Cum poate fi recunoscuta o relatie

codependenta
Care ar fi semnele unei relatii codependente? In zona de fictiune, Romeo si Julieta
formeaza un cuplu a caror sentimente au fost mai importante decat propriile vieti. In
domeniul istoriei este prezentat cazul sotiilor lui Henry al XIII-lea care se considerau
nefericite in mariajul cu regele egocentric, daca nu ii oferau fiul mult dorit. Cele mai multe
dintre relatiile codependente nu au un sfarsit tragic, desigur. Totusi, o persoana
codependenta nu permite deseori celor din jurul ei sa se bucure, pe deplin, de viata.

Intr-o relatie, cel codependent considera partenerul si insasi relatia mult mai importanta
decat propria persoana. Este un fel ciudat de a privi lucrurile, caracterizat de lipsa de
echilibru intre dependenta si independenta. Vestea buna este ca un partener codependent
ar putea gasi solutii prin propriile sale eforturi la problema pe care o are.
Conceptul de codependenta a fost exprimat, mai ales in cazul cuplurilor in care un partener
era dependent de alcool sau droguri. Totusi, chiar si in viata de cuplu pot exista probleme care
pot stimula codependenta. Dificultatile pot sa apara atunci cand unul dintre parteneri nu-si
controleaza impulsurile, anumite reactii sau pur si simplu nu arata interes pentru relatie.
Celalalt partener - cel care este codependent - incearca sa faca tot posibilul sa rezolve
lucrurile care nu functioneaza. De exemplu, daca o persoana este alcoolica, partenerul va
face tot posibilul si va incerca intr-un mod personal, prin diverse modalitati, sa il ajute sa
depaseasca aceasta dependenta. Deseori, acesta va incerca in mod repetat sa-si salveze
partenerul sau relatia.

Codependenta poate sa apara intr-o relatie si atunci cand unul dintre parteneri este
preocupat de sine sau dezinteresat, iar celalalt este mai implicat si face multiple eforturi de
a consolida relatia. Totusi, partenerul codependent gaseste modalitati de recompensa
pentru eforturile sale. Probabil ca explicatia are legatura cu detinerea controlului. Aceste
persoane joaca rolul celui lipsit de control, neajutorat si se transforma in persoane care
detin puterea si astfel, considera ca vor fi respectate, dar pierd din vedere faptul ca ar trebui
sa aibe grija de sine in loc sa-si dovedeasca acest tip de putere.

Pur si simplu, pentru unii oameni, faptul ca se afla intr-o relatie - chiar daca nu e
intotdeauna ideala - poate fi reconfortant. Multi indivizi au o stima de sine scazuta si
considera ca nu fac nimic bun, ca nimeni nu-i doreste ca parteneri si ca atare se complac in
diverse situatii. Aceste ganduri negative sunt frecvente si au un mare impact in cazul
justificarilor unor oameni privind implicarea lor in relatii care nu sunt tocmai potrivite pentru
ei.
Cauze si tratament ale codependentei
Oamenii care sunt codependenti deseori au crescut in familii in care s-a manifestat aceeasi
problema. De exemplu, o tanara cu un tata alcoolic ar putea sa fie atrasa, mai tarziu, de
barbati care consuma prea mult alcool. Definitia lor legata de iubire presupune
codependenta inca din faza de inceput a unei legaturi. Cei mai multi, dintre oamenii care nu
 s-au dezvoltat intr-o atmosfera codependenta nu vor rezista prea mult timp intr-o astfel de
relatie.

Persoanele codependente considera ca dragostea inseamna sacrificiul pentru partener, se multumesc cu

orice le ofera partenerul. Deseori, pur simplu acestea ajung sa ramana blocate in relatie, chiar daca
aceasta nu le ofera nici o satisfactie, la modul real.

Relatia dvs. este codependenta?

Sus

Raspunsurile la trei intrebari simple pot fi de ajutor pentru a identifica daca o relatie este
sau nu codependenta:
1. Relatia este mai importanta decat mine?
Dragostea implica sentimente altruiste, prin care un partener doreste sa-l faca pe celalalt
fericit. Totusi ceea ce o persoana ofera din dragoste, nu trebuie sa atinga limite extreme.
Daca se ajunge la sacrificiu, e ceva in neregula.

2. Ce pret am platit/platesc pentru a avea o relatie cu partenerul meu?

Cei care sufera de tulburari de anxietate pot constientiza anumite aspecte doar atunci cand
evalueaza rezultatele actiunilor lor. De exemplu, cazul in care unul dintre parteneri nu se
poate deplasa intr-o vacanta in strainatate pentru ca sufera de rau de inaltime si nu poate
zbura cu avionul, dar il incurajeaza pe partener sa petreaca singur vacanta. De obicei, ar
trebui sa se gaseasca o cale de mijloc. A fi pe ultimul loc, nu este un lucru deloc sanatos,
pentru nici o persoana.

3. Sunt singurul care doresc ca aceasta relatie sa mearga?

Daca partenerului nu-i place tenisul sau nu este interesat sa trimita mingea in terenul
celuilalt, jocul nu va fi prea distractiv. Acelasi lucru este valabil in cazul cuplului in care doar
o persoana depune efort ca o relatie sa functioneze.
Revenind la codependenta
Daca se descopera ca acest aspect exista intr-o relatie, totusi, aceasta mai poate fi
salvata? Acest lucru depinde de modul in care vor fi abordate problemele: poate fi nevoie
de ajutorul unui consilier de familie sau a unui psihoterapeut (uneori unul dintre parteneri
poate avea nevoie de consiliere individuala). Este utila si implicarea in diverse grupuri de
suport si sprijin in cazul persoanelor afectate de diverse dependente (alcool, droguri, etc.).

Deseori, dupa ce redevine o persoana echilibrata, cel care a fost codependent decide sa
renunte la relatie. Ajunge deseori sa spuna: "te iubesc, dar trebuie sa am grija si de propria
mea persoana". Iar in alte cazuri, relatia suporta schimbari, pozitive, consolidandu-se

 Puteti renunta la modul de a gandi sau de a simti doar in favoarea unei alte persoane,
punandu-se pe e pe primul plan
 Nu trebuie sa se simta prost daca cei din jurul lui au comportamente neadecvate, sa se
simta responsabil pentru ei cand sunt agresivi, vulgari, nemultumiti sau iritati.
 Respingerea din partea celorlalți nu este o consecinta a lipsei lor de valoare si este de
dorit sa nu o ia personal. Daca sunt desconsiderati nu inseamna că nu sunt oameni
valorosi.
În orice relaţie sănătoasă ne aşteptăm să venim acasă unde vom găsi un partener care
să ne ofere confort, încredere, suport. O persoană care să ne asculte şi să ne fie alături.
Însă atunci când propria fericire depinde în totalitate de cel apropiat, când facem pe
plac până în punctul de a ne pierde pe noi, e cazul să ne punem semne de întrebare.

Vrei să ieşim diseară? Unde vrei să mergem? Cu ce să mă îmbrac? Facem cum vrei tu!
Caracteristicile persoanei cu trăsături dependente
Poate vă simţiti nesigur şi nehotărât. Sau poate vă doriţi să îl mulţumiţi pe cel de alături.
Poate vă este greu să luaţi decizii pentru voi înşivă sau simţiţi nevoia stringentă de a fi
cu cineva şi sunteţi incapabili să supravieţuiti singur. În articolul „Dependenţa: între frică
şi nesiguranţa„ puteţi citi mai multe detalii despre funcţionarea celor cu trăsături de
personalitate de acest tip.

Cauzele dependenţei şi evoluţia în timp

Deseori întâlnesc persoane ce în copilărie au avut părinţi supraprotectori, obsedaţi de
control. Apropiaţi ce le-au transmis celor mici că lumea e plină de pericole, fiind un loc
nesigur. Sau îngrijitori critici, foarte dominatori ce le spuneau deseori: “nu eşti în stare
de nimic”, “nu vei reuşi în viaţa”, “o să ajungi un ratat ca …”. Astfel, încă din primii ani
de viaţă, persoanelor cu trăsături dependente li s-a inoculat ideea că nu sunt capabili să
se descurce singuri, că pericolele pândesc la tot pasul. Că nu sunt demni de ceva mai
bun. Independenţa le-a fost astfel mereu descurajată.

Relaţia de cuplu
În timp, copiii nesiguri vor trece cu rapiditate de la dependenţa de figurile-reper,
autoritare, ale părinţilor la agăţarea de persoane care să le confere starea de siguranţă,
de confort de care au atât de multă nevoie. Să le aducă aprobarea şi validarea fără de
care nu pot supravieţui. Vor căuta astfel parteneri de cuplu ce par independenţi,
autonomi şi hotărâţi. Însă, de cele mai multe ori, capcanele îi pândesc la tot pasul.
Codependenţa poate apărea curând.
Şi asta pentru că deseori întâlnim oameni rigizi, dominatori, narcisici, câteodată cu o
anumită putere financiară, ce de multe ori preiau controlul. Este începutul unor relaţii în
care, motivaţi să aparţinem, iniţial ne sacrificăm pentru a-i mulţumi pe cei din jur.
Investind partenerul cu o supraputere, vom evita cu orice preţ critica şi certurile.
Renunţăm la propriile plăceri şi nevoi, pentru a face pe plac celui de alături, teama cea
mai mare fiind aceea ca celălalt să plece, să ne abandoneze.
„Nu pot trăi fără tine!” devine un moto des trăit în relaţii. Reuşind să intuim, cu
perspicacitatea învăţată în copilărie, nevoile celuilalt, urmărim să le satisfacem în mod
constant. Loiali, ne vom devota cu totul soţului sau soţiei, asigurându-ne că
acesta/aceasta are tot ce îi trebuie, că se simte cât mai bine.
Cu timpul, ne vom scoate din vocabular cuvântul “NU”.

Modul în care partenerul de cuplu ne vede

Partenerul de cuplu va întâlni iniţial un om agreabil, tăcut, mereu prezent şi disponibil,
ce vrea să îi facă pe plac. Un om care nu va lua decizii ce îl vor nemulţumi şi nu are
păreri contradictorii. Cine nu îşi doreşte să aibă un astfel de om ideal?
În timp, putem însă deveni un copil nesigur. O fiinţa ce are în mod constant nevoie de
atenţie, de suport şi validare. Care uneori sufocă prin prezenţa şi posesivitate, fie ea
fizică sau virtuală. Îngrijorarea, pesimismul şi cererile constante de suport devin de
multe ori obositoare şi agasante pentru cel de alături.

De la dependenţa la codependenţa nu este decât un pas

Pe parcursul relaţiei, ne vom lăsa abuzaţi, transformându-ne în victime ale violenţei
verbale şi/sau fizice. Ajungem să ne imaginăm că nu avem dreptul la o opinie, devenind
uneori incapabili să luăm deciziile cele mai simple. În multe cazuri considerăm că nu
merităm ceva mai bun. Ajungem chiar, în timp, să nu mai putem porni nici o acţiune fără
a obţine confirmarea celuilalt din cauza fricii paralizante de a nu genera vreun conflict.
De multe ori partenerii, fie conştient, fie inconştient, vor încuraja dependenţa. Astfel, mai
ales în cazul femeilor, nu vor fi de acord cu dorinţa acestora de a lucra, de a câştiga
bani pe cont propriu, de a s dezvolta, de a fi autonome, devenind astfel dependente
financiar de aceştia.
Viaţa devine un carusel cu treceri bruşte de la momente în care relaţia merge bine, la
momente în care ne simţim cu adevărat rău. Apare o lipsă de stabilitate pe care, oricât
ne-am da silinţa, nu putem să o mai obţinem.
În consecinţă, după o perioadă de timp, ne regăsim blocaţi într-o relaţie disfuncţională,
deseori chiar toxică. Paradoxul e că de multe ori nici nu ne dăm seama de ceea ce se
întâmpla, considerând că trăim normalitatea, o stare pe care o simţim din copilăria mică.
Nu vedem nici o cale de ieşire din situaţia dificilă şi devenim victime sigure.
Divorţul iese din discuţie, desprinderea din relaţie nefiind o opţiune. Asta pentru că
resimţim o senzaţia puternică că nu există viaţă după despărţire, singurătatea ne fiind
pentru noi o variantă acceptată.

Lumea internă a persoanei dependente aflată în relaţia de cuplu

În timp, vom acumula frustrări pe care nu le putem exprima de teamă că vom fi criticaţi,
certaţi şi în cele din urmă abandonaţi. Nemulţumirile se vor aduna, dar în acelaşi timp şi
neputinţa de a găsi o altă soluţie.
Tensiunea constantă de a fi partenerul perfect, care are grijă de starea bună a celuilalt,
aduce încordare şi nelinişte. Evitarea conflictului devine preocuparea principală. Se
poate ajunge până la a simţi senzaţii corporale puternice în prezenţa celui apropiat, o
frică ce este înmagazinată în corp şi nu poate fi eliberată. Deseori pot apărea atacuri de
panică, dureri şi boli fizice, insomnii, dependenţa de substanţe sau frici incontrolabile.
Stările de tristeţe şi retragere, lipsa chefului de viaţă, apatia şi lipsa de valoare
înceţoşează mintea. Depresia este un alt simptom des întâlnit.
De cele mai multe ori furia nu este conştientizată, persoană nedându-şi voie să simtă
acest sentiment ce, odată trăit, poate să îl îndepărteze pe cel apropiat. O gândire
magică ce este deseori inoculată de părinţii care nu le permit copiilor să îşi trăiască
propriile emoţii, ameninţându-i cu abandonul (“dacă ţipi sau plângi eu te las aici”).
Atitudinile pasiv agresive, intenţionate sau nu, cum ar fi a “omite” să îndeplinească
anumite rugăminţi, tăcerile prelungite, sfidarea sunt o modalitate în care furia este
descărcată în cazuri extreme.
Pierzându-şi propria identitate, o parte dintre persoanele cu trăsături dependente se pot
simţi împlinite în sacrificiul lor. Îşi vor găsi astfel un refugiu, un echilibru fragil,
împăcându-se cu propria condiţie. Dar aceasta se realizează cu mare preţ, cel al
neândeplinirii nevoilor, dorinţelor şi propriilor plăceri.

Psihoterapia
Şedinţele de psihoterapie vor fi de ajutor în aceste situaţii, primul pas fiind
conştientizarea relaţiei disfuncţionale în care sunt implicaţi. Procesul este unul de
durată. Obiectivele principale sunt conştientizarea propriilor emoţii şi înţelegerea
cauzelor intrării în relaţii de acest fel. Rezultatul va fi creşterea încrederii în propriile
forţe, iar în cele din urmă câştigarea autonomiei.