ARUNCAREA MINGII DE OINĂ – METODICA ÎNVĂȚĂRII

1. DESCRIEREA TEHNICII
Acest tip de aruncare are la bază aruncarea prin “azvârlire”.  Azvârlirea datorită mișcării naturale
și a accesibilitații este cel folosit procedeu de aruncare.
Aruncarea mingii de oină este un procedeu usor de însușit și datorită faptului că obiectul este
rotund, cu un diametru mic, accesibil ca și greutate care nu prezintă dificultăți în mânuire.
Cele 3 faze tehnice ale aruncării mingii de oină sunt:
priza și poziția inițială;
elanul;
efortul final.
Priza
Cea mai des folosită priză este cea în care mingea de oină este ținută pe rădăcina degetelor cu
ajutorul degetului mare, arătătorului și al degetului mijlociu. În funcție de dimensiunea mingii la
cele enumerate anterior se poate adăuga și inelarul.
Poziția inițială
Este poziția de începere a aruncării, picioarele sunt depărtate în plan sagital, cu piciorul opus
brațului de aruncare înainte, vârfurile orientate pe direcția aruncării. Poziția corpului este
verticală, privirea înainte.
Brațul drept sus cu cotul înainte și mingea deasupra umărului, brațul stâng opus celui de
aruncare, se află în lateral ușor flexat din articulația cotului.
Elanul
Elanul necesar pentru aruncarea mingii de oină este alcătuit din două faze:
faza elanului preliminar;
faza pașilor specifici de aruncare.
Elanul preliminar se realizează între două semne de control și constă într-o alergare accelerată,
orientată pe direcția aruncării. Pe parcursul elanului preliminar brațul de aruncare este menținut
ca și în poziția inițiala iar brațul opus oscilează pe lângă corp. Elanul preliminar se încheie când
atletul atinge o viteză optimă de aruncare și când acesta ajunge ajunge cu piciorul opus brațului
de aruncare la semnul de control.
Pași specifici de aruncare a mingii de oină încep în momentul când atletul ajunge cu piciorul
opus brațului de aruncare la semnul de control iar aceștia sunt:
primul pas, care este mai lung este realizat cu piciorul drept (mingea se află în mâna dreaptă),
concomitent cu realizarea acestui pas brațul cu mingea se duce înapoi, trunchiul se răsucește ușor
din axa umerilor spre partea brațului de aruncare iar brațul stâng este adus îndoit în fața
pieptului;
al doilea pas se realizează cu piciorul stâng opus brațului de aruncare, moment în care brațul cu
mingea se întinde complet iar atletul în urma răsucirii ajunge cu umărul opus pe direcția
aruncării;
pasul trei este un pas încrucișat efectuat cu piciorul drept (cel de pe partea brațului de aruncare)
peste piciorul stâng (cel opus brațului de aruncare);
pasul patru, pasul de aruncare este efectuat cu piciorul stâng se mai numește și pasul de blocaj
deoarece acest pas determină o frânare a vitezei;
pasul cinci are rol de restabilire a echilibrului prin realizarea uneia sau mai multor săltări pe
piciorul drept (cel de pe partea brațului de aruncare).
Efortul final
Efortul final pentru aruncarea mingii de oină este compus din două momente:
momentul sprijinului unilateral;
momentul sprijinului bilateral.
Sprijinul unilitareal se realizează în momentul așezării pe sol a piciorului de pe partea brațului de
aruncare iar imediat piciorul opus trece dinapoi – înainte luând contact cu solul pe călcâi.
Trunchiul rămâne rotat și înclinat înapoi.
Sprijinul bilateral este secvența cea mai importantă a efortului final iar acesta începe o dată cu
așezarea pe sol a piciorului stâng (cel opus brațului de aruncare) și se încheie în momentul când
este eliberată mingea.
Oprirea se realizează prin trecerea piciorului drept înainte, coborând C.G.G.

2. METODICA ÎNVĂȚĂRII PENTRU ARUNCAREA MINGII DE OINĂ.

 
Din punct de vedere al abordării metodice se urmărește însușirea:
prizei;
aruncării de pe loc;
aruncări cu pași specifici;
elanului preliminar.
Sisteme de acționare pentru aruncarea de pe loc:
piciorele depărtate la lățimea umerilor, cu fața orientată spre direcția aruncării, azvârlirea mingii;
stând depărtat, cu piciorul stâng înainte azvârlirea mingii;
stând depărtat, cu latura stângă spre direcția de aruncare brațul drept întins înapoi, azvârlirea
mingii;
exercițiul precedent cu îndoirea piciorului drept, corespondent brațului de aruncare.
Sisteme de acționare pentru aruncarea cu pași specifici:
 stând depărtat, cu latura stângă spre direcția de aruncare, azvârlire cu 2 pași de mers: dreptul
peste stângul (pas încrucișat și așezarea stângului);
exercițiul precedent executând pasul încrucișat cu desprindere de pe sol;
din mers, aruncări cu 4 pași specifici;
același exercițiu executat din alergare ușoară.
Sisteme de acționare pentru aruncarea cu elan preliminar:
aruncare cu 4 pași specifici, precedați de 3-5 pași de mers;
același exercițiu executat din alergare ușoară;
aruncări cu elan complet, respectând cele 2 semne de control;
aruncări sub formă de concurs.