UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI

REFERAT ETICA SI DEONTOLOGIE IN STIINTA

SPORTULUI SI EDUCATIEI FIZICE
- ETICA LUI IMMANUEL KANT -

Profesor: Student:
Conf. univ. dr. Banciu Elena Cimpoeru Ionut – Alexandru,
anul 2, semestrul 2
Kinetoterapie si Motricitate Speciala
 ETICA DE TIP KANTIAN

Immanuel Kant nascut la Konisberg pe 22.04.1724, a fost un filosof german, unul din cei mai mari ganditori
din perioada iluminismului in Germania.
Kant este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene. Prin fundamentarea idealismului
critic, a exercitat o enorma influenta asupra dezvoltarii filozofiei in timpurile moderne. In special Fichte,
Schelling si Hegel si-au dezvoltat sistemele filozofice pornind de la mostenirea lui Kant. Cei mai multi scriitori
si artisti din vremea lui au fost influentati de ideile sale in domeniul esteticii, operele lui Goethe, Schiller sau
Kleist neputand fi intelese fara referinta la conceptiile filozofice ale lui Kant.

Intr-una din lucrarile majore ale lui Kant, “Critica ratiunii pure” (1781), a incercat sa explice relatia dintre
ratiune si experienta umana si sa mearga dincolo de esecurile filozofiei si metafizicii traditionale. Kant a vrut sa
puna capat unei epoci a teoriilor inutile si speculative ale experientei umane, rezistand in acelasi timp
scepticismului ganditorilor precum David Hume.

Kant a studiat la Universitatea de Teologie din orasul natal,unde a studiat filozofia, fizica si matematica;
avandu-l ca mentor pe Martin Knutzen care l-a indrumat spre filosofiile lui Wolff dar si spre lecturile de fizica
ale lui Newton.

Kant si-a conceput opera despre etica intre anii 1780-1790 in urmatoarea ordine cronologica:
1. Intemeierea metafizicii moravurilor (1785)
2. Critica ratiunii practice (1785)
3. Metafizica moravurilor si Doctrina virtutii (1797)

Temele central ale eticii kantiene, utilizabile in perspectiva eticii profesionale, sunt urmatoarele:
1). Autonomia si imperativul practice, ca baza de universalizare a cetateniei, a respectului fata de persoana, a
tratamentului egal, a egalitatii in drepturi, a respingerii paternalismului.
2). Problema datoriilor morale perfecte si a celor imperfecte, ca raspuns la intrebarea ce trebuie sa fac si la ce
imi este permis sa fac.
 I. Autonomia si vointa libera
Etica lui Kant se dorea s-a dovedit a fi un raspuns la întrebarea: Ce trebuie sa fac, chiar daca nu pot comunica
cu transcendentul, chiar daca nu recunosc nici o religie revelata, chiar daca cred in existenta lui Dumnezeu, dar
nu in comunicarea sa cu noi prin profeti sau prin intrupare.
Daca suntem adeptii unei religii ale carei norme le recunoastem ca revelate, trebuie sa mentinem moralitatea
indiferent de contextele religioase particulare. Daca intemeiem o morala universala trebuie sa avem ca
fundament existenta vointei libere.
Nici o morala nu este posibila daca nu admitem liberul arbitru, deaorece oarnenii nu pot sa fie responsabili
pentru situatii in care libertatea de alegere nu exista sau este anulata.
Libera vointa este capacitatea care ne permite sa fim propriul legiuitor (sa discernem intre bine rau, sa stabilim
`normele dupä care urmeaza sa traim).
Lumea moralitatii se suprapune celei a libertatii. Autonomia imi da putinta sa identific principiile fundamentale
ale actiunilor mele.
Aceste principii le pot identifica fara sa ma bazez pe o religie, pe un imperiu platonic al formelor perfecte
(ideile pure de bine, datorie, dreptate) sau pe pornirile naturale spre un bine pe care este urmat din instinct.
Prin urmare, singurul lucru pe care ma pot baza din punct de vedere moral este propria mea vointa si nu o
revelatie religioasa sau o realitate metafizica (o lume a ideilor pure).

A. Imperativul categoric
- Morala lui Kant este de tip rationalist.
Actiunea morala are la baza judecata morala pe care o putem generaliza pentru oricine se afla intr-o situatie
identica. Nu se poate considera o actiune ca fiind morala daca nu se poate aplica in situatii identice sau
asemantoare si altor persoane.
Prin urrnare, nu invocam alte considerente care ne fundamenteaza actiunile, cum ar fi traditia. intuitia,
consecintele sau emotiile. Nu trebuie sa actionam pe baza pe sentimentelor proprii ca sa intemeiem un „imperiu
normativ" deoarece sunt individuale si schimbatoare.
“Actioneaza astfel incat maxima vointei tale sa poata fi luata oriunde si oricand drept legìuire universala”
Mai pe scurt trebuie sa actionam potrivit acelei maxime care sa fie in acelasi timp lege universala !

B. Imperativul practic
- Morala kantiana este o morala a datoriei.
Motivatia de baza a moralei datoriei este derivata din stipularea existentei unui scop in sine. Nu putem
construi o morala care sa nu stipuleze ceva ca scop in sine (ceva care nu poate fi transformat în mijioc pentru
alt scop).
 Kant delimiteaza doua scopuri in sine: viata si umanitatea din fiecare persoana; in urma primului scop putem
intemeia datoria morala perfecta a non-sinuciderii, iar in urma celui de-al doile putem întemeia imperativul
practic.
Acest imperstiv al actiunii are o relevanta fundamental in etica profesionala dar si pentru universalizarea
drepturilor umane ( respectand principiul egalitatii pentru orice persoana).
Potrivit imperativului practic, delegitimäm 2 atitudini (pe aceea a acceptärii propriei subjugäri si pe aceea a
subjugärii altora).
Este imoral sa acceptärn sä fim folositi ca mijloace în lipsa oricärui consimtämânt din partea noasträ sau sa ii
folosim pe altii ca simple mijloace pentru scopurile noastre färä a avea consimtämântul acestora.
La fel de imoral este sa acceptam o conducere/guvernare care iti anuleaza propria vointa si te transorma intr-
un mijloc pentru indeplinirea unor scopuri la care nu ti-ai dat acordul.
Ducandu-ne dincolo de sfera politica, imperativul practic se aplica tuturor relatiilor interumane publice sau
private(sex, rasa, varsta etc.).
A nu te opune atunci ca ai posibilitatea si argumente devine un act imoral !

Problema nu este ca ne folosim de altii sau suntem folositi de altii ci atunci cand nu avem consimtamantul
liber ales (prin acord, contract, negociere etc.) asupra faptului de a ne afla in serviciul altora sau de a beneficia
de serviciile altora in limitele acordului.
Ca persoana nu putem apartine cuiva ci doar noua, drept pe care trebuie sa-l respectam la randul nostru.
Forma negativa a regulii de aur este: "Nu trata o alta persoana asa cum nu ai dorii sa fii tratat tu insuti"
Forma pozitiva a acestei regulii de aur fiind opusul celei negative: "Trateaza alta persoana asa cum ti-ai dori
sa fii tratat tu insuti"
Prin aceastä abordare, Kant denuntä manipularea politicä, mediaticä, manipularea în afaceri, experien!ele pe
oameni: este moral gre$it sä te folosesti de oameni în propriile scopuri, färã sä cii seama de ale lor.
Conform lui Kant este moral gresit sa te folosesti de alte persoane fara sa tii cont de scopurile lor,
prioritizandu-le pe cele personale.

II. Datorii morale perfecte si imperfecte

Datoriile morale perfecte trebuie respectate de fiecare persoana si de actiunile sale; Derivand din autonomia
persoanei care este limitata, nici o fiinta nu-si poate fii autosuficienta.
Toti suntem fiinte vulnerabile aflate in relatii de interdependenta reciproca si in relatii de dependenta.

Vulnerabilitatea si dependenta genereazä datorii morale imperfecte.

Intre regula de aur care spune ca o actiune este moral-corecta doar daca agentul nu i se opune si imperativul
categoric care ne spune ca o actiune este moral-corecta nu doar daca agentul nu i se opune ci si daca
generalizarea ei ar fii irationala exista diferente de fond.
 Pe regula de aur nu se poate intemeia non-sinuciderea, nici respingerea masochismului, nici principiul (nu
judeca pe altul daca nu vrei sa fii judecat).Aceasta regula poate sa aduca consecinte negative daca agentul nu
are nimic impotriva sa fie prost tratat (ex.: O persoana saraca sa isi vanda unu' dintre copii pentru a reusii sa isi
intretina ceilalti copii).
Datoriile morale perfecte sunt clasificate în :

a). Datorii perfecte fata de sine: "Sa nu-ti iei viata/sa te abtii de la sinucidere. Daca viata mea nu
are sens atunci nu merita sa o continui).
Unele situatii sunt disperate, de exemplu atunci cand o persoana sufera o paralizie ireversibila si este
constienta ca isi va trai restu vietii intr-un scaun cu rotile fara a putea face nimic fara ajutorul extern.Unele
persoane solicita sa fie eutanasiate in urma acestor evenimente.
Raspunsul lui Kant la aceasta problema este ca nu putem universaliza maxima deoarece nu putem justifica
sinuciderea( cand consideri ca ai o viata incompleta si lipsita de sens este justificat sa te sinucizi ).

b).Datorii perfecte fata de altii: Sa nu faci promisiuni mincinoase !

Daca minciuna s-ar universaliza am ajunge in situatia in care increderea oricui in oricine nu ar exista sau ar fi
foarte rara. Spre exempul daca un anagajator ar oferii minciuni/informatii false despre serviciile sale isi va
pierde din clienti si nimeni nu ar dorii sa se mai asocieze cu firma respectiva. Un alt exemplu sunt ziarele/site-
urile care ofera fakenews doar pentru a atrage cititori pe termen scurt insa in timp stirile lor vor fi citite cu
scepticism.
Aceste datorii nu accepta exceptii de la regula. dar si necesita obligatii morale perfecte aratandu-ne ce trebuie
sa facem sau ce trebuie sa evitam in a pune in practica Ambele datorii avand forma negative.
Ele sunt formulate prin trebuie vizeazä obligativitatea normei.

Datoriile morale imperfecte se clasifica in:

1) Datorii morale fata de sine: Trebuie sa ai grija de propria sanatate si sa iti dezvolti talentele! Kant nu
sugereaza sa ne dezvoltam toate talentele. In schimb considera ca este imoral sa nu le exploatam selectiv
pe unele dintre ele, respectiv sa le irosim. Fiind la fel de imoral sa actionam impotriva propriei sanatati
sau sa nu actionam pentru imbunatatirea acesteia.

2) Datoriile fata de altii: Sa-i ajuit pe alti!

Este o datorie cu caracter imperfect deoarece se arata ce ar fii de dorit a se face ci nu ce trenuie facut.....
Imperativele categorice ne indeamna sa actionam in mod universal(oricand, pentru oricine, in orice
situatie) in schimb imperativele ipotetice sunt de tipu' "ar trebui".

Daca alegem sa ne dezvoltam talentele inseamna ca dorim sa ne dezvoltam ca fiinta, dar daca vrem
reciprocitate sau sa fim cunoscuti in interiorul unei comunitati trebuie sa ii ajutam pe ceilalti.
 Spre exemplu, fiecare individ este dator sa se ingrijeasca de propia sanatate dar si sa isi dezvolte talentele
dar si sa se preocupe de de starea celor din jur; mai exact putem zice că aceste imperative sunt de a ne indeplinii
indatoririle fata de altii ca si cum le-am face pentru noi.
Etica conceputa de Kant este una deontologista si anume ca un act este moral si corect doar daca agentul se
ghideaza dupa principiile normelor morale(a imperativului categoric, a celui practici si a celor ipotetice).
Mijloacele nu pot fii scuzate de consecinte sau de scop, exceptand situatiile cand respecta imperativele de mai
sus. In acest aspect perspectiva kantiana difera de cea consecintialista.

Etica filosofului german se ghideaza dupa datoria rationala. Avand valoarea doar ceea ce este facut cu virtutea
maximelor morale kantiene. Insa ceea ce este facut din alte motive cum ar fii: interese, dorinta de putere,
orgoliu, faima etc.sunt dorinte nu vointa rationala.
Acestea fiind lipsite de valoarea morala kantiana chiar daca au rezultate benefice/utile atat noua cat si
semenilor nostri.
Iubirea fata de o persoana precum si teama de pedeapsa in viata de dupa moarte nu pot obtine/crea acte moral-
corecte. Ratiunea trebuie sa fie dominanta dorintei.
Un businessman care are ca scop doar profitul nu va actiona moral, chiar si contrar consecintelor bune pe care
le-a adus investitia sa(creand locuri de munca si contribuie la cresterea economica a tarii)*
Un antrenor/club de copii/juniori care ca scop doar castigarea campionatului sau clasarea cat mai sus in
clasament este lipsit de rationalism deoarece nu tine cont de ceea ce este cu adevarat important.

Aceasta perspectiva bazata pe rationalism are un principiu autoconstruit care trebuie respectat atat de sexist
cat si de rasist in egala masura.
Multi tortionari din perioada fascista respectiv comunista au actionat respectand regulile dar actiunile lor nu
sunt morale si rationale. Nici un principiu al actiunii nu se poate construi astfel incat sa le ignore.
Insa raman in continuare obiectii vis-a-vis fata de etica filosofului german.

Chiar si cu aceste obiectii raman in continuare valoroase in orice etica inclusiv in cea profesionala:

 Consideratia egala pentru orice persoana, in baza apartenentei sale la umanitate;

 Nu trebuie sa tratam alte persoane ca simple mijloace pentru propriile interese;
 Delegitimarea manipularii;
 Includerea in dezbaterea problemei „mainilor murdare" a incalcarii promisiunilor prin urmare, a
distrugerii increderii publice private;
 Implicatiile problemei datoriilor morale în politicile publice, in relatia antrenor-sportiv, in relatia medic-
pacient, in relatia jurnalist-cititor etc.
 Viziunea etica a lui Kant este de orientare deontologica (se refera la actiunile bune sau rele realizate de catre
un agent moral din datorie, in opozitie cu cele realizate de un agent moral in vederea unei consecinte bune sau
rele) si este centrata pe conceptul de datorie. Este intemeiata pe ideea ca ratiunea este buna in sine si ca toti
indivizii sunt fiinte rationale. Contributia sa majora a fost teoria imperativului categoric care sustine ca trebuie
sa actionezi intotdeauna conform unei asemenea maxime care poate să devina in acelasi timp o lege universala
(ex: sa nu ucizi, sa nu furi etc.), adica să fie aplicabila pentru toti intr-o situatie identica.

Exemplu: Sunteti intr-o statie feroviara. Pe linia din fata dumneavoastra sunt legate 5 persoane, iar un tren
cu franele distruse se apropie in viteza. Cele 5 persoane nu pot fi salvate la timp. Ati putea devia trenul pe o
linie alaturata insa observati ca o alta persoana si-a blocat piciorul intre traversele liniei. Ce faceti?
Deontologia kantiana - daca vom devia trenul si-l vom ucide pe cel blocat, atunci actiunea este imorala. Ne-
am folosit de acea persoana ca mijloc pentru un scop (a-i salva pe ceilalti ) si nu ca scop in sine.
Utilitarismul - consecinta cea mai buna: moare o persoana, dar salvam cinci. Moralitatea actiunii depinde
doar de consecinta.