ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

Este omul realmente un agent rațional?

Sociologie rurală

Profesor îndrumător:
Gibea Toni-Ionel.

Studenți:
Alexe Cristian-Nicolae;
Boroș Alexandru-Georgian;
Costoiu Costin-Mihai;
Neagu Ioana-Cristina.

Cuprins:

1. Limitele raționalității;
2. Distorsiunile cognitive;
3. Rațiune și emoție.
Limitele raționalității

Cu toții ne-am confruntat la un moment dat cu incertitudinea reușitei și ne-am pus

întrebarea "Oare voi reușii să duc această sarcină la bun sfârșit?". Pe lângă asta apare și stresul de
moment în care realizezi câte lucruri ai de făcut și nu poți alege cu care să începi.
Cercetătorul Adam Smith consideră că soluția acestor sentimente de incertitudine este cel de al
treilea simț economic.
Homo oeconomicus, adică omul cu o gândire perfect rațională, ghidat de propriul interes
către maximizarea utilității este cel care a ridicat gradul de prestigiu de care se bucură astăzi
știința economică, cea mai riguroasă dintre științele sociale. Prestigiul are două aspecte: influența
asupra configurării politicilor publice și prestigiul intelectual.
Homo oeconomicus nu este privit într-un mod pozitiv de toată lumea, de exemplu: cercetătorul
Thaler susține că homo oeconomicus încearcă să înlocuiască homo sapiens.
Diferența dintre homo oeconomicus și homo sapiens este că oamenii din ziua de astăzi nu
urmăresc un model clar al modului de acțiune în ceea ce privește economia, nu este un agent
rațional care face alegeri și ia decizii în contextul optimizării. Homo sapiens ia deciziile
instinctiv, din greșeli trecute, prin experința și cunoștințele adunate pe parcursul vieții.
Homo oeconomicus sunt total opusul. Iau decizii pe baza gândirii raționale întotdeauna. Aceștia
nu au problemele obișnuite pe care omul contemporan le are, de exemplu: alegerea unor produse
din supermarket, astfel încât să nu depășească bugetul propus.
Cercetătorul Thaler este de parere că nu există o alegere optimă unică deoarece fiecare are
propriile motive, convingeri atunci când ia o decizie. Astfel putem spune că alegerea pe care eu o
voi face în supermarket poate fi optimă pentru mine, dar nu și pentru o altă persoană, la fel cum
alegerea făcută de o altă persoană îi poate fi optimă, dar pentru mine nu este.
Dacă toți oamenii ar avea aceleași probleme, același raționament, același mod de a reacționa,
atunci aceasta ar fi o lume a homo oeconomicus. O lume în care fiecare își gândește următoarea
mișcare rațional, dar cel mai important economic. O lume în care nu totul se rezumă la bani
deoarece aceștia sunt văzuți la adevărata valoare, o lume în care dacă ai cumpărat un fel de
mâncare mai scump, nu trebuie să te forțezi să îl termini pentru că altfel este o risipă de bani.
Deciziile și alegerile făcute în lumea reală nu vor fii niciodată raționale, însă cu toate
acestea economia comportamentală propune schimbarea modului în care oamenii iau decizii,
analiza lucrurilor din mai multe puncte de vedere, nu doar unul singur. Alegerile să nu fie
influențate de diverși factori ci să fie alegeri gândite puțin mai rațional decât de obicei.

Distorsiunile cognitive

Distorsiunile cognitive sunt patern-uri ce influențează gândirea. Aceste distorsiuni

cognitive nu au un motiv real pe care să se bazeze și produc emoții sau energii negative. Ideea de
raționalitate se referă la faptul că atunci când oamenii iau decizii sau fac alegeri aceștia nu sunt
în totalitate sinceri alegând să se lase influențați de alte persoane din jurul său, sau presați de
timpul pe care îl au la dispoziție să facă alegerea, sau se gândesc că dacă o să aleagă cum o să-i
spună altă persoană vor avea de câștigat, dar în nicio clipă nu se gândesc cum ar fi dacă ar lua
decizia corectă singur sau singură. După ce își dau seama că au greșit sau că au luat o decizie
proastă, oamenii tind să creadă că ar fi fost mai bine dacă își ascultau instinctul punându-și tot
felul de întrebări cum ar fi: „Ce ar fi fost dacă luam decizia bună? Oare era mai bine să îmi fi
ascultat instinctul?”.
Euristicile sunt scurtături mintale ce ne ajută să ne putem rezolva problemele din viața de
zi cu zi, mărindu-ne capacitatea de a ne rezolva problemele cât mai rapid fără a ne da seama că
uităm de detaliile cele mai importante grăbindu-ne, fără să ne dăm seama că înainte de a termina
o treabă sau de a rezolva ceva important trebuie să verificăm, să analizam, să calculăm pentru a
nu a avea un rezultat nesatisfăcător. De fapt noi uitând de micile detalii, rezolvăm problemele pe
jumăte, crezând că totul este rezolvat, când de fapt problema este pe jumătate rezolvată și asta o
să aducă un mare eșec, de exemplu: facem o pană la mașină o reparăm repede deoarece ne
grăbim să ajungem într-o anumită destinație, însă uităm să strângem prezoanele corespunzător pe
baza grabei. În timp ce mergem ne bucurăm că am rezolvat treaba, însă pe drum roata se
desprinde punându-ne viața în pericol, vinovații fiind noi deoarece nu am fost atenți la detaliile
mici fără să verificăm încă o dată plecând direct către destinația la care eram disperați să
ajungem cu orice preț.
Deseori, oamenii tind să creadă că de cele mai multe ori au dreptate aruncându-se cu capul
înainte fară a se gândi că pot da greș bazându-se pe principiul ,,omul din greșeli învață”. De
obicei, greșind odată încerci să te îndrepți, greșind a doua oară încerci să nu o mai faci, dar din
moment ce repeți greșelile este clar că numai esti rațional și faci din asta o plăcere, până când la
un moment dat aceste greșeli te vor costa scump și nu vei mai avea cum să îndrepți situația.
Bazându-te pe principiul ,,omul din greșeli învață”, ar trebui să înveți în primul rând din propriile
tale greșeli și în al doilea din greșelile altora adică văzând la cineva că greșește încontinuu și are
parte doar de erori, este clar că trebuie să te îndepărtezi de acea persoană, și să nu îl iei ca pe un
exemplu bun deoarece, acesta având 10 erori și doar 2 succese este clar că persoana respectivă
nu este un model de urmat.
Optimismul nu este mereu benefic, pentru oamenii naivi fiind chiar un dezavantaj, de
exemplu, persoana în cauză începe să creadă că productivitatea firmei în care lucrează sau o
conduce este mult mai mare decât este de fapt, urmând să facă niste alegeri ce nu sunt benefice
lui sau întreprinderii, considerând că poate manipula piața sau prevedea viitorul.
Mai multe studii prezintă că oamenii sunt mai încrezători în propriile puteri/abilități/etc, față de
cât ar trebui. În cele mai multe situații, nu se ia în considerare concurența de pe piață.
Teoria “efectul prezentării” – presupune ca într-o informație să conteze doar mesajul
transmis – informația insăși, astfel, modul în care o aflam, felul în care a fost expusă, cât și
maniera estetică folosită de cel ce a formulat informația sunt irelevante.
Un studiu bazat pe această teorie susținut de Kahneman și Tversky în SUA prezintă teoria
drept reală. Kahneman și Tversky le prezintă subiecților același text și aceleași opțiuni de alegere
ca și mesaj transmis, însă, din punct de vedere estetic diferite. În acest studiu putem observa că
oamenii tind să acorde mai multă atenție informațiilor ce oferă o bază stabilă, siguranță.
Teoria “efectul detinerii” – presupune că oamenii tind să vândă lucruri mai greu decât le
cumpără, indiferent de ce sume de bani sunt la mijloc.
Teoria economico-neoclasică ne spune că, proprietarul unui obiect estimat la o anumită
valoare, ar trebui să fie dispus să vândă obiectul, pentru orice sumă mai mare decât valoarea la
care este estimat obiectul respectiv, însă efectul deținerii face ca oamenii să pună un pret mult
mai mare pe un obiect, atunci când doresc să-l vândă. Au avut loc foarte multe studii în baza
acestei teorii, unde oamenilor li s-a oferit un bun, ulterior având posibilitatea să-l vândă la prețul
la care era estimat, însă o mare parte din participanții la acest studiu, au preferat să păstreze
obiectul respectiv, deoarece au considerat că valoarea sa este mult mai mare decât ceea ce le-a
fost oferit.
Un alt factor care ne face să estimăm greșit prețul unui obiect, este teoria agentului
rațional. În funcție de punctul de referință, prețul poate varia, deoarece sunt atribuite grade de
utilitate de către vânzător.
Eroarea confirmării – ne arată cum oamenii sunt mai atrași de lucrurile care sunt în acord
cu propriile lor convingeri. De aceea, oamenii iau mai usor deciziile potrivite în situații cu care
sunt obișnuiți, decât dacă se află într-o situație în care nu au mai fost puși în trecut.
Efectul de ancoră – omul, de cele mai multe ori, tinde să ia o decizie, doar în funcție de
prima informație referitoare la chestiunea respectivă, aceasta fiind “ancora”. Informațiile care vin
ulterior, contează prea puțin sau chiar deloc.
Efectul de turmă – constă în faptul că, deși omul crede că are puterea absolută a deciziilor
pe care le ia, în realitate, omul este influențat de numărul oamenilor care fac sau au făcut un
lucru. Acest efect de turmă, a fost amintit de nenumărate ori în timpul pandemiei, cu referire la
răspândirea virusului, campaniile de vaccinare, sau chiar a pandemiei în sine.
Eroarea jucătorului sau efectul Monte-Carlo, constă în formularea unor predicții greșite, în
baza unor informații din trecut, dar care sunt interpretate greșit. Numele efectului a fost căpătat
după ce în 1913, la un cazino din Monte-Carlo, la un joc de ruletă, după ce culoarea neagră a
picat de 25 de ori, toți jucătorii erau convinși că următoarea o să fie roșie, însă și a 26-a avea să
fie neagră.
Toate aceste distorsiuni cognitive descoperite de către psihologi vin în sprijinjul ideii că
omul este cu totul nerealist.

Rațiune și emoție

Erorile regăsite în deciziile omului, sunt în realitate, așa cum ne arată teoria economică
neoclasică, normale. Acestea sunt influențate de subconștient, dobândind un fel de model care se
aplică la fiecare persoană, de unde putem să intuim ce greșeală va face persoana respectivă.
Aceste lucruri duc de fapt la o altă teorie, cea care susține că deciziile oamenilor ar fi în totalitate
influențate de ceilalți oameni, de unde rezultă că oamenii ar avea o gândire bazată pe emoții, nu
pe rațiune.