Etica respectului față de persoane

Etica este un termen provenit din grecescul,,ethos”=morav, obicei, caracter care desemnează o
disciplină filozofică care studiaază problemele teoretice și practice ale moralei. În limbajul curent
termenul de etică se utilizează sinonim cu cel de morală.1
Etica aplicată generează din punct de vedere moral o serie de situații concrete din practica socială
sau profesională, în vederea luării/adoptării unor decizii adecvate. În domeniul eticii aplicate sunt
integrate:
- etica medicală
-etica mass-media
-etica profesională
-etica mediului înconjurător
-etica afacerilor
-etica față de persoane
În ceea ce privește etica respectului față de persoane, aș dori să încep de la următorul exemplu:
Suntem într-un parc, iar acolo este un lac. Deodată observi un copil care se îneacă. Știi să înoți dar
dacă intri în apă îți strici hainele de firmă. Lângă tine sunt și alte persoane la fel ca tine(îmbrăcate în
costum, știu să inoate). Cum procedezi? În mod normal, cineva, trebuie să intre în apă pentru a salva
copilul, indiferent dacă hainele se strică sau nu. Consider că în orice situație, viața are prioritate. Din
păcate unii semeni de-ai noștri nu gândesc așa.
Minciuna egoistă, trădarea și umilirea, agresivitatea sunt greșite. Munca filosofilor începe atunci
când se pune cu insistență întrebarea de ce toate acestea sunt imorale.
Teoretizarea etică, își propune să identifice și să justifice un principiu moral care arată mult mai în
profunzime de ce unele acțiuni sunt permise, iar altele interzise. Azi nu mai invocăm autoritatea
regulilor, ci răspundem la întrebări ca:
- De ce să respectăm regulile de la bun început?
- Ce datorii avem cu adevărat?
- Cum putem adapta soluțiile morale obișnuite la cazuri noi?
E natural să ne raportăm la cosecințele acțiunilor, de vreme ce o bună parte a moralității de zi cu
zi privește felul în care acțiunile noastre îi afectează pe ceilalți. Adică, în opinia mea, îmi este permis
orice, atâta timp cât nu deranjez.
Filosoful german Immanuel Kant este cel care a propus una dintre cele mai influente teorii etice.
El a susținut că moralitatea acțiunilor nu poate fi determinată doar de consecințele acțiunilor. E natural să
ne raportăm la consecințele acțiunilor, de vreme ce o bună parte a moralității de zi cu zi privește felul în
care acțiunile noastre îi afectează pe ceilalți.2
Dacă dăm muzica prea tare este foarte probabil să provocăm dureri de cap vecinilor.
Dacă avem o fabrică de anvelope este foarte probabil ca localnicii din împrejurimi să sufere din
cauza poluării.
Deși ceea ce ne atrage în aceste situații sunt consecințele acțiunilor, Kant credea că moralitatea se
bazează în ultimă instanță pe modul în care ne raportăm la ceilalți ca persoane și ființe raționale. Valoarea
ființelor umane nu este stabilită de utilitatea lor. Nu există oameni care au în sine o importanță morală mai
mare decât alții. Ceea ce contează în mod fundamental este că ființele umane sunt persoane cu o
demnitate ce trebuie să respectată în sine, nu comparativ cu ceilalți.
Ca să aflăm ce datorii avem, Kant propune un principiu al universalizării: acționează astfel încât
ceea ce vrei să faci să poată deveni o lege universală pentru toți oamenii. Întrebarea este dacă vrem cu
adevărat ca acțiunea noastră să fie imitată de toată lumea. Când punem problema în acești termeni,
observăm că, deși ne convine personal să mințim pentru a ieși dintr-o situație dificilă în care ne-am băgat
singuri, de fapt, nu dorim ca acțiunea noastră să fie un exemplu pentru ceilalți.

1
Sommer Tomoioagă,1973
2
Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Toni Gibea,Valentin Mureșan, Mihaela Constantinescu,ETICĂ ȘI
INTEGRITATE,Editura Universității din București,2018,pag. 34
 Principiul universalizării face apel la voința noastră, dacă vrem ca regula acțiunii noastre să devină
o regulă ce poate fi urmată de ceilalți, dar nu trebuie să-l gândim în termeni de preferințe individuale. În
procesul de a ridica o acțiune individuală la rangul de lege universală, nu dorințele noastre sunt cele care
contează, ci poziția din care judecăm. Principiul ne cere să decidem din poziția unei ființe raționale
imparțiale, nu din poziția noastră personală, cu interese de moment.
Așadar, ca să aflăm ce trebuie să facem, ne imaginăm în calitate de ființe raționale ce reguli am
vrea să devină legi universale, nu doar pentru noi ci pentru toate ființele umane. Această procedură de
decizie ne constrânge să gândim dincolo de interesul personal și al comunității din care facem parte.
Decizia corectă va fi cea care obține consimțământul celorlalți și apreciază nevoile fundamentale ale
oamenilor.
Un alt principiu la care ajunge teoria lui Kant este principiul umanității: acționează astfel încât să
tratezi orice ființă umană ca scop în sine, nu doar ca mijloc. Valoarea scopului în sine nu este ceva produs
într-o stare de fapt, ci o modalitate prin care ne raportăm la existență oamenilor. A-i trata pe ceilalți ca
scopuri în sine presupune să le acordăm o importanță egală chiar în relația cu propria noastră persoană. Nu
putem să ne folosim de ceilalți doar pentru a ne atinge scopurile. Auzim oameni dezamăgiți, care
mărturisesc că au fost folosiți și abandonați când nu mai aveau vreo utilitate pentru așa-ziși prieteni.
Principiul umanității surprinde această dezamăgire profundă și interzice să ne raportăm la orice ființă
umană ca și cum ar fi o simplă unealtă.
Respectul demnității ne cere să apreciem valoarea absolută a oricărei ființe umane, dincolo de
utilitate. În interacțiunea socială trebuie să avem în vedere nu doar scopurile noastre personale, ci și
respectul pe care îl datorăm celorlalți în calitate de persoane cu propriile dorințe, nevoi și aspirații. 3
Ce este respectul? Este valoarea pe care o recunoaștem la cineva (sau la propria persoană) sau o
oferim cuiva (sau nouă înșine). Respectul, deși se vede cel mai des în relație cu ceilalți, vorbește mult
despre propiile valori și despre noi înșine.
Învățăm respectul încă din copilărie, implicit, printr-o serie de comportamente acceptabile social
pe care TREBUIE să le urmăm (să salutăm, să ne ridicăm de pe scaun în autobus când cineva mai în
vârstă stă în picioare, să nu vorbim tare în librărie sau la bibliotecă etc). La un moment dat în viață,
conștientizăm respectul ca fiind parte din sistemul nostru de valori, înțelegem că VREM să ne definească.
Una dintre societățile cele mai orientate spre respect este societatea japoneză. Ei cultivă respectul încă de
la vârstă foarte mică, învățând copiii nu neapărat CE TREBUIE SĂ FACĂ, ci cum SĂ GÂNDEASCĂ.
Forma lor de internalizare a respectului este una mai de profunzime.
Copiilor li se cere să se comporte în așa fel încât să nu deranjeze, să se gândească mereu astfel:
„tot ce fac, să fac ținând cont de cum se simte celălalt când mă vede sau interacționează cu mine”.
„La un moment dat în viață, conștientizăm respectul ca fiind parte din sistemul nostru de valori…”
Faceți un exercițiu simplu și notați trei persoane pe care le respectați în mod deosebit (persoane
care există în viața voastră). Ce anume vă determină să scrieți numele acestor persoane? Le respectați
pentru cine sunt, pentru ce au sau pentru ce fac? Ce are de-a face cu voi și cu valorile voastre, ceea ce
respectați la persoanele de pe listă? Ce spune asta despre voi?
Câteva elemente importante referitoare la respect :
-Respectul se câștigă, nu se cere.
-Respectul este o formă de comunicare dincolo de cuvinte. El nu există pentru că vorbim despre el…
-Fundamental, datorăm un nivel minim de respect oricărei ființe umane.
-În viață vom constata că oferim respect diferit unui om față de unui altul (ceea ce este în regulă), iar asta
ține de noi și de valorile noastre și nu de celălalt.
-Plecând de la ideea că fiecare dintre noi ne-am născut buni, iar ceea ce suntem acum este rezultatul
parcursului nostru de viață, al experiențelor prin care am trecut, putem fi mai curioși și mai acceptanți în a
înțelege perspectiva celuilalt.4

Dar ce are de-a face respectul față de ceilalți cu adaptabilitatea?

Suntem percepuți ca persoane care arătăm respect atunci când:

3
Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Toni Gibea,Valentin Mureșan, Mihaela Constantinescu,ETICĂ ȘI
INTEGRITATE,Editura Universității din București,2018-pag.36
4
https://www.ursula-sandner.com/ce-este-respectul/
-Căutăm să înțelegem perspectiva celuilalt;
-Căutăm valoarea pe care celălalt o aduce într-o situație, chiar dacă părerile noastre sunt diferite;
-Arătăm că putem învăța de la fiecare câte ceva (indiferent de vârstă, cultură etc);
-Ne respectăm promisiunile făcute;
-Cuvinte simple ca ”mulțumesc” și ”îmi pare rău” fac parte din vocabularul nostru.
Toate acestea ne dau șansa de a fi curioși de o altă lume (lumea celuilalt), de a călători prin ea și a
o cunoaște. Iar cel ce pleacă într-o călătorie, nu se întoarce niciodată același (proverb chinezesc).
Elementele de mai sus, internalizate și folosite în viață, ne ajută să învățăm de la ceilalți sau
(uneori) să fim mai siguri de perspectiva proprie. Să avem o paletă mai largă de opțiuni cu care să facem
față vieții și surprizelor pe care ea ni le aduce în cale.

BIBLIOGRAFIE:

1.Sommer Tomoioagă,1973
2.Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Toni Gibea,Valentin Mureșan, Mihaela
Constantinescu,ETICĂ ȘI INTEGRITATE,Editura Universității din București,2018
3. MORAR, IOAN, Personalitatea morală, Editura ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
4. https://www.ursula-sandner.com/ce-este-respectul/