UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRANCOVEANU – PITEȘTI

FACUTATEA DE MANAGEMENT, MARKETING ÎN

AFACERI ECONOMICE
MANAGEMENT ȘI LOGISTICĂ

Disciplina:
ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

Referat:
ABATERILE DE LA SISTEMUL DE VALORI ETICE
ȘI SANCȚIONAREA ACESTORA

Coordonator: Student:
Conf. univ. dr. Voicu Luminița Budin Marian-Bogdan
 Cuprins

Introducere...........................................................2
Principii,valori si reguli morale............................3
Exemple valori etice.............................................6
Abateri de la sistemul de valori............................7
Sistemul de valori etice universitare.....................8
Valorile etice universitare.....................................9
Concluzii.............................................................11
Bibliografie.........................................................12

1
 Introducere
Etica este ramura filosofiei dedicată studierii comportamentului
indivizilor și al moralei. Prin reflectarea asupra moralei, fiecare persoană ar
trebui să-și poată formula propria judecată cu privire la ceea ce este bine sau rău,
ce este corect social și ce nu și cum ar putea dăuna.

Valorile etice sunt principii pe care oamenii le folosesc pentru a decide ce

acțiuni sunt corecte și ce acțiuni sunt greșite. Se spune că o persoană acționează
etic atunci când aplică aceste tipuri de valori în comportamentul lor zilnic.
Exemple sunt responsabilitatea, onestitatea, corectitudinea,

Valorile etice sunt valori insuflate de-a lungul dezvoltării personalității

individului și tind să fie predate acasă, la locul de studiu și / sau în mediul în
care acționează persoana în general. integritatea, loialitatea și solidaritatea.

În mod obișnuit, valorile etice se învață prin educația pe care o primesc

oamenii în școală și în viața de familie. De exemplu, dacă un copil crește și este
crescut într-o casă în care valorile etice abundă și sunt învățate prin acțiuni în
viața de zi cu zi, copilul va tinde să se comporte în același mod.

Aceste valori pot fi percepute în moduri diferite de fiecare persoană,

deoarece, atunci când analizează moravurile, fiecare individ poate forja o opinie
diferită despre ceea ce este corect sau greșit în funcție de criteriile sale
personale.

Valorile etice fac parte din viața de zi cu zi a oamenilor, deoarece

modelează comportamentul și, în consecință, definesc cum să acționeze și să
reacționeze la diferite situații care pot apărea.

De ce oameni obișnuiți, „ca noi”, fac uneori acțiuni imorale? Uneori,

răspunsul poate fi dat de lipsa cunoașterii relevante. Pur și simplu, nu știu că
prin acțiunea lor încalcă o regulă sau o cerință morală. Din păcate însă, nu
aceasta este situația cel mai des întâlnită.

Deficitul de moralitate nu este, de cele mai multe ori, generat de un

deficit de cunoaștere. Dacă așa ar sta lucrurile, problema s-ar rezolva simplu
prin accesarea informației (sau printr-un curs!). Experiența comună, ca și
rezultatele psihologiei morale, indică însă către o altă direcție. Cel mai adesea,
atunci când oamenii reali nu fac „ce trebuie” din punct de vedere moral,
explicația rezidă mai curând în lipsa motivației decât în cea a cunoașterii. Un hoț

2
știe foarte bine că „nu e bine” să fure. Sau, chiar dacă nu internalizează norma,
este conștient că o încalcă prin acțiunea sa.

Aristotel folosea termenul de akrasia (slăbiciunea voinței) pentru a descrie

caracteristica ființelor umane care produce deficitul tipic de moralitate. Avem
uneori opțiuni chestionabile din punct de vedere moral pentru că nu găsim în noi
resorturile pentru a ne împotrivi tentației. Ba mai mult, tindem să raționalizăm
aceste opțiuni chestionabile.

Moral, imoral, non-moral

Spunem adesea, despre lucruri diferite, că sunt morale sau imorale (deși
de cele mai multe ori nu folosim neapărat aceste cuvinte). Ne referim astfel la
acțiuni, la intențiile din spatele acțiunilor sau chiar la persoane („e un om
moral”). Criteriile după care facem astfel de evaluări pot să difere semnificativ
și au fost distilate, în istoria filosofiei morale, în câteva mari familii de teorii
etice. Dar, indiferent de criteriul utilizat, vom observa că, spre exemplu,
acțiunile pe care le evaluăm se vor încadra în trei mari categorii: acțiuni care
contravin cerințelor moralității („imorale”), acțiuni ce realizează o cerință
morală („morale”, sau „moralmente dezirabile”), respectiv acțiuni oarecum
indiferente sau neutre din punct de vedere moral. Din ultima categorie fac de
obicei parte acțiuni comune, fără nici un impact semnificativ asupra vieților
noastre sau ale celor din jur („mi-am deschis computerul azi dimineață”).
Lucrurile pot să se complice însă dacă observăm că una și aceeași acțiune poate
să aparțină unor categorii diferite, în funcție de context. Dacă am deschis
computerul pentru a trimite un mail prin care să-mi exprim compasiunea și
disponibilitatea de a ajuta un coleg care trece printr-un moment dificil, atunci
respectiva acțiune devine parte a unui lanț acțional sau a unui comportament
moralmente dezirabil. Dacă, pe de altă parte, mi-am deschis computerul cu
intenția de a scrie niște comentarii jignitoare sau care îndeamnă la ură ori
violență pe pagina de Facebook a unei persoane ale cărei opțiuni de viață nu le
împărtășesc, acțiunea mea capătă valențe cu totul diferite.

Principii, valori și reguli morale

Fiecare dintre ele ne comunică ceva despre moralitate. Cu toate acestea,
există diferențe notabile între nivelurile de generalitate și, poate, chiar și de
stringență ale cerințelor pe care le formulează.

3
 Primul enunț mai este cunoscut și ca „formula umanității a Imperativului
Categoric” și îi aparține filosofului german Immanuel Kant. Prin această
formulă, Kant oferă fundamentul justificativ pentru ideea respectului demnității
persoanelor, pe care mulți autori o consideră ca stând la baza culturii morale
europene moderne, fiind preluată în constituții, legislație, reglementări
instituționale și dezvoltată în nenumărate lucrări de etică din ultimele două sute
de ani.

Observați însă că formula umanității, deși ne oferă un fel de ghid pentru

acțiune, nu ne spune totuși cu precizie ce trebuie să facem în fiecare situație
particulară. Putem spune că ține de noi să decidem dacă, într-un context dat, mai
curând acțiunea A sau acțiunea B ar fi cea care îndeplinește cerința de a trata
umanitatea din persoane ca scop în sine. De multe ori însă, în practică, nu vom fi
de acord asupra opțiunii, deși acceptăm cu toții principiul. Spre exemplu, atât
susținătorii, cât și opozanții unei propuneri constituționale pot să apeleze la
ideea de respect pentru demnitate pentru a-și susține poziția (unii pentru a
argumenta că adoptarea propunerii este necesară pentru a respecta demnitatea
unei categorii de persoane, iar ceilalți pentru a argumenta că, adoptată, ar încălca
demnitatea unei alte categorii).

Decizia se poate dovedi adesea complicată și spinoasă, iar strategia

precaută ar fi mai curând cea a reflecției și a discuției critice, decât a unor
verdicte date „cu pumnul în masă”. Putem nota însă, pentru moment, faptul că
principiile etice sunt enunțuri de maximă generalitate, care își propun să
încapsuleze cerințe considerate fundamentale ale moralității (vom reveni la
discuția despre principii în capitolul următor).

Cel de-al doilea enunț face trimitere la o „valoare” (libertatea). Statutul

valorilor (nu doar al celor morale) a fost intens dezbătut în istoria filosofiei.
Există chiar o sub-disciplină filosofică, numită „axiologie”, care se ocupă cu
elucidarea conceptului de valoare.

Valorile morale, în cea mai comună înțelegere, reprezintă standarde ale

binelui pe care le asumăm, la nivel individual sau comunitar. Ele, împreună,
configurează spațiul în care vom oferi răspunsul la întrebări de tipul „ce fel de
persoane sau de societate vrem să fim?”. Nici valorile, singure, nu ne dau de
cele mai multe ori algoritmi foarte simpli pe baza cărora să optăm în situații
particulare.

4
 A treia propoziție de la care am pornit reprezintă o regulă. Spre deosebire
de principii, regulile morale tind să fie mult mai bine specificate și să prevadă cu
mai multă precizie decât principiile calea de urmat într-o situație dată.
Specificarea sau particularizarea unei reguli poate merge destul de departe, până
la o descriere stufoasă a tipului de context care cere „activarea” ei („este
interzis/obligatoriu X, cu excepția situațiilor care prezintă toate caracteristicile
A, ....,N”).

Faptul că regulile tind să fie mai clar particularizate nu face însă aplicarea
lor automată. Este nevoie, nu de puține ori, de un anumit grad de antrenament al
discernământului nostru moral pentru a decide dacă ne aflăm într-un moment
care cere aplicarea regulii A sau a regulii B (Aristotel numea „phronesis”, tradus
imperfect ca „rațiune practică”, această capacitate antrenată a oamenilor, ce
cuprinde și discernământul moral). Mai mult, este nevoie, mai ales în cazurile
dificile, să vedem dacă o regulă anume este sau nu justificată. Deși intuițiile ne
ajută adesea (simțim aproape visceral că o anumită regulă impusă este
nedreaptă, de exemplu), ele pot fi și extrem de înșelătoare. Poate tocmai de
aceea, mecanismul justificării unei reguli se bazează de obicei pe evidențierea
felului în care ea se sprijină pe un principiu moral sau pe o valoare larg
acceptată.

Etica analizează și studiază morala și comportamentul uman. Valorile

morale sunt alcătuite dintr-un set de reguli care sunt definite într-un anumit mod
în funcție de societatea care este studiată.

În acest sens, valorile etice și valorile morale sunt strâns legate, deoarece
moralitatea stabilește normele și studiile etice dacă practica lor este benefică sau
nu. Percepția moralității și regulile pe care le stabiliți depind în mare măsură de
factorii sociali și culturali.

Din acest motiv, deși sunt influențate de societate, valorile etice sunt
considerate personale și permanente în timp, în timp ce valorile morale sunt
colective și stabilite de societate și se pot schimba în timp în funcție de
obiceiurile practicate. 

5
 Exemple de valori etice
Responsabilitate

Prin îndeplinirea angajamentelor stabilite anterior - cum ar fi întâlnirile

programate, treburile casnice, lucrările în așteptare etc. - se manifestă
responsabilitatea unei persoane.

De exemplu, cineva care are grijă de un copil trebuie să fie responsabil

pentru satisfacerea tuturor nevoilor sale în timp util și corect.

Onestitate

Onestitatea strălucește într-o persoană atunci când acțiunile sale sunt

transparente. Cineva care nu ascunde informații sau nu este un mincinos este o
persoană cinstită.

De exemplu, la locul de muncă o persoană care lucrează ca casier de

supermarket, lucrul sincer este că raportează toți banii care au fost intrați în
timpul zilei și nu cade în tentații de a lua bani care nu sunt proprietatea sa.

În practica onestității, interesele personale ale indivizilor sunt puse

deoparte și se acordă prioritate desfășurării acțiunilor echitabile pentru toți în
mod egal.

Respect

Respectul este o alta dintre cele mai importante valori etice, deoarece este
baza pentru mentinerea unor bune relatii interumane.

Această valoare dictează modul în care ar trebui tratați oamenii, cu

considerația și îngrijirea corespunzătoare. Un exemplu clar este văzut în case, cu
tratament ascultător și fără conflicte între părinți și copii.

Solidaritate

Solidaritatea poate fi înțeleasă ca fiind colaborarea și înțelegerea cu care

este tratat cineva care ar putea avea nevoie de sprijin suplimentar.

De exemplu, dacă cineva trece printr-un moment de doliu, sprijinul poate

consta în a-i ține companie dacă are nevoie de el sau în a oferi soluții pentru
comisioane și documente, oferind tot ajutorul posibil.

6
 Un alt exemplu este atunci când are loc un dezastru natural într-o țară; alte
țări din întreaga lume își pot arăta solidaritatea prin trimiterea de ajutor
economic și uman.

Aplicarea valorilor etice în viața de zi cu zi reprezintă susținerea unei

societăți armonioase, calme, cu cel mai mic conflict posibil. Implementarea
acestuia trebuie reflectată atât acasă, cât și în afara acesteia, fie la locul de
muncă, în studiu sau în zona de recreere, printre alte zone.

Sunt considerate abateri de la sistemul de valori etice, următoarele

acțiuni:

- Lezarea libertății celorlalți;

- discriminări pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială, orientare

politică sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de discriminare, cu
excepția măsurilor afirmative prevăzute de lege;

- practici precum favoritismul, nepotismul, aplicarea unor standarde duble

în evaluare;

- plagiatul;

- însușirea fără drept a calității de autor al unei opere de creație intelectuală

- prejudicierea, în orice mod și prin orice mijloace, a prestigiului

Universității, dezinformarea, denigrarea publică a programelor, precum și
atingerile aduse onoarei, reputației și demnității persoanelor din propria
instituție și din alte instituții universitare de către membrii comunității
universitare.

- orice manifestare sau comportament cu caracter misogin, mizantrop,

naționalist-șovin, de instigare la ură rasială sau națională, orice tratament
discriminator pe motiv de orientare sau apartenență politică, convingeri
religioase, etnie, handicap sau origine socială, precum și orice formă de
hărțuire; adresarea de injurii și jigniri celorlalți membri ai comunității
academice, indiferent de raporturile ierarhice; orice alt comportament ce
aduce atingere demnității sau creează o atmosferă intimidantă, ostilă,
degradantă, umilitoare sau ofensatoare îndreptate împotriva unei persoane
sau a unui grup de persoane.

7
 Etica în general şi etica universitară în special ori integritatea academică
sunt strâns legate de un set de valori. Valoarea implică un raport între ceva demn
de preţuit şi cineva în măsură să acordepreţuire, un raport între obiectul valorizat
şi subiectul valorizator. Acest raport are un caractersocial, întrucât subiectul
valorizator acordă preţuire acelor obiecte, activităţi sau creaţii care,prin
însuşirile lor obiective, se dovedesc apte să satisfacă trebuinţe, necesităţi,
aspiraţii, suntistoriceşte şi socialmente condiţionate de practică. Există deci o
corespondenţă inalienabilăîntre însuşirile unui fapt valone şi trebuinţele şi
idealurile umane. Fiecare valoare are ofinalitate intrinsecă, ceea ce echivalează
cu a spune că, valorile sunt ireductibile, neputând fi raportate la o categorie mai
largă.

Originalitatea şi ireductibilitatea valorilor conduc la neadmiterea

superiorităţii de rang, cicel mult a unor priorităţi temporare în funcţie
de trebuinţele social-umane cărora lecorespund. Omul creează valori şi se
creează prin valori, care devin coordonate ale acţiuniiumane şi determinaţii
ontologice ale condiţiei umane.Valorile motivează orientează, oferă criterii de
apreciere, modele şi sisteme de referinţă,principii de evaluare pentru
acţiunea umană totodata valorile contribuie la cooperareaindivizilor,
având o funcţie integratoare în societate

Sistemul de valori etice universitare

Există un sistem de valori pentru fiecare comunitate umană, schimările
istorice şi socialeantrenând modificări ce privesc criteriile de valorizare
cât şi pe cele de înlănţuire şiierarhizare ale valorilor şi imprimând o
anumită dinamică a valorilor; » Sistemul de valori etice universitare
constituie cadrul de formalizare a regulilorconsensuale morale şi de
integritate în domeniul academic, expresie a poziţiilor definitoriifaţă de ceea ce
este permis sau nu în mediul universitarValorile etice orientează activitatea în
domeniul învăţământului superior, în general,precum şi în interiorul mediului
academic şi al comunităţii universitare. Acestea definescrelaţiile moral -
profesionale dintre membrii comunităţii universitare, între aceştia
şicolaboratorii externi, inclusiv cu membrii echipelor de evaluare
instituţională pentru clasificarea universitatilor.

8
 Valorile etice universitare
Valorile etice universitare sunt următoarele:

a. ) Libertatea academică, proclamă faptul că universitatea este un spaţiu

liber de ingerinţe, presiuni şi constrângeri, altele decât cele de natură ştiinţifică,
legală şi etică;

b. ) Autonomia personală asigură exercitarea consimţământului propriu şi

posibilitateaopţiunii asupra programelor, concursurilor şi oportunităţilor de
studiu şi cercetare.

c. ) Transparenţa se referă la asigurarea accesului public, în mod

oportun, la toatecategoriile de acţiuni, date şi informaţii care interesează
membrii comunităţii universitare şisocietatea din care aceasta face parte.

d. ) Etica relaţiilor între membrii comunităţii academice solicită evitarea

legăturilor şipoziţiilor care duc la conflicte de interese şi incompatibilităţi de
natură să afecteze judecăţile,evaluările obiective şi acţiunile membrilor
comunităţii şi să permită: favoritismul,nepotismul, aplicarea de standarde
duble în apreciere/evaluare, acte de persecuţie sau derăzbunare.

e.) Respectul, grija şi toleranţa impun preţuirea demnităţii

fiecărui membru alcomunităţii academice într-un climat liber de orice
discriminare, hărţuire, umilire, dispreţ,ameninţare, intimidare, rezolvarea
disputelor prin argumente raţionale şi nu prin utilizareaunui limbaj (cuvinte,
etichetări, stil şi ton) sau unor atitudini/acţiuni inadmisibile în mediulacademic;
încurajează politeţea, curajul, respectul, solicitudinea, aprecierea
mândria, altruismul, empatia, înţelegerea, solidaritatea, promptitudinea,
optimismul;

f. ) Dreptatea şi echitatea determină atitudini corecte şi de respingere a

discriminării,inegalităţii de şanse şi exploatării; promovarea culturii
organizaţionale bazate pe performanţăşi probitate; stimularea metodelor şi
tehnicilor de lucru consultative şi flexibile; descurajareaşi eliminarea oricăror
forme de corupţie.

g.) Profesionalismul înseamnă competenţă în exercitarea profesiei;

încredere învaliditatea deciziilor profesionale şi faţă de profesie; protejarea faţă
de amatorism, diletantismşi impostură; identificarea cu specialitatea şi cu cei din
acela;i domeniu; ataşamentul faţă decariera academică; obligaţia morală de a

9
lucra în serviciul studenţilor, evitând arbitrariul şitratamentul preferenţial
nejustificat; menţinerea standardelor profesionale; solidaritatea colegială şi
competitia loiala.

In mediul academic, raportat la sistemul de valori etice mai sus

specificate, sunt avem siabateri acesta sunt următoarele fapte:

 obstrucţionarea activităţii didactice, de cercetare ştiinţifică,

administrative sau a oricărei funcţii a universităţii;
 frauda sub orice formă în procesul de învăţământ, de cercetare
ştiinţifică, precumşi în cadrul celorlalte activităţi din universitate;
 utilizarea neautorizată şi provocarea cu vinovăţie de
prejudicii în daunapatrimoniului universităţi”.
 pătrunderea neautorizată în spaţiile în care accesul este reglementat
prin măsurispecial;
 distrugerea, alterarea sau falsificarea documentelor şi a
bazelor de date aleuniversităţii, ca şi utilizarea lor în scopuri
ilicite;
 organizarea şi desfăşurarea de activităţi nepermise în
universitate, folosireanumelui, a resurselor umane, financiare sau
materiale ale acesteia în scopurinelegale sau contrare acesteia;
 folosirea abuzivă a calităţii de membru al comunităţii academice
 denigrarea publică a personalului sau instituţiei de către membrii
comunităţiiuniversitare;
 practicarea unor atitudini şi comportamente indecente, insultătoare
sau obscene şifolosirea unui limbaj neconform spiritului academic;
 participarea la activităţile din cadrul universităţii prin încălcarea
prevederilorlegale a dispoziţiilor cartei universitare privind
consumul de alcool, droguri, dealte substanţe interzise;
 favoritismul, sub orice aspect
 discriminarea, în toate formele de manifestare a acesteia
 agresarea fizică sau morală săvârşită sub orice formă
împotriva membrilorcomunităţii universitare sau în legătură cu
activitatea academică;
 inducerea în eroare a conducerii universităţii prin dezinformare;
 acceptarea, lipsa de reacţie faţă de corupţie, favorizarea
acesteia, obţinerea,pretinderea sau nerefuzarea unor avantaje
necuvenite.
10
 Concluzii
Se spune că etica este precum oxigenul, ne amintim de ea doar atunci
când ne lipsește.Alții cred că integritatea nu reprezintă cea mai mare realizare pe
care un individ o poate aveaîn cursul vieţii, ci cea mai dificil de atins. În
societatea complexă și diversă în care trăim,observăm cum unii oameni pot
acţiona împotriva celorlalți fără a plăti riscul creat, oameniimoderni “pot avea
opţiuni pe cheltuiala altora”.

Abateri de la normele de etică pot fi săvârşite de către studenţi sau de

personalulnedidactic al universităţii. abateri prin care este lezată
comunitatea universitară prinnerespectarea principiilor şi valorilor pentru
care Universitatea militează şi pe care lepromovează. Ţinând seama de
cele menţionate mai sus, rezultă necesitatea elaborării unuiansamblu de norme
privind conduita morală în viaţa socială şi etica profesională universitară– sub
forma unui Cod Etic (C.E.) in cadrul caruia sunt statuate standardele de
integritate cetrebuiesc indeplinite la diferitele niveluri ale vietii academice.
Codul Etic este definit astfel:"Ansamblul de norme şi principii morale, de
conduită, care includ obligaţiile etice aleprofesiunii, cât şi rolul lor în viaţa
socială" .Intrucât noţiunea de etică include principiile demorală, dar se regăseşte
şi în noţiunea de deontologie, C.E. reprezinta chiar colectia destandarde ce
descriu nivelul de integritate a membrilor comunităţii academice. Respectarea
normelor prevăzute în Codul Etic de către membrii universităţii
reprezintăCondiţia Suficientă pentru realizarea principiilor morale şi a valorilor
ştiinţifice universitare.

11
 Bibliografie
1. Etică și integritate academică - Elena Emilia Stefan
2. Etică și integritate academică - Emanuel Socaciu, Constantin Vica,
EmilianMihailov,Toni Gibea, Valentin Muresan, Mihaela Constantinescu
3. Codul de etică și deontologie profesională al Universității „Constantin
Brâncoveanu” din Pitești
4. Codul de etică universitară al Universității Naționale de Arte București

12