ERORI IN GANDIRE

1. Filtrarea și amplificarea
Eroarea consta in a selecta dintr-o situatie doar aspectele
negative sau pe cele care sunt in acord cu prejudecatile ori
convingerile proprii. Persoana tinde sa le exagereze
importanta sau sa gaseasca foarte mult situatii care se
potrivesc convingerilor sale.
Exemplu: O persoana care prezinta un proiect colegilor si
primeste reactii pozitive in proportie de 95%, se va
concentra mai mult pe comentariile critice care fac restul de
5%,.
2. Gândirea de tip „totul sau nimic”
Este o eroare cognitiva specifica persoanelor care vad de
obicei lucrurile in extreme: in alb sau negru, bun sau rau,
esec sau succes. Este o gandire rigida, care exclude calea
de mijloc sau nuantele de gri. Ia forma unor judecati
morale sau evaluari, atat despre sine, cat si despre ceilalti.
Exemplu: Daca nu sunt cel mai bun dintre colegii mei,
atunci am esuat.
3. Suprageneralizarea sau generalizarea pripita
Cand suprageneralizam, tragem o concluzie generala,
universala, pe baza unei singure experiente sau
eveniment neplacut. Aceasta eroare se observa prin
folosirea in limbaj a unor termeni absoluti: „niciodata”,
„mereu”, „intotdeauna”, „toti”, „nimeni”.
Suprageneralizarea in exces este asociata cu tulburarile
de anxietate.
Exemplu: Un adolescent ia o nota mica la un examen si
considera ca este o cauza pierduta la acea materie.
Pe termen lung, o astfel de gandire poate duce la
autoindeplinirea profetiilor. De exemplu, daca sunt
convins ca sunt o cauza pierduta, nici nu voi mai depune
eforturi pentru a lua note mai bune la viitoarele examene.
4. Citirea gandurilor
Aceasta eroare consta in a face presupuneri despre ce
cred/gandesc ceilalti si iau de bune aceste presupuneri.
Uneori este posibil sa avem o idee despre ce ar putea
gandi ceilalti, insa eroarea apare atunci cand aceste
proiectii ale noastre sunt negative si tragem aceste
concluzii pripite, care s-ar putea sa nu aiba nicio
legatura cu realitatea. De fapt, nu putem sti cu
certitudine ce gandeste alta persoana, decat daca ea ne
spune acest lucru. De multe ori, aceasta eroare duce la
neintelegeri si conflicte in relatii.
Exemplu: Sunt in cursul unei prezentari si cineva din
public are o expresie neplacuta pe fata. Ma gandesc ca
sigur nu ii place prezentarea mea.
5. Invinovatirea
Se refera la tendinta unei persoane de a cauta
vinovatii pentru disconfortul sau suferinta sa
emotionala. Invinovatirea poate fi fata de ceilalti sau
poate fi o auto-invinovatire. In cazul auto-
invinovatirii, persoana se considera
responsabila/vinovata pentru tot ce nu merge bine,
chiar si pentru lucrurile care nu depind de ea. Daca
se intampla frecvent, poate semnala o hiper-
responsabilitate si alte convingeri negative profunde.
Exemplu: „Daca as fi fost mai atent, asta nu s-ar fi
intamplat.”