Greseli ale gandirii

Madularu Alexia
1. Reactivitatea

Cele mai comune erori de gandire

Reactivitatea este tendinta oamenilor de a se purta sau arata diferit atunci

cand stiu ca sunt observati sau priviti. Acest aspect comportamental este o
problema in studii, deoarece subiectii se poarta diferit stiind ca sunt sub lupa.
2. Prelungirea compromisului
Presupune tendinta oamenilor de a continua sa faca activitati sau eforturi care
nu au avut succes pana in acel moment. Este normal ca dintre atatea decizii
luate intr-o viata, o parte sa fie lipsite de succes, insa logica spune ca incercam
sa le schimbam sau sa le inversam. Insa uneori se intampla sa investim mai
mult in decizia respectiva, sperand sa nu se duca de rapa totusi.
3. Gândirea de tip „totul sau nimic”

Este o eroare cognitiva specifica persoanelor care vad de obicei lucrurile in

extreme: in alb sau negru, bun sau rau, esec sau succes. Este o gandire rigida,
care exclude calea de mijloc sau nuantele de gri. Ia forma unor judecati
morale sau evaluari, atat despre sine, cat si despre ceilalti.

Exemplu: Daca nu sunt cel mai bun dintre colegii mei, atunci am esuat.
4. Suprageneralizarea sau generalizarea pripita
Cand suprageneralizam, tragem o concluzie generala, universala, pe baza unei singure
experiente sau eveniment neplacut. Aceasta eroare se observa prin folosirea in limbaj a
unor termeni absoluti: „niciodata”, „mereu”, „intotdeauna”, „toti”, „nimeni”.
Suprageneralizarea in exces este asociata cu tulburarile de anxietate.
Exemplu: Un adolescent ia o nota mica la un examen si considera ca este o cauza pierduta
la acea materie.
Pe termen lung, o astfel de gandire poate duce la autoindeplinirea profetiilor. De exemplu,
daca sunt convins ca sunt o cauza pierduta, nici nu voi mai depune eforturi pentru a lua
note mai bune la viitoarele examene.
5. Invinovatirea

Se refera la tendinta unei persoane de a cauta vinovatii pentru disconfortul

sau suferinta sa emotionala. Invinovatirea poate fi fata de ceilalti sau poate fi
o auto-invinovatire. In cazul auto-invinovatirii, persoana se considera
responsabila/vinovata pentru tot ce nu merge bine, chiar si pentru lucrurile
care nu depind de ea. Daca se intampla frecvent, poate semnala o
hiper-responsabilitate si alte convingeri negative profunde.
Exemplu: „Daca as fi fost mai atent, asta nu s-ar fi intamplat.”
6. Catastrofizarea

Aceasta eroare apare atunci cand persoanele se confrunta cu situatii necunoscute si

tind sa se astepte la ce este mai rau. Este o gandire specifica mai ales persoanelor
anxioase, care exagerează un posibil pericol și vad doar ce se poate întâmpla cel mai
rău. Pentru persoanele cu aceasta modalitate de a gandi este dificil sa priveasca
realist situatiile si sufera din cauza scenariilor foarte negative pe care le imagineaza.
Este echivalentul proverbului “a face din tantar armasar”.
Exemplu: Nu imi gasesc portofelul si ma gandesc imediat ca mi-a fost furat si ca pana
acum mi-au fost luati si toti banii din cont.
7. Gandirea emotionala

Este una dintre cele mai frecvente erori. Consta in a considera propriile emotii
ca dovezi ale realitatii. Principiul dupa care functioneaza este „Daca eu asa
simt, inseamna ca e adevarat.”

Exemplu: O persoana care este geloasa ar putea crede, pe baza a ce simte, ca

partenerul ei are pe altcineva. Insa gelozia (emotia) nu este o dovada a
infidelitatii celuilalt.
 Tehnici de a preveni erorile ale gandirii
Identifica erorile cognitive

In primul rand, este importanta constientizarea acestor erori de gandire. Ajuta mult tinerea unui
jurnal zilnic in care sa notam situatiile care ne modifica dispozitia, gandurile care ne trec prin minte si
emotiile pe care le simtim. Pe baza acestor informatii, ne putem analiza propriul stil de gandire si sa
identificam cele mai frecvente erori de gandire pe care le facem.

Foarte utila este identificarea in limba a termenilor absoluti („niciodata”, „mereu”, „intotdeauna”, „toti”,
„nimeni”), care pot indica o tendinta spre suprageneralizare sau o gandire de tip totul sau nimic.
Observa si daca recurgi des la formulele “trebuie”, “ar trebui”, “este obligatoriu”.

Opinii personale versus fapte reale

Distinge opiniile personale de faptele reale, emotiile de situatiile reale. De exemplu, “E ceva in
neregula cu mine” este o opinie, in timp ce “Seful meu a ridicat tonul la mine” este un fapt real. Pentru
a analiza situatia, lasa deoparte emotiile si uita-te la fapte si la dovezile obiective, pe baza carora poti
lua niste decizii sau trage concluzii.
Standardul dublu
De obicei suntem mult mai drastici, mai rigizi si mai putin ingaduitori cu noi insine
decat cu ceilalti care ar face aceleasi greseli, in exact aceleasi situatii ca noi. Vorbeste cu
tine in aceeasi maniera calda, incurajatoare si plina de compasiune in care ai vorbi cu
un prieten care ar fi in aceeasi situatie ca tine. Cu alte cuvinte, foloseste cu tine acelasi
standard pe care il aplici celorlalti.
Cauta nuantele de gri
Incearca sa gasesti si nuantele de gri ale unei situatii, in loc de a alege doar dintre doua
variante extreme. Daca nu ti se indeplineste planul sau obiectivul asa cum ti-ai dorit,
evalueaza pe o scala de la 1 la 100 in ce proportie ai reusit totusi sa il atingi.
 Analizeaza gandurile implicate in eroarea cognitiva

Uita-te la toate aspectele unei situatii, nu doar la cele pe care iti vine natural sa
le selectezi. Daca in acea situatie sunt si alti participanti, gandeste-te cum vad ei
situatia. Iata cateva intrebari prin care sa analizezi mai amanuntit:
Care sunt dovezile pro si contra ca ceea ce gandesti este adevarat?
Ce beneficii si costuri iti aduc aceste ganduri?
Ce alte ganduri si reactii alternative ai putea avea in exact aceeasi situatie? Ce
altceva ai putea gandi? Ce ar gandi altcineva (o persoana importanta pentru tine)
in acea situatie?
Alte metode:
Daca ai tendinta sa suprageneralizezi, cauta exceptiile din situatie. De exemplu, daca te certi
cu partenerul de viata si iti spui, printre altele, „niciodata nu ma intelege”, gandeste-te la
situatiile cand totusi a aratat ca te intelege. E putin probabil sa nu fi existat astfel de
momente.
Cand observi ca folosesti prea mult “trebuie”, personalizeaza si adapteaza regulile la situatia
ta, iar valorile si convingerile proprii incearca sa le vezi ca fiind alegerile tale, nu obligatii pe
care ti le impui. Inlocuieste “trebuie” cu variante mai blande si mai permisive, care iti dau
posibilitatea de a zice si “da”, si “nu”.
Daca eroarea frecventa este de a te invinovati, cauta sa identifici ce altceva a mai contribuit
la situatia sau problema pentru care te consideri vinovat, care au fost circumstantele, cine
altcineva a mai fost implicat?
Sfarsit