CE SE (MAI) SPUNE DESPRE LECTURĂ?

Prof. Mihaela TURCU Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Cluj-Napoca

S-au scris extrem de multe pe tema lecturii și, cu certitudine, se vor mai scrie. Totuși,
ce se (mai) poate spune despre acestă activitate recreativă care oferă libertate deplină
imaginației, stârnește curiozitatea, dezvoltă spiritul, stimulează creativitatea și transformă
individul? Privită din perspectiva spațiului școlar, lectura este mult mai familiară decât înafara
școlii. Până și adulții asociază, de cele mai multe ori, deprinderea de a citi cu instituțiile de
învățământ. Sunt puțini cei care văd în lectură un mod de viață, o experineță inedită de
cunoaștere (mereu alta, chiar și în cazul multiplelor lecturi ale aceleiași cărți), o călătorie
printr-un nesfârșit labirint al minții umane și, de ce nu, un demers de autocunoaștere care nu
poate fi limitat la anii de școală, ci trebuie obligatoriu dus dincolo, în cotidian, și pentru toată
viața. Din nefericire, există atât de mulți adulți care nu văd rostul lecturii particulare și care
sporesc alarmant procentul analfabeților funcțional, încât copii și tinerii par să se înscrie firesc
în rândul acestui trend. Studiile de specialitate arată că interesul pentru lectură scade invers
proporțional cu vârsta, în sensul că încă din gimnaziu elevii citesc tot mai puțin. Poate și
pentru că nu conștientizează finalitățile lecturii sau pentru că nu au modele care să-i stimuleze
în acest sens. Un copil-cititor va avea, desigur, toate premisele de a deveni un adult-cititor, în
condițiile în care experiențele întâlnirii sale cu cartea nu au caracter obligatoriu și nu se
limitează la educația formală, ci se extind spre nonformal și ludic. O soluție ar fi corelarea
activităților de lectură cu preferințele elevilor și cu spații neconvenționale pentru citit în care
elevul și nu cartea să fie, aparent, în centrul atenției. Evident, strategiile pot fi multiple, iar
rezultatele pe măsură. Nonformalul poate adesea să se substituie formalului tocmai pentru a-i
face curioși pe elevi, pentru a-i determina să își dorească ei să afle ceva în plus, să caute și să
valorifice pozitiv lecturile pe care le fac „de plăcere”. Prezentăm în cele ce urmează câteva
opinii/semnale de alarmă în acest sens și câteva dintre strategiile de succes care constituie, în
opinia noastră, exemple de bune practici și pot fi adaptate la realitatea din fiecare școală/clasă:
1. http://www.tribunainvatamantului.ro/importanta-lecturii-in-instruirea-si-educarea-elevilor/

2. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/32_34_Motivatia%20elevilor%20pentru%20le
ctura.pdf

3. https://iteach.ro/experientedidactice/studiu-comparativ-privind-lectura-in-randul-elevilor-
degimnaziu-de-la-liceul-tehnologic-ocna-sugatag

4. https://prof21.ro/noutati/post/158

5. https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/lectura-si-elevii-epocii-digitale
 6. https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/nu-e-suficient-sa-citim-important-esa-
avem-experienta-lecturii 7. https://www.gandul.info/cultura/misiune-dificila-cum-ii-ajutam-pe-cei-
mici-sa-descoperepasiunea-pentru-lectura-intr-o-lume-plina-de-alte-tentatii-pentru-ei-top-5-carti-
recomandatecopiilor-pana-in-10-ani-17968004