Aruncarea mingii de

oină
de pe loc și cu elan

Acest tip de aruncare are la bază aruncarea

prin “azvârlire”. Azvârlirea datorită mișcării naturale și a accesibilitații
este cel mai folosit procedeu de aruncare. Aruncarea mingii
de oină este un procedeu usor de însușit
Cele 3 faze tehnice ale aruncării mingii de oină sunt:
priza și poziția inițială;
elanul;
efortul final.
 Mingea de oină
Mingea este sferică

Are diametru mic, de 29 cm

Este accesibilă că și greutate , are 105g
Nu prezintă dificultăți în mânuire
Este confecționată din piele și umplută cu vatelină.
Cum ținem mingea ?

Cea mai des folosită priză este cea în care mingea de oină este ținută
pe rădăcina degetelor cu ajutorul degetului mare, arătătorului și al
degetului mijlociu. În funcție de dimensiunea mingii la cele enumerate
anterior se poate adăuga și inelarul.
Poziția inițială de aruncare
Este poziția de începere a aruncării.
Picioarele sunt depărtate în plan sagital, cu piciorul opus brațului de
aruncare înainte, vârfurile orientate pe direcția aruncării.
Poziția corpului este verticală, privirea înainte.
Brațul drept sus cu cotul înainte și mingea deasupra umărului, brațul
stâng opus celui de aruncare, se află în lateral ușor flexat din articulația
cotului.
Momentele aruncării mingii de
oină de pe loc
La clasele a-V-a și aVI-a- se face aruncarea mingii de oină de pe
loc
La clasele a-VII-a si aVIII-a- se face aruncarea mingii de oină cu
elan

Elanul
Constă într-o alergare accelerată, orientată pe direcția aruncării.
Brațul de aruncare este menținut ca și în poziția inițiala iar brațul opus
oscilează pe lângă corp.
Elanul se încheie când atletul ajunge cu piciorul opus brațului de
aruncare la semnul de control.

Pentru realizarea elanului se folosesc 5 pași:

 Pas 1 - cu piciorul drept (mingea se află în mâna dreaptă, care se
duce inapoi)
Pas 2 - cu piciorul stâng opus brațului de aruncare, brațul cu mingea
se întinde complet
Pas 3 - este un pas încrucișat efectuat cu piciorul drept peste piciorul
stâng
Pas 4 - pasul de blocaj determină o frânare a vitezei;
Pas 5 - restabilire a echilibrului prin realizarea uneia sau mai multor
săltări pe piciorul drept

Greșeli frecvente
rațul aruncător nu se intinde inapoi, ci este lipit de umăr

Brațul aruncător nu se duce inapoi pe pasul incrucișat.

Alergarea din elan se face pe călcâie sau pe toată talpa.

Cotul nu trece pe deasupra umărului în momentul aruncării.
Mingea nu se eliberează in momentul potrivit pe o traiectorie oblică.
Ritmul pașilor pe elan este intrerupt,adică aruncătorul se oprește
inainte de inceperea efortului final.

Vezi aici și Jocul de Oină

Verificați-va cunoștințele despre
aruncarea mingii de oină
ARUNCAREA MINGII DE OINĂ – METODICA ÎNVĂȚĂRII

1. DESCRIEREA TEHNICĂ

Acest tip de aruncare are la bază aruncarea prin “azvârlire”. Azvârlirea datorită mișcării naturale și a
accesibilitații este cel folosit procedeu de aruncare.
Aruncarea mingii de oină este un procedeu usor de însușit și datorită faptului că obiectul este rotund, cu un
diametru mic, accesibil ca și greutate care nu prezintă dificultăți în mânuire.
Cele 3 faze tehnice ale aruncării mingii de oină sunt:

 priza și poziția inițială;

 elanul;

 efortul final.
 Priza
Cea mai des folosită priză este cea în care mingea de oină este ținută pe rădăcina degetelor cu ajutorul
degetului mare, arătătorului și al degetului mijlociu. În funcție de dimensiunea mingii la cele enumerate
anterior se poate adăuga și inelarul.
Poziția inițială
Este poziția de începere a aruncării, picioarele sunt depărtate în plan sagital, cu piciorul opus brațului de
aruncare înainte, vârfurile orientate pe direcția aruncării. Poziția corpului este verticală, privirea înainte.
Brațul drept sus cu cotul înainte și mingea deasupra umărului, brațul stâng opus celui de aruncare, se află în
lateral ușor flexat din articulația cotului.
Elanul
Elanul necesar pentru aruncarea mingii de oină este alcătuit din două faze:
 faza elanului preliminar;
 faza pașilor specifici de aruncare.
Elanul preliminar se realizează între două semne de control și constă într-o alergare accelerată, orientată pe
direcția aruncării. Pe parcursul elanului preliminar brațul de aruncare este menținut ca și în poziția inițiala iar
brațul opus oscilează pe lângă corp. Elanul preliminar se încheie când atletul atinge o viteză optimă de
aruncare și când acesta ajunge ajunge cu piciorul opus brațului de aruncare la semnul de control.

Pași specifici de aruncare a mingii de oină încep în momentul când atletul ajunge cu piciorul opus brațului de

aruncare la semnul de control iar aceștia sunt:

 primul pas, care este mai lung este realizat cu piciorul drept (mingea se află în mâna dreaptă), concomitent cu

realizarea acestui pas brațul cu mingea se duce înapoi, trunchiul se răsucește ușor din axa umerilor spre partea

brațului de aruncare iar brațul stâng este adus îndoit în fața pieptului;

 al doilea pas se realizează cu piciorul stâng opus brațului de aruncare, moment în care brațul cu mingea se

întinde complet iar atletul în urma răsucirii ajunge cu umărul opus pe direcția aruncării;

 pasul trei este un pas încrucișat efectuat cu piciorul drept (cel de pe partea brațului de aruncare) peste piciorul

stâng (cel opus brațului de aruncare);

 pasul patru, pasul de aruncare este efectuat cu piciorul stâng se mai numește și pasul de blocaj deoarece acest

pas determină o frânare a vitezei;

 pasul cinci are rol de restabilire a echilibrului prin realizarea uneia sau mai multor săltări pe piciorul drept (cel

de pe partea brațului de aruncare).

Efortul final
Efortul final pentru aruncarea mingii de oină este compus din două momente:
 momentul sprijinului unilateral;
 momentul sprijinului bilateral.
Sprijinul unilitareal se realizează în momentul așezării pe sol a piciorului de pe partea brațului de aruncare iar
imediat piciorul opus trece dinapoi – înainte luând contact cu solul pe călcâi. Trunchiul rămâne rotat și înclinat
înapoi.
Sprijinul bilateral este secvența cea mai importantă a efortului final iar acesta începe o dată cu așezarea pe sol
a piciorului stâng (cel opus brațului de aruncare) și se încheie în momentul când este eliberată mingea.
Oprirea se realizează prin trecerea piciorului drept înainte, coborând C.G.G.

2. METODICA ÎNVĂȚĂRII PENTRU ARUNCAREA MINGII DE

OINĂ.

Din punct de vedere al abordării metodice se urmărește însușirea:

  prizei;
 aruncării de pe loc;

 aruncări cu pași specifici;

 elanului preliminar.

Sisteme de acționare pentru aruncarea de pe loc:

 piciorele depărtate la lățimea umerilor, cu fața orientată spre direcția aruncării, azvârlirea mingii;

 stând depărtat, cu piciorul stâng înainte azvârlirea mingii;

 stând depărtat, cu latura stângă spre direcția de aruncare brațul drept întins înapoi, azvârlirea mingii;

 exercițiul precedent cu îndoirea piciorului drept, corespondent brațului de aruncare.

Sisteme de acționare pentru aruncarea cu pași specifici:

 stând depărtat, cu latura stângă spre direcția de aruncare, azvârlire cu 2 pași de mers: dreptul peste stângul

(pas încrucișat și așezarea stângului);

 exercițiul precedent executând pasul încrucișat cu desprindere de pe sol;

 din mers, aruncări cu 4 pași specifici;

 același exercițiu executat din alergare ușoară.

Sisteme de acționare pentru aruncarea cu elan preliminar:

 aruncare cu 4 pași specifici, precedați de 3-5 pași de mers;

 același exercițiu executat din alergare ușoară;

 aruncări cu elan complet, respectând cele 2 semne de control;

 aruncări sub formă de concurs.