Principalele scheme cognitive - rezumat

 Consideri că ești prins în aceleași tipare distructive din copilărie? E greu să te schimbi, deoarece consideri că ai fost așa
„dintotdeauna”?

 Într-un articol anterior, am introdus conceptul de schemă cognitivă. Schemele reprezintă convingeri adânc înrădăcinate despre
noi înșine și despre lume, pe care le-am învățat în perioada timpurie a vieții.

În cele ce urmează, vei vedea scurta descriere a celor mai comune scheme.

Abandonul

Schema Abandonului reprezintă sentimentul că oamenii pe care îi iubești te vor părăsi, iar tu vei rămâne izolat emoțional pentru
totdeauna. Fie că ai sentimentul că cei apropiați vor muri, vor pleca de acasă pentru totdeauna sau te vor abandona întrucât
preferă pe altcineva, sentimentul tău este că vei fi părăsit. Din cauza acestei convingeri, s-ar putea să te agăți de cei apropiați un
pic prea mult. Ironia este că în felul acesta chiar îi îndepărtezi de tine. Probabil că vei deveni furios sau supărat pe ei chiar și în
legătură cu separările obișnuite.

Neîncrederea și Abuzul

Schema Neîncrederii și Abuzului reprezintă așteptarea că oamenii te vor răni sau te vor abuza într-un fel sau altul, prin înșelătorii,
minciuni, manipulări, umiliri, abuz fizic sau în orice alt fel pot să profite de tine. Dacă ai această schemă, te ascunzi în spatele
unui zid de neîncredere pentru a te proteja. nu-i lași niciodată pe ceilalți să se apropie prea mult de tine. Ești suspicios în privința
intențiilor celorlalți și tinzi să te aștepți la ce e mai rău. Te aștepți ca oamenii pe care îi iubești să te trădeze. Fie eviți complet
relațiile, formezi relații superficiale în care nu te deschizi cu adevărat în fața celuilalt, fie formezi relații cu persoane care se
poartă urât cu tine, apoi ești furios și dornic de răzbunare la adresa lor.

Dependența

Dacă ești prins în capcana Dependenței, te simți incapabil să te descurci în viața de zi cu zi de o manieră competentă și fără un
ajutor substanțial din partea celorlalți. Depinzi de ceilalți ca de o cârjă de sprijin și ai mereu nevoie de susținere. În copilărie,
ceilalți te făceau să te simți incompetent de fiecare dată când încercai să fii independent. Ca adult, cauți persoane puternice de
care să depinzi și cărora să le dai voie să îți conducă viața. La muncă, te ferești să acționezi de unul singur. Evident, acest lucru te
trage înapoi.

Vulnerabilitatea la rău și boală

Dacă ești prins în această capcană, trăiești cu teama că urmează să te lovească un dezastru - natural, infracțional, medical sau
financiar. Nu te simți în siguranță în această lume. În copilărie, ceilalți te-au făcut să crezi că lumea este un loc plin de pericole.
Ai fost probabil hiperprotejat de părinți, care se îngrijorau prea mult cu privire la siguranța ta. Temerile tale sunt excesive și
nerealiste, încât le lași să îți domine viața, iar tu te străduiești din greu să te asiguri că te ferești de pericole. Temerile tale pot să
aibă de-a face cu starea de boală: te temi că vei avea atacuri de panică, te temi că te vei îmbolnăvi de SIDA sau că îți vei pierde
mințile. Sau pot să aibă de-a face cu vulnerabilitatea financiară: te temi că vei da faliment și vei ajunge pe străzi.Vulnerabilitatea
ta poate apărea și în legătură cu alte situații fobice, cum ar fi teama de a zbura, teama că vei fi jefuit sau teama de cutremure.

Protecționism/Ego infantil
Persoanele care au schema Protecționism/Ego infantil sunt adesea implicate exagerat în relația cu una sau mai multe persoane
semnificative (deseori părinții), în detrimentul individualizării depline și a dezvoltării sociale. Aceste persoane consideră adesea
că cel puțin una dintre părțile implicate în această relație nu ar putea să trăiască fără cealaltă. Schema cognitivă ar putea să
cuprindă sentimentul de a fi sufocat sau contopit cu celălalt sau de a nu avea un simț clar al propriei identități și direcții.

Deprivarea emoțională

Deprivarea emoțională reprezintă convingerea că nevoia ta de dragoste nu va fi satisfăcută niciodată pe deplin de către alte
persoane. Simți că nimănui nu-i pasă cu adevărat de tine sau că nimeni nu îți înțelege sentimentele. Ești atras de persoane reci sau
distante, sau chiar tu ești rece și distant, ceea ce te face să ai relații care se dovedesc inevitabil nesatisfăcătoare. Te simți înșelat și
alternezi între a te simți furios în legătură cu acest lucru și a te simți rănit și singur. Ironia este că, în acest mod, prin furia ta, chiar
îi vei alunga pe ceilalți, ceea ce va duce la prelungirea stării de deprivare emoțională.

Izolarea socială

Izolarea socială se referă la conexiunile tale cu prietenii și grupuri de persoane. Are de-a face cu sentimentul că ești diferit și
izolat de restul lumii. Dacă ți se aplică această schemă, în copilărie te-ai simțit exclus de   către colegi. Nu ai aparținut niciunui
grup de prieteni. Este posibil să fi avut niște caracteristici mai puțin obișnuite, care te-au făcut să te simți diferit într-un fel sau
altul. Ca adult, te-ai menținut în această capcană mai ales prin comportamentul de evitare. Eviți să socializezi în grupuri și să îți
faci prieteni.

Este posibil să te simți izolat, întrucât copiii respingeau ceva ce făcea parte din identitatea ta. Prin urmare, te-ai simțit indezirabil
din punct de vedere social. Ca adult, probabil simți că ești urât, că nu ești dorit din punct de vedere sexual, că ai un statut sub
standard, că nu te pricepi să faci conversație, că ești plicticos sau că ai vreun defect de orice fel. Retrăiești respingerea din
copilărie - te simți inferior și te comporți ca atare în diverse contexte sociale.

Nu este totdeauna evident când cineva are schema Izolării sociale. Multe persoane prinse în această capcană se simt confortabil în
situații intime și au abilități sociale. Capcana poate să nu fie vizibilă în relațiile personale. Aceste persoane se simt anxioase și
izolate când se află la o petrecere, la cursuri, la întruniri, sau la serviciu. Par mereu neliniștite, de parcă ar căuta un loc căruia să-i
aparțină.

Deficiența

Această schemă  se referă la faptul că ai un defect, o deficiență interioară. Ești convins că nimeni nu ar putea să te iubească dacă
te-ar cunoaște cu adevărat. Deficiența ta ar fi dată în vileag. În copilărie, nu ai simțit că familia ta îți respecta felul de a fi. În
schimb, erai criticat pentru „defectele” tale. Te învinuiai de unul singur - simțeai că nu meriți afecțiunea nimănui. Ca adult, îți
este teamă de dragoste. Ți se pare greu că cei apropiați te apreciază, deci te aștepți la respingere.

Eșecul

Schema Eșecului reprezintă convingerea că nu ești suficient de performant la școală, la muncă, la sport și în alte asemenea
domenii. Crezi că ai eșuat, comparativ cu colegii tăi. În copilărie, ceilalți te-au făcut să te simți inferior din cauză că nu ai avut
succesele așteptate. Este posibil să fi avut dificultăți de învățare sau să nu fi deprins niciodată disciplina necesară pentru a stăpâni
abilități importante, cum ar fi cititul. Ceilalți copii erau mereu mai buni ca tine. Ți se spunea că ești „prost”, „netalentat” sau
„leneș”. Ca adult, te menții în această capacană, exagerând dimensiunile eșecului și comportându-te astfel încât să prelungești
starea de eșec.
Subjugarea

Când ești prins în această capcană, îți sacrifici propriile nevoi și dorințe pentru a le face pe plac celorlalți sau pentru a împlini
nevoile altor persoane. Le permiți celorlalți să te controleze. Faci acest lucru atât din sentimentul de vinovăție - că le faci un rău
altora dacă te pui pe tine pe primul plan- cât și din teama că vei fi pedepsit sau părăsit dacă nu te supui celorlalți. În copilărie,
cineva apropiat, probabil un părinte, te-a făcut să te simți subjugat. Ca adult, te implici mereu în relații cu persoane dominatoare,
dornice de control și cărora te supui de unul singur, sau intri în relații cu persoane care se agață de tine și au prea multe probleme
personale pentru a te putea răsplăti.

Autosacrificiu

Persoanele care au schema cognitivă Autosacrificiu îndeplinesc în mod voluntar nevoile celorlalți, în detrimentul propriei
gratificări. Fac această alegere pentru a-i scuti pe ceilalți de suferință, pentru a evita vinovăția, pentru a-și crește stima de sine sau
pentru a păstra o legătură afectivă cu o persoană pe care o percep ca având nevoie excesivă de afecțiune și atenție. Schema
cognitivă își are deseori originea într-o reactivitate acută față de suferința celorlalți. Implică senzația că propriile nevoi nu sunt
îndeplinite în mod adecvat ceea ce poate duce la resentimente. Această schemă cognitivă se suprapune peste noțiunea de
„codependență”.

Nevoie de aprobare/ Nevoia de recunoaștere

Persoanele care prezintă schema Nevoie de aprobare/ Nevoia de recunoaștere prețuiesc mai mult obținerea aprobării sau a
recunoașterii din partea celorlalți decât dezvoltarea unui sine solid și autentic. Stima de sine a acestora este dependentă mai
degrabă de reacțiile altor oameni decât de propriile reacții. Schema cognitivă include adesea o preocupare excesivă referitoare la
statutul social, aspectul fizic, bani sau succes, ca mijloace de a obține aprobarea sau recunoașterea. Duce în mod frecvent la
luarea unor decizii neautentice și nesatisfăcătoare în ariile majore de viață.

Negativism/Pasivitate

Schema cognitivă Negativism/Pasivitate apare sub forma unei centrări generalizate, permanente, asupra aspectelor negative ale
vieții (ex. suferință, moarte, pierdere, dezamăgire, conflict, trădare), concomitent cu minimalizarea aspectelor pozitive. Include
totodată așteptări exagerate că la un moment dat lucrurile vor lua o turnură extrem de negativă într-o varietate de domenii:
profesional, financiar sau interpersonal. Aceste persoane sunt stăpânite de o frică excesivă de a face greșeli care i-ar putea duce la
ruină financiară, pierdere, umilire sau la situații nefavorabile, de nerezolvat. Deoarece exagerează potențialele consecințe
negative, manifestă adesea îngrijorări, neliniște, teamă, hipervigilență, indecizie și, nu de puține ori, se plâng în legătură cu
situația lor.

Inhibiție emoțională

Persoanele cu Inhibiție emoțională își reprimă acțiunile, comunicarea și sentimentele spontane pentru a nu fi criticați sau a nu
pierde controlul asupra impulsurilor lor. În general, domeniile în care se manifestă inhibiția sunt: furia, impulsurile pozitive (ex.
bucurie, afecțiune, sex, spirit ludic), exprimarea vulnerabilității și supralicitarea raționalității, concomitent cu desconsiderarea
emoțiilor. Acești oameni par adesea ca fiind aplatizați emoțional, inexpresivi, retrași sau reci.

Standarde nerealiste

Dacă ești prins în capcana Standardelor nerealiste, înseamnă că faci eforturi permanente de a atinge niște standarde autoimpuse
extrem de înalte. Pui accent în mod excesiv pe statut, bani, realizări, frumusețe, ordine și recunoaștere, în detrimentul fericirii,
plăcerii, sănătății, satisfacției personale sau relațiilor satisfăcătoare. Probabil aplici aceleași standarde rigide și altor persoane și le
judeci foarte sever. În copilărie, ceilalți se așteptau mereu să dovedești că ești cel mai bun și ai fost învățat că orice altceva
reprezenta un eșec. Ai ajuns la concluzia că nimic din ce făceai nu era suficient de bun.

Pedepsire (Penalizarea)

Schema cognitivă Pedepsire apare sub forma unei convingeri că oamenii ar trebui să fie aspru pedepsiți atunci când greșesc.
Implică tendința de a resimți furie și de a fi intolerant față de acei oameni (inclusiv față de sine) care nu ating anumite standarde.
De regulă, acestor persoane le e greu să ierte greșeli, pentru că refuză să ia în considerare circumstanțele atenuante, să accepte
imperfecțiunea umană sau să țină seama de intențiile personale ale celorlalți.

Revendicarea de drepturi personale

Această schemă are de-a face cu abilitatea de a a accepta limite realiste în viață.   Această schemă se fundamentează pe asumpția
că persoana este superioară celorlalți; prin urmare este îndreptățită să beneficieze de drepturi și privilegii speciale. Cei care sunt
prinși în această capcană se simt speciali. Insistă să li se dea dreptul să facă, să spună sau să aibă imediat orice doresc, indiferent
de consecințele asupra celorlalți. Desconsideră ceea ce altora li se pare rezonabil sau ceea ce este de fapt fezabil, disprețuiesc
timpul sau răbdarea necesare, precum și prețul pe care îl au de plătit ceilalți.  Persoanele care au această schemă cognitivă nu se
simt constrânse de legile reciprocității care normează interacțiunea socială normală.   Ar putea să pună foarte mult accent pe ideea
de superioritate (ex. de a fi printre cei mai realizați, faimoși, înstăriți) pentru a dobândi putere. Aceste persoane sunt adesea
deosebit de exigente sau de dominante și lipsite de empatie.

Au probleme de autodisciplină. Multe dintre persoanele care au această schemă au fost răsfățate în copilărie. Nu li s-a cerut să
manifeste autocontrol sau să accepte restricțiile impuse altor copii. În calitate de adulți, încă se mai enervează când nu obțin ceea
ce vor.

Autocontrol/ Autodisciplină insuficientă

Persoanele care au această schemă fie nu pot, fie nu vor să exercite suficient de mult auto-control sau să tolereze îndeajuns
frustrarea pentru a-și atinge scopurile personale. Aceștia nu își reglează expresia emoțiilor și a impulsurilor. Persoanele care au
forme mai puțin intense ale acestei scheme cognitive vor fi exagerat de preocupate să evite disconfortul. De exemplu, vor evita
majoritatea situațiilor care implică responsabilitate sau conflict.

Apasă aici pentru a descărca lista cu schemele cognitive: Listă scheme cognitive

Bibliografie:

Cum să-ți reinventezi viața - Jeffrey E. Young , Janet S. Klosko, editura Trei 

Terapia centrată pe scheme cognitive - Jeffrey E. Young , Janet S. Klosko, Marjorie E Weishaar, editura ASCR, 2015