor morale n afaceri deriv tocmai din
asumarea responsabilitii fa de succesul firmei.
Legea moral i normele sociale
Legea moral nu are caracter de constrngere, ca cea juridic, de exemplu, dar impune totui
sanciuni, i pedepse dac nu este respectat.
Legea moral impune datoria de a face bine, interzice svrirea rului, ofer sfaturi morale,
etc. Prin aceast lege nu se poate impune, ntotdeauna i oricui, realizarea unui bine
determinat, lsnd libertate n alegere i aciune. Legea moral are ca obiect binele, care are
ca scop suprem, fericirea.
Legea moral pe care se bazeaz legea datoriei i a drepturilor, vizeaz: ordinea moral,
inviolabilitatea persoanei, rersponsabilitatea aciunilor, etc, implicnd libertatea.
Termenul de "norm" este definit ca regul obligatorie dup care trebuie s se conduc cineva
sau ceva, conducnd la cel de "normal", adic conform unei norme, unor reguli. Normalitatea
apare astfel ca o msur a respectrii normelor, a constrngerilor i prescripiilor societaii
creia i aparine persoana respectiv. Anormalitatea, comportamentul n afara normelor,
provoac efecte negative asupra lui. Respectarea normelor apare astfel ca o constrngere a
societaii asupra membrilor ei.
Normele, aadar, nu vin din interiorul individului, ele sunt exterioare lui i provin din
obiceiurile, legile, tradiiile unei societi sau grup social care i constrnge astfel membrii s
adopte conduite i comportamente care s corespund ateptrilor acelei societi sau grup
social .
Norma, ca "nomos" al vechilor greci (respectare a ordinii i legilor instituite de zei) i
gsete corespondent i n spiritualitatea asiatic. Dao, "Calea", are mai multe forme: Dao al
cerului, Dao al oamenilor i Dao al omului, forme diferite una de alta dar care se influeneaz
ierarhic de sus n jos.
Normele evolueaz odat cu societatea care le construiete i aplic datorita evoluiei altor
segmente ale aceleiai societi: politic, economic, religios .
Normele sociale sunt impuse, promovate i perpetuate prin mai multe metode:
sunt interzise acele comportamente sau conduite care aduc atingere valorilor societii
sau grupului social;
sunt recomandate, aprobate acele comportamente sau conduite care ajut la integrarea
individului ca membru al societii;
sunt obligatorii acele comportamente sau conduite care conserv ordinea acelei
societi.
Nerespectarea normelor i modelelor societii denot un comportament deviant, o ieire din
normalitatea vieii i ordinii sociale.
Simul etic sau contiina moral
Contiina moral este organul de manifestare i de cunoatere a legii morale; este o judecat
a valorii morale a faptelor noastre sau ale altora, avnd caracter subiectiv i temporal.
Contiina moral este rezultatul presiunilor sociale i ale evoluiei societii n care individul
s-a format.
A avea contiin moral nseamn, n primul rnd, a cunoate i a recunoate existena unei
ordini morale. Fiecare dintre noi avem anumite standarde etice pe baza crora trim.
Standardele noastre reprezint idei despre bine i ru care ne ajut s acionm atunci cnd
avem de luat o decizie. Dei standardele noastre sunt bazate pe principii i valori proprii,
exist i principii universale, asupra crora suntem toi de acord.
De unde vin toate aceste standarde, principii i valori?
O parte din normele etice i au originea n trecutul nostru. Unele idei despre ce trebuie i ce
nu trebuie s facem vin de la prini, profesori sau prieteni. Oamenii care ne influeneaz ne
dau idei despre ce e bine i ce e ru.
Contiina moral poate fi considerat:
un instinct divin,
o judecat practic a sufletului, raiunii, spre a face o fapt real,
o putere psihic prin care deosebim faptele bune de cele rele.
Simul etic reprezint facultatea unei persoane de a deosebi binele de ru i de a respecta
ordinea moral.Pentru a fi moral trebuie s trieti n acord cu codul comunitii tale i s le
respeci pe cele ale altora.
Responsabilitatea moral
Consecina fireasc a libertii este responsabilitatea moral, adic atitudinea sufleteasc i
raional prin care suntem contieni de fiecare aciune a noastr, asumndu-ne consecinele.
Responsabilitatea moral se ntreptrunde permanent cu celelalte dimensiuni ale
responsabilitii: juridic, politic, religioas, profesional, familial, etc.
Relaiile morale sunt ntlnite n orice domeniu: economic, juridic, religios, tiinific,
educaional, politic, administrativ etc. Acestea pot fi clasificate astfel:
relaii individ colectivitate;
relaii interindividuale;
relaii grup societate;
relaiile cu sine;
relaiile cu natura.
Capitolul 6 (Unitatea de curs 6): Analiza i soluionarea problemelor etice
Cum vom decide n cazul dilemelor etice?
n soluionarea dilemelor etice, ntrebrile cheie sunt:
Cine ar ctiga i ct de mult?
Cine va pierde i ct de mult?
Un cumul de reguli morale, izvorte din respectarea celor mai elementare noiuni de etic
trebuie s conin:
1. Respectarea angajamentelor fcute. Toi dorim s avem certitudinea c promisiunile
fcute de alii sunt n totalitate ndeplinite, pentru c nerespectnd aceast norm elementar,
interaciunea social construit cu efort tinde a se opri iar afacerile vor eua. Orice teorie
moral este inutil n condiiile n care omul nu-i respect promisiunile fcute, corect i la
timp.
2. Nonviolena. Afectarea integritii fizice i presiunile psihice conduc la apariia unor
complexe, cu implicaii negative asupra mediului de lucru; vor fi ascunse adevruri i va fi
denaturat viaa. Cu drepturi i obligaii nominalizate n coduri de comportament se poate
construi o cale de dialog prin care se pot preveni conflictele violente.
3. Ajutorul mutual. Moralitatea i codul etic reglementeaz comportamentul uman n
comunitate, incluznd activitile individului direcionate spre o colaborare n interesele
comune ale grupului dar i pentru interesele individuale ale fiecruia. Chiar dac unii
consider c aceast deschidere n interesul individului poate afecta armonia, trebuie realizat
n condiiile n care costul pentru realizarea dezideratului nu este prea mare.
4. Respectul pentru persoan. Morala comunitii solicit a privi i a considera alte
persoane ca pe sine nsui, tratnd serios problemele i interesele lor, acceptndu-le ca
legitime.
5. Respectul pentru proprietate. Persoanele doresc s uzeze de dreptul de proprietate
asupra bunurilor, iar dac ele consider c propriul corp este o proprietate, acest aspect
reprezint un corolar al respectului pentru persoan.
Principiile fundamentale utilizate n soluionarea problemelor de etic a afacerii sunt:
integritatea angajailor n desfurarea activitilor;
obiectivitatea, eliminnd conflictele de interese, influenele externe n realizarea unor
oportuniti;
competen, contiinciozitate, aptitudini profesionale ale managerilor i personalului
angajat n afaceri;
confidenialitatea informaiilor dobndite pe parcursul derulrii activitilor, cu
excepia situaiilor impuse de lege cnd se impune dezvluirea acestor informaii;
servicii n concordan cu standardele tehnice i profesionale relevante.
Cele mai comune probleme de natur etic sunt: conflictele de interese ale angajailor,
darurile, hruirea sexual, pli neautorizate, spaiul privat al angajailor, probleme de mediu,
securitate muncii, politica de preuri, discriminrile de orice fel, etc.
Exist numeroase cazuri n care angajai ai unor firme dau dovad de lips de etic n afaceri.
De exemplu:
acordarea unor comisioane ilegale pentru obinerea de informaii confideniale despre
firmele concurente;
trafic ilegal cu produse aflate n monopolul statului;
desfurarea unor activiti neautorizate;
folosirea unor documente cu regim special false sau procurate n mod ilegal;
cazurile de evaziune fiscal, economie subteran;
nelarea corpurilor de control a statului;
utilizarea unor bunuri fr provenien legal, etc.
Managerii sunt obligai s nominalizeze toate persoanele i grupurile din interiorul sau
exteriorul organizaiei care au legturi, angajamente, aciuni sau interese n realizarea sau
valorificarea performanelor firmei.
A avea un comportament etic este similar cu a comite mereu fapte morale. Normele morale
arat ce trebuie s fac sau s nu fac, cum trebuie s fie sau s nu fie subiectul contient
pentru ca rezultatele comportamentului manifestat s fie apreciate ca bune sau ca rele.
Normele de conduit au existat n toate timpurile (date, obiceiuri, legi); acestea s-au transmis
prin educaie, din generaie n generaie.
Norma moral reprezint un instrument de constrngere moral, de ngrdire: un model
prescriptiv acceptat i recunoscut de membrii societii; un standard, etalon de comportament
social.
Normele, n general, se elaboreaz prin dou modaliti:
neorganizat (neinstituionalizat): spontan, difuz (cutume, obiceiuri, tradiii);
organizat (instituionalizat): de ctre organizaii, instituii, agenii specializate.
Normele morale se pot clasifica astfel:
1. Norme generale (universale): sunt prezente n toate tipurile de comuniti umane, au
durabilitate n timp i influeneaz toate activitile umane (cinstea, demnitatea, sinceritatea,
loialitatea, generozitatea);
2. Norme particulare: se adreseaz unor comuniti umane determinate, viznd activiti
umane particulare (normele vieii de familie, cele specifice anumitor activiti profesionale
(medici, avocai, profesori, sportivi, economiti etc.));
3. Norme speciale: se manifest n cadrul unor grupuri restrnse i uneori n ocazii speciale
(norme de protocol, codul manierelor elegante, reguli de etichet n afaceri etc).


Fr respectul unilateral al celui mic pentru cel mare, al copilului pentru prini si - respect
care este cu att mai durabil n cursul vieii individuale cu ct societatea este mai simpl,
aa cum pare s indice respectul vrstei i al btrnilor n societile inferioare nu
vedem cum s-ar fi constituit morala i logica proprii constrngeri sociale i conformismului.
Obligaia i interdicia rituale, realismul moral i responsabilitatea
obiectiv n-ar exista, probabil, n domeniul moral, fr respectul copilului pentru
adult.(I.Piaget)
Standarde si dileme morale - autor dr. Sandulache Sorin
.
Standarde si dileme morale


Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-
am facut om mare am abandonat ce era copilaresc.1Cor 13,11.

Hrana tare este pentru oamenii mari, pentru cei a caror judecata s-a deprins, prin
intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul. Evr 5,14.

Fiinta umana este sfasiata intre maretie si decadere. O vizita la Auschwitz sau Buchenwald
unde au existat lagarele mortii din timpul holocaustului, si faptul ca din aceeasi natiune si, nu
la distanta prea mare in spatiu sau in timp, se gasesc casele memoriale ale unor Goethe,
Luther si Bach, simbolizeaza versatiliatea fiintei umane oferind, atat caracterul distructiv si
diabolic al firii decazute, cat si potentialul grandorii de care este capabila aceasta.[1]

Exista factori psihologici, sociali si spirituali complecsi implicati in distanta care separa
convingerile despre noi insine ca persoane morale si religioase si, comportamentul nostru
efectiv. Desi comportamentul moral pare sa fie profund influentat de religie, totusi uneori
persoane nonreligioase se dovedesc a fi mai morale in comportament decat cele religioase.
Cum poate fi inteles comportamentul moral? Exista o relatie intre comportamentul moral si
religie care poate fi inteleasa in mod logic, cauzal, motivational, etc.?[2]

Un alt aspect este constatarea paradoxului consecventei: desi indivizii au trasaturi de
personalitate masurabile si recognoscibile, comportamentul unui individ intr-o situatie
particulara este departe de a fi previzibil. Barbatul care dovedeste un curaj de exceptie intr-o
situatie incendiara, se poate dovedi las in conflict cu sotia sa; femeia care este un stalp in
biserica sa, poate, in calitate de trezorier al firmei unde lucreaza, s-o jefuiasca pentru a-si
sustine financiar iubitul; evanghelistul TV care peroreaza impotriva racilelor si imoralitatii
este surprins facand vizite regulate unor prostituate; omul de casa model, poate sa intretina o
amanta, sau poate fi unul din obisnuitii homosexuali ai wc-urilor publice.[3]

Deciziile morale sunt o necesitate de la cele mai sfasietoare si generale probleme ale omenirii
(holocaust, genocid, prapastia bogati/saraci, bioetica medicala (eutanasie, inseminare in vitro,
transplant de organe, clonare), violenta familiala, infidelitate adulter, abuz incest, planing
familial si avort, separare divort, tulburari de orientare sexuala, corectitudinea in afaceri,
etc.) si pana la aspectele cotidiene cele mai marunte.

Exista mai multe modalitati prin care comportamentul moral pare sa fie influentat de religie:
1. Judecati; 2. Atitudini, emotii si dispozitii, 3. Actiuni, toate aflandu-se sub influenta
continua a Spiritului Sfant, in masura in care este acceptat.

Judecatile morale sunt elemente constituive ale comportamentului moral, fiind mijloace de
evaluare launtrica prin care noi identificam ceea ce este corect sau incorect sub aspect moral
si tendinta de a ne conforma in functie de aceasta evaluare. Aceste rationamente sunt
conectate cu starea de bine a fiintelor umane, individuale sau in grup. Exista tendinta, atat
printre filosofi, cat si printre psihologi, de a separa judecatile morale de convingerile
religioase si a le conferi autonomie. Credinciosii raman convinsi ca aprecierile si alegerile
morale sunt determinate in acelasi timp logic, cat si religios.

Atitudini, emotii si dispozitii. Afectivitatea ne afecteaza judecata si discernamantul moral, ca
si spiritul, modalitatea de a pune in practica aceste judecati si hotarari. Cunoasterea
anterioara, simpatiile, atasamentul vor influenta deciziile noastre dincolo de simtamantul
purei datorii. Scoala sociologica a lui Durkheim si Skinner considera ca dat fiind rolul
important pe care mediul social il joaca in formarea personalitatii, religia este un factor
important in forjarea atitudinilor si dispozitiilor noastre. Conceptia psihanalitica a dezvoltarii
psihosexuale, considera ca elementele biogenetice sunt importante si vede religia mai degraba
ca un factor frenator sau inhibitor, in timp ce acorda importanta atitudinii suportive a
parintilor fata de nevoile fiecarui stadiu de dezvoltare al copilului. O orientare psihologica
mai recenta combina cele doua pzitii in asa numita conceptie interactionala, care considera
dispozitiile si motivatiile noastre sunt rezultatul combinarii factorilor maturizarii
organismului cat si factorilor socio-culturali. (Kohlberg, Kogan, Fowler). in aceasta viziune,
simbolurile, crezurile si ritualurile religioase au efecte diferite in functie de gradul de
maturizare biologica, psihica, sociala si culturala a unei persoane.

La aceste pozitii trebuie adaugat ca fiecare persoana este un agent moral liber care aduce, ea
insasi propria formulare si intelegere, putand da o forma personalizata raspunsurilor sale
morale, fie ele si circumstantializate.

Rolul religiei in comportamentul moral efectiv. Cercetarile lui Allport asupra relatiei dintre
afilierea religioasa si prejudecati au aratat ca persoanele care frecventeaza o biserica par sa
aiba tendinte si prejudecati etnico-rasiale mai pronuntate, cu alte cuvinte sa fie mai intoleranti
decat cei mai putin religiosi. Desi aceasta atitudine nu poate fi consecinta directa a
convingerilor religioase, care sunt prin excelenta altruiste si generatoare de iubire, totusi ele
pot fi urmare a unor factori motivationali extrinseci.

Freud, care datorita unor complexe personale (apartinea etniei iudaice, traind intr-o mare
crestina si ariana, in plina ascensiune a national-socialismului) considera convingerile
religioase o forma de nevroza sociala, ca apartenentii la un grup religios se gratifica cu
idealuri morale inalte, beneficiaza de apartenenta, partasie dar, ca o compensare negativa,
manifesta ostilitate in afara fata de nemembri, sau confesiuni crestine surori, indreptatire de
sine, intoleranta, etc., care sub aspect moral sunt regretabile. Totusi aceste tendinte sunt
considerate mai degraba reflexe omenesti cu determinatii sociale, psihologice firesti si
neavand legatura cu crezul si practica religioasa propriu-zisa.
Comportamentul moral nu este totdeauna consecvent cu judecatile, atitudinile si dispozitiile
noastre morale. Deseori, oamenii accepta logica si bunul simt al unor asertiuni, dar pregeta sa
le puna in practica. Pornind de la coeficientul de inteligenta IQ s-ar putea vorbi despre
coeficientele de emotionalitate, moralitate si nu in ultimul rand de spiritualitate (EQ, MQ,
SQ).

Dupa 1970 exista o pletora de cercetari, tot mai documentate statistic si stiintific care au
constatat ca participarea la serviciile divine influenteaza pozitiv caracterul moral, atitudinea
fata de droguri, starea de sanatate, speranta de viata, starea de fericire si bine general.

Dezvoltarea morala
Se refera la schimbarea judecatii morale care apare in copilarie, adolescenta si la adult in
formularea si deciziile asupra dilemelor morale.[4]
Activitatea de pionerat a lui Jean Piaget in domeniul dezvoltarii morale s-a concretizat in
lucrarea The Moral Judgment of Child (1933), leaga dezvoltarea morala de dezvoltarea
cognitiva si distinge doua tipuri de rationament moral, bazate pe intelegerea diferita a
respectului, corectitudinii si pedepsei:

a. Moralitatea heteronoma este bazata pe respectul unilateral pentru autoritati si regulile
prescrise de ele. Din perspectiva heteronoma, corectitudinea este inteleasa ca supunere fata de
autoritati si conformitate fata de regulile lor, considerate sacre; consecintele sunt intelese ca
daune obiective concrete care sunt mai relevante decat intentiile; pedeapsa ispasitoare este
favorizata ca mod de a face dreptate si reparatie.

b. Moralitatea autonoma este bazata pe respect reciproc, echitate si egalitate. Corectitudinea
este inteleasa ca un acord reciproc asupra cooperarii si schimburilor reciproce;
intentionalitatea este inteleasa ca relevanta la concurenta cu consecintele faptelor. Pedeapsa
prin reciprocitate este favorizata.


Lawrence Kohlberg extinde cele doua tipuri de moralitate la sase si trece de la dezvoltarea
morala a copilului la cea a adultului, analizand modul de rezolvare a dilemelor socio-
morale.[5] Succesul lucrarilor sale consta in faptul ca a facut pentru prima data o aplicare a
problemelor fundamentale ale eticii la aspectele dezvoltarii. Kohlberg a adunat si sistematizat
aceste date, utilizand un chestionar privind dilemele morale ipotetice. Una dintre aceste
situatii morale dilematice a devenit celebra prin dificultatea ei:

Undeva in Europa, o femeie se afla intr-o stare terminala, fiind bolnava de cancer. Exista un
medicament despre care medicii cred ca ar putea-o salva, descoperit de un farmacolog din
acelasi oras. Noul medicament are deja un pret de cost ridicat, dar drogheristul a ridicat acest
pret de zece ori: de la 200$ la 2000$. Sotul femeii bolnave a alergat peste tot sa se
imprumute, dar n-a reusit sa stranga decat 1000$. El s-a rugat de farmacist sa-i vanda
medicamentul cu jumatate de pret, caci sotia lui care e pe moarte ar putea fi salvata, sau sa-i
permita sa-l plateasca mai tarziu, dar acesta a refuzat, spunand ca el a investit bani in aceasta
afacere pe care trebuie s-o extinda, ca cheltuielile de retehnologizare, impozitele, etc. sunt
mari, asa ca pretul medicamentului trebuie platit.

Disperat, sotul femeii bolnave a spart farmacia intr-o noapte si a furat medicamentul necesar
sotiei sale. A procedat bine omul acesta?[6]
Cele sase stadii ale dezvoltarii morale descrise de Kohlberg (1981, 1984) sunt impartite in 3
niveluri, dupa cum urmeaza:
I. Nivelul preconventional regulile morale sunt percepute sub forma etichetelor bine/rau,
corect/gresit, dar sunt interpretate, fie in termenii consecintelor fizice, fie in termeni hedonisti
ale actiunii (pedeapsa, premiu).

Stadiul 1. Orientarea supunere obedienta/pedeapsa. Moralitatea consta in evitarea incalcarii
regulior, sa te supui neconditionat de dragul ascultarii si pentru a evita lezarea fizica proprie,
a oamenilor sau a proprietatii. Ceea ce determina caracterul bun sau rau al unei actiuni sunt
consecintele sale fizice, fara sa conteze valoarea si sensul uman al acestor consecinte. Stadiul
1 al justificarii sau indreptatirii pentru propria conditie morala consta in a evita pedeapsa
puterii superioare a autoritatii.

Stadiul 2. Scop instrumental si de schimb. Moralitatea consta in respectarea regulilor pentru a
atinge si implini interesul personal imediat, in special in termenii unui schimb imediat egal si
echitabil, ca pe o afacere buna. Stadiul doi al justificarii sau indreptatirii consta in a fi moral
pentru ca aceasta serveste in primul rand propriilor interese si trebuinte intr-o lume in care
fiecare trebuie sa recunoasca ca si ceilalti oameni au, de asemenea, propriile interese.
Relatiile umane sunt vazute in termenii relatiilor de piata; sunt prezente elemente ca cinste,
reciprocitate, egalitate, dar acestea sunt interpretate doar in sens fizic, pragmatic.

II. Nivelul conventional. Satisfacerea asteptarilor familiei, grupului, colectivitatii, societatii,
este valorizata in sine, indiferent de consecintele imediate sau evidente. Atitudinea este
conformista, dar contine si loialitate, precum si mentinere activa, sustinere si justificare a
ordinii sociale. Are loc identificarea cu persoanele sau grupul implicat in ordinea sociala.

Stadiul 3. Asteptari interpersonale reciproce, relatii bune. Moralitatea consta in a te conforma
la ceea ce se asteapta de catre ceilalti din partea ta, sau ceea ce oamenii asteapta in genere de
la rolul cuiva ca fiu, sot, sora, pastor, etc. Stadiul trei al justificarii pentru a fi moral consta in
concentrarea pe a fi vazut ca fiind bun, dragut si altruist. Este de o importanta vitala sa
mentinem increderea interpersonala, loialitatea si aprecierea.

Stadiul 4. Mentinerea sistemului social a legii si ordinii. Moralitatea consta in implinirea
datoriilor reale cu care cineva este de acord, de care este convins. Legile trebuie respectate cu
exceptia cazurilor extreme in care acestea vin in conflict cu alte imperative sociale evidente
ale momentului. Aceasta pozitie are in vedere in primul rand organismul social, ratiunile
superioare (de grup, politice, de stat), decat perspectiva interpersonala, fiinta umana
concreta, sau constiinta individuala. Sa fii moral presupune propria ta contributie la
bunastarea grupului, societatii sau institutiei din care faci parte. Stadiul patru de justificare
presupune sa fii moral pentru a face lucrurile sa mearga, sa functioneze mecanismul, sa-ti
mentii respectul de sine pentru ca ai indeplinit obligatiile ce-ti revin si pentru a evita
bulversari sociale.

III. Nivelul postconventional defineste valorile si principiile morale prin ele insele,
nedepinzand neaparat de validarea autoritatii grupului, sau de identificarea individului cu
acesta.

Stadiul 5. Contractul social al drepturilor recunoscute ale omului. A fi moral consta in a fi
constient ca multe valori si reguli sunt relative grupului apartenent si ca subsumarea acestor
valori culturale relative fata de drepturile fundamentale ale omului, ca dreptul la viata,
libertate, fericire sunt o prioritate logica a societatii. Astfel de drepturi universale ale omului
nu mai sunt relative, ci sunt inviolabile si ar trebui sa constituie temelia edificarii oricarei
societati. Acest punct de vedere este mai degraba sociogenetic, decat de mentinere a acesteia.
Sistemul social este inteles in mod ideal ca un contract social liber la care trbuie sa adere toti
membrii sai. Justificarea morala a acestui stadiu cinci consta in faptul ca contractul social
prezerva atat drepturile proprii cat si pe ale semenului, asigura impartialitatea si promoveaza
cel mai mare bine pentru cel mai mare numar.

Stadiul 6. Principiile etice universale. Ceea ce este moral este decis la nivelul propriei
constiinte prin aplicarea principiilor etice care genereaza decizii prin care este asigurata
demnitatea umana, iar persoana este tratata ca scop in sine si nu ca mijloc. Dincolo de
contractul social, stadiul sase se concentreaza asupra procesului prin care este atinsa armonia
si pacea sociala. Acest punct de vedere este unul moral-juridic, implicand utilizarea deliberata
a principiilor dreptatii care se concentreaza asupra egalitatii fata de drepturile omului si
asupra salvgardarii demnitatii tuturor fiintelor umane ca persoane libere si autonome in mod
egal. Justificarea conditiei morale in stadiul sase consta in convingerea ca in calitate de
persoana rationala, propria constiinta dedicata principiilor etico-morale universal valabile este
suficienta.

O persoana se afla de regula la un nivel de dezvoltare format dintr-un ansamblu de mai multe
stadii, dar niciodata din toate. Este probabil ca intreaga gama de stadii se poate intalni doar la
adult. Important de remarcat sunt rezultatele cercetarilor lui Gedo si Goldberg, care constata
ca in situatii traumatice, de criza, la limita, indivizii autendinta de a functional la nivelele
primitive ale dezvoltarii lor morale.

Ceea ce constituie limita stadiilor lui Kohlberg este insasi convingerea sa ca plafonul
moralitatii fiintei umane este insasi constiinta sa, sistemele si institutiile in care este intricat.
Este o conceptie antropocentrista. Propunem adaugarea a doua nivele-stadii la scala lui
Kohlberg, unul in subsolul si altul in suprastructura acesteia:

Stadiul 0 anomic, al fiintelor umane alergice la orice criteriu moral, optand constient pentru
nelegiuire, razvratite fata de orice sursa si autoritate morala;
Stadiul 7 teonomic, moral-spiritual, care considera drept sursa si reper al unei moralitati
absolute, pe Dumnezeu, accepta solutia Sa la marea dilema moral spirituala a omului
pacatul si se bizuie pe suportul Sau felurit si complex, prin comuniune personala si
providenta, atat in situatii comune cat, mai ales in situatii limita de criza sau dilematice,
numite post-etice (Aiken).

Confruntati cu dilemele morale, ne gasim sub presiunea negativa, respectiv pozitiva a:
- tentatiei, ispitei lui Satan
- tendintelor firesti, egoiste, meschine, senzuale, ale mandriei, orgoliilor si vanitatilor,
invidiei, etc.
- coruptiva a sistemelor sociale lumesti, culturale, traditionale, etc.
- descoperirea vointei lui Dumnezeu prin Cuvantul Sau
- constiintei personale, luminata de Duhul lui Dumnezeu si experienta cu Dumnezeu, sau
tocita de compromisuri
- corectiva a comunitatii crestine, a influentei sfinte prin partasie si exemplu

Exemple ale unor dileme celebre in Sf Scriptura:
Biruinte:
- Iosif, sclav, nu-si apartinea (forta majora): stapana sau Dumnezeu; stadiu teonomic explicit:
Cum as putea sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu
- Avraam: sa ucid (porunca, legea), propriul meu fiu, mostenirea mea, ca si paganii lui
Moloh / Dumnezeu, glasul Sau; Rezolvare postetica, supralegalista: Domnul Hristos: Avraam
a vazut ziua Mea (Ioan 8,56), gestul sau prefigura Golgota si sacrificiul divin
- Rahav, minciuna, tradare / viata iscoadelor; de partea Celui Prea inalt, mostenitoare a
fagaduintei, partasa la genealogia D Hr.
- Daniel, Cei trei tineri: ascultare sau groapa cu lei, cuptorul de foc

Esecuri:
- Aaron, Acan, Ghehazi, Robul cu un singur talant, Fratele cel mare, etc.
Confruntari cu esec initial si apoi biruinta:
- David si Batseba, Iona, Petru, Fiul risipitor, etc. Toate biografiile umane ale celor
mantuiti

Consilierea semenului confruntat cu dileme morale
2. Principii procedurale[7]
a. Aplanati mai intai problemele emotionale: anxietate, depresie, surescitare,
resentimente.
b. Clarificati chestiunea dilematica: evaluarea pozitiei morale, contextul familial, grupal,
cultural.
c. Reflectati impreuna asupra posibilitatilor; consilierul isi pune competenta si experienta
la dispozitia consiliatului, ii ofera acceptare, respect, empatie, nu-l judeca si se situeaza la
vioara secunda. Explorare, clarificare, orientare.
d. Oferiti calauzire, interpretare, confruntare (si opinii, in masura in care va sunt
(supra)solicitate). Nu retragere dupa confruntare.
e. Tindeti catre o rezolutie clara, cu posibilitati asupra alternativelor, circumstantelor.
f. Enumerati exceptiile partiale posibile: urgente; circumstantiale; familie grup

Geoff Peterson descrie 8 caracteristici ale unei constiinte sanatoase, inteleasa in lumina vietii
si invataturii Domnului Isus Hristos. La lista lui Peterson am adaugat ultimele doua trasaturi
(9 si 10), considerate de noi fundamentale. O constiinta sanatoasa este o constiinta:
1. pozitiva a libertatii,
2. modelata prin participarea intr-o comunitate crestina,
3. aflata in continua dezvoltare si maturizare,
4. integrata in sensul completitudinii si identitatii fiintei umane,
5. care genereaza simtamantul de suport si sustinere pentru ceilalti,
6. responsabila social,
7. matura, sanatoasa, care nu cultiva criterii de discriminare,
8. orientata catre sustinerea valorilor prioritare ale umanitatii.[8]
9. conectata la revelatia divina
10. calauzita de Duhul lui Dumnezeu.

Continutul moral al Scripturii: (Kiss)
il descopera pe Dumnezeul dragostei
Contine principii, reguli, norme ale vietii morale
Le aplica in contextul prezentei divine
Ne descopera idealul persoanei umane: Domnul Isus Hristos
Functia Scripturii in definirea datoriei etice:
Instrument de informare si formare: Is 55,10-11
Este autoritara: curte finala: voia lui Dumnezeu, viata lui Hristos
Are putere sfintitoare: Ioan 17,17
Conduce catre Dumnezeu utila in stadiul postetic.

Unde ma aflu, te afli, ne aflam pe scala coeficientului moral? Ce combinatii de rationamente
folosim? Ce imprejurari, experiente, incercari foloseste Dumnezeu pentru a ne ridica pe o
treapta superioara? Vom rezista nivelului postetic cu care fiecare dintre noi ne vom
confrunta?
Secretul biruintei post-etice, teonomice consta in biruinta de azi printr-o relatie profunda cu
Dumnezeul si Mantuitorul nostru. Mal 3,10: Testati-Ma, puneti-Ma la incercare si veti vedea
daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor. Ps 34,8: Gustati si vedeti ce bun este Domnul.
particularitile activitilor
didactice prin: a) prioritatea obiectivelor educaiei morale; b) valorificarea direct a
coninuturilor generate la
nivelul instruirii nonformale i informale; c) stimularea strategiilor tipice instruirii morale,
bazate pe dezbatere,
asalt de idei, studiu de caz, problematizare etic, convorbire moral, exerciiul moral,
exemplul moral. chestionarul de opinie, convorbirea etic. exerciiul moral, convorbirea etic,
dezbaterea etic,

Strategiile pedagogice, perfectibile la nivelul orei de dirigenie. pot fi dezvoltate, cu
prioritate, pe fondul metodelor specifice educaiei morale: explicaia moral, convorbirea
moral, referatele/informrile cu tematic moral, povestirea moral, dezbaterea moral,
exemplul moral, analiza/studiul de caz - cu sens moral, exerciiul moral, aprobarea-
dezaprobarea moral. Din aceast perspectiv metodologic, ora de dirigenie poate fi
interpretat ca o activitate de convorbire etic. (S. Cristea p.342 ) Tipul activitii
educative/orei de dirigentie: dezbatere etic proiectat conform obiectivelor specifice
imetodei adoptate cu prioritate/exerciiul moral, convorbire moral, problematizare moral,
asalt de idei cu coninut moral etc.
Mai nti, exist o etic a obiectivitii, despre care I. Mihu (1998) spune c reprezint un
ideal, de vreme ce fiecare dintre indivizi are propriul su set de valori de ateptri; aceast
recunoatere nu trebuie s duc la abandonarea intereselor colective i la urmrirea
satisfacerii cu prioritate a celor private. Exist o etic a caracterului i, n consecin,o
moralitate a comportamentului. Promovarea i aprarea dreptii, cinstei i curajului sunt
cerine pentru oricare dintre manageri. Lor li se cere s-i stpneasc emoiile, s fie
empatici, cooperani, s dovedeasc nelegere cu privire la problemele oamenilor etc.
Paii de rezolvare a unei probleme etice:
identificarea problemei i a locului acesteia n Codul etic i / sau Standardele de calitate, ct
i a prilor / persoanelor implicate;
stabilirea unor alternative de aciune reparatorie;
examinarea avantajelor i dezavantajelor n cazul fiecrei alternative;
alegerea unei soluii i aplicarea ei;
dac aciunea ajunge la un punct n care se creeaz noi dileme etice, se va reveni la nceputul
procesului i se vor reevalua paii;
comunicarea soluiei asociaiilor profesionale, prilor / persoanelor implicate;
studierea factorilor implicai n generarea problemei i gsirea unor metode preventive
care pot fi utilizate pe viitor n situaii similare.
Divanul, sau glceava nteleptului
cu lumea , tiparita n limba romna si limba greaca la Iasi n 1698 si Locuri obscure n
catehism
scrisa n
1720 n limba latina.
Divanul reprezinta cea dinti scriere de etica a unui romn, n limba romna. Este o carte
scrisa
n
scopuri educativ morale. Intentia educativa reiese din primele pagini. Lipsa de nvatatura
si
ignoranta lucrurilor usor de cunoscut, sau lipsa de minte si de socoteala a oamenilor sunt
cauzele
multor rele, de pilda, a parasirii virtutii si a dobndirii rautatii sau pacatului, considera
domnul
carturar. Ignoranta, n opinia sa, putea fi stopata prin : cunoasterea de sine, cunoasterea lui
Dumnezeu
si cunoasterea lumii. ntreita cunoastere ducea, catre ceea ce Cantemir definea ca minte
sanatoasa, n
sensul de minte calauzita de idealul virtutii. Prin urmare el cosidera ca educatia intelectuala
se
afla la
temelia educatiei morale, fiind subordonata acesteia
Cele mai frecvente erori ntlnite n practica evalurii