ARUNCAREA MINGII DE OINA

Aceasta aruncare este proba de concurs pentru micii atletii de categoria “copii I” si “copii
II” in cadrul poliatloanelor, ea fiind cuprinsa si in cadrul activitatii de educatie fizica
scolara. Azvarlirea, act motric natural si accesibilitatii, este cel mai frecvent procedeu de
aruncare. Aruncarea mingii de oina presupune o actiune de tip azvarlire, unde fortele
declanseaza o tractiune, pe directie liniara, cu sens dinapoi spre inainte.

Mecanismul de baza al aruncarii mingii de oina se ordoneaza, astfel:

- pregatirea pentru aruncare si acomodarea cu mingea;

- elanul (preliminar si specific al pasilor de aruncare);

- efortul final.

Tehnica aruncarii mingii de oina

Descriem aruncare a mingii de oina, procedeul cu patru pasi specifici,

procedeu accesibil incepătorilor si elevilor. Aruncarea mingii de oina se desfasoara in
urmatoarele faze tehnice:

- pregatirea (priza si pozitia initiala);

- elanul (elanul preliminar si pasii specifici de aruncare);

- efortul final – de aruncare.

Pregătirea:Priza sau tinerea mingii poate aplica doua prize in functie de marimea
(volumul) mingii: tinuta pe radacina degetelor, cu ajutorul degetului mare, al
aratatorului si al mijlociului cat si cu degetului mare, aratatorului, al
mijlociului si al inelarului, care se asaza pe minge.

Pozitia initiala Dupa fixarea prizei, atletul se asaza cu piciorul stang inainte pe
toata talpa, celalalt sprijinit inapoi, controland cu varful solul si duce bratul
drept sus, cu cotul inainte si mingea deasupra umarului. Pozitia corpului este
verticala, iar bratul opus relaxat inainte.

Elanul preliminar

Se executa intre doua semne de control si conta dintr-o alergare libera, urmarindu-se o accelerare gradata, pana
la un semn de control; in acest timp, mingea ramane deasupra umarului executand miscari oscilatorii, reduse ca
amplitudine, in scopul relaxarii.

Pasii specifici de aruncare :

primul pas, care este mai lung (2-2,20m) se executa cu piciorul drept, bratul cu
mingea incepe sa se duca inapoi; concomitent cu inceperea ducerii mingii inapoi,
are loc si rasucirea usoara a axei umerilor spre dreapta, iar bratul liber
(stangul) este adus indoit in fata pieptului, fapt ce relaxeaza centura scapulo-
humerala.

- al doilea pas, de 1,50-2,00m, se executa cu piciorul stang, atletul ajungand

cu axa umerilor paralela cu directia de aruncare, fapt ce permite intinderea
completa a bratului cu mingea; trunchiul se inclina spre inapoi, formand un unghi
de 30-35s cu verticala.
 -al treilea pas pasul incrucisat, se executa cu piciorul drept, printr-o
pendulare activa a coapsei, peste piciorul stang, cu care se incruciseaza; pasul se
executa “razant” si suficient de lung (1,80-2,10m), fiind determinat si de forta de
impulsie a piciorului stang; C.G.G. al corpului coboara cu 5-6cm, iar bratul cu
mingea se mentine intins, cu palma in supinatie. Prin acest pas se urmareste
devansarea (depasirea) trenului superior, pasul fiind “veriga” de legatura a
elanului cu “efortul” de aruncare.

- al patrulea pas, pasul de aruncare, sau pasul de blocaj este executat cu

piciorul stang, el fiind suportul pe care se desfasoara efortul final.

►Efortul final:

Este cea mai importanta faza, cand are loc “marea accelerare” a bratului cu
mingea. Prin miscarile executate in efortul de aruncare, miscari bazate pe
contractii musculare “in val”, incepand cu grupele musculare mari, se creeaza o
viteza suplimentara, astfel ca, la eliberare mingea atinge o viteza foarte mare.

Deși efortul de aruncare cuprinde mai multe acțiuni ale segmentelor corpului,
datorita vitezei de executie imprimata de aruncator, el apare ca o unica si
continua miscare.