Universitatea din Pitești

Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie

Specializarea Consiliere Educațională

Etica respectului față de persoane

Student:
Enache Ștefania, anul I

Pitești
2020
 Etica reprezintă un set de principii morale care afectează modul în care oamenii iau
decizii și își conduc viețile . Aceasta se referă la ceea ce este bine pentru individ și pentru

societate și este, de asemenea, descrisă ca filosofie morală. Termenul de etică este derivat din

cuvântul grecesc „ethos” care poate însemna obicei, obișnuință, caracter sau dispoziție.

Conform definiției din dicționar, respectul înseamnă o atitudine sau un sentiment de

stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva . (Coteanu, I,
Mareș, L., 2009)

Având în vedere aceste definiții, etica respectului față de persoane trebuie că este
caracterizată de un set de principii morale după care individul se ghidează atunci când se
raportează la alte persoane sau când interacționează cu alte persoane pentru ca modul lui de
comportare să fie unul cât mai corect, cinstit și solidar față de ceilalți.

Lucrurile pe care toată lumea le cunoaște ca și greșite sunt minciuna pentru propriul
avantaj, atunci când tragi pe sfoară pe cineva sau când înjosești pe cineva . Filosofii încep să
intre într-o luptă a părerilor și a studiului în momentul în care apare întrebarea de ce aceste
lucruri nu sunt morale. Cu toate că regulile spun să facem astfel, care este exact motivul
pentru care trebuie să și respectăm acele reguli?

În teorie, etica are ca scop identificarea și argumentarea unui principiu moral care
scoate în evidență motivele pentru care anumite acțiuni sunt îngăduite, iar altele nu . În acest
caz, regulile nu mai stau pe scaunul autorității, ci se ridică problematici precum: de ce trebuie
respectate regulile din prima?, care sunt adevăratele noastre îndatoriri? și care este felul în
care principiile morale cu care suntem obișnuiți se aplică în vremurile contemporane, în
situații concrete?

Filosoful care a venit cu una dintre teoriile etice cele mai marcante a fost Kant . Acesta
a afirmat că nu putem să ne dăm seama dacă o acțiune este morală sau nu numai din urmările
pe care aceasta le are. Kant era de părere că la baza moralității stătea felul în care noi ne

relatăm la cei din jur ca ființe umane.

Pentru a descoperi care sunt îndatoririle noastre, Kant a propus un principiu, numit al
universalizării, anume că trebuie să facem lucrurile în așa mod încât ceea ce ne dorim să
facem să poată fi luat drept lege pentru toți din jur. Cu alte cuvinte, dacă ne dorim ca acțiunea
pe care urmează să o facem să fie copiată de alții . Acest algoritm de gândire înainte de a
decide dacă să facem ceva sau nu ne obligă să luăm în considerare nu numai propriile noastre
interese, ci și pe ale celorlalți oameni din jurul nostru . Hotărârea dreaptă are să fie aceea care

capătă și aprobarea celorlalți și care respectă și trebuințele esențiale ale altor persoane.

Un alt principiu în care este concluzionată teoria lui Kant este principiul umanității: fă
lucrurile în așa fel încât fiecare persoană să fie tratată ca un ideal însuși, nu numai ca un
mijloc de a ajunge într-un anumit punct. Nu se poate să îi tratăm pe cei din jur ca pe niște

unelte cu ajutorul cărora noi să ne atingem obiectivele . Acest principiu ia în considerare

această decădere către obiectivizarea ființei umane și ne împiedică din a pune semnul egal
între ființă umană și ustensilă. În relațiile pe care le dezvoltăm zi de zi avem nevoie să plătim
atenție respectului care trebuie oferit celor din jur pentru simplul motiv că și ei sunt oameni
cu aspirații, trebuințe și ambiții, nu numai obiectivelor noastre individuale . (Socaciu, E.,
Vică, C., Mihailov, E., 2018)

Este susținută ideea că Raimond Gaita are o noțiune mai globală și mai bogată a
respectului pentru persoane, noțiune care face ușor să vedem implicările acesteia în chestiuni
sociale.

Concepția lui Gaita vis-a-vis de respectul față de persoane este foarte potrivită pentru
situațiile sociale, îndeosebi pentru că el nu vede moralitatea pur și simplu ca pe un fenomen
funcțional; nu este numai o unealtă folosită pentru a sluji nevoilor umane descrise
independent. Moralitatea are o altă latură care mai degrabă justifică conceptul de respect față
de persoane decât să o vadă numai ca pe o slujire a nevoilor celorlalți, indiferent de cât de
importantă ar fi ea.

Gaita susține că cel mai important concept în contextul moralității este acela al
„bunătății,” concept pe care îl interpretează, precum Platon o făcea, ca pe ceva ce nu poate fi
distrus, ceva absolut și separat de lumea aceasta. Ceea ce este bun nu este într-atât un obiectiv

de urmat, ci lumina din care noi și preocupările noastre suntem judecați.

Conform lui Gaita, unul dintre cele mai importante concepte pentru a înțelege despre
ce este moralitatea este conceptul de mustrare de conștiință . Această mustrare de conștiință
nu este un simplu sentiment sau o simplă atitudine, ci necesită luciditate și este legat de
responsabilitatea în sensul că se desfășoară o frământare pentru un răspuns lucid la o
semnificație a ceva ce a făcut o persoană. (Murdoch, I., 1970)

Dacă înțelegem acest lucru, putem cuprinde individualitatea celuilalt, dar putem fi și
bântuiți de celălalt individ ca și ființă umană . Aceasta necesită ca celălalt să fie privit de
parcă ar putea fi prietenul, soțul, soția, iubitul sau iubita cuiva, ca pe un obiect inteligibil al
mustrării de conștiință sau al anumitor feluri de simpatii . Necesită să îi luăm pe alții în serios

și să privim doleanțele și planurile lor ca pe niște lucruri ale indivizilor de neînlocuit.

Dacă e să luăm în considerare și etica creștină, care pare a fi un subiect care

declanșează o mulțime de controverse în zilele noastre, atunci avem posibilitatea de a
concluziona faptul că respectul față de persoane trebuie să fie mai presus decât propria
noastră persoană. Scriptura spune să ne iubim unii pe alții și să întoarcem celălalt obraz; prin

urmare, specificul eticii creștine constă în dragostea dezinteresată și neegoistă.

Diferența dintre etică și moralitate se poate explica cu ușurință . Etica este fundația

acțiunilor pe care noi le desfășurăm, iar moralitatea este însăși acțiunea . Etica poate fi luată
ca un proces care se desfășoară la nivel psihic și la nivel spiritual, iar moralitatea este
înfăptuirea principiilor eticii. Etica se referă la lucrurile către care aspirăm noi, la obiectivele
și opiniile noastre despre cei din jur, însă moralitatea este la cârma deciziilor în ceea ce
privește manifestarea acestora, condiționată de circumstanțe . Pe scurt, un individ care are
standarde etice ridicate este posibil să aibă câteodată neajunsuri în privința moralității, iar
opusul este de asemenea valabil: cineva cu principii etice slab dezvoltate se poate comporta
moral în anumite circumstanțe.
Bibliografie:

 http://www.bbc.co.uk/ethics/introduction/intro_1.shtml accesat la data de 20.11.2020

 Murdoch, I., 1970, The sovereignity of good, London: Routledge and Kegan Paul
 Raportul dintre etică și morală – Lucrare de licență
 Română, A., 1998, Dicționarul Explicativ al Limbii Române Ediția a II-a, București:
Editura Univers Enciclopedic
 Socaciu, E., Vică, C., Mihailov, E., Gibea, T., Mureșan, V., Constantinescu, M., 2018,
Etică și integritate academică, București: Editura Universității din București