ARUNCAREA DISCULUI

Tehnica aruncării discului

Una dintre cele mai vechi şi reprezentative probe atletice este considerată
aruncarea discului. Cele mai sugestive imagini ale practicii exerciţiilor atletice din
antichitate sunt cele care reprezintă atleţi discoboli.
Tehnica de eliberare a discului este una neobişnuită, fapt ce conferă probei o
tehnică mai elaborată, care solicită pe lângă calităţi fizice şi motrice de bază şi
exprimări ale aptitudini coordinative.
Mecanismul de bază al aruncării discului sau fazele succesiunii tehnice,
sunt următoarele:
- faza de pregătire pentru aruncare;
- faza elanului (rotarea cu sprijin şi rotarea fără sprijin);
- faza efortului final de aruncare;
- faza de restabilire după eliberarea discului.
Veriga de bază în aruncarea discului se constituie modalitatea tehnică de
eliberare a discului, respectiv tracţiunea curbilinie, aplicată asupra obiectului.

►Pregătirea pentru aruncare

Priza sau ţinerea discului se efectuează prin sprijinirea obiectului cu muchea
pe ultimele falange ale degetelor, care sunt lejer depărtate între ele (arătătorul,
mijlociul, inelarul şi cel mic), degetul mare fiind mai depărtat pe corpul discului.
Mâna este uşor flectată din articulaţia pumnului, astfel încât muchea superioară a
discului să fie rezemată de faţa internă a antebraţului. Priza trebuie să asigure o
pârghie maximă a braţului, o bună relaxare şi să asigure condiţii de imprimare a
rotaţiilor discului, la momentul lansării.
Poziţia iniţială impune aruncătorului aşezarea la marginea posterioară a
cercului. cu spatele spre direcţia de aruncare. Tălpile sunt depărtate la lăţimea
umerilor, trunchiul este drept sau uşor aplecat, iar braţul cu discul este liber relaxat
pe lângă corp. Greutatea corpului este repartizată egal ambele picioare.
Balansul braţului aruncător se execută, de obicei, de la stânga spre dreapta,
cu amplitudine mare, angrenând trunchiul atletului, cât şi picioarele care participă
printr-o „flexie arcuită”. La a doua balansare (căci de obicei, se efectuează două)
spre dreapta, când braţul ajunge în punctul cel mai depărtat, se produce o
tensionare evidentă a musculaturii rotatoare a trunchiului şi a membrelor
inferioare, care este favorabilă începerii mişcării de rotare pe piciorul stâng.

► Elanul este constituit din momente care propulsează sistemul aruncător – disc
pe un drum circular şi în direcţia de aruncare.
 Rotarea cu sprijin începe din sprijin pe ambele picioare. La terminarea
balansării maxime spre dreapta, începe rotarea pe pingeaua piciorului stâng,
trecând greutatea corpului pe acest picior care devine, pivot şi care se flexează
treptat. Această rotare spre stânga se execută „în bloc” (cu toată partea stângă),
axul de rotaţie trecând prin piciorul şi umărul stâng.
Discul rămâne înapoi sub nivelul umărului, braţul menţinând o rază mare în
raport cu axa de rotare. Datorită rotării spre stânga şi tendinţei de deplasare înainte
a aruncătorului, piciorul drept se desprinde de sol şi execută o mişcare de
pendulare circulară din înapoi spre înainte, în timp ce piciorul stângul începe
mişcarea de impulsie. În timpul impulsiei executată de piciorul stâng, atletul se află
cu faţa spre direcţia de aruncare. Rotarea cu sprijin durează 0,35 – 0,37 secunde.
Rotarea fără sprijin începe la terminarea impulsiei piciorului stâng, când
aruncătorul se desprinde de sol şi trece într-o scurtă fază de zbor. În această fază se
continuă rotarea, datorită inerţiei masei corporale în mişcare, dar şi datorită
piciorului drept, a cărui mişcare de pendulare se transformă în rotare. Acest picior
coboară activ spre centrul cercului, unde urmează a se aşeza pe pingea. În această
rotire fără sprijin (zbor) are loc o încrucişare a picioarelor, stângul ajungând
înaintea dreptului, avântat în direcţia de aruncare, spre marginea anterioară a
cercului.
Durata acestei rotări (în zbor) este de 0,27 – 0,31 secunde şi impune o viteză
optimă de execuţie.

Aruncarea discului - elanul

► Efortul final de aruncare începe din sprijin unilateral şi se continuă în sprijin

bilateral.
Sprijinul unilateral începe cu aşezarea piciorului drept pe pingea, pe sol,
aproximativ la jumătatea cercului. Aruncătorul este semigrupat pe acest picior
flexat, care continuă rotarea (din genunchi) şi înaintarea pe direcţia de aruncare,
realizând astfel începutul efortului de aruncare. Aruncătorul încă se află cu spatele
spre direcţia de aruncare, iar braţul cu discul este menţinut înapoi. Braţul stâng
„acoperă” bustul, contribuind la menţinerea unei poziţii „torsionate” între axa
bazinului şi axa umerilor.
Piciorul stâng prin pendulare înainte caută sprijin la marginea anterioară a
cercului. Mişcarea de rotare şi de întindere pe care o execută piciorul drept
declanşează efortul de aruncare.
Sprijinul bilateral se formează prin aşezarea piciorului stâng pe pingea,
greutatea corpului fiind încă pe piciorul drept, ambele picioare fiind flexate. Axa
bazinului este paralelă cu direcţia de aruncare, iar axa umerilor este aproape
perpendiculară pe acesta. Braţul cu discul este „remorcat” înapoia corpului şi
aproximativ la înălţimea umărului. Din această „poziţie” se continuă tracţiunea
finală, printr-o mişcare de rotaţie şi de înaintare în jurul laturii stângi.
La mişcare participă glezna, genunchiul, şoldul, umărul şi, în final, braţul,
fapt ce imprimă discului o mare accelerare.

Aruncarea discului – efortul final

Lansarea discului se produce de la înălţimea umărului drept. În timpul

efortului de aruncare, aruncătorul înclină capul înapoi, fapt ce ajută la proiectarea
înainte a şoldului drept.
În finalul aruncării, picioarele se extind complet sau aproape complet, fapt
ce determină eventual schimbarea picioarelor prin săritură, în scopul opririi inerţiei
masei corporale în mişcare.
Caracteristicile efortului de aruncare:
- tracţiunea discului în efortul de aruncare se realizează pe o distanţă
cuprinsă între 2,3 şi 2,5 m şi durează 0,40 – 0,50 s;
- în momentul „intrării” aruncătorului în sprijin bilateral, discul se află la
înălţimea axei umerilor sau mai sus;
- distanţa dintre tălpile picioarelor în sprijin bilateral este cuprinsă între 80-
90 cm (măsurată de la marginea interioară a tălpilor);
- viteza iniţială (Vo) este de 25 m/s – 26 m/s, la cei mai buni aruncători şi
aruncătoare;
 - numărul rotaţiilor imprimate discului, de ultima falangă a degetului
arătător în momentul lansării este cuprins între 20 şi 38 sec.

Metodica predării aruncării discului

Predarea acestei aruncării se efectuează, după ce subiecţii au parcurs

temeinic şcoala aruncării tip lansare. Primele exerciţii din şcoală au recomandat
lansările (tracţiuni pe traiectorie curbilinie) efectuate cu mingile medicinale, dar în
acelaşi timp se pot utiliza şi alte obiecte, cum ar fi cele naturale, respectiv crengi,
bastoane, inele de cauciuc.
Ruta metodică a predării aruncării discului, impune următoarea succesiune:
- învăţarea prizei şi acomodarea cu discul;
- învăţarea aruncării de pe loc;
- învăţarea piruetei specifice;
- însuşirea aruncării integrale;
Nota: Sistemul de acţionare prezentat se adresează celor care sunt aruncători
cu braţul drept (dominanta laterală dreapta).

► Învăţarea prizei şi acomodarea cu discul – sistemul de acţionare:

- stând depărtat cu priză pe disc, pendulări în plan sagital şi frontal

Acomodarea cu discul
- stând depărtat antero-posterior, pendularea braţului înainte-înapoi cu
îndoirea genunchilor şi eliberarea discului pe sol
- stând depărtat, aruncarea discului în plan vertical
 Lansarea discului în plan vertical
► Învăţarea aruncării de pe loc – sistemul de acţionare:
Notă: Exerciţii în afara cercului de aruncări
- stând depărtat, balansul braţului cu discul spre înapoi, urmat de aruncarea
discului, prin tracţiune curbilinie;
- acelaşi exerciţiu cu rotarea prealabilă a trunchiului spre braţul aruncător şi
îndoirea genunchilor;
- stând depărtat cu latura dreaptă spre direcţia de eliberare, tracţiune a
braţului aruncător, aruncare liberă,
- acelaşi exerciţiu, precedat de flexia genunchilor;
- acelaşi exerciţiu efectuat de la marginea cu prag a cercului de aruncare;
- stând depărtat, cu latura stângă spre direcţia aruncare, pendularea braţului
drept cu răsucirea accentuată a trunchiului spre dreapta, până în poziţia cu
spatele spre direcţie, urmată de eliberarea discului.

►Învăţarea piruetei specifice – sistemul de acţionare:

- stând depărtat, cu vârful piciorului stâng pe linie cu călcâiul piciorului
drept, piruetă simplă: pivotare pe pingeaua stângă, trecerea dreptului peste
stângul, întoarcere 180°, urmată de altă întoarcere 180° pe dreptul şi
aşezarea piciorului stâng decalat pe sol; Exerciţiu în afara cercului şi fără
disc;
- acelaşi exerciţiu cu priză pe disc, fără eliberare,
- acelaşi exerciţiu cu aruncarea discului,
- acelaşi exerciţiu efectuat din cerc, fără eliberarea discului;
- acelaşi exerciţiu efectuat din cercul de aruncare cu eliberare.

► Însuşirea aruncării integrale

- stând depărtat cu spatele pe direcţia de aruncare, pendularea braţului drept,
răsucire spre dreapta, piruetă, oprire la momentul sprijinului bilateral al
 efortului final; exerciţiul se efectuează fără priză pe disc;
- acelaşi exerciţiu cu priză pe disc;
- aceeaşi poziţie, aruncare uşoară, respectând poziţia sprijinului pe sol, faţă
de diametrul, trasat pe direcţia de eliberare, în cerc;
- aruncare cu elan din cerc.
Indicaţii metodice şi greşeli frecvente:
- exersările cu discul se efectuează după unele simulări, fără obiect;
- exersările din cerc se efectuează după cele din afară cercului;
- se insistă pe respectarea poziţiei picioarelor la sprijinul bilateral al
efortului final;
- exersarea se efectuează păstrând intervalul dintre executanţi, 3-4m, aşezaţi
în trepte spre partea dreaptă (cazul tuturor aruncătorilor dreptaci);
- rotarea fără sprijin, efectuată înalt, reduce eficienţa aruncării;
- evitarea grăbirii tracţiunii braţului aruncător, înaintea realizării sprijinului
din efortul final;
- urmărirea încă de la primele repetări, a eliberării discului din sprijin
bilateral;
- evitarea întârzierii în aşezarea piciorului stâng în sprijin în efortul final;
- se insistă pe ridicarea activă a bărbiei, în eforul final.

Prevederile regulamentului de concurs

În concurs, toate aruncările cu discul se efectuează din interiorul unei incinte

sau al unei cuşti, cu scopul de a asigura securitatea celorlalţi aruncători, a
oficialilor şi a spectatorilor. Cuşca de protecţie are forma literei „U” şi se compune
din 6 panouri metalice cu plasă, cu înălţimea minimă de 4m. Deschiderea cuştii
spre sectorul de aruncare este de 6m.

Cuşcă pentru aruncarea discului – prim plan

 Cercul de aruncare este acoperit cu beton şi limitat de bandă metalică cu
grosime de minim 6 milimetri şi vopsită în alb. Diametrul interior al cercului de
aruncarea discului este de 2,50m. Suprafaţa posterioară a cercului este marcată de
două lini albe, late de câte 5 cm şi lungi de 75 cm.
Din centrul cercului se deschide un unghi de 34°94 care se prelungeşte
dincolo de marginile cercului şi care delimitează sectorul de aruncare. Sectorul de
aruncare se înscrie în spaţiul delimitat de laturile unghiului cu originea în centrul
cercului, late de câte 5cm. Lungimea laturilor se prelungeşte 50-70m, în spaţiul
acoperit cu iarbă sau zgură.
Greutatea discului cu care aruncă seniori este de 2kg, iar a celui cu care
aruncă senioarele este de 1kg.
Ordinea în care concurenţii îşi efectuează aruncările este stabilită prin tragere al
sorţi. Fiecare concurent are dreptul la câte trei aruncări. Concurenţilor li se admite
purtarea unei centuri care să-i asigure susţinerea trunchiului.
Când sunt mai mult de opt aruncători, fiecare are dreptul la cele trei, dar
primii clasaţi, pot efectua încă trei aruncări, după care se stabileşte clasamentul
final. Următoarele trei aruncări se efectuează în ordine descrescătoare a rezultatelor
obţinute în concursul respectiv.

Cercul pentru aruncarea discului

Dacă de la început sunt opt sau mai puţin de opt concurenţi, fiecare are
dreptul la câte şase aruncări.
Concurentul care atinge cu orice parte a corpului interiorul sau partea
superioară a benzii metalice, este penalizat cu aruncare nereuşită, aruncare ce nu se
ia în consideraţie. Pentru a fi reuşită aruncarea efectuată, concurentul nu trebuie să
părăsească cercul, până ce discul nu a luat contact cu solul. Părăsirea cercului se
efectuează prin jumătatea posterioară a acestuia.