Immanuel Kant (1724-1804)

Dezvoltandu-se continuu, ca o necesitate in viata si in activitatea socio-profesionala a

omului, cu aplicabilitate atat la nivel individual, cat si comunitar, etica se infatiseaza in prezent ca o
stiinta “care vorbeste despre valori , despre bine si rau. Nu putem evita implicarea in etica, intrucat
ceea ce facem –si ceea ce nu facem – poate fi oricand subiectul unei evaluari de natura etica”.

Termenul de etica provine de la cuvantul grecesc “ethos” ce semnifica morav, obicei,

caracter.

In incercarea de a o defini, afirmam ca etica este o disciplina socio-umana, indrumatoare si

prescriptiva, bazata pe principiile deliberarii si alegerii, vizand natura personalitatii si vietii, formarea
caracterului, studiul moravurilor. Este o stiinta reflexiva-reactiva, critica, a comportamentului si a
standardelor de orientare si reglementare a acestuia intru starea-de-bine; este filosofie morala ca
mod de a trai, cu relevanta in planul constiintei si al actiunii guvernate de reguli, norme, principii,
avand o semnificativa functie educationala, in scopul determinarii si autodeterminarii omului de a
face o fundamentala alegere, in temeiul ratiunii si al vointei bune, de partea devenirii sale ca fiintare
specific umana.

In pedagogia actuala se definesc scopuri si obiective, se identifica domenii si continuturi

specifice, se construieste metodologia cea mai potrivita in demersul educativ. Etica, fiind notiunea
care circumscrie nucleul valoric al unui comportament, este necesara in intarirea tendintelor spre
buna si chibzuita folosire a noilor mijloace si energii deosebit de puternice pe care le poseda acum
omenirea.

Ideea demersului este influentata puternic de marele restaurator al demnitatii omenesti,

dupa cum a fost numit Immanuel Kant, ale carui teme centrale de etica au fost elaborate ca
perspectiva pedagogica, acestea fiind autonomia si imperativul practic, cu sens de universalizare a
cetateniei, cu respect pentru persoana, de tratament egal, de egalitate in drepturi, de datorii morale
perfecte si de datorii morale imperfecte, de raspuns la intrebarea ce trebuie sa fac, ce mi-e permis sa
fac.

Scrierile etice ale lui Immanuel Kant marcheaza libertatea si demnitatea umana. Morala
Kantiana s-a constituit pornind de la o reflexive asupra teoriilor morale istorice, de la constatarea ca
aceste teorii nu au putut fundamenta certitudinea unui stil de viata, a unui cod de comportament cu
o orientare ferma, conform principiilor ratiunii. in acest sens, V. Capcelea deduce ca sistemul etic al
lui Imm. Kant se bazeaza pe convingerea ca ratiunea este cea mai inalta instanta a moralei.

In consens cu traditia modernitatii iluministe, Kant a fost interesat de problema

dezmarginirii normative in aspect religios. Morala sa se dorea si s-a dovedit a fi un raspuns la
intrebarea Ce trebuie sa fac, chiar daca nu pot comunica cu transcendentul, chiar daca nu recunosc
nici o religie revelata, chiar daca cred in existenta Divinitatii, dar nu si in comunicarea sa cu noi?

Daca vrem sa intemeiem o morala universala (independenta de contexte particulare, de

inclinatii si dorinte individuale), atunci suntem obligati sa admitem ca fundamentala existenta vointei
libere. Nicio morala nu este posibila daca nu admitem liberul arbitru, fiindca oamenii nu pot sa fie
responsabili pentru situatii in care libertatea de alegere este nula. Vointa libera inseamna
capacitatea de a actiona autonom, adica acea capacitate care ne permite sa fim propriul nostru
legiuitor, sa discernem intre bine si rau, sa stabilim normele dupa care urmeaza sa traim. Lumea
moralitatii se suprapune lumii a libertatii.

Morala kantiana este una de tip rationalist. Actiunea noastra morala are la baza judecata
morala pe care o putem generaliza pentru oricine se afla intr o situatie identica. Niciun principiu nu
poate fi considerat moral daca nu il putem aplica oricui se afla in aceeasi situatie sau in alta
asemanatoare. Prin urmare, nu invocam alte considerente ce ne fundamenteaza actele, cum ar fi:
traditia, intuitia, consecintele, emotiile sau simpatia si compasiunea fata de ceilalti. Nu ne putem
baza pe sentimentele noastre ca sa intemeiem un “imperiu normativ”, fiindca sentimentele sunt
individuale si oscilante. Faptele noastre au valoare morala doar daca putem transforma maxima
dupa care le comitem in lege universala, deci in imperativ categoric: Actioneaza numai potrivit acelei
maxime care sa poata fi in acelasi timp lege universala.

Morala kantiana este o morala a datoriei. Motivatia de baza a moralei datoriei este derivata,
potrivit lui Kant, din stipularea existentei unui scop in sine. Kant delimiteaza doua scopuri in sine:
viata si umanitatea oricarei fiinte omenesti. Astfel, putem intemeia imperativul practic: Actioneaza
astfel incat sa tratezi umanitatea, atat in persoana ta, cat si a oricarei altia, totdeauna si in acelasi
timp ca scop si niciodata numai ca mijloc. Acest imperativ al actiunii are o relevanta fundamentala in
etica profesionala, dar si in universalizarea drepturilor umane in problema consimtamantului, ca
principiu al consideratiei egale pentru orice fiinta umana in baza faptului ca ea este scop in sine.

Datoriile morale perfecte(sa nu faci promisiuni mincinoase), in opinie kantiana, sunt cele
valabile pentru toti agentii si toate actiunile. Ele deriva din autonomia persoanei. Dar autonomia
este limitata. Nici unul dintre noi nu-si este sie-insusi autosuficient. Oricare dintre noi este si o fiinta
vulnerabila, aflata in relatii de interdependenta reciproca si de dependenta. Vulnerabilitatea si
dependenta genereaza datorii morale imperfecte(sa-ti pastrezi sanatatea si sa-ti dezvolti talentele,
sa-I ajuti pe ceilalti), insa regula de aur nu se aplica doar relatiei cu altul. Pe ea nu poti intemeia nici
abtinerea de la bunatate in ideea ca cineva isi face lui insusi, nici principiul nu judeca pe altul daca nu
vrei sa fii judecat.

Etica de tip kantian are o mare influenta pedagogica, fiind una deontologista: un act este
moral corect daca agentul actioneaza conform principiilor si normelor morale. Nici consecintele, nici
scopul nu pot scuza mijloacele, decat daca aceste sunt conforme imperativelor mentionate.

O privire de ansamblu asupra contributiei lui Imm. Kant demonstreaza ca originalitatea eticii
Kant consta in ideea ca principiile pe care trebuie sa le adoptam pentru a nu-i folosi pe altii, sunt
tocmai principiile dreptatii identificate pe baza universalitatii lor pentru fiintele rationale. Kant
afirma ca esecul sistematic al individului de a-si dezvolta propriul potential poate conduce la o lipsa
de respevt pentru umanitate si capacitatile ei de actiune rationala autonoma. A fi autonom, in
viziunea lui Kant, inseamna a actiona moral.

In felul acesta, etica lui Kant si imaginea care o inlocuieste adesea in dezbaterile
contemporane nu se epuizeaza. Etica lui Kant a devenit paradigma cea mai influenta care a incercat
sa pledeze pentru principii morale universale formulate fara referire la preferinte sau la un fundal
teologic. Speranta de a identifica astfel de principii universale, atat de vizibila in discutiile despre
dreptate si in miscarea pentru drepturile omului, este supusa permanent provocarilor
comunitariene, insistentei istorice de a nu merge dincolo de discursurile si traditiile societatilor
particulare si insistentei utilitariene potrivit careia principiile deriva din preferinte.

Pentru Imm. Kant umanitatea din om era ceva sacru. “Actioneaza astfel incat sa tratezi
intotdeauna umanitatea, atat in persoana ta, cat si in persoana celuilalt, ca pe un scop si niciodata ca
pe un mijloc”. Astfel, doar respectul este un sentiment cu adevarat universal fiind iubire practica,
adica iubire ce nu datoreaza nimic sensibilitatii celui din care emana, ce se adreseaza tuturor, dincolo
de afinitatile sentimentale.

Referinte bibliografice

Natalia Mihailescu – Management educational. Valori teoretice ale managementului eticii (Republica
Moldova)

Aliona Panis – Unitatea dintre pedagogie si etica: o noua abordare sistemica. Institutul de Stiinte ale
Educatiei. (Republica Moldova)

Aliona Panis –Etica lui Kant-temelie a educatiei. Cultura Educatiei (Republica Moldova)

Nicolae Iuga – Din istoria marilor idei etice si pedagogice – compendiu

Gabriela Pohoata – Confucius si Kant sau etica datoriei. Univ Crestina “Dimitrie Cantemir”