Aruncarea mingiei de oină la distanţă

Aruncarea mingei de oină, ca probă atletică, se regăseşte

numai în tetratlo-nul atletic şcolar şi în programa şcolară a ciclului
gimnazial.
Ca aplicativitate, aruncarea mingei de oină se mai regăseşte
şi în alte activităţi, cum ar fi: aruncarea la ţintă, constituirea unor
trasee aplicativ-utilitare şi ca principal procedeu tehnic al jocului de
oină.
Aruncarea mingei de oină are o structură simplă, tip azvârlire,
care se poate încadra în rândul mişcărilor naturale utilizate de la
fragedă vârstă.
Aruncarea mingei de oină la distanţă se poate executa de pe
loc sau din alergare (constând dintr-un elan de 7-8 paşi ultimii trei
fiind cei mai importanţi).
Aruncarea se efectuează
numai cu braţul opus faţă de
ultimul pas care are rol de picior
pentru sprijin, înaintea aruncării
trunchiul cu braţul întins efec-
tuează o translaţie înapoi chiar
cu o uşoară răsucire a acestuia,
după care urmează aruncarea
propriu-zisă. Acesta trebuie să
imprime mingei o traiectorie Aruncarea mingiei
de oină la
medie, execuţia fâcându-se
numai de deasupra umărului.
Eficienţa aruncării depinde
de: modul de execuţie, viteza şi
forţa braţului.
Greşeli posibile:
— aruncarea mi se execută de deasupra umărului ci din lateral şi
fără amplitudinea optimă;
- aruncarea se lansează având în faţă acelaşi picior cu braţul de
aruncare;
- nu se asigură o traiectorie optimă mingiei aruncate (prea înaltă
sau prea joasă);
- viteza de execuţie a braţului redusă;
- lipsă de forţă.
Indicaţii
metodice:
Procesul de intruire se recomandă a fi început prin exerciţii
pregătitoare de mânuire a mingiei, pentru aceasta utilizându-se în
prima etapă mingii de tenis de câmp, care pot fi aruncate la perete
individual, fapt ce permite efectuarea unui mare număr de repetări
într-o lecţie şi în consecinţă stabilizarea corectă a mecanismului de
bază a mişcării de aruncare.
în continuare, aruncările se vor efectua în perechi, modalitate
care presupune şi însuşirea mişcării de prindere, care trebuie să fie cu
palmele în formă de „căuş".
Aruncările la distanţă trebuiesc executate peste spaţii marcate
pe sol, fapt ce permite cunoaşterea permanentă de către elevi a
performanţelor realizate, ceea ce reprezintă un stimulent
important pentru creşterea interesului acestora în exersare.