Bărbatul potrivit la momentul

nepotrivit… e tot nepotrivit

Scris de:  Psiholog Iulia Barca

  
Bărbatul potrivit nu este indisponibil emoțional, nici evitant Foto: Shutterstock
 AȘTEPTĂRI NEREALISTE DE LA UN PARTENER
 IUBIREA NU IMPLICĂ SUFERINȚĂ
 CUM RATĂM BĂRBATUL POTRIVIT
 CUM SĂ RENUNȚĂM LA PARTENERII NEPOTRIVIȚI
 ROLUL LIMITELOR
 PREA MULTĂ ÎNȚELEGERE DĂUNEAZĂ
 NU MERIȚI UN BĂRBAT INDISPONIBIL EMOȚIONAL

Bărbatul ideal nu există, așa cum nu există femeia ideală. Există însă parteneri
potriviți pentru noi, iar asta nu depinde de „moment” sau de alinierea astrelor. De
cele mai multe ori, găsim bărbatul potrivit atunci când renunțăm la proiecțiile din
mintea noastră, când ne valorizăm, când știm să punem limite și mai ales atunci
când ieșim din relațiile nepotrivite menținute de speranța că lucrurile se vor
schimba.

Așteptări prea mari sau nerealiste de la o relație

Regulile de dating s-au schimbat destul de mult, iar în prezent pare tot mai dificil să
găsești o relație și să o și întreții. Trăim și consumăm totul în viteză, uneori relații abia
începute fiind încărcate cu așteptări prea mari de la celălalt. Vrem ca după câteva luni
de relație să avem viitorul planificat și certitudini pe care, uneori, nu le putem avea nici
după câțiva ani de relație.

Dacă nouă ne permitem să evoluăm și să fim în continuă transformare, de la celălalt

avem alte pretenții, mult mai mari. În egală măsură însă, între a accepta traseul
personal al unui partener și a visa că el se va transforma în bărbatul potivit pentru noi,
este o mare diferență pe care nu ar trebui să o neglijăm.

Diferența constă în disponibilitatea pe care o are pentru noi și relația pe care o

construim împreună. Dacă există, suntem amândoi implicați în mod egal în același
proces și pășim pe același drum.

Dacă însă nu avem un partener disponibil, ci unul care menține relaționarea cu noi la un
nivel superficial, fără angajamente, ne întindem singure capcane sperând că lucrurile se
vor schimba.
Bărbatul potrivit nu vine cu dramă la pachet
Poveștile de iubire cu care ne-a obișnuit beletristica deseori sunt dramatice și ajungem
să păstrăm cultural în noi acceptarea nefericirii ca parte din pachetul cu iubire. Chiar și
când spunem că „în iubire și război totul este permis” facem o asociere între acest
sentiment și cucerirea teritoriilor… sau păstrarea propriei vieți.

Confuzia ajunge să ne determine să credem că este firesc să suferim în iubire,

că intensitatea emoțiilor, fie ele și negative, sunt dovada unui angajament profund. Dar
dacă literatura nu s-ar vinde foarte bine din împărtășirea unor povești liniare, în viața
noastră avem nevoie de constanță, de siguranță emoțională, de încredere în celălalt și
mai ales de disponibilitate din ambele părți. Sănătatea emoțională și relația potrivită nu
includ nesiguranțe și nici suferință.

Cum ratăm bărbatul potrivit

Deși ne dorim relații, ajungem să nici nu observăm un potențial partener potrivit nouă,
iar aici ne păcălește de cele mai multe ori atracția cu care suntem obișnuite la cote
mari.

„Dacă mă atrage puternic, este ceea ce îmi doresc. Cel puțin, așa am considerat
mereu. Totuși, am la activ un set de relații eșuate, motiv pentru care am înțeles că mă
atrage același tipar de bărbat chiar dacă la o primă vedere are altă ocupație, altă
înălțime sau… mai mult umor. Pe scurt, toți indisponibilii emoțional. Jocul cuceririlor pe
care l-am tot jucat a fost însă mereu în detrimentul meu. Am pierdut timp, am consumat
emoții, m-am epuizat mental, fără să știu cum ies din această horă. Mi-a fost dificil să
înțeleg că ceea ce îmi doresc eu s-ar putea să nu fie ceea ce am nevoie, dar am
acceptat ipoteza. Până la urmă, să fac mereu același lucru și să mă aștept la alt rezultat
e irațional. Așadar, în prezent, am o relație de 3 ani cu un bărbat care acum mă atrage
mult mai mult decât atunci când l-am cunoscut pentru că acum l-am descoperit și,
alături de el, am depășit iluziile mele relaționale, apropiindu-mă mai mult de ceea ce îmi
doream… dar nu știam,” povestește Andra, 36 de ani.

Nu observăm acei bărbați cu care am putea construi relații pentru că nu simțim atracția

aceea copleșitoare și astfel reușim să ratăm bărbatul potrivit nouă.

Pe o scală de la 0 la 10, dacă atracția este la o cotă de 9-10 și știm că avem un tipar
toxic de parteneri… e un indiciu bun că nu avem ce căuta acolo.

Atracția trebuie să existe, fiind un factor important, dar este sănătos să fie la un nivel de
6-7… fie și 8, astfel încât să ne bazăm în construirea relației pe descoperirea celuilalt și
observarea cu mai multă atenție a compatibilităților noastre.
Cum să evităm bărbatul nepotrivit
În primul rând, este necesar să nu mai investim timp și speranțe în bărbații indisponibili
sau, mai plastic spus, constipați emoțional. Ca să îl citez pe Matthew Hussey, un
speaker celebru pe probleme relaționale, „Bărbatul potrivit la momentul nepotrivit este
tot bărbatul nepotrivit”.

Indiferent de motivele din spatele deciziei și comportamentului unui astfel de bărbat,

rolul tău nu este niciodată acela de a-l „vindeca”, „repara” sau… „salva”. Pentru asta
există psihoterapeuți. Tot pentru asta, trebuie să existe interes din partea lui să se
vindece, repare, salveze.

Altfel, intri într-un rol de îngrijitor, de persoană al cărei interes este acela de a-l ajuta pe
celălalt, de a-i oferi preponderent, renunțând la nevoile personale. Mai mult, te trezești
că după toate „sacrificiile” tale, nu primești nimic din ce așteptai. Dacă vrei să afli mai
multe despre greșelile pe care le facem când oferim ajutor, poți citi articolul de aici.

Limitele sănătoase
Limitele, la fel ca negocierea, sunt sănătoase în orice relație. Ele ne învață să ținem
cont și de noi, nu doar de celălalt. Alături de bărbatul potrivit, ele pot fi setate și derulate
cu mai multă ușurință. Dacă însă nu există același interes față de relație din partea
partenerului, atunci îi cedăm controlul întregii relaționări cu noi: „Este ok orice decizi tu
că este suficient pentru mine.” Oare cum ne simțim cu o astfel de formulare?

Pentru bărbatul nepotrivit vom rămâne mereu doar o opțiune și vom ajunge să ne
definim propria valoare prin prisma a ceea ce primim (sau nu primim) din partea lui.

Ne va fi tot mai dificil să înțelegem că ceea ce se întâmplă într-o astfel de relație, nu

este despre noi, ci despre celălalt. Responsabilitatea noastră este să nu abilităm un
astfel de comportament, să nu îl acceptăm și întreținem, fie chiar și prin simpla noastră
prezență.

Câtă înțelegere arătăm unui partener?

O altă capcană care ne împiedică să găsim bărbatul potrivit pentru noi este încercarea
exagerată de a „înțelege” și justifica acțiunile și comportamentele unui partener.

Fie că a avut o copilărie nefericită sau o relație anterioară toxică (din spusele lui), astfel
de probleme pot fi rezolvate doar de el. Folosirea lor ca scuză pentru a-și justifica modul
în care se comportă cu tine, este o formă de manipulare și conține mesajul nespus „eu
ăsta sunt și nu mă schimb”.

„Am stat doi ani într-o relație alături de un bărbat pe care nu mă puteam baza cu nimic
și pentru care orice manifestare a emoțiilor era un semn de slăbiciune. Da, avea o
copilărie groaznică și știu că a contribuit major la cine este el azi. Nici copilăria mea nu
a fost grozavă. Am încercat însă prea mult să îl înțeleg și să îi caut scuze. Ajunsesem
să mă simt rușinată și labilă emoțional. O perioadă am fost convinsă de el că «eu sunt
problema». Nu spun că eu nu aș avea problemele mele… dar în relația respectivă nu
aveam oricum loc pentru ele. Sau pentru mine. Totul se reducea la abilitățile mele de a-i
face pe plac și a-mi înfrâna orice solicitare sau nevoie considerată de el semn de
slăbiciune. Intimitatea emoțională era un mit. Am ieșit, cu greu, după doi ani în care mă
convinsese că nimeni nu poate tolera o relație cu cineva ca mine. Poate și eu sunt
defectă… dar pentru viața mea am ales să îmi dau șansa să caut pe cineva «defect» ca
mine,” povestește Andreea, 33 de ani.

Cu toții avem experiențe nefericite, poate în copilărie, poate în relațiile ulterioare, dar să
căutăm parteneri cu „traume” similare este o greșeală. Vindecarea nu se produce alături
de cineva la fel de rănit, ci fie alături de cineva cu un stil de atașament securizant, fie
alături de cineva care lucrează la aceste probleme și chiar a rezolvat dintre ele.

Interesul în a-ți corecta neajunsurile, în a-ți vindeca rănile, pleacă de la observarea și

conștientizarea tuturor rezultatelor lor nefericite asupra ta și asupra relațiilor tale.
Bărbatul potrivit va ști ce bagaj are și se va ocupa de el.

Nu meriți un bărbat detașat

„Simt că te cunosc de o viață” poate fi un semnal de alarmă dacă în istoria noastră
personală au existat relații nefericite, toxice, abuzive, nepotrivite nevoilor noastre.

Atracția familiarității ne poate ține în cercul unor astfel de relații și pe viitor. Nicio femeie
nu merită un bărbat neinteresat de ea.

Dacă el nu este interesat, chiar dacă are o sumedenie de calități, nu este potrivit pentru
tine. Nu este nevoie ca un bărbat să aibă trăsături și comportamente negative
accentuate pentru a-ți justifica distanța pe care o iei de el. Este suficient să nu fie
potrivit pentru tine, oricât de „bun” pare în rest.

Revenind la Matthew Hussey, tot el spune că este necesar ca „bărbatul să fie potrivit și
pregătit pentru o relație”. Dacă este doar una dintre cele două… este bărbatul nepotrivit.

Poate îți place să crezi că în alte circumstanțe, în altă situație, relația voastră „ar putea
merge”. Întrebarea este dacă merge acum? În caz că nu, tu trăiești în prezent, iar
așteptarea ca celălalt să devină bărbatul potrivit, neavând drept miză decât proiecțiile
tale mentale despre „ce altceva ar putea fi cândva” este înșelătoare și te distanțează de
tine și nevoile tale.

Nu ai de unde să știi cum va fi el pe viitor și nici nu e sănătos pentru nimeni să stea să

aștepte o himeră, o posibilitate cu incertitudinea probabilității. Viața ta este despre tine
aici și acum.