ISTORIA ȚĂRILOR EXTRA-

EUROPENE LA CUMPĂNA
SECOLELOR AL XIX-LEA ȘI
AL XX-LEA
ELEV: DINU LUCIAN
ISTORIA JAPONIEI

• Instaurarea Erei Meiji (1868-1912)

Interesul marinarilor din Vest s-a orientat, în special, către regiunile meridionale ale globului, cum ar fi "Indiile", iar rutele de navigație dintre Pacific,
Atlantic și Oceanul Indian au traversat în principal emisfera sudică. Cu toate acestea, în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea și în prima jumătate a
secolului al XIX-lea, odată cu creșterea cererii de noi piețe pentru diferitele produse industriale, s-a simțit necesitatea stabilirii unor opriri suplimentare,
chiar secundare, în zona nordică a Ecuatorului, în special în arhipelagul nipon.

• Contactele și schimburile comerciale tot mai intense cu Europa și SUA, deși impuse prin forță, au fost rapide și spectaculoase, chiar benefice în diverse
aspecte pentru societatea japoneză. Sosirea masivă a negustorilor străini, în special după 1858, a transformat portul Yokohama într-un important centru
comercial, de unde mari cantități de mărfuri inundau piața japoneză. Între anii 1859 și 1868, valoarea comerțului exterior japonez a crescut de la doar 2
milioane la 35 de milioane de dolari. Străinii cumpărau din Japonia mătase, bumbac, hârtie, ceai, uleiuri, cupru etc., iar japonezii le vindeau nave, arme,
mașini și diverse obiecte metalice, textile din lână și cânepă, unelte de pescuit etc.
• Preponderența accentuată a importurilor față de exporturi a dus la scurgerea aurului în afara granițelor Japoniei. Această pierdere de aur și dezechilibrul
sistemului monetar au provocat o gravă inflație. Totodată, concurența mărfurilor străine a dus la ruinarea producției manufacturiere și a meșteșugurilor
autohtone. S-au produs modificări semnificative și în producția agricolă, datorită cererii externe masive de ceai, mătase și alte produse. Pe de altă parte, s-a
observat o creștere semnificativă a întreprinderilor industriale în ramurile industriei ușoare, a arsenalelor și antierelor navale, a unor întreprinderi
metalurgice etc., ceea ce a dus la consolidarea și creșterea puterii burgheziei japoneze.
Fiind într-o criză profundă, adversarii regimului shogunatului au
semnat tratate inegale cu Occidentul (cum ar fi cel de la
Kanagawa din 1854) pentru a ataca deschis și decisiv regimul
existent, acuzându-l de incapacitatea de a rezista presiunilor
străine. Opozanții l-au abandonat, pe rând, pe shogun, și s-au
adunat în jurul împăratului din Kyoto. În acest climat de criză
politică, asasinatele cu caracter xenofob s-au intensificat, căzând
victime ruși (1859), francezi și olandezi (1860), britanici (1861).

În februarie 1867, împăratul Kōmei moare, urmându-i la tron

fiul său Matsuhito (Meiji), în vârstă de numai 15 ani. Tânărul
monarh avea sprijinul forțelor militare ale provinciilor Satsuma
și Tosa. Shogunul Tokugawa Yoshinobu (ianuarie 1867 -
noiembrie 1867) ajunsese practic lipsit de orice sprijin armat,
fapt pentru care, pe data de 8 noiembrie 1867, a renunțat la
funcțiile sale. După abdicare, acesta nu și-a făcut seppuku, așa
cum ar fi cerut tradiția, ci a trăit un timp în obscuritate, și mai
târziu a fost primit la curtea imperială. Liderul forțelor
imperiale, Saigo Takamori, și liderul forțelor shogunale, Katsu
Kaishu, s-au întâlnit și au discutat predarea pașnică a puterii.
• Cu toate că shogunul a acceptat restaurarea și și-a retras
trupele la Osaka, la sfârșitul lui ianuarie 1868, alte forțe
Tokugawa au încercat să recucerească Kyoto, dar au
fost înfrânte de forțele din provinciile Satsuma, Choshu
și Tosa. Războiul Boshin, între anii 1867 și 1868, a dus
la desființarea shogunatului. Bătălia finală s-a dat la
Toba-Fushimi. Această bătălie practic încheie dominația
familiei Tokugawa, cu toate că alte familii Tokugawa
din nord au rezistat încă mult, iar flota din portul
Hokkaido a rezistat până în anul 1869.
• La 3 ianuarie 1868, Matsuhito a decretat preluarea
puterii precum și abolirea regimului shogunatului.
Împăratul își va instala curtea și reședința la Edo, pe
data de 26 noiembrie 1868, oraș care primește numele
de Tokyo (Capitala de Est). Începe o nouă eră în istoria
Japoniei pe care împăratul Matsuhito, la cererea
reformatorilor, a numit-o Meiji („guvernarea
luminată”). Această eră s-a dorit a fi, în același timp, un
continuum, dar și o mare schimbare socială și politică în
societatea japoneză.
• Japonia modernă a cultivat spiritul subordonării totale
față de împărat și față de instituțiile de stat, aspecte
psihologice care în timpul imediat anterior celui de-al
doilea război mondial au fost direcționate spre formarea
unei mentalități militariste și fanatice. De la restaurația
Meiji și până la sfârșitul celui de-al doilea război
mondial, împăratul a fost conducătorul guvernului și al
armatei.
În epoca Meiji, împăratul era divinizat, iar după moartea acestuia în anul 1912,
memoria lui a fost înconjurată de venerație. Matsuhito, deși a favorizat mai mult
conservatorii decât liberalii, a fost și a rămas o personalitate marcantă și totodată un
simbol. O trăsătură fundamentală a epocii pe care a ilustrat-o acesta a fost că el a jucat
un rol pasiv, lăsând oamenii de stat să acționeze în numele său. Cele trei decenii de
guvernare Meiji au transformat Japonia într-un stat capitalist modern, atât datorită
propriilor eforturi, cât și datorită împrejurărilor internaționale favorabile: marile puteri
europene și Statele Unite au fost angrenate în conflicte interne și externe care le-au
ținut departe de arhipelagul nipon.

Preocupările conducătorilor regimului Meiji vizau modificarea statutului internațional

al Japoniei prin anularea tratatelor inegale impuse, întărirea forțelor sale armate
terestre și navale, angrenarea țării în competiția marilor puteri pentru stabilirea de
zone de influență și piețe de desfacere a produselor industriale și dobândirea unor
resurse de materii prime. Pentru toate acestea era necesară o puternică bază militară,
care a fost sistematic creată.

Japonia a adoptat numeroase instituții apusene în perioada Meiji, printre care un

Împăratul Mutsuhito(Împăratul
guvern modern, sistemul de legi și organizarea armatei. Aceste reforme au ajutat la Meiji)
transformarea imperiului japonez într-o putere mondială: Japonia a învins China în 3 februarie 1867 -30 iulie 1912
primul război sino-japonez (1894-1895) și Rusia în războiul ruso-japonez (1904-
1905). Până în 1910, Japonia ajunsese să controleze Coreea, Taiwanul și o parte din
insula Sahalin.
Soldați ruși privind trupurile soldaților japonezi căzuți în tranșee
(Războiul ruso-japonez)
ISTORIA INDIEI

• India a fost adesea numită "perla" coroanei britanice, un loc unde

britanicii au înființat întreprinderi pentru a prelua controlul asupra
producției locale, precum metalurgie, prelucrarea bumbacului și a
altor materii prime la Bombay, Calcutta și alte orașe. Aceste acțiuni
au stârnit reacții anti-engleze, cum ar fi răscoala șipailor din 1857-
1859, care a avut la bază nemulțumirea față de politica britanică de
a furniza cărți de cartușe ungurite cu sevă de vacă sacră pentru
hinduși și grăsime de porc interzisă pentru musulmani.
• În această perioadă, au fost întemeiate organizații politice
importante, precum Congresul Național Indian în 1885, sub
conducerea lui Mahatma Gandhi. Gandhi, cunoscut și ca "Marea
Suflet" (Mahatma), a fost o figură centrală în lupta pentru
independența Indiei. Originar dintr-o familie de negustori
privilegiați, el a studiat dreptul și a practicat avocatura în Bombay
înainte de a pleca în Africa de Sud.
GHANDI
În Africa de Sud, Gandhi a fost martor la nedreptățile rasiale împotriva imigranților indieni și s-
a implicat activ în lupta împotriva dominației britanice. Întorcându-se în India în 1915, el a
devenit lider al Partidului Congresului și a inițiat campanii de nesupunere civilă, inclusiv cele
împotriva impozitului pe sare și a importurilor textilelor britanice.
Gandhi a fost arestat de mai multe ori și a organizat greve ale foamei și alte forme de protest
pașnic. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, el a cerut independența Indiei și a fost din
nou închis de britanici.
Cu toate eforturile sale, India a obținut independența în 1947, dar subcontinentul a fost divizat
în India și Pakistan, provocând conflicte și suferință umană. Gandhi a fost asasinat în 1948 de
un fanatic hindus, dar moștenirea sa de nonviolență și lupta pentru drepturile omului a rămas
puternică.
 MODERNIZAREA
INDIEI
În timpul stăpânirii britanice, au avut loc
modernizări în India, cum ar fi construirea
căilor ferate și dezvoltarea irigațiilor, dar
acestea au fost în principal în interesul
britanicilor, care au utilizat India ca piață
de desfacere și sursă de materii prime.
În 1877, regina Victoria a devenit
împărăteasă a Indiei, restaurând titlul
imperial al Marilor Moguli, iar în 1911,
capitala Indiei a fost mutată la New Delhi.
ISTORIA CHINEI
În perioada 25 iulie 1894 - 17 aprilie 1895, a avut loc Primul
Război Sino-Japonez, un conflict între dinastia Qing a Chinei
și Imperiul Japoniei, centrat în principal pe disputa pentru
influența în Coreea Joseon. După o serie de victorii japoneze
neîntrerupte pe uscat și pe mare, inclusiv pierderea portului
Weihaiwei de către Qing, guvernul chinez a fost obligat să
caute pacea în februarie 1895. Acest război a evidențiat eșecul
eforturilor Chinei de a moderniza armata și de a proteja
suveranitatea sa, contrastând cu succesul Japoniei în cadrul
restaurării Meiji. Prin urmare, hegemonia regională în Asia de
Est a trecut pentru prima dată de la China la Japonia, iar
prestigiul și tradiția clasică chineză au suferit o scădere
semnificativă. Pierderea Coreei ca stat tributar a provocat un
val de proteste publice fără precedent, iar în interiorul Chinei,
înfrângerea a stimulat o serie de revolte politice conduse de
figuri precum Sun Yat-sen și Kang Youwei, culminând cu
Revoluția Xinhai din 1911.
RĂSCOALA BOXERILOR

• Răscoala Boxerilor, cunoscută și sub denumirile de Rebeliunea Boxerilor sau Mișcarea Yihetuan, a constituit o revărsare anti-străină, anti-
colonială și anti-creștină în China între 1899 și 1901, marcând o etapă tumultoasă către finalul dinastiei Qing. Această revoltă a fost
condusă de Societatea Pumnului Drept și Armonios (Yìhéquán), cunoscută sub numele de "Boxeri" în limba engleză, întrucât mulți dintre
membrii săi erau practicanți ai artelor marțiale chinezești, denumite în acea perioadă "box chinezesc".
• Alianța celor Opt Națiuni, în ciuda opoziției inițiale din partea armatei imperiale chineze și a miliției Boxerilor, a mobilizat 20.000 de
trupe pentru intervenție în China. Aceste forțe au obținut o victorie asupra armatei imperiale la Tianjin și au ajuns în Beijing pe 14 august,
punând capăt unui asediu ce durase cincizeci și cinci de zile asupra Legațiilor Străine. A urmat un val de jafuri în capitală și în zonele
rurale înconjurătoare, alături de executarea sumară a presupușilor membri ai mișcării Boxerilor, într-o încercare de răzbunare.
• Protocolul Boxer din 7 septembrie 1901 a impus sancțiuni dure, incluzând execuția oficialilor guvernamentali care sprijiniseră Boxerii,
stabilirea prezenței trupelor străine la Beijing și plata a 450 de milioane de taeli de argint - sumă ce depășea veniturile fiscale anuale ale
guvernului chinez - ca despăgubire pe o perioadă de 39 de ani, pentru cele opt națiuni implicate.
• Gestionați în mod deficitar de dinastia Qing, evenimentele legate de Rebeliunea Boxerilor au erodat și mai mult controlul acesteia asupra
Chinei, forțând-o să se angajeze în reforme guvernamentale ample pentru a restabili stabilitatea și controlul.
REPUBLICA CHINEZĂ
Republica Chineză (ROC) a fost declarată la 1 ianuarie 1912 după Revoluția
Xinhai, care a răsturnat dinastia Qing condusă de Manchu, ultima dinastie imperială
a Chinei.La 12 februarie 1912, împărăteasa văduvă regentă Longyu a semnat
decretul de abdicare în numele împăratului Xuantong, punând capăt mai multor
milenii de guvernare monarhică chineză.Sun Yat-sen, fondatorul și președintele său
provizoriu, a servit doar pentru scurt timp înainte de a preda președinția lui Yuan
Shikai, liderul Armatei Beiyang.Partidul lui Sun, Kuomintang (KMT), condus
atunci de Song Jiaoren, a câștigat alegerile parlamentare din decembrie 1912.
BIBLIOGRAFIE

• microistoria.wordpress.com
• history-maps.com
• wikipedia.org
• monden.ro
• www.scribd.com
• www.historia.ro
• idsi.md
MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE!