Academia de Studii Economice din București

Economia comportamentală
Eseu la microeconomie intermediară aplicată

Autor: Constantin Andra Mădălina Prof Coord.: Conf.Univ.Dr. Huru Dragoș

Seria A, ETA 1415

An universitar 2017-2018
Academia de Studii Economice din București

Rezumat eseu

 Voi scrie întai un motiv pentru care am ales această tema, apoi voi scrie definiția
economiei comportamnetale.
 Dupa definitie urmeaza o scurta biografie a lui Richard Thaler, laureat pentru Nobel in
Economie pentru contributia in domeniul economiei comportamentale, apoi cateva
dintre ideile sale.
 Amos Tversky si David Kahneman si descoperirile lor in domeniul psihologiei deciziei si
economiei comportamentale (Thinking fast and slow)
 Cateva dintre exemplele de la curs
 De ce am facut o anume alegere (ex: de ce biscuiti cu lapte in loc de cereale cu lapte la
micul dejun)
 Filmul “The big short”? (comentariu pes curt)
 Concluzii
Academia de Studii Economice din București

Am ales să scriu despre economie comportamnetală deoarece aceasta reprezintă un nou

mod de a privi economia, ne putem identifica mai ușor cu ea și din acest motiv o putem înțelege
mai bine
Economia comportamentală încearcă să explice de ce indivizii fac frecvent alegeri iraționale
și modul în care comportamentul lor nu urmează întocmai pattern-urile prezise de modele
neoclasice.
Şi în liberalism, şi în intervenţionism, modelele economice se bazează pe nişte indivizi
abstracţi: egoişti şi perfect raţionali, pe de o parte, şi lipsiţi de orice urmă de egoism, gata oricând
să se sacrifice pentru bunăstarea societăţii, pe de altă parte. De fapt, individul real este o persoană
complexă, cu acţiuni care se concretizează în eşecuri şi cu comportamente de neînţeles pentru
economie. Realitatea este că oamenii nu iau întotdeauna cele mai bune decizii, repetă aceleaşi
greşeli la infinit, nu ştiu să calculeze riscurile şi efectuează operaţii economice motivaţi emoţional
– idei surprinse foarte bine de o latură emergentă a economiei, economia comportamentală.
Aceasta studiază modul concret în care oamenii fac alegeri în fiecare zi, punând în discuţie
postulatele economiei tradiţionale. Economia comportamentală intenţionează să explice de ce
oamenii nu se comport întotdeauna în mod egoist, de ce nu acţionează întotdeauna în modul cel
mai logic din punct de vedere economic sau de ce atribuie unor obiecte o valoare mai mare decât
altor obiecte care au aceeaşi valoare reală. În plus, economia comportamentală încearcă, astfel, să
ofere răspunsuri cât mai pertinente comportamentelor non-egoiste.
Economia comportamentală are o arie de cercetare hibridă. Aceasta face apel la cunoştinţe din
psihologie, şi din alte ştiinţe sociale, studiază individul în multiplele sale forme de manifestare şi
pleacă de la ipotezele comportamentului uman. Unul din principalii piloni, pe care s-a ridicat
economia comportamentală, îl reprezintă conceptul de raţionalitate limitată a persoanelor, în
general, şi a pieţelor, în special. Această ipoteză este diametral opusă principalei prezumţii a
economiei tradiţionale, cea a teoriei alegerii raţionale şi susţine ideea conform căreia
raţionalitatea individului este limitată de anumiţi factori precum: accesul la informaţii, cantitatea
redusă de timp disponibilă şi limitările cognitive ale judecăţii umane.
Un alt concept, cu care operează economia comportamentală, este cel de alegere în condiţii de risc
şi/sau incertitudine. Luarea deciziilor în situaţii riscante şi de incertitudine nu este doar o activitate
cognitivă, deoarece oamenii reacţionează, în situaţii de risc, pe două nivele diferite: la un nivel de
evaluare cognitivă şi la un nivel de reacţie emoţională. Perceperea riscului şi atitudinea faţă de risc
sunt legate de emoţii. Alte idei ale economiei comportamentale sunt
reprezentate de preferinţe complete, comportamente nonegoiste, emoţii, alegere intertemporală
(modul în care oamenii acţionează atunci când iau decizii cu repercusiuni viitoare). Referitor la
conceptul de preferinţe complete, economiştii comportamentali militează pentru îmbunătăţiri şi
adecvări ale modelului funcţiei de utilitate prin integrarea în analiză a preferinţelor.
Academia de Studii Economice din București

În studiul acestui domeniu de cercetare s-au remarcat numeroși oameni de știință notabili, cum ar
fi Daniel Kahneman și Tversky Amos sau Richard Thaler
În opinia lui Milton Friedman nu este important adevarul presupunerilor unei teorii, ci succesul
predicțiilor formulate pe baza acestora. Deci am putea presupune ca omul este o ființă perfect
rațională care ia decizii automate și de neclintit, ghidat doar de interesul personal către
maximizarea utilității, fără preferințe sau gusturi, precum un robot, și nu trebuie să ne preocupe
dacă el este într-adevar așa, cât timp predicțiile realizate pe baza acestui om imaginar sunt corecte.

Richard Thaler, este laureatul Premiului Nobel pentru științe economice din 2017 pentru
contribuțiile sale la economia comportamentală. Thaler studiază economia comportamentală și
finanțele, precum și psihologia procesului de luare a deciziilor.
Thaler este directorul Centrului de Cercetare în domeniul Deciziei și este co-director (cu Robert
Shiller) al Proiectului Economie Comportamentală la Biroul Național de Cercetare Economică.
Thaler este co-autor (cu Cass R. Sunstein) bestseller-ului la nivel mondial Nudge (2008), în care
conceptele de economie comportamentală sunt folosite pentru a aborda multe dintre problemele
majore ale societății. În 2015, el a publicat "Misbehaving: The Making of Behavioral Economics".
Thaler este membru al Academiei Americane de Arte și Științe, membru al Asociației Americane
de Finanțe și al Societății de Econometrie, iar în 2015 a fost Președinte al Asociației Economice
Americane.
Înainte de a se alătura la Universitatea din Chicago, în 1995 ,Thaler a predat la Universitatea din
Rochester si Cornell, precum și invitat la Universitatea din British Columbia, Sloan School of
Management la MIT, Fundația Sage Russell și Centrul pentru Studii Avansate de Științe
Comportamnetale.la.Stanford
Originar din New Jersey, Thaler a învățat la Case Western Reserve University, unde a primit o
diplomă de licență în 1967. La scurt timp după aceea, el a învățat la Universitatea din Rochester,
unde a primit o diplomă de master în 1970 și un doctorat în 1974.
Thaler consider că prestigiul de care e bucură astăzi știința economică vine din faptul că lucrează
cu modele formale, precum homo oeconomicus. “Problema o reprezintă modelul utilizat de către
economiști,un model care înlocuiește pe homo sapiens cu o creatură ficțională numită homo
oeconomicus, pe care îl voi numi pe scurt Econ. Prin comparație cu această lume de Econi,oamenii
comit o serie de abateri de la predicțiile modelului, iar aceasta înseamnă că modelele economice
produc foarte multe predicții greșite, predicții care pot avea consecințe mult mai serioase decât
aceea de a-i deranja pe cercetători”1
Nu înseamnă că toate predicțiile bazate pe modele sunt eronate. De exemplu, daca prețul la făină
va scădea, atunci se va cumpăra mai multă făină. Însă această predicție este oarecum evidentă. Dar
daca economiștii vor face predicții mai precise, care depind de ipoteza că agenții economici sunt
perfect raționali, atunci predicțiile nu vor mai fi la fel de bune.

1
Sergiu Bălan, Lucia Ovidia Vreja, Homo oeconomicus și competitorii săi, Editura ASE București 2017, cap 4.5, citat
din R.Thaler, Misbehaving: The Making of Behavioral Economics.
Academia de Studii Economice din București

Omul normal nu poate fi perfect rational, precum un software. Chiar și mersul la cumpărături la
mall îl va pune în dificultate, fiind nevoit să aleagă între mii și mii de produse, condiționat de
bugetul de care dispune. A face alegerea optimă precum într-un echilibru Nash este ireal.
Soluția propusă de economia comportamentală nu înseamnă renunțarea completă la modele și
homo oeconomicus, ci evoluarea lui, prin adăugarea modului în care oamenii iau deciziile în viața
reală.
Un bias cognitiv teoretizat pentru prima data de Richard Thaler este efectul deținerii sau status-
quo. Thaler a obeservat că fostul său professor, Richard Roset, ar fi greu de convins să vândă o
sticlă de vin din coelctia sa, nici măcar la un preț de 100 de doalri, în condițiile în care obișnuia să
ofere maxim 35 de doalri pentru achiziționarea unei sticle de vin de o calitate asemănătoare.
Efectul deținerii este o distorsiune cognitivă care constă în faptul că oamenii vor acorda un preț
mai mare unui obiect atunci când vor să îl vândă, decât atunci când vor să îl dobândească.

Daniel Kahnemann este professor emerit de psihologie la Princeton University. A primit

Premiul Nobel pentru Științe Economice în 2002, pentru lucrarea sa de pionierat care integrează
perspective din cercetarea psihologică în domeniul științei economice, în special în ceea ce privește
judecata umană și luarea deciziilor în condiții de incertitudine. O mare parte din această
lucrare.a.fost.realizată.în.colaborare.cu.Amos.Tversky.
În plus față de premiul Nobel, Kahneman a primit și multe alte premii, între care Distinguished
Scientific Contribution Award a Asociației Americane de Psihologie (1982) și Premiul
Grawemeyer (2002), împreună cu Amos Tversky, Medalia Warren a Societații de Psihologi
Experimentali (1995), Premiul Hilgard pentru contribuții de carieră la Psihologie Generală (1995)
și.Premiul.pentru.întreaga.carieră.a.Asociației.Americane.de.Psihologie(2007).

Profesorul Kahneman sa născut în Tel Aviv, dar și-a petrecut anii din copilarie la Paris, înainte de
a se întoarce în Palestina în 1946. A obținut diploma de licență în psihologie (cu un minor în
matematică) de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, iar în 1954 a fost înrolat în forțele de apărare
israeliene, lucrând în principal în ramura sa de psihologie. În 1958 a venit în Statele Unite și și-a
obținut doctoratul în Psihologie de la Universitatea din California, Berkeley, în 1961.
Inspirati de ideile lui Herbert Simon, Amos Tversky si Daniel Kahneman au inceput in 1970 unul
dintre cele mai cuprinzatoare cercetări în domeniul economiei comportamentale și domeniul
psihologiei deciziei. Într-un studiu publicat in 1974, ei au demonstrat că oamenii rezolvă
problemele utilizând euristici. Problema este că aceste euristici dau rateuri, și ii determină pe
oameni să comită distorsiuni cognitive, adică erori de judecată.
De exemplu, o eroare frecventă de judecată este efectul de ancorare , un bias cognitiv care
determină o persoana să se bazeze prea mult pe informația imediată primită (ceea ce stim este tot
ceea ce există). Să presupunem ca suntem întrebați daca “Aarav” este un prenume comun.
Deoarece nu l-am mai auzit până acum, vom spune că nu. Aceasta este scurtătura. Dar daca vom
face puțin research, vom afla că este cel mai răspândit nume masculin in India, care are o populație
de peste 1 miliard de locuitori, și deci “Aarav” este de fapt un nume comun, la nivel global, chiar
daca nu este pentru noi, individual. Sau, atunci când suntem la cumpărături, ne atrage atenția un
produs scump, dar la reducere, prin faptul că vedem prețul initial tăiat, acest lucru determinându-
ne să îl cumpărăm, pentru că “poate nu mai am ocazia”.
Academia de Studii Economice din București

Un alt exemplu de bias cognitiv discutat de catre Kahneman si Tversky este problema “Linda”
care spune că “Linda are 31 de ani, este necăsătorită, este deschisă, comuncativă și inteligentă.
Are o licență în filosofie. În perioda studentiei a fost extrem de interesată de problema discriminării
și a echității sociale și a participat și la demonstrații anti-nucleare.”
Apoi subiecții testului trebuie să aleagă una dintre următoarele variante: 1. Linda este funcționară
la o bancă și 2. Linda este funcționară la o bancă și activează în mișcarea feministă. 90% dintre
participanți au ales varianta 2, care, din punct de vedere logic, este gresită, pentru că este mai puțin
probabil ca Linda să facă 2 lucruri în paralel decât unul singur. Totuși, pentru mulți oameni
formularea unei opinii presupune pur și simplu exprimarea ei, fără a o gândi, în prealabil, sfidând
regulile logicii.
O altă distorsiune cognitivă este efectul de cadru, sau efectul formulării care înseamnă că
descrierea unor optiuni în termeni de pierdere determină un rezultat diferit decât descrierea
acelorași opțiuni in termeni de câștig. De exemplu, Kahneman si Tversky au aplicat un test în care
trebuie să ia o decizie cu privire la salvarea a 600 de persoane bolnave din cauza unei epidemii.
Opțiunile care le-au fost prezentate au fost 1. Dacă se adoptă programul A, vor fi salvate viețile a
200 de persoane. 2.Daca adoptă programul B, există o probabilitate de o treime ca toate cele 600
de persoane să fie salvate și o probabilitate de două treimi ca nimeni să nu fie salvat. Raspunsurile
s-au îndreptat către varianta 1, deoarece varianta 2 implică risc și incertitudine. Mergând mai
departe cu raționamentul, cei doi economiști au reformulat opțiunile astfel. 3. Daca este adoptat
programul A, vor muri 400 de persoane. 4. Dacă este adoptat programul B, există o probabilitate
de o treime ca nimeni să nu-și piardă viața și o probabilitate de două treimi ca 600 de persoane sa
moară. De această data, răspunsurile s-au îndreptat către varianta B, deși informațiile sunt
echivalente, doar altfel formulate.
Însă oamenii acordă mai multă atenție informațiilor exprimate în certitudini, decât celor car
exprimă probabilități, adică riscuri. Spunând că „vom salva 200 de persoane”, sună altfel decât
spunand că „vor muri 400 de persoane”, cea de a doua variantă părând mult mai drastică, de aceea
subiecții vor alege să iși asume riscuri. Modul în care ni se spune un lucru contează mai mult decât
informația primită în sine.
Academia de Studii Economice din București

Bibliografie

https://www.chicagobooth.edu/faculty/directory/t/richard-h-thaler

https://kahneman.socialpsychology.org/

Sergiu Bălan, Lucia Ovidia Vreja, Homo oeconomicus și competitorii săi, Editura ASE București 2017