Aparatele din gimnastica artistică

Nume: Albu

Prenume: Norbert-Cristian

Grupa: 201 EFS

1.Apariția și dezvoltarea gimnasticii artistice

Gimnastica apare deja în antichitate în secolul al VIII-lea î. Hr și secolul al VI-lea după

d.Hr. În această periadă primul ”aparat” folosit a fost un animal mai precis un taur. (Gutman, 98,
p.1-4) , Frescele din Cnossos prezintă un om care sare peste un taur.

Termenul gimnastică din punct de vedere etimologic provine de la cuvântul grecesc

”gymnos” cares înseamnă gol. Fiindcă în perioada aceea practicau gimnastica ”gol” adică cu
îmbrăcăminte sumară. Acest activitate era desfășurate în GIMNAZII unde au fost acceptați doar
băieții care au îndeplinit vârsta de 18 ani. Primele forme ale gimnasticii au fost utilizat în scop
militar si medical atât în China cât și în Japonia , Persia, India, Roma, Grecia și Egipt. (vezi
Fig.1)

( Fig 1.)
În evul mediu perioada între 476 d. Hr- 1453, crește numărul acobațiilor desfășurate în
fața mulțimilor pentru că biserica reduce practicarea exercițiul fizice. După evul mediu putem
continua cu perioada renașterii care cuprinde secolul XIV până la secolul XVII. În aceasta
perioadă gimnastica progresează în acest fel cât oamenii acceaptă ca și educarea corpului, pentru
artă și pentru cultură. După care apare perioada iluminismului (vezi Fig. 2), care intră între
secolele XVII și XIX. În perioada asta deja se încurajează libertatea oamenilor, punând accept pe
raționalism.Un mare simbol al iluminismului Jean Jaques Rousseau care era un sciitor și filosof.
(vezi Fig. 3). El susține importanța exercițiilor fizice considerând că ajută la formarea copiilor. ”
Antreneazăl-l corpul constant, fă-l robust și sănătos, astfel încât elevul va fi înțelept și sensibil”
(Pfister, 2003, p.64).

(Fig 2.) (Fig 3.)

În ultimul rând putem vorbii despre gimnastica modernă (vezi Fig. 4), care începe deja la
secolul XVII-XIX până în ziua de azi. Sportul, la modul general, prin urmare și gimnastica, a
capatat forme in acceptiune modernă pe parcursul secolului al 19-lea, în ceea ce privește
gimnastică in prim-plan aflându-se disputa dintre cele două stiluri în conflict: sistemul suedez (în
principal grup de exerciții libere) și sistemul german (cu ajutorul unui aparat). În Germania
Johann GutsMuths (1759-1839), el este care dezvoltă un sistem de exerciții care cuprinde
elemente de balans, cățărâre, sărituri, aruncări. El preia și promovează principiile lui Rousseau.
Iar Fridrich Ludwing Jhan (1778-1852) despre el se zice că este părintele gimnasticii, fiindcă el
scire lucrarea Gimnastica Germană, vorbește despre bara fixă, paralele, calul cu mânere, bârna și
capra de sărituri. Pe de o altă parte în Suedia, Peter Henrik Ling (776-1839), este care crează
exercițiile la sol în scopul pregătirii armatei suedez , iar și dezvăluie cu exerciții fizice cum se
dezvoltă ținuta și postura corpului. (Gutman, 1998, p.7).

Federația Internațională de Gimnastică (FIG) a fost fondată în 1881, la Liège, în prezent existând
129 federații afiliate.
 (Fig. 4.)

Ținând cont de aceste aspecte gimnastica apare și în România (vezi Fig. 5), Gheorghe
Moceanu (1835-1909), este fondatorul gimnasticii românești, adept al gimnasticii germane,
introduce gimnastica în școlă și în armată. El scrie o serie de lucrări: Cartea de gimnastică
(1869), Istoria, anatomia și igiena gimnasticii. (1879), și el elaborează programa gimnasticii ,
organizând primele competiții inter-școlare. Federația română de gimnastică a fost fondată în
1905 și afilierea lui în FIG a fost în anul 1907. (romgym.ro, Vieru, 2010).

Deci putem afirma că astăzi, gimnastica artistică se bucură de o largă popularitate, fiind
“regina” marilor întreceri poli-sportive, timp în care și-a diversificat și aria de cuprindere,
apariția gimnasticii ritmice, trambolina, aerobica și acrobatice, fiecare având competiții la nivel
mondial și continental care suscita un interes deosebit.

(Fig. 5.)
2. Particularitățiile aparatului de concurs SOL și elementele realizate în acest aparat.

Solul este proba de concurs cea mai lungă din gimnastica artistică, cu un grad mare de
compexitate. Gimnastele sunt implicate în alegerea muzicii și în coregrafia exercițiilor; din acest
motiv solul este aparatul care permite gimnastelor cea mai mare libertate de expresie. Pe lângă
dificultatea elementelor tehnice, gimnastele trebuie să țină cont și de muzică în încercarea de a-și
executa exercițiul în ritmul acesteia. Suprafața regulamentară este un pătrat cu latura de 12 m.
(Sol, gimnastică, 2015, October 20. In Wikipedia)

Elemente tehnice specifice solului sunt următoarele:

1. Elemente statice: A) Elemente tehnice de mare mobilitate cum sunt podul și sfoara.
B) Elemente tehnice de echilibru: cumpăna facială, dorsală și laterală.
C) Elemente tehnice statice de echilibru și forță: stândul pe cap, stând
pe mâini, sprijin echer, sprijin echer înalt, planșa cu picioarele depărtate
2. Elemente dinamice: a) rulări
b) rostogoliri
c) răsturnări
d) îndreptări
e) salturi

Elemente statice:

A) Podul și sfoara

B) Cumpăna facială,dorsală și laterală

C) Stândul pe cap, stând pe mâini

Elemente dinamice:

a). Rulări- ele pot fi după direcție:- înainte, înapoi, lateral și după poziția corpului:-cu corpul
grupat, corpul echer/întins.

b.) Rostogoliri- pot fi efectuate: înainte, înapoi, cu picioarele îndoite sau întinse, cu picioarele
apropiate sau depărtate, cu corpul întins sau îndoit.
c.) Răsturnări- sportivul trece de pe picior pe brațe, revenind, din nou pe picior (făcând o rotație
de 360°) , răsturnările sunt: roata laterală întoarsă (rondat), răsturnare lentă înainte/înapoi,
răsturnare înainte de pe unul pe ambele picioare/răsturnare înapoi.

d.) Îndreptările- sunt considerate elemente accesibile, putând fi efectuate de pe cap, de pe

ceafă/omoplați.

e.) Salturile- mișcări complexe care constau în efectuarea unor rotații, în aer, de 360°, în jurul
axel corpului. Ca de exemplu: salt grupat înapoi, salt echer înapoi, salt întins înapoi.
3 . Un element tehnic din categoria Răsturnărilor, prezentat cu exemple.
Răsturnare înapoi (Flick-flack)
Este un element de bază pentru elementele tehnice dinamice la sol ce au un grad ridicat
de dificultate. Pentru acest element ca să poată fi realizat, cât mai corect, este important ca
sportivul să aibă o bună mobilitate la nivelul coloanei vertebrale, implicit a mușchilor situați pe
partea anterioară a trunchiului, și la nivelul centurii scapulo-humerale. Mai este necesar și un
nivel ridicat de forță la nivelul umerilor, la nivelul mușchilor iliac, psoas, dreptul femural și
coapsele.
Elemente importante ce trebuie cunoscut neapărat, înainte să abordăm flicul înapoi, sunt
podul și stând pe mâini.
Descrierea technică a flicului înapoi este: stând cu braţele sus, coborârea braţelor jos
înapoi cu îndoirea genunchilor (corpul ia o poziţie asemănătoare celei de aşezat pe un scaun). În
momentul în care începe să se piardă echilibrul prin înclinarea corpului înapoi, se execută
balansarea energică a braţelor prin jos înainte-înapoi, odată cu împingerea energică a picioarelor
şi proiectarea pieptului şi bazinului înainte sus, corpul trecând într-o extensie accentuată în aer,
executând o mişcare de rotaţie ş irăsturnare înapoi printr-un zbor. Palmele iau contact cu solul cu
braţele întinse, se trece prin stând pe mâini, fără oprire. Corpul se păstrează extins, presând
continuu cu braţele şi capul înapoi. Împingerea cu mâinile este scurtă şi energică, iar picioarele
coboară rapid. (Negru, Pașcan, Nuț., 2008).
1. Într-o succesiune metodică la început ca și încălzire putem realiza podul de sus cu 2-3
repetări.

2. După ce sa încălzit sportivul, putem continua cu exercițiul, din stând efectuăm podul cu
trecere la stând pe mâini și revenind la poziția inițială adică stând.
3. Ca să dezvăluim elanul sportivului putem executa un exercițiu făcând desprindere de pe
sol, cu corpul în extensie și aterizând în culcat dorsal pe mai multe saltele. (plan înclinat)

4. Ca urmare putem folosi acțiunea de courbette care parcurge prin împingere în sol și flexia
energetică a coapselor pe trunchi. Acțiunea se pornește din stând pe mâini, dintr-o ușoară
extensie. Ca să fie mai ușor, sportivul poate să fie ajutat de către un coleg.

5. Ajungând la final ca să realizăm elementul tehnic, răsturnare înapoi, putem exersa pe

plan înclinat.

6. În final răsturnarea înapoi propriu zis, pe sol in primele faze cu ajutoror antrenorului iar
apoi și singur.
 Câteva exerciții de forță pentru pregătirea fizică ca să fie mai ușor executat flicul înapoi,
și nu neapărat pentru flicul dar și pentru dezvăluirea forței musculare. Cât mai mult trebuie
antrenat musculatura abdomenului, membrele superioare și inferioare.
Pentru membrele inferioare și superioare putem exersa următorul exercițiu: din sprijin
culcat facial cu vârfurile sprijinite pe swiss ball, se realizează flexia membrelor inferioare pe
trunchi.

Pentru musculatura abdomenului putem face următorul exercițiu: din culcat dorsa, cu
brațele întinse lângă ureche, ridicăm simultan trunchiul cu membrele superioară la verticală. (ca
nume se mai zice si ”briceagul”.
 Și special pentru elementul tehnic răsturnare înapoi putem exersa acțiunea de courbette
mail multe ori repetat.

Bibliografie
Negru, N. I. (2020). Gimnastică artistică teorie și practică.
Negru, N. I., Pașcan, I., Nuț, R. A. (2008). Metodica predării gimnasticii în școală. Casa Cărții
de Știință.

Raica. S. (n.d). Elemente statice din gimnastica acrobatică. regielive.

https://biblioteca.regielive.ro/referate/educatie-fizica/elemente-statice-din-
gimnastica-acrobatica-64381.html

Sol (gimnastică). (2015, October 20). In Wikipedia. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sol_(gimnastic

%C4%83)

Vieru, N. (2010). Istoria gimnasticii. Federația Română De Gimnastică.

http://www.romgym.ro/media/istoria-gimnasticii/