Alergarea de stafeta (4x100 si 4x400 B+F)

A. TEHNICA PROBEI
1) Tehnica schimbului de aceeasi parte
Primul alergator porneste in alergare pe turnanta, pe partea exterioara a culoarului sau, avand batul de
stafeta in mana stanga si urmand sa-l predea in mana dreapta a celui de-al doilea alergator. Al doilea alergator
se deplaseaza pe partea interioara a culoarului sau si imediat cum intra in posesia batului, il trece in mana
stanga, urmand sa-l predea in mana dreapta a celui de-al treilea alergator. Al treilea alergator se deplaseaza tot
pe partea interioara a culoarului sau si imediat cum intra in posesia batului, il trece in mana stanga, urmand sa-l
predea tot in mana dreapta a celui de-al patrulea alergator. Al patrulea alergator nu mai trebuie sa treaca batul
in cealalta mana.

2) Tehnica schimbului alternat (alternativ)

Primul alergator porneste in alergare avand batul de stafeta in mana dreapta si urmand sa-l predea in
mana stanga a celui de-al doilea alergator. Al doilea alergator va preda mai departe batul in mana dreapta a
celui de-al treilea alergator, iar acesta il va preda in mana stanga a celui de-al patrulea alergator. Alergatorii 1
si 3 se vor deplasa in turnanta pe interiorul culoarului, pentru a nu-si mai mari distanta de alergare.

Avantaje si dezavantaje
Schimbul de aceeasi parte prezinta siguranta, deoarece batul se primeste in mana dreapta, care este mai
indemanatica, dar schimbarea batului dintr-o mana in alta in timpul alergarii constituie un dezavantaj;
La schimbul alternat, avantajul este dat de alergarea continua in interiorul turnantei, iar dezavantajul este
dat de scurtarea batului, care se produce prin transmiterea acestuia mana langa mana, deci foarte strans.

Schimbarea batului se realizeaza prin 2 procedee:

- de jos in sus (mana este intinsa inapoi-jos, cu degetul mare departat de celelalte);
- de sus in jos (mana se afla cu palma in sus, bratul fiind intins inapoi-sus).

Calitatile necesare unor buni alergatori de stafeta:

 primul alergator trebuie sa aibe start sigur, foarte bun si o alergare foarte buna in turnanta;
 al doilea alergator trebuie sa aibe o rezistenta specifica buna, o alergare buna in linie dreapta si sa fie
indemanatic;
 al treilea alergator trebuie sa aibe o alergare buna in turnanta si sa fie indemanatic;
 al patrulea alergator trebuie sa fie cel mai bun sprinter, exceland in alergare lansata.
Un schimb eficient se realizeaza in situatia in care aducatorul si primitorul alearga cu viteze maxime,
care sunt egale sau mai mari cu cea a aducatorului si au un metru distanta intre ei.
B. METODICA PREDARII (succesiune metodica)
1) Exersare de pe loc, din mers si din alergare – sisteme de actionare –
1. Transmiterea batului din stand, in sir la distanta de 1m intre executanti. Primitorul penduleaza bratele si
la semnalul sonor al profesorului intinde inapoi bratul drept, moment in care aducatorul ii transmite batul in
mana;
2. Din mers in coloana cate unul, transmiteri ale batului la semnalul profesorului;
3. Din alergare usoara in coloana cate unul, la interval de 1-1.5m, oferirea batului la semnalul profesorului;
4. Pe loc, din mers si din alergare, transmiteri ale batului, la semnalul sonor al aducatorului;
5. Din alergare prin apropierea aducatorului de prmitor, transmiterea batului, distanta dintre atleti este de
10-15m, iar aducatorul va accelera pentru a-l ajunge pe primitor, care pleaca si el in alergare usoara;
6. Din alergare, transmiteri ale batului in zona de schimb 20m, cu plecarea primitorului la semnalul
profesorului;
7. Acelasi exercitiu fara semnalul profesorului;
8. Din alergare accelerata, schimburi in zona, utilizand si cei 10m regulamentari, in exteriorul spatiului de
schimb;
9. In etapa de perfectionare, concurs folosind distante optime, in functie de potentialul subiectilor sau
folosirea probei clasice daca conditiile materiale o impun: 4x100m si 4x400m.

C. PREVEDERI ALE REGULAMENTULUI DE CONCURS

In proba de 4x100m, toti componentii echipei alearga pe acelasi culoar;
In proba de 4x400m, primul sprinter alearga pe culoar, iar cel de-al doilea, primitorul batului, se
deplaseaza pe acelasi culoar, numai pana la iesirea din turnanta, dupa care se poate indrepta spre bordura;
In proba de 4x100m, zona de schimb masoara 20m. Alergatorii care vor primi batul de schimb, pot sa
inceapa alergarea cu cel mult 10m inainte de zona de schimb, dar transmiterea batului se face numai in
interiorul acestei zone. Batul de schimb va fi purtat tot timpul in mana si schimbat fara a fi aruncat. Aducatorul
batului va ramane pe culoarul sau pana la degajarea pistei. Aducatorii nu au voie sa-i impinga pe primitori, dupa
ce au predat batul de schimb;
Batul de stafeta va este un tub gol si neted, facut din lemn, metal sau alt material rigid, si are lungimea
de 28-30cm si greutatea de 50g.
 Aruncarea mingii de oina

A. TEHNICA PROBEI
1) Pregatirea
a) Priza (tinerea mingii). Se folosesc 2 modalitati in functie de marimea, volumul mingii:
cu 2 degete (aratatorul si cel mijlociu se asaza pe minge, iar celelalte o invaluie din lateral) si cu 3 degete
(aratatorul, mijlociul si inelarul se asaza pe minge, iar celelalte 2 o sustin din lateral).
b) Pozitia initiala. Dupa fixarea prizei, atletul se asaza cu piciorul stang inainte pe toata talpa, celalalt
sprijinit inapoi, controland cu varful solul, bratul drept sus in flexie, cu cotul pe directie si mana cu mingea
deasupra umarului. Pozitia corpului este verticala, iar bratul opus este relaxat.

2) Elanul
Lungimea totala a elanului este in jur de 20m si se desfasoara sub forma unei alergari accelerate si a unei
succesiuni de pasi specifici de aruncare, pe fondul carora se executa anumite miscari coordonate, ritmice si
precise.
a) Elanul preliminar, se executa intre 2 semne de control si consta dintr-o alergare accelerata, pana la un
semn de control. In acest timp, mingea ramane deasupra umarului executand miscari oscilatorii, reduse ca
amplitudine, in scopul relaxarii.
b) Pasii specifici de alergare, se desfosoara sub forma unei alergari aciclice, compusa din 4 pasi specifici
tehnicii de aruncare.
- primul pas: 2-2,20m si se executa cu piciorul drept, bratul cu mingea incepe sa se duca inapoi.
Concomitent cu inceperea ducerii mingii inapoi are loc si rasucirea usoara a axei umerilor spre dreapta, iar
bratul liber este adus indoit in fata pieptului, relaxand centura scapulo-humerala;
- al doilea pas: 1,50-2m, se executa cu piciorul stang, atletul ajungand cu axa umerilor paralela cu directia
de aruncare, fapt ce permite intinderea completa a bratului cu mingea. Trunchiul se inclina spre inapoi formand
un unghi de 30-35 de grade cu verticala;
- al 3-lea pas, pasul incrucisat, se executa cu piciorul drept, printr-o pendulare activa a coapsei, peste
piciorul stang, cu care se incruciseaza. Pasul se executa razant si suficient de lung: 1,80-2,10m, fiind si dat de
forta de impulsie a piciorului stang;
- al 4-lea pas, numit si pas de blocaj, este scurt si activ.

3) Efortul final
Efortul final este cea mai importanta faza, cand are loc marea accelerare a bratului cu mingea. Efortul de
aruncare cuprinde mai multe actiuni ale segmentelor corpului:
 sprijinul unilateral: dupa executarea pasului incrucisat, atletul ajunge in sprijin pe piciorul drept, care
preia si continua activ miscarea: rotarea genunchiului, la care este angrenata si rotarea soldului drept,
propulsand bazinul inainte. Astfel, se asigura si intrarea aruncatorului in poitia de arc intins, moment care
precede tractiunea finala, azvarlirea;
 sprijinul bilateral, pasul de blocaj, reprezinta pasul final unde se produce un sistem foarte complex de
actiuni in scopul obtinerii eficientei maxime a bratului drept;
 asezarea piciorului stang se face foarte rapid, contactul cu solul se ia pe calcai, ajungandu-se foarte
repede pe toata talpa;
 urmeaza extensia exploziva a antebratului pe brat, biciuirea mainii si a degetelor.
B. METODICA PREDARII
Aruncarea mingii de oina, inclusa ca proba de atletism in cadrul ariei curriculare la EFS, reprezinta etapa
care precede insusirea aruncarii sulitei, consolidand deprinderea de aruncare tip azvarlire cu accent pe biciuire.
Ca forma de executie pare simpla, fiind un exercitiu accesibil, la faza aruncarii de pe loc, dar avarlirea
devine mai dificila in conditiile executiei cu elan.
Abordarea metodica a predarii urmareste insusirea: prizei, aruncarii de pe loc, aruncarii cu pasi specifici
si elanul preliminar.

1) Aruncarea de pe loc – sisteme de actionare –

1. Stand departat, cu fata spre directia aruncarii, azvarlirea mingii;
2. Stand departat, cu piciorul stang inainte, azvarlirea mingii;
3. Stand departat, cu latura stanga spre directia de aruncare, bratul drept inapoi intins, azvarlirea mingii;
4. Acelasi exercitiu cu indoirea piciorului drept.

2) Aruncarea cu pasi specifici – sisteme de actionare –

1. Stand departat, cu latura stanga spre directia de aruncare, azvarlire cu 2 pasi de mers: dreptul peste
stangul, pas incrucisat si asezarea piciorului pe sol;
2. Acelasi exercitiu, executand pasul incrucisat cu desprindere de pe sol;
3. Din mers, aruncari de 4 pasi specifici;
4. Acelasi exercitiu executat din alergare usoara.

3) Aruncarea cu elan preliminar – sisteme de actionare –

1. Aruncarea cu 4 pasi specifici, precedati de 3-5 pasi de mers;
2. Acelasi exercitiu, executat din alergare usoara;
3. Aruncari cu elan complet, respectand cele 2 semne de control;
4. Aruncari sub forma de concurs.
 Aruncarea greutatii

A. TEHNICA PROBEI
1) Pregatirea cuprinde:
a) priza. Greutatea este asezata in mana in asa fel incat ea sa se sprijine pe extremitatea distala a
metacarpienelor. Presiunea verticala a obiectului se exercita in principal pe degetul mijlociu, aratator si inelar.
Mana intr-o usoara flexie dorsala din articulatia pumnului, este dusa in partea dreapta a gatului, pentru a sprijini
greutatea, in scobitura supraclaviculara si pe umarul drept. Cotul indoit se afla mai jos de nivelul umarului, in
planul lateral al trunchiului;
b) pozitia initiala. Aruncatorul se afla cu spatele spre directia de aruncare, la marginea posterioara a
cercului, pe toata talpa piciorului drept. Piciorul stang se sprijina cu varful pe sol, iar trunchiul este in usoara
extensie;
c) cumpana si gruparea. Din pozitia initiala, aruncatorul apleaca trunchiul inainte si penduleaza piciorul
stan inapoi-sus, obtinand pentru un moment o cumpana. In faza urmatoare, piciorul stang coboara, flexandu-se
pana cand genunchiul acestuia aunge in apropierea piciorului drept, care se flexeaza si preia greutatea
sistemului aruncator-obiect. Astfel se realizeaza gruparea din care incepe actiunea de impulsie spre diametrul
cercului in directia de aruncare.

2) Elanul cuprinde:
a) impulsia si avantarea. In aceasta faza, piciorul drept realizeaza o impulsie la nivelul solului, sustinuta
de avantarea piciorului stang pe direcia elanului. Impulsia se face printr-o extensie energica din articulatia
genunchiului si derularea pronuntata a talpii. Actiunea de impulsie are rol mai mare, comparativ cu avantarea si
poate fi completa, cand piciorul se intinde total si incompleta, cand piciorul ramane in usoara flexie la nivelul
genunchiului. Teoretic, extensia si derularea completa este avantajoasa, deoarece prelungeste faza de impulsie;
b) saltarea razanta. Aceasta faza incepe la finalul impulsiei si a derularii piciorului drept si se sfarseste la
reluarea contactului cu solul, pe acelasi picior. In timpul saltarii, se pierde contactul cu solul, motiv pentru care
acceleratia vitezei sistemului aurncator-greutate, realizata prin impulsie incepe sa scada. De aceea, saltarea
trebuie sa aiba loc intr-un timp cat mai scurt si sa fie razanta. Lungimea saltarii este in jur de 90cm la M si de
80cm la F. Reluarea contactului cu solul are loc pe pingea.

3) Faza finala a aruncarii – efortul final –

a) sprijinul unilateral. Se realizeaza pe pingeaua piciorului drept care aterizeaza pe sol, rasucita spre
interior. Axa umerilor se mentine relativ perpendiculara pe directia de aruncare. Axa bazinului este paralela cu
directia de aruncare. Sprijinul unilateral trebuie sa dureze cat mai putin si se termina o data cu asezarea
piciorului stang pe sol.
b) sprijinul bilateral. In aceasta faza, piciorul drept continua actiunea de impulsie, concomitent cu rotarea
genunchiului si a soldului. Greutatea ramane lipita de gat pana cand atletul realizeaza translatia corpului pe
piciorului stang, urmand ridicarea umarului drept si intinderea energica a bratului aruncator. Unghiul optim de
eliberare este de 42 de grade, iar viteza de eliberare a greutatii este in medie de 13.90m/sec.

B. METODICA PREDARII
1) Aruncarea de pe loc – sisteme de actionare –
 1. Stand departat cu fata spre directia aruncarii, impingere cu 2 maini de la piept;
2. Acelasi exercitiu, cu angrenarea picioarelor prin flexia si extensia acestora;
3. Stand departat, cu fata spre directia aruncarii, impingerea greutatii cu o mana de la umar;
4. Acelasi exercitiu, rotand in prealabil umerii spre dreapta;
5. Stand departat cu latura stanga spre directia de aruncare, impingeri cu o mana de la umar;
6. Acelasi exercitiu cu indoirea piciorului drept;
7. Stand departat cu trunchiul intors spre directia de aruncare, impingeri cu o mana de la umar;
8. Stand departat cu spatele pe directia de aruncare, impingeri cu o mana de la umar;
9. Aruncarea greutatii fara elan, sub o forma de concurs.

2) Aruncarea cu elan – sisteme de actionare –

1. Saltari razante, fara obiect, avand spatele orientat spre directia elanului efectuate in afara cercului;
2. Acelasi exercitiu simuland efortul final;
3. Saltari razante pe piciorul drept efectuate din cerc, cu greutatea sprijinita pe gat;
4. Aruncari cu saltarea liniara din cerc;
5. Aruncari cu elan sub forma de concurs.

Prevederi ale regulamentului de concurs

Cercul – dimensiuni –
Cercul are un diametru de 2.135m (+-5mm).Suprafata cercului este construita din beton sau asfalt si este
imprejmuit cu o banda metalica cu o grosime de 6mm. Spre zona de aruncare se fixeaza “opritoarea”, care este
construita din lemn, vopsita in alb si curbata. Are 1.21-1.23 m lungime in interior, 112-116mm latime si 98-
102mm grosime.

Greutatea – dimensiuni –
M=7.260kg si F=4kg. Diametrul minimal este de 110mm M si 95mm F. Diametrul maximal este de
130mm M si 110mm F. Sectorul de aruncare va fi delimitat de linii albe de 5cm latime, care formeaza un unghi
de 34,92 grade, in asa fel incat, daca marginile interioar ale liniilor ar fi prelungite, ele ar trece prin centrul
cercului.

Reguli de concurs
Concurentul este obligat sa inceapa aruncarea dintr-o pozitie stationara in cerc. Greutatea trebuie sa fie
aruncata cu o singura mana, de la umar, din apropierea barbiei (suprafata supraclaviculara). Ordinea in care
concurentul executa aruncarea este trasa la sorti. Orice concurent are dreptul la 3 incercri. Cand intr-un concurs
sunt mai mult de 8 atleti, dupa ce toti au efectuat 3 incercari, primii 8 concurenti au dreptul la inca 3 incercari.
Cand in concurs sunt 8 sau mai putini concurenti, fiecare va avea dreptul la 6 aruncari. Aruncarea este valabila
si se va masura de arbitri, atunci cand obiectul cade in interiorul liniilor care marcheaza sectorul de aruncare.
Concurentul paraseste zona de elan (cercul) prin partea dinapoi, dupa ce obiectul a aterizat.

In prezent exista 2 procedee tehnice de aruncare a greutatii: cu elan liniar (saltare) si cu elan circular
(pirueta). Specific incepatorului, cu aplicatii in lectia de EFS, este procedeul cu elan liniar, pe care il vom
analiza in continuare. Recorduri mondiale la aruncarea greutatii:
F: 22.63m Natalya Lisovskaya (URSS 1987);
M: 23.12m Randy Barnes (USA 1990).
 Alergarea de garduri

A. TEHNICA PROBEI
1) Startul si lansarea de la start
Startul de jos presupune o succesiune de pozitii si miscari, pe care atletul le foloseste inaintea inceperii
alergarii in scopul: favorizarii inceputului alergarii cu eficienta maxima, a obtinerii cat mai devreme a vitezei
maxime si a realizarii unghiurilor optime intre segmente.
Lansarea dupa start se realizeaza prin pasi de alergare accelerata, in care primii 2-3 pasi sunt lipsiti de
amortizare. Pasii de alergare se alungesc in mod progresiv, iar dupa 8-10 pasi, urmele lor la inceput departate,
se apropie de axa alergarii.
In general, pana la primul gard se efectueaza un numar de 8 pasi, dar pot fi si 7 pasi (pentru alergatorii
inalti) sau 9 pasi (pentru alergatorii scunzi). Pentru un numar de 8 pasi, piciorul mai puternic va fi asezat pe
primul bloc. Dupa plecarea din blocuri, pe parcursul lansarii, lungimea pasilor creste progresiv pana la al 8-lea
pas, care devine mai scurt pentru a reduce momentul de franare in momentul atacului.

2) Pasul peste gard (veriga de baza a alergarii de garduri)

Are o lungime de aproximativ 3,50 la B si 3m la F. Din aceasta distanta, 60% revine atacului si 40%
aterizarii. Momentele pasului peste gard:
a) Atacul gardului se realizeaza printr-o impulsie puternica pe o directie mai inalta decat in alergarea de
viteza. Bratul opus piciorului de atac este dus usor inainte si lateral. Atacul gardului se executa de la o distanta
de aproximativ 2,15m pt B si 1,90m pt F.
b) Trecerea peste gard se realizeaza cat mai razant si grupat. Trunchiul este aproape orizontal fiind aplecat
peste coapsa piciorului de atac. Celalalt picior (de impulsie), atarna remorcat inapoi cu laba piciorului orientata
spre exterior.
c) Aterizarea dupa gard presupune reluarea contactului cu solul, socul aterizarii fiind amortizat de
articulatii, in sepcial de articulatia gleznei. Aterizarea depinde si de corectitudinea atacului si de proiectia CGG
al corpului. B asaza piciorul de atac la aproximativ 1,40m de gard, iar F la aproximativ 1,30m de gard.

3) Alergarea intre garduri

Se realizeaza in 3 pasi foarte precis ritmati: primul pas este cel mai scurt, al 2-lea pas este cel mai lung si
al 3-lea pas este scurt, dar mai lung decat primul. Distanta dintre garduri este de 9,14m B si 8.50m F.

4) Finisul si sosirea
Spatiul ramas de parcurs de la ultimul gard pana la sosire se alearga in viteza maxima. Pentru realizarea
acestei faze in cele mai bune conditii, se impune o trecere atenta si echilibrata a gardului 10, cat si o aterizare
sigura si ferma dupa gard.
B. METODICA PREDARII (succesiune metodica)
1) Alergarea cu ritm de 3 pasi (mecanismul de baza) – sisteme de actionare –
1. Alergare cu ritm de 3 pasi peste linii trasate pe sol la 6-7-8 m;
2. Alergare cu ritm de 3 pasi peste repere de 20-30-40cm;
3. Alergare cu ritm de 3 pasi peste obstacole joase: stinghii, mingii medicinale;
4. Alergare cu ritm de 3 pasi peste garduri joase;
5. Alergare cu ritm de 3 pasi peste garduri, care cresc treptat in inaltime 40, 50, 60cm si cresterea treptata a
distantei intre garduri.

2) Pasul peste gard (veriga de baza) – sisteme de actionare –

1. Asezarea pe sol in pozitii de trecere a gardului, se exerseaza actiunea bratelor in alergare (exercitiul se
foloseste in lectiile cu tema din alergarea de garduri);
2. Exersarea actiunii piciorului de atac din stand (la perete, fara/cu gard) si din deplasare (mers, ajg, aGs,
alergare usoara);
3. Exersarea piciorului remorcat din stand (la perete fara gard) si cu gard (asezat lateral cu stinghia
inclinata si apoi paralela cu solul;
4. Exersare globala peste un sir de 3-5 garduri din: mers, cu ajutorul unui partener, din alergare usoara cu 5
pasi intre garduri;
5. Exersare a actiunii piciorului de atac pe langa sirul de garduri din: mers, alergare usoara, alergare
accelerata;
6. Exersare a actiunii piciorului remorcat pe langa sirul de garduri din: mers, alergare usoara, alergare
accelerata;
7. Alergare cu start din picioare cu 3 pasi intre garduri;
8. Alergare cu start de jos liber peste primul gard;
9. Alergare cu start de jos liber peste 2-3 garduri;
10. Alergare peste 3-5 garduri cu start de jos la comanda;
11. Alergare peste garduri cu start de jos la comanda cate 2-3 alergatori.
C. PREVEDERI ALE REGULAMENTULUI DE CONCURS
Reguli de concurs:
- alergarile de garduri se desfasoara pe culoare;
- gardul este construit dintr-un material rigid, avand o inaltime reglabila pentru fiecare proba. Fiecare gard
este asezat pe pista in asa fel incat baza sa, sa fie situata pe partea de unde il va aborda atletul. Rasturnarea
gardurilor in timpul alergarii nu constituie o infractiune.

Dimensiuni:
 latimea gardului este de 1,18-1,20m;
 lungimea maxima este de 70cm;
 greutatea totala a gardului nu trebuie sa fie sub 10kg;
 latimea barei superioare (stinghia de lemn) este de 7cm. Grosimea stinghiei este de 1-2,5cm. Stinghia de
lemn este vopsita cu benzi negre si albe, de 22,5cm latime la extremitatile fiecarui gard.

Particularitatile probei de 400m garduri:

110mg B: H=1,067m. Distanta pana la primul gard este de 13,72m. Distanta intre garduri este de 9,14m.
Distanta de la ultimul gard la sosire este de 14.02m;
400mg B: H=0,914m. Distanta pana la primul gard este de 45m. Distanta intre garduri este de 35m.
Distanta de la ultimul gard la sosire este de 40m.
100mg F: H=0,840m. Distanta pana la primul gard este de 13m. Distanta intre garduri este de 8.50m.
Distanta de la ultimul gard la sosire este de 10,50m;
400mg F: H=0,762m. Distanta pana la primul gard este de 45m. Distanta intre garduri este de 35m.
Distanta de la ultimul gard la sosire este de 40m.
 Saritura in inaltime

A. TEHNICA PROBEI (saritura in inaltime cu rostogolire ventrala)

1) Elanul
Are 2 parti: faza de accelerare, in care forma elanului este rectiliniara si faza de pregatire a bataii, care
se realizeaza pe parcursul ultimilor 3 pasi precis ritmati: 1 pas scurt, 1 pas lung si 1 pas scurt.
Lungimea elanului este de 9-11 pasi (15-21m). Directia elanului in raport cu planul stachetei formeaza
un unghi de 25-45 de grade. Viteza elanului este cuprinsa intre 6-8m/s.

2) Bataia
Trebuie sa fie exploziva si implica avantarea si impulsia puternica pe o traiectorie inalata, verticala.
Bataia presupune contactul obligatoriu pe toata talpa.

3) Zborul
Are 2 componente: inaltarea si accelerarea miscarii de rotatie in jurul stachetei. In tehnica zborului
intalnim: rostogolirea paralela cu stacheta si rostogolirea oblica fata de stacheta.

4) Aterizarea
Are ca scop amortizarea socului de ciocnire, evitand astfel accidentele.

B. METODICA PREDARII (saritura in inaltime cu rostogolire ventrala)

- invatarea bataii si a rotatiei trunchiului in axul longitudinal (al stachetei)
- executarea sariturii global cu elan scurt si mediu
- perfectionarea sariturii cu elan complet
Sisteme de actionare
1. Cu elan de 1-3-5 pasi, desprinderi liniare cu atacul intins;
2. Cu elan de 1-3 pasi din mers apoi din alergare, avantarea piciorului de atac si rotatie 180 de grade, cu
aterizare pe piciorul de atac;
3. Cu elan de 1-3 pasi de alergare, desprindere peste stacheta asezata pe sol de-a lungul liniilor culoarelor
de alergare, rotatie 180 de grade, aterizare pe piciorul de atac;
4. Cu elan de 1-3 pasi de alergare, desprinderi cu rotatie 180 de grade peste stacheta asezata oblic in afara
zonei de aterizare;
5. Cu elan de 3-5 pasi de alergare, desprinderi cu atacul intins paralel cu stacheta, in zona de aterizare fara
trecerea stachetei;
6. Cu elan de 3-5 pasi de alergare, desprinderi treceri peste stacheta orientata oblic apoi orizontal in zona
de aterizare, cu aterizare pe piciorul de atac si dezechilibrare laterala
7. Sarituri cu elan 3-5 pasi peste stacheta asezata orizontal;
8. Sarituri cu elan de 5-7-9 pasi, sub un unghi de elan de 20-30 de grade;
9. Saritura in inaltime cu rostogolire ventrala sub forma de concurs.
A. TEHNICA PROBEI (saritura in inaltime cu rasturnare dorsala)
1) Elanul
Se desfasoara pe 15-20m (9-13 pasi) cu o viteza optima in jur de 8km/sec B si 7m/sec F. Elanul este
compus din 2 parti: faza de accelerare si o parte curbilinie (curba de impulsie).
a) Faza de accelerare se constituie dintr-o alergare de 3-5 pasi, in linie dreapta sau arcuita, cu punct de
plecare in lateralul stachetei;
b) Partea curbilinie, a carei raza de curbura poate sa fie de 5-10m este parcursa in 3-5 pasi, in functie de
particularitatile atletului. Alergarea pe elan se executa pe pingea, fiind ampla si activa, fara oscilatii verticale,
pastrand viteza pe ultimii 3-5 pasi.

2) Bataia
Presupune contactul obligatoriu pe toata talpa. Actiunea bratelor incepe pe ultimul pas. Piciorul de
avantare indoit, urca si realizeaza o rotatie spre interior la 90 de grade. Unghiul la care se desprinde saritorul de
pe sol are valori destul de mari.

3) Zborul
In prima parte, deplasarea saritorului se realizeaza cat mai mult pe verticala. Piciorul de atac se mentine
sus, cu genunchiul in flexie la 90 de grade. Segmentele trec in ordine stacheta: mana, cap, umeri si restul
corpului. Cea mai eficienta trecere peste stacheta este pozitia dorsala arcuita. Se produce o anumite miscare, de
tip eschiva, mai precis, trecerea picioarelor peste stacheta.

4) Aterizarea
Se face pe spate, in zona regiunii toracale, pe fond de tonus muscular, mai ales la nivelul articulatiei
coxo-femurale, care trebuie blocata.

B. METODICA PREDARII (saritura in inaltime cu rasturnare dorsala)

1) Bataia si elanul – sisteme de actionare –
1. Desprinderi in pasi saltati executati pe piciorul de bataie, in linie dreapta la un ritm de 1-3-5 pasi;
2. Acelasi exercitiu, pe o traiectorie circulara cu raza de 10-15m;
3. Desprinderi in pas saltat, urmat de o rotare de 90 de grade, spre piciorul de bataie, la un ritm de 1-3-5
pasi, urmata de aterizare pe locul desprinderii;
4. Alergare 3-5 pasi pe un traseu curbiliniu, desprindere in pas saltat cu rotare 90 de grade, trunchiul in
extensie si aterizare in fata stachetei;
5. Alergare 3-5 pasi rectilniar, urmata de 3 pasi efectuati pe un traseu cubiliniu, desprindere in pas saltat,
urmata de intoarcere 90 de grade si aterizare pe locul desprinderii, in fata stachetei aflate pe stalpi.

2) Aterizarea si zborul – sisteme de actionare –

1. Stand cu spatele la locul de aterizare, desprindere de pe ambele picioare spre inapoi sus, urmata de
aterizare pe spate;
2. Acelasi exercitiu, dar cu aterizare pe omoplati;
3. Acelasi exercitiu, cu pastrarea pozitiei de arc dorsal cu aterizare pe omoplati;
4. Acelasi exercitiu, cu desprindere peste stacheta la inaltimi succesive;
 5. Saritura cu elan de 1 pas, cu trecere peste stacheta;
6. Saritura cu elan curbiliniu de 3 pasi de alergare;
7. Saritura cu elan de 5 pasi, ultimii 3 pasi pe elan curbiliniu;
8. Saritura cu elan de 5-7 pasi, efecutata in inaltimi accesibile, dupa care progresiv mai mari;
9. Sarituri cu elan complet, etalonat, libere si mai ales sub forma de concurs.

C. PREVEDERI ALE REGULAMENTULUI DE CONCURS

Saritura in inaltime se desfasoara pe un teren standardizat care prezinta pista de elan si teren de bataie, o
pereche de stalpi si stacheta si zona de aterizare.
Stalpii trebuie sa fie rigizi, fixati pe suporti, distanta dintre ei este de 4m si sa exista 10cm intre ei si
zona de aterizare.
Stacheta are o sectiune circulara, cu o lungime de 4m si o masa de 2kg. Exista un spatiu de 1cm intre
extremitatea stachetei si stalpi. Suportii stachetei trebuie sa fie rectangulari.
Zona de aterizare trebuie sa aiba: 6m x 4m x 0.70m.

Desprinderea se face de pe un singur picior;

Ordinea incercarilor este trasa la sorti. Un concurent va putea incepe sa sara la orice inaltime deasupra
celei minime. Dupa 3 ratari succesive, concurentul va fi eliminat, chiar si atunci cand aceste ratari s-au produs
la inaltimi diferite. Dupa ce toti ceilalti concurenti au esuat, un concurent va putea continua sa sara pana cand va
rata de 3 ori succesiv, inaltimile succesive se stabilesc de catre arbitrul sef, conform cu dorintele atletului.

Arbitrii anunta inaltimea la care incepe concursul si inaltimile succesive dupa fiecare tur, valabil pana
cand ramane un singur concurent. Dupa inceperea concursului, nu mai sunt admise incercari de proba
Un concurent se considera ca a ratat daca doboara stacheta de pe suporti, sau atinge solul, inclusiv zona
de aterizare dincolo de planul stalpilor, cu orice parte a corpului, fara a fi trecut stacheta.
La inceputul fiecarui tur nou va fi masurata urmatoare inaltime.
Cea mai buna dintre toate sariturile efectuate de catre fiecare concurent va fi inscrisa in dreptul sau,
inclusiv sariturile efectuate la departajarea unei egalitati pentru primul loc.
 Saritura in lungime

A. TEHNICA PROBEI (fazele sariturii in lungime)

1) Elanul
Se desfasoara sub forma unei alergari accelerate, care urmareste obtinerea unei viteze optime superioare.
Viteza de elan poate ajunge in unele portiuni la 11.5 m/sec la B si 10.5 m/sec la F.
Lungimea elanului variaza intre 40-50m la B (19-24 pasi) si 35-45m la F (18-21 pasi). Ultimii 3 pasi
sunt precis ritmati: 1 pas mediu, 1 pas lung si 1 pas scurt (pasul scurt are rolul de a reduce forta tangentiala care
apare in momentul amortizarii la asezarea piciorului pe prag). Pasul mediu are in jur de 2,25m, pasul lung
(penultimul) 2,45m si ultimul pas, in jur de 2,10m.

2) Bataia
Are are ca scop realizarea unei avantari si a unei impulsii puternice pe o traiectorie inalta, verticala si
mentinerea vitezei orizontale acumulate. Bataia dureaza 10-20 sutimi de secunda.
Dpdv biomecanic, bataia presupune un contact obligatoriu pe toata talpa, implicand 2 momente:
avantarea si impulsia. La momentul bataii, se formeaza 3 unghiuri (unghiul de contact, unghiul de bataie si
unghiul de desprindere) cu rol decisiv pentru faza de zbor.

3) Zborul
Urmareste mentinerea echilibrului dinamic al corpului si pregatirea unei aterizari cat mai eficiente.
Procedee: cu extensie sau saritura intinsa si saritura in lungime cu 1 pas si jumatate, 2 pasi si jumatate, 3 pasi si
jumatate.
La toate procedeele, in prima parte dupa desprinderea de pe prag, avem: la un 1 pas si jumate un pas
sarit, la 2 pasi si jumatate 2 pasi sariti si la 3 pasi si jumatate 3 pasi sariti.
Pasii in aer nu deregleaza viteza inainte de prag. Ei trebuie sa reprezinte o continuare in aer a alergarii.
In ultima parte a zborului, se poate trece intr-o usoara extensie, ce favorizeaza aterizarea.

4) Aterizarea
Urmareste reluarea contactului cu solul si are ca scop valorificarea maxima a zborului, prin obtinerea
unei distante cat mai mari intre talpi si proiectia CGG al corpului, fara a provoca saritorului caderea pe spate.

B. METODICA PREDARII SARITURII IN LUNGIME CU UN PAS SI JUMATATE

1) Aterizarea – sisteme de actionare –
1. Lungime fara elan cu aterizare grupata, elastica prin flexia progresiva in articulatii.

2) Bataia – sisteme de actionare –

1. Cu elan de 3, apoi 5 pasi de alergare, desprinderi in pas saltat si aterizare pe pic. de bataie;
2. Idem ... pe piciorul de avantare.

3) Zborul – sisteme de actionare –

1. Alergare 5-7 pasi, urmati de desprinderi in pas sarit mentinut, cu aterizare in fandat;
2. Idem ... pe piciorul de avantare;
3. Alergare 5-7 pasi, urmati de desprinderi in pas sarit, aterizare pe ambele picioare;
 4. Acelasi exercitiu, folosind o suprafata suprainaltata pentru locul de bataie (20-30cm), in scopul
prelungirii fazei de zbor;
5. Acelasi exercitiu, peste o stacheta sau un gard, de 30-40cm inaltime, la o distanta de 60-80cm fata de
locul de bataie.

4) Alergarea si ritmul pe elan – sisteme de actionare –

1. Sarituri cu elan format dintr-un numar precis de pasi;
2. Sarituri cu elan etalonat – numar de pasi si loc de bataie exact;
3. Sarituri in lungime cu accent pe ritmul ultimilor doi pasi;
4. Sarituri cu elan complet sub forma de concurs.

C. METODICA PREDARII SARITURII IN LUNGIME CU 2 PASI SI JUMATATE

1) Succesiunea invatarii zborului
1. Din mers, apoi din atarnat, imitarea miscarilor de pasire in aer, executate amplu si cu localizare la
nivelul articulatiei coxo-femurale;
2. Cu elan de 3-5 pasi, desprindere in pas sarit, mentinerea acestuia, coborarea activa pe nisip si
continuarea alergarii;
3. Cu elan de 5-7 pasi, desprindere in pas sarit, coborarea piciorului de avantare, concomitent cu
pendularea inainte a piciorului de bataie. Aterizarea in fandat, cu piciorul de bataie in fatal
4. Cu elan de 5-7 pasi, executarea celor 2 pasi de la exercitiul precedent si aterizare in fandat.
5. Cu elan de 5-7 pasi, dupa desprindere, piciorul de avantare penduleaza in jos si inapoi, lovind cu calcaiul
o minge, sau o stinghie, in acest timp piciorul de bataie penduleaza spre inainte, in prima parte flexat din
genunchi, apoi se extinde si se aterizeaza pe acest picior;
6. Acelasi exercitiu, fara obiectul ajutator(mingea – stinghia);
7. Cu elan de 7-9 si 9-11 pasi, saritura in lungime cu 2 pasi si jumatate;
8. Cu elan de 9-11 si 11-13 pasi, saritura in lungime cu 2 pasi si jumatate, cu accent pe bataie, zbor si
aterizare;
9. Saritura in lungime cu 2 pasi si jumatate in zbor sub forma de concurs.
D. PREVEDERI ALE REGULAMENTULUI DE CONCURS
Pista de elan
Pista de elan are o lungime de 40-50m si o latimea de 1.22-1.25m, fiind marcata de doua benzi late albe
de 5cm.
Inclinarea pistei in sensul alergarii este de maximum 1:1000, perpendicular pe sensul alergarii 1:100.

Pragul de bataie
Pragul de bataie este amplasat la o distanta de 10m de la extremitatea zonei de aterizare si intre 1-3m de
la marginea cea mai apropiata de groapa de aterizare. Lungimea este de 1.21-1.22m, latimea de 20cm si este
construit din lemn.
Marginea pragului dinspre groapa de nisip, numita linia de bataie se continua cu plansa de plastilina lata
de 10cm si lunga de 1,21-1,22m ridicata fata de nivelul pragului sub un unghi de 30 de grade, in directia
alergarii, pana la inaltimea maxima de 7mm (+ -1mm).

Zona de aterizare
Zona de aterizare are o latime de 2.75-3m, cu axul longitudinal al gropii aflat in prelungirea pistei de
elan.

Reguli de concurs – probleme de arbitraj –

Ordinea concurentilor in concurs este trasa la sorti;
Cand in concurs sunt mai mult de 8 atleti, fiecare va avea dreptul la 3 incercari;
Cand sunt 8 concurenti sau mai putini, fiecare va avea dreptul la 6 sarituri. Primii 8 concurenti, in
ordinea descrescatoare a performantelor au dreptul la 3 incercari suplimentare;
Clasamentul se face in ordinea descrescatoare a performantelor obtinute;
In caz de egalitate, se ia in considerare urmatoarea performanta ca valoare;
Sariturile se masoara de la urma de pe nisisp, cea mai apropiata lasata de orice parte a corpului (cota “0”
a ruletei), perpendicular si pana la linia de bataie a pragului.
O saritura este nereusita daca:
- depaseste linia de bataie;
- atinge solul dincolo de linia pragului, inainte de zona de aterizare cu orice parte a corpului;;
- aterizeaza in lateral si inapoi in afara zonei de aterizare;
- se intoarce dupa aterizare pe directia elanului;
- depaseste timpul de efectuare a sariturii -1 minut.
 Alergarile de semifond, fond si mare fond

A. TEHNICA PROBEI
1) Startul si lansarea de la start
Se fac din picioare (“de sus”). La comanda “Pe locuri!”, alergatorul plaseaza piciorul cel mai puternic
imediat inapoia liniei, deoarece acesta preia cea mai mare parte din greutatea corpului, iar celalalt picior se
plaseaza mai in spate la 1-1,5 lungimi de talpa. In aceasta pozitie, alergatorul asteapta pocnetul pistolului.

2) Alergarea pe parcurs
Se realizeaza prin pasul lansat in tempo moderat, caracterizat prin uniformitate si constanta.
Lungimea pasului este de 1.35-2.15m in functie de particularitatile alergatorului. Pozitia bratelor si a
capului trebuie sa se afle in prelungirea trunchiului, favorizand respiratia, care trebuie sa fie ritmica si profunda,
accentuandu-se intotdeauna faza de expiratie.

3) Finisul si sosirea
Se declanseaza in functie de capacitatea de viteza a alergatorilor. Cei cu performante mai modeste la 100
si 200m incep finisul la 250-300m inainte de sosire, iar cei care au potential, isi valorifica viteza pe finalul
cursei, la iesirea din ultima turnanta.

B. METODICA PREDARII (succesiune metodica)

1) Alergarea in tempo moderat – sisteme de actionare –
1. Alergare usoara pe 100-200-300m;
2. Alergare luand contacte diferite pe sol in faza de amortizare: pe pingea, pe partea exterioara, pe toata
talpa, pe toc (pe 150-200m);
3. Alergare cu fixarea unei linii orizontale, transversale pe directia alergarii (pe 80-100m).

2) Ritmul respirator – sisteme de actionare –

1. Exersare de pe loc si din mers a ritmurilor de respiratie prin numarare in gand: 3 pasi inspiratie 3
expiratie; 4 pasi inspiratie 4 expiratie, treptat expiratia va fi mai lunga; 3 pasi inspiratie 5 pasi expiratie si 4 pasi
inspiratie 6 pasi expiratie, precum si alte variante;
2. Acelasi exercitiu realizat din alergare usoara, din alergare in tempo moderat si in tempo de cursa.
Respiratia corecta: inspiratie pe un timp, expiratie pe 2 timpi.

3) Startul de sus si lansarea de la start – sisteme de actionare –

1. Din stand departat, plecare in alergare prin dezechilibrare;
2. Acelasi exercitiu avand un picior sprijinit inainte;
3. Start de sus si plecare libera;
4. Starturi la comanda pe grupe mici (3-5 alergatori), in linie dreapta, apoi in turnanta.

4) Alergarea in pluton – sisteme de actionare –

1. Alergare in grup pe 150-200m;
2. Alergare in pluton “strans” (4-6 alergatori pas cu pas);
3. Alergare in grup cu schimbarea alternativa a conducerii plutonului la intervale de50-80m(pe300-400m ).
5) Formarea tempoului de alergare – sisteme de actionare –
1. Alergare in timp precizat si dirijat de profesor: mai incet, mai tare, asa (pe 100-200-400m);
2. Aprecieri de tempo facute de alergator dupa parcurgerea distantelor de 100-200-400m.

C. PREVEDERI ALE REGULAMENTULUI DE CONCURS

Masurarea pistei:
- masurarea pistei se realizeaza la 30 cm spre exterior de marginea interioara a bordurii sau daca nu exista
bordura, la 20cm de linia care marcheaza interiorul pistei;
- lungimea standard a unei piste este de 400m;
- pista are 2 linii drepte si 2 turnante ale caror raze sunt egale;
- pentru orice reuniune atletica internationala, pista trebuie sa aiba 8 culoare;
- inclinarea pistei in sensul alergarii: maxim 1:1000, lateral 1:100;

Reguli de concurs:
La start, concurentii sunt obligati sa-si ocupe neintarziat locurile inapoia liniei de start, linie care are
latimea de 5cm si este vopsita in alb.
O plecare gresita (inaintea pocnetului pistolului), implica eliminarea atletului din concurs.
In proba de 800m, in scopul evitarii busculadelor de la plecare, prima turnanta este parcursa pe culoare
pana la depasirea liniei transversale, dupa care concurentii vor putea ocupa orice loc pe pista de alergari.
In alergarile de semifond si fond, depasirea se face de obicei prin dreapta adversarului. Daca depasirea
se face prin stanga, trebuie sa existe suficient spatiu pentru a nu imbranci sau jena alergatorul aflat in fata, fapt
ce ar atrage descalificarea. Daca intentia de depasire este regulamentara (prin dreapta), iar concurentul aflat in
fata se opune taind calea sau folosind alte mijloace care sa-l jeneze pe adversar in alergare, va fi de asemenea
descalificat.
 Alergarea de viteza

A. TEHNICA PROBEI
1) Startul de jos
Presupune o succesiune de pozitii si miscari, pe care atletul le foloseste inaintea inceperii alergarii, in
scopul: favorizarii inceputului alergarii cu eficienta maxima, a obtinerii cat mai devreme a vitezei maxime si a
realizarii unghiurilor optime intre segmente. Pe un incepator, plecarea de jos il incurca.
Fixarea blocurilor de start se realizeaza in 3 variante:
- startul clasic: primul bloc se asaza la 40-50cm inapoia liniei de start (1,5-2 talpi), iar blocul dinapoi se
asaza la mai putin de lungimea unei gambe fata de primul bloc (5-8cm);
- startul apropiat: blocul dinapoi se apropie la 15-25cm fata de primul bloc;
- startul departat: primul bloc se asaza la 15-25cm fata de blocul dinapoi.
La comanda: “Pe locuri!”, sprinterul se asaza in blocuri, fixand mai intai piciorul dinapoi care se va
sprijini pe genunchi, apoi fixandu-l pe cel dinainte (nu e gr daca picioarele se pun invers).
La a 2-a comanda: “Gata!”, sprinterul ridica lent bazinul, pana la nivelul umerilor.
La receptionarea pocnetului pistolului, sprinterul declanseaza alergarea, corpul acestuia avand tendinta
de a cadea, dar apare primul pas care schimba aceasta tendinta si proiecteaza corpul spre inainte.

2) Lansarea dupa start

Se realizeaza prin pasi de alergare accelerata, in care primii 2-3 pasi sunt lipsiti de amortizare. Pasii de
alergare se lungesc in mod progresiv, iar dupa de 8-10 pasi, urmele lor la inceput departate, se apropie de axa
alergarii.
Viteza creste treptat, atingand valori aproape maxime dupa 25-30m, pana la 50-60m inregistrandu-se
cresteri mici, dupa care se urmareste mentinerea alergarii lansate si implicit a vitezei obtinute.

3) Alergarea pe parcurs
Se realizeaza prin pasul lansat de viteza, caracterizat prin uniformitate si constanta, pastrandu-se
lungimea pasilor.
Viteza maxima se caracterizeaza printr-un raport optim intre frecventa si lungimea pasilor. Mecanismul
de baza al alergarii de viteza (pasul lansat de viteza) trebuie sa asigure un echilibru perfect intre frecventa si
lungimea pasilor.

4) Sosirea
Alergarea se incheie atunci cand sprinterul atinge cu pieptul firul sau planul vertical dus prin marginea
interioara a liniei de sosire. Perfectionarea trecerii liniei de sosire poate imbunatati radical timpul final. In acest
sens, pe sosire, alergatorii efectueaza o aplecare si o avantare inainte a capului si a trunchiului.

B. METODICA PREDARII (succesiune metodica)

1) Alergarea accelerata – sisteme de actionare –
1. Alergare cu cresterea treptata a vitezei pe o distanta de 30m, segmentata in 3 portiuni: 10m viteza
redusa (25% din posibilitati), 10m viteza medie (50% din posibilitati) si 10m viteza mare (75% din posibilitati);
 2. Alergare cu cresterea treptata mai mare a vitezei, tot pe 30m: 10m viteza medie (50%), 10m viteza mare
(75%) si 10m viteza maxima (100%);
3. Alergare cu cresterea treptata a vitezei pe o distanta de 60m, segmentata in 3 portiuni: 20m viteza medie
(50%), 20m viteza mare (75%) si 20m viteza maxima (100%);
4. Alergare accelerata fara marcaje, cu atingerea vitezei maxime dupa 30-40-50-60m;
5. Alergare accelerata in turnanta, vizand intrarea si iesirea din turnanta.

2) Alergarea lansata de viteza – sisteme de actionare –

1. Alergare accelerata cu atingerea vitezei propuse, urmata de alergare libera in linie dreapta;
2. Alergare accelerata cu atingerea vitezei propuse in dreptul unui reper, urmata de mentinerea vitezei de
deplasare pana la alt reper;
3. Alergare accelerata cu atingerea vitezei maxime si mentinerea ei pe 10-20-30m;
4. Alergare cu start lansat si cronometrat pe 10-20-30-40-50m;
5. Alergare cu start lansat in turnanta, vizand intrarea si iesirea din turnanta.

3) Startul de jos si lansarea dupa start – sisteme de actionare –

1. Plecari rapide din pozitii initiale diferite: stand si stand departat prin dezechilibrare inainte, ghemuit,
fandat, asezat, culcat facial, culcat dorsal, cu spatele la directia de alergare;
2. Asezare libera (fara blocuri de plecare) in pozitia: “Pe locuri!”, trecere in pozitia: “Gata!”cu revenire si
reluare a comenzilor efectuand in acelasi timp corectarile necesare. Acelasi exercitiu folosind blocuri de start;
3. Starturi la comanda si lansari de la start, dupa 2-3 treceri de la pozitia: “Pe locuri!”, la cea de la: “Gata!”;
4. Starturi si lansari cu comanda;
5. Starturi cu pauze de timp diferite de la comanda: “Gata!”, la pocnetul pistolului pe distante scurte de 5-
10m;
6. Starturi in turnanta, libere si cu comanda;
7. Starturi sub forma de concurs.
C. PREVEDERI ALE REGULAMENTULUI DE CONCURS
Masurarea pistei:
- masurarea pistei se realizeaza la 30cm spre exterior de marginea interioara a bordurii sau daca nu exista
bordura, la 20cm de linia care marcheaza interiorul pistei;
- lungimea standart a unei piste este de 400;
- pista are 2 linii drepte si 2 turnante ale caror raze sunt egale;
- pentru orice reuniune atletica internationala, pista trebuie sa aiba 8 culoare;
- inclinarea pistei in sensul alergarii este de maxim 1:1000, lateral 1:100;
- pentru toate probele de viteza, fiecare concurent dispune de un culoar, care are latimea de 1,22-1,25m (4
picioare) fiind delimitat de linii albe si late de 5cm. In sala, culoarul are 0,90-1,10m.

Blocurile de plecare:
 trebuie sa fie construite dintr-un material rigid si sa fie fixate pe pista, printr-un numar de cuie, care sa
nu strice pista (numarul, grosimea si lungimea cuielor, depind de natura pistei);
 blocurile de plecare trebuie sa fie in legatura cu un aparat pentru controlul plecarilor gresite;
 starterul poarta casti care ii permite sa auda clar semnalul acustic emis cand aparatul detecteaza o
plecare gresita. Timpul de reactie este inferior undei: 100/1000 secunda.

Plecarea
Se face printr-un foc al pistolului starterului si mai apoi va fi indicata de o linie alba lata de 5cm. La o
plecare gresita, indiferent de sportiv, acesta va fi descalificat.

Viteza vantului
Un record este omologat cand viteza vantului este sub 2m/sec.

Alergarile pe culoar
Culoarele de alergare sunt atribuite prin tragere la sorti.
In etapele superioare, culoarele sunt ocupate conform performantelor obtinute in calificari, primii 4
performeri alergand pe culoare 3, 4, 5 si 6.