Caracteristica generală și fundamentarea teoretică a eticii diplomatice

1. Abordarea teoretică și semnificaţia conceptelor de etică și morală.

Potrivit primei traditii de definire a eticii,
 aceasta este considerata: stiinta a comportamentului, moravurilor; studiu teoretic al principiilor
care guverneaza problemele practice.
 etica este ansamblul regulilor deconduitaîmpartasite de catre o comunitate anumita, reguli care
sunt fundamentate pe distinctia întrebine si rau.
morala este socotita:
 totalitatea mijloacelor pe care le folosim pentru ca sa traim într-un mod omenesc; ansamblul
prescriptiilor concrete adoptate de catre agenti individualisau colectivi.
 Morala este ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativa(adeseori dogmatica),
bazate pe distinctia între bine si rau (vezi J. J. Wundenburger, 1993,p.XIV).
Respectam morala în viata privata si etica în viata publica (politica, civica, profesionala)
 se consideraca etica studiaza relatia între mijloacele utilizate într-o institutie
(organizatie,asociatie) si scopurile pe care si le propune acea institutie (organizatie,
asociatie).Scopul demersurilor etice îl reprezinta moralitatea. Moralitatea este un ideal în sens
normativ al termenului ideal. Moralitatea exprima ceea ce ar trebui sa facem si ceea ce nu ar
trebui sa facem daca am fi rationali, binevoitori,impartiali, bine intentionati (Timo Airaksinen,
1988, p. 202)

2. Principiile, valorile şi normele etico morale.

Normele derivă din principiile morale în timp ce valorile se identifică pe baza relaţiilor dintre indivizi şi
colectivităţi.
Principiile morale sunt acele norme de maximă generalitate care îşi propun să integreze şi să coordoneze
într-un sistem coerent diferitele reguli morale, oferind totodată un criteriu universal de decizie morală
justă într-o cât mai mare varietate de situaţii posibile. Ele exprimă cerinţele fundamentale ce se referă la
esenţa morală a omului, la caracterul corelaţiei dintre oameni şi determină direcţiile magistrale ale
activităţii oamenilor, ele devenind astfel o bază a normelor concrete de conduită.
Principiile morale constituie un temei al sistemului normativ, o modalitate de coordonare a normelor
morale.

Există următoarele tipuri de principii fundamentale:

1. principiul renunţării la ordinea reală, normativă, valorică a colectivităţii. Sunt proprii la aşa tipuri
istorice de morală, cum ar fi: morala budistă, morala creştină, morala stoică;
2.principiul individualismului – este un principiu de afirmare al individului în opoziţie cu ceilalţi, cu
colectivitatea;
3. principiul colectivismului – este principiul oricărei morale şi moralităţi, deoarece omul este o fiinţă
socială, el trăieşte în colectiv şi în diverse forme de colectivitate şi de comunitate umană. Coerenţa şi
stabilitatea într-o colectivitate nu sunt posibile fără respectarea de către toţi a unui minim de cerinţe
morale ale vieţii în comun şi fără funcţionarea opiniei de grup, care asigură integrarea indivizilor în
viaţa colectivă şi corectarea comportamentelor inadecvate.

Principiile morale reprezintă nişte forme de exprimare a cerinţelor morale care dezvăluie în linii generale
conţinutul moralităţii ce există într-o societate sau alta. Ele exprimă cerinţele fundamentale ce se referă la
esenţa morală a profesionalului, la caracterul corelaţiei dintre oameni şi determină direcţiile magistrale ale
activităţii oamenilor, ele devenind astfel o bază a normelor concrete de conduită. Printre principiile
morale generale pot fi remarcate astfel de principii generale ale moralităţii ca: umanismul – recunoaşterea
profesionalului ca valoare supremă; altruismul (de la lat. alter, „altul”) – slujirea dezinteresată aproapelui,
orice acţiune ce este folositoare altuia, iar nu celui care o îndeplineşte; mila – iubirea compătimitoare şi
activă ce se exprimă prin tendinţa de a-l ajuta pe fiecare om căruia i s-a întîmplat o nenorocire;
colectivismul – tendinţa conştientă de a-şi aduce contribuţia la binele comun; renunţarea la individualism
– la opunerea individului societăţii, la orice sociabilitate şi la egoism – de a acorda prioritate intereselor
personale în detrimentul intereselor tuturor.
Valoarea morală este produsul unui acord de apreciere' de acceptare sau respingere a unei realităţi
umane sau a unor deziderate legate de convieţuirea umană şi de scopurile vieţii.
 Sunt valori personale ; suportul lor este totdeauna o persoană (persoana, nu fapta, reprezintă o
valoare ; fapta bună a unui imoral nu este morală)
 Suportul valorilor morale este intodeauna de natura spirituală
 Sunt valori aderente; ele țin de personalitate și nu pot fi concepute în afara acesteia
 Sunt scopuri ale vieții și niciodată mijloace; fapta pretins morală, săvîșită în alte scopuri, devine
imorală. Dimpotrivă, sacrificarea altor valori pentru valoarea morală este legitimă din punct de
vedere moral și încurajată. Singurele recompense pentru realizarea valorii morale sunt
recunoașterea opiniei publice și sentimentul de chatarsis.
 Se consolidează prin simplul fapt că aderă la o persoană și devin mod de a fi al acelei persoane.
Norma în general „este o regulă de comportament, având o valabilitate supraindividuală, explicit
enunţată la nivelul conştiinţei colective ca standard de conduită, deliberat acceptat şi respectat de către
indivizi.

Normele morale sunt „enunţuri cu caracter, în general, imperativ prin care se indică ce trebuie să facă
sau să nu facă un individ conştient, pentru ca felul comportamentului său să fie apreciat ca bun de către
semeni sau comunitate.” Acestea sunt „valori culturale, consacrate prin tradiţie şi educaţie, respectarea
lor fiind impusă de opinia publică”.

Norma reprezintă „un model de acţiune care trebuie aplicat în anumite împrejurări. Fiecare normă oferă
un tipar comportamental abstract, ideal pentru un gen specific de acţiune, care lasă deoparte aspectele
accidentale şi nesemnificative ale contextului social, reliefând lucrurile importante care trebuie înfăptuite
sau evitate”
1. Norme generale (universale): sunt prezente în toate tipurile de comunităţi umane, au durabilitate
în timp şi influenţează toate activităţile umane (cinstea, demnitatea, sinceritatea, loialitatea,
generozitatea);
2. Norme particulare: se adresează unor comunităţi umane determinate, vizând activităţi umane
particulare (normele vieţii de familie, cele specifice anumitor activităţi profesionale (medici, avocaţi,
profesori, sportivi, economişti etc.));
3. Norme speciale: se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse şi uneori în ocazii speciale (norme
de protocol, codul manierelor elegante, reguli de etichetă în afaceri etc).
Caracteristici :
 autoritatea normelor morale este însuşi individul, convins de propria raţiune şi voinţă, de
valabilitatea universală a respectivelor norme;
 subiectul normelor morale este generic (individul îşi asumă normele morale în mod liber şi
conştient)
 sancţiunile normelor morale sunt premiale şi de pedeapsă (cele mai puternice şi cele mai specifice
sunt cele care vin dinlăuntrul conştiinţei fiecărui individ – de natură psihică sau spirituală).
 normele morale au o pretenţie de universalitate (sunt valabile în orice circumstanţe). morala
adaugă o datorie sau o obligaţie ce nu poate fi impusă prin autoritatea exterioară a legii, ci numai
de conştiinţa lăuntrică a fiecărui individ
 Astfel, principala funcţie socială a normelor este socializarea indivizilor. În acest sens, individul
se simte mai liber în acţiunilesale într-o societate atunci când cunoaşte normele impuse
membrilor, cetăţenilor acesteia, decât dacă nu le cunoaşte, mai ales dacă este vorba despre norme-
permisiuni.
 3.Noţiunea şi tipurile de etică diplomatică.
Pentru profesionalii ce nu cunosc îndeaproape filosofia, noţiunea „etică” sugerează un ansamblu de
standarde în raport cu care un grup sau o comunitate umană decid să-şi reglementeze comportamentul,
spre a deosebi ce este legitim sau acceptabil în urmărirea scopurilor lor de ceea ce nu este astfel. Se
vorbeşte în acest sens de o „etică a afacerilor”, de o „etică juridică”, de o „etică a agricultorului” sau de o
„etică medicală”.
Aşadar, etica este o ştiinţă filosofică ce studiază morala ca una din cele mai importante laturi ale
existenţei umane şi sociale ce examinează esenţa, natura şi structura moralei, este o sferă a cunoaşterii, o
tradiţie intelectuală, iar morala sau moralitatea este ceea ce studiază etica, obiectul ei
Raymond Polin : etica in sensul cel mai larg, se prezinta mai intai ca un ansamblu de semnificatii si de
valori destinate a descrie, a intelege, a defini nu omului situatia in raporturile sale cu lumea, ceea ce ar
constitui obiectul metafizicii, ci actiunea omului prin care el se impune si se situeaza in libertatea sa, in
raport cu ceilalti oameni si cu lumea
Tipuri de etici:
a) Etici pentru situaţii încurcate (Quandary ethics în original).
Sunt cele care nu se referă la coduri, fiindcă acestea din urmă sunt documente încărcate de o doză mare
de idealism (sunt declaraţii oficiale, adesea de faţadă, sub care se pot ascunde practici foarte diferite).
Etica pentru situaţii încurcate descoperă arii mai dramatice, cazuri negative. Slăbiciunea acestei abordări
este aceea că, accentuând pe cazul negativ, poate arunca o umbră generală asupra unei profesii. De
exemplu, în politică accentuează pe cinism şi compromitere, în administraţie pe corupţie, în medicină pe
neglijarea pacienţilor, în educaţie pe abuz de autoritate şi încredere, ş.a.) Partea bună a concentrării pe
cazuri negative rezidă din virtuţile pe care le conferă critica practicilor unui domeniu. Acest demers
sprijină corecţiile care trebuie făcute. Rolul eticii este mai degrabă cel de a orienta pozitiv, dar nu orb şi
nereflectiv, acţiunea. Etica pentru situaţii încurcate este preferată de mass-media, aceasta căutând mai
degrabă senzaţionalul şi scandalosul, pe care îl consideră mai gustat de public

b) Abordarea standard
Abordarea standard nu se concentrează pe cazuri dramatice, ci pe trăsăturile unei practici profesionale,
trăsături cărora le aplică analize prin intermediul conceptelor de drepturi şi datorii. De exemplu, doctorii
au datorii mai mari decât alţi oameni să îşi ajute semenii, asistenţii sociali la fel. Profesorii au mai multe
drepturi să evalueze oamenii ca elevi şi studenţi şi să le orienteze succesul. Ei au şi dreptul să pedepsească
aşa cum, în alt registru, poliţiştii au dreptul să uzeze de violenţă, parlamentarii să stabilească după ce legi
trăim.

4. Structura şi funcţiile moralei. Morala diplomatică.

Morala indeplineste urmatoarele functii:

 Functia de reglementare,determinind comportamentul individualin raport cu interesele celorlalti;

 Functia educationala- ,prespune constituirea personalitatii prinintermediul exigentelor si
principiilor morale,formarea conceptiilorprivind valoarea propriei personalitati,sensul vietii,s.a
 Functia prognoza;
 functia comunicationala;
 functia cognitive;
 functia motivationala,s.a.
Drept forma a constiintei, morala presupune o dubla structura:
1. Constiinta morala - latura subiectiva a moralei care pretinde de la subiect oanumita conduita si da
apreciere rezultatelor acesteia.Constiinta morala poate fi:*Individuala*Sociala.
2. Conduita morala - conduita subiectului poate fi considerate morala dacamotivele ei sunt susceptibile
de apreciere din perspective bine-rau,demn-nedemn. Elementul primar al conduitei morale este fapta
 care din punct de vedereetic include si motivul,scopul si urmarile. Ansamblul faptelor de importanta
morala ralizate de catre individ intr-unanumit interval de timp,in conditii constante sau schimbatoare
poartadenumirea deconduita. Conduita morala este unicul indicator obiectiv al moralitatii.
Morala are urmatoarea structura:
1. Normele morale - norme sociale care determina conduita individuluiin raport cu altii si cu sine
insusi.Normele morale se deosebesc detraditii prin faptul ca au o fundamentare logico-
ideatica.Normelemorale pot avea forma pozitiva(onerativa) de exprimare sau formanegativade
exprimare(prohibitiva).
Dupa subiecti normele morale sunt:
a. generale(se refera la toare comunitatile);
b. particulare;
c. speciale.
2. Principiile morale - reprezinta forma cea mai generalizata aexigentelor morale care determina directia
generala aconduitei.Principiile morale stabilesc conditiile de baza ale
relatiilorinterumane,comportamentului individual,precum si a conduiteisociale generale,spre
deosebire de norme care determina continutulcomportamentului.De
ex:umanismul,alterismul,marinimia,etc.
3. Idealurile morale - constituie acele exigente care se exprima prinforma personala moralei perfecte
care intruneste cele mai inalte virtuti.Idealurile morale se impart in 2 grupe:
 Ideal moral individual-atunci cind se refera la om si la caracterulpersoanlitatii acestuia;
 Ideal moral social-societatea,morala ideala respectarea reciproca.
4. Criteriul moral - atunci cind principiul moralei sunt utilizate pentru ada apreciere individuala sau
comportamentul acesteia devin criteriimorale.

5. Etica diplomatică – categorie a eticii profesionale.

COD DE ETICĂ PROFESIONALĂ A PERSONALULUI INSTITUŢIILOR SERVICIULUI

DIPLOMATIC Capitolul I Dispoziţii generale
Articolul 1 . Domeniul de aplicare
(1) Codul de etică profesională al personalului instituţiilor serviciului diplomatic (în continuare Cod)
reglementează principiile fundamentale şi normele de conduită profesională ale membrilor personalului
angajat în cadrul instituţiilor serviciului diplomatic.
(2) Normele de etică profesională, prevăzute de prezentul Cod, sunt obligatorii pentru membrii
personalului serviciului diplomatic şi suplinesc normele de etică obligatorii stabilite prin Legea nr. 761
din 27.12.2001 cu privire la serviciul diplomatic, Legea nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la funcţia
publică şi statutul funcţionarului public şi Legea nr. 25-XVI din 22.02.2008 privind Codul de conduită a
funcţionarului public.
Articolul 2. Scopul Scopul prezentului
Cod îl constituie crearea unui cadru etic în serviciul diplomatic, necesar desfăşurării bunei activităţi a
instituţiilor serviciului diplomatic, astfel încât membrii personalului să-şi îndeplinească toate obligaţiile
ce decurg din această activitate cu profesionalism şi corectitudine, precum şi să se abţină de la orice faptă,
care ar putea prejudicia activitatea instituţiei pe care o reprezintă.

Articolul 3. Principiile fundamentale

Principiile fundamentale de conduită profesională a membrilor personalului instituţiilor serviciului
diplomatic
Profesionalismul – membrii personalului instituţiilor serviciului diplomatic au obligaţia să-şi
îndeplinească atribuţiile de funcţie cu responsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi
conştiinciozitate.
Legalitatea – membrii personalului instituţiilor serviciului diplomatic sunt obligaţi să-şi desfăşoare
activitatea în strictă conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, legislaţia în vigoare şi tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte, fără a încălca normele legale, disciplina muncii şi
obligaţiile de muncă.
Imparţialitatea – membrii personalului instituţiilor serviciului diplomatic sunt obligaţi să aibă o
atitudine obiectivă, neutră şi echitabilă faţă de orice interes politic, economic, religios sau de altă natură în
exercitarea atribuţiilor funcţiei fără a acorda prioritate unor persoane sau grupuri în funcţie de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.
Membrii personalului serviciului diplomatic nu trebuie să determine persoanele fizice sau juridice,
inclusiv alţi funcţionari publici, să adopte comportamente ilegale, folosindu-se de poziţia lor oficială.
Independenţa – membrii personalului instituţiilor serviciului diplomatic îşi vor exercita atribuţiile de
funcţie cu imparţialitate, vor manifesta independenţă faţă de orice influenţe şi alte grupuri de interese, nu
se vor implica în acele activităţi în care au interes personal direct, în activităţi sau în relaţii care ar putea
afecta independenţa decizională şi de acţiune, pe care o desfăşoară şi vor aduce la cunoştinţa conducerii
orice fapt care i-ar putea afecta activitatea.
Obiectivitatea – concluziile şi opiniile în activitatea desfăşurată trebuie să se bazeze exclusiv pe
documentele analizate, în temeiul principiilor şi reglementărilor legale în domeniu.
Confidenţialitatea – în activitatea pe care o desfăşoară, membrii personalului instituţiilor serviciului
diplomatic trebuie să nu dezvăluie datele, informaţiile şi documentele despre care iau cunoştinţă în
exercitarea atribuţiilor şi obligaţiilor de muncă.
Integritatea morală – membrilor personalului instituţiilor serviciului diplomatic le este interzis să
solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, vreun avantaj ori beneficiu moral sau
material. Libertatea gândirii şi a exprimării – membrii personalului instituţiilor serviciului diplomatic pot
să-şi exprime şi să-şi fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri.
Onestitatea şi corectitudinea – principiu conform căruia în exercitarea funcţiei şi în îndeplinirea
obligaţiilor de muncă, membrii personalului instituţiilor serviciului diplomatic trebuie să fie de bună
credinţă şi să acţioneze pentru îndeplinirea conformă a obligaţiilor de muncă.

(1) În exercitarea atribuţiilor de funcţie, membrii personalului instituţiilor serviciului diplomatic urmează
să respecte supremaţia legii şi supremaţia interesului public, având obligaţia de a considera interesul
public mai presus decât interesul personal.

(2) Principiile care urmează să călăuzească conduita profesională a membrilor

personalului instituţiilor serviciului diplomatic sunt:

Articolul 4. – Îndeplinirea conştiincioasă şi de calitate a obligaţiilor de muncă

Membrii personalului instituţiilor serviciului diplomatic urmează să-şi îndeplinească obligaţiunile de
muncă conştient, calitativ, cu maxim devotament, precum şi să asigure serviciul în folosul cetăţenilor prin
participarea activă la luarea deciziilor şi la transpunerea lor în practică.

Articolul 5. Accesul la informaţie – liber, infomare activa si corecta in termen, limite ale acesului la
informatie prin legislatie, protejarea informatiei.

Articolul 6. Conduita în cadrul instituţiilor serviciului diplomatic

să apere prestigiul instituţiei în care activează şi, corespunzător, să se abţină de la orice faptă care ar putea
aduce prejudicii imaginii ori intereselor acesteia.
Le este interzis: să dezvăluie informaţii care nu au caracter public, cu excepţia cazurilor prevăzute de
lege;

Articolul 7. Activitatea publică

Comunicarea cu mijloacele de informare în masă, în numele instituţiei serviciului diplomatic, se asigură
de către membrul personalului instituţiei respective desemnat pentru aceasta de către conducătorul
instituţiei serviciului diplomatic.
Articolul 8. Activitatea politică
(1) să respecte toate restricţiile privind activitatea politică, legal stabilite pentru funcţionarii publici, luând
în consideraţie poziţia de serviciu şi/sau natura obligaţiilor de muncă.
(2) În exercitarea obligaţiunilor de serviciu, membrilor personalului instituţiilorv serviciului diplomatic li
se interzice:
a) să participe la colectarea de fonduri pentru partidele politice şi alte organizaţii social-politice;
b) să facă propagandă politică în favoarea vreunui partid politic;
c) să susţină concurenţii electorali prin utilizarea resurselor administrative;
d) să colaboreze, în afara relaţiilor de serviciu, cu persoane fizice şi juridice care fac donaţii sau
sponsorizări partidelor politice.
(3) le este interzis să permită utilizarea numelui sau imaginii proprii în acţiuni publicitare pentru
promovarea unei activităţi comerciale sau în scopuri comerciale.

Articolul 9. Conduita în cadrul exercitării obligaţiilor de muncă

(1) comportament bazat pe respect, corectitudine şi amabilitate, să nu aducă atingere onoarei şi
demnităţii persoanelor din cadrul instituţiei serviciului diplomatic în care îşi desfăşoară activitatea,
precum şi cetăţenilor cărora le acordă consultanţă şi alte servicii diplomatice şi/sau consulare, în virtutea
obligaţiunilor lor de funcţie.
(2) se interzice:
a) utilizarea unor expresii jignitoare;
b) dezvăluirea de informaţii privind viaţa privată.

Articolul 10. Conduita în cadrul relaţiilor internaţionale

(1) este obligatorie promovarea unei imagini favorabile a ţării şi a instituţiei pe care o reprezintă,
respectând corespunzător regulile protocolare şi, după caz, ale ţării gazdă.
(2) În cadrul relaţiilor cu reprezentanţii, funcţionarii altor state, membrii personalului instituţiilor
serviciului diplomatic nu sunt în drept să exprime păreri personale referitor la situaţiile de ordin naţional
şi internaţional.

Articolul 11. Abilităţile manageriale

(1), urmează să fie exemplu pentru ceilalţi colaboratori ierarhic inferiori.
(2) urmează să asigure relaţii de muncă armonioase, să stimuleze spiritul de echipă, să motiveze
colaboratorii din subordine, propunând şi încurajând perfecţionarea profesională continuă.
(3) Relaţiile de subordonare sunt aplicate numai în cazul instrucţiunilor de ordin profesional, superiorii
fiind lipsiţi de dreptul să ceară subordonaţilor efectuarea unor sarcini de ordin personal.

Articolul 18. Răspunderea

(1) Membrii personalului instituţiilor serviciului diplomatic sunt obligaţi să respecte prevederile Codului
de etică profesională a personalului serviciului diplomatic al Republicii Moldova.
(2) Încălcarea prevederilor prezentului Cod de către membrii personalului instituţiilor serviciului
diplomatic va atrage după sine aplicarea sancţiunilor disciplinare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(3) În cazul în care acţiunile ilegale ale membrilor personalului instituţiilor serviciului diplomatic, prin
nerespectarea normelor de etică profesională, aduc atingere persoanelor fizice şi juridice, cauzându-le
prejudicii, aceştia vor fi atraşi la răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.