Sindromul impostorului

Sindromul impostorului, cunoscut și sub denumirea de sindromul impostorului sau sindromul

autodepreciativ, este un fenomen psihologic în care oamenii nu pot internaliza propriile lor
realizări și, în schimb, resimt constant frica de a fi expuși ca impostori sau fraieri. Acești oameni
pot considera succesul lor drept noroc sau ca rezultat al înșelării, în loc de abilitate sau
competență reală. Acest sentiment de fraudă poate fi resimțit în ciuda unor dovezi evidente de
succes sau competență.
Sindromul impostorului poate afecta pe oricine, indiferent de nivelul lor de realizare sau de
succes. Poate fi întâlnit în diferite domenii profesionale, cum ar fi în carierele academice, în
mediul de afaceri, în arte și în alte arii.
Cauzele sindromului impostorului pot fi complexe și pot include factori precum perfecționismul
excesiv, autoevaluarea negativă, compararea excesivă cu alții, teama de eșec și lipsa încrederii în
sine. Tratamentul pentru sindromul impostorului poate implica terapie cognitiv-
comportamentală, terapie de acceptare și angajament, precum și sprijin din partea grupurilor de
suport sau a mentorilor. Este important să se recunoască și să se adreseze aceste sentimente
pentru a permite oamenilor să își valorifice și să își aprecieze cu adevărat propriile realizări.
Reguli de aur pentru a combate sindromul impostorului
Combatarea sindromului impostorului poate fi un proces complex și implică adesea o combinație
de tehnici și schimbări de mentalitate. Iată câteva reguli de aur care te pot ajuta să gestionezi și
să depășești acest fenomen:
1. Recunoaște sentimentele: Începe prin a recunoaște și a accepta că experimentezi
sindromul impostorului. Conștientizarea acestor sentimente este primul pas către
gestionarea lor.
2. Identifică gândurile iraționale: Identifică gândurile și convingerile negative care stau la
baza sentimentelor de impostor. Adesea, acestea sunt distorsionate și nu reflectă
realitatea.
3. Înlocuiește gândurile negative cu cele pozitive: Odată ce ai identificat gândurile
iraționale, lucrează la înlocuirea lor cu gânduri mai pozitive și realiste. Recunoașterea
propriilor realizări și recurgerea la dovezi concrete ale competenței tale pot fi utile în acest
sens.

4. Împărtășește-ți experiența: Vorbește cu prieteni de încredere, colegi sau profesioniști din

domeniul psihologic despre sentimentele tale. A vorbi deschis despre sindromul
impostorului poate aduce o perspectivă externă și poate oferi sprijin emoțional.
5. Creează un jurnal de succese: Începe să ții un jurnal în care să înregistrezi realizările tale,
atât cele mici, cât și cele mari. Acest lucru te poate ajuta să îți amintești de competențele
și calitățile tale atunci când te confrunți cu sentimentele de impostor.
6. Setează obiective realiste: Stabilește-ți obiective realiste și realizabile și împarte-le în
etape mai mici. Astfel, vei putea urmări progresul și să îți recunoști propriile realizări.
7. Învață să accepți eșecul: Acceptă faptul că eșecul face parte din procesul de învățare și
dezvoltare. Învață să te concentrezi pe ceea ce poți învăța din eșecuri și să vezi fiecare
experiență ca pe o oportunitate de creștere.
8. Îmbrățișează imperfecțiunea: Renunță la perfecționismul excesiv și acceptă faptul că
nimeni nu este perfect. Învață să te bucuri de proces și să îți accepți imperfecțiunile.
9. Caută sprijin profesional: Dacă sentimentele de impostor devin copleșitoare sau îți
afectează în mod semnificativ viața personală sau profesională, nu ezita să cauți ajutor de
la un terapeut sau consilier specializat în sănătatea mentală.
Combatarea sindromului impostorului necesită timp și efort, dar este un proces realizabil. Prin
conștientizare, acceptare și angajament în schimbări pozitive, poți învăța să îți recunoști și să îți
valorifici propriile realizări și competențe.
Persoanele care experimentează sindromul impostorului au în general următoarele caracteristici:
👉 se îngrijorează foarte mult legat de defectele muncii lor, chiar dacă vorbim despre greșeli mici
👉 atribuie succesul factorilor externi (noroc, dificultate scăzută a sarcinii, au primit ajutor, etc.)
👉 sensibilitate la critică, chiar dacă este constructivă
👉 au impresia că ceilalți ar putea descoperi oricând că nu sunt atât de competenți sau inteligenți
și trăiesc cu teama aceasta
👉 își minimizează competențele și sunt modești legat de performanțele lor
👉 nu reușesc să își evalueze abilitățile în mod realist (au tendința să creadă că abilitățile lor sunt
mult mai scăzute decât sunt de fapt)
👉 frică de a dezamăgi și de a nu se ridica la așteptările celorlalți
👉 dorința de a avea rezultate peste medie, superioare
👉 sabotarea propriului succes
👉 îndoiala de sine
👉 setarea de scopuri extrem de înalte și dezamăgire atunci când nu le pot atinge

Cauze și factori predispozanți pentru sindromul impostorului

👉 Familia în care creștem și dinamica ei ne influențează foarte mult în general. Cercetările arată
că un stil de parenting prea protectiv și controlator care cere copilului să aibă mereu rezultate de
excepție are efecte negative care se mențin și la maturitate. Copilul poate dezvolta perfecționism
și un sentiment de inadecvare pentru că nu se poate ridica la acele standarde imposibile impuse
de părinți. Este uman imposibil să ai mereu rezultate excepționale și să nu greșești. De asemenea,
comparațiile între performanțele copiilor sunt la fel de toxice pentru că mesajul care ajunge la
copil este că dacă vrea să fie apreciat și iubit trebuie mereu să fie mai sus decât toată lumea. Prin
urmare, este destul de ușor să ajungi să simți că nu ești suficient de bun sau de competent din
moment ce este uman ca performanța să fluctueze și să fie greșeli care fac parte din procesul de
învățare.

👉 Un istoric de eșecuri și respingere poate predispune persoana la a crede că nu este suficient

de bună. Dacă în școală ai avut profesori exigenți care te-au umilit în fața clasei pentru faptul că
nu știai anumite lucruri, dacă ai fost criticat și respins de colegi, părinți sau profesori poți ajunge
să crezi că tu în general nu ești cea mai inteligentă persoană, iar tot ce ai realizat în trecut a fost
pur noroc. Acest aspect poate exacerba sindromul impostorului pentru că te poți agăța de lucruri
tangibile din trecutul tău care în mintea ta validează ideea că nu trebuie să ai performanțe scăzute
și că este groaznic dacă cineva vede că ai avut un eșec.

👉 Sindromul impostorului poate sa mai apară și atunci când ești la început – când începi un loc
de muncă nou, când începi facultatea sau primești o promovare și încă nu te-ai obișnuit cu noua
poziție. Presiunea de a reuși să faci o treabă bună, împreună cu lipsa de experiență în noul rol,
poate induce sentimentul că nu ești suficient de bun.