CONSILIEREA PSIHOPEDAGOCICA

1. Cine este copilul dumneavoastră?

- o persoană în formare, în curs de dezvoltare fizică şi psihică;
- un copil, care îşi caută modele, principiile şi ideile de viaţă;
- un copil, care îşi caută un scop şcolar şi profesional;
- un copil, care asimiliază cunoştiinţe,
- un copil, care caută să se integreze în grupuri sociale;
- fiul sau fiica, care are nevoie de:
 suportul dumneavoastră,
 aprecierile,
 criticile constructive,
 de ajutorul şi
 înţelegerea dvs.
- fiul sau fiica, care este dependent(ă) de afecţiunea dumneavoastra, afecţiunecare
este necesară în cunoaşterea, conştientizarea şi exteriorizarea corectă a emoţilor,
pentru dezvoltarea unei inteligenţe emoţionale ridicate.
2. Cum influenteaza consilierul scolar dezvoltarea copilului?
- îl ajută să evolueze şi să urmeze alegerile sănătoase, în concordanţă cu
aşteptările părinţilor şi cu apitudinile, trăirile şi scopurile proprii;
- îl învaţă să aprecieze legătura dintre membrii familiei, beneficile unei
comunicări eficiente între aceştia, astfel devenind mai responsabil şi în câştig;
- îi oferă modele de urmat,
- îi spune cine este şi cum trebuie să se comporte în societate;
- îl îndrumă şi îl ajută să îşi formeze un stil de viaţă sănătos fizic, psihic şi
moral;
3. În ce constă consilierea?
Consilierul este un specialist pregătit să asculte şi să înţeleagă problemele
clientului său, să ofere o nouă perspectivă, să-şi ajute clientul să spargă vechile tipare
rigide ale comportamentului dezadaptativ şi să găsească noi resurse pentru a-şi
soluţiona problemele.
Copilul nu este un adult în miniatură ci este o persoană cu nevoi şi posibilităţi
diferite, dar de satisfacerea acestor nevoi, de încurajarea potenţialitatilor sale depinde
dezvoltarea sa ulterioară, adultul de mâine.
Copii au adesea dificultăţi datorate conflictelor naturale, inerente dezvoltării,
la care se adaugă conflictele externe generate de discordanţele dintre nivelul de
maturitate atins de copil şi exigenţele exterioare.
Suferinţa copiilor este adesea minimalizată, se consideră copilăria un timp
al fericirii şi al lipsei de griji şi se uită adesea câtor solicitări noi este nevoit să facă
faţă copilul. El trebuie să elaboreze permanent modalităţi de răspuns, să integreze şi
să se adapteze cerinţelor părinţilor, şcolii, mediului în general.
Suferinţa copiilor se exprimă prin tristeţe, timiditate, fobii, stări anxioase,
hiperactivitate, tulburări de somn şi adormire, dificultăţi şcolare, tulburări de
comportament (minciună, furt, agresivitate), întârzieri cognitive datorate traumelor
psihice, tulburări în sfera digestivă etc.
Metodele folosite în consiliere sunt specifice copilăriei - joc, poveşti, desene –
modalităţi de a reprezenta simbolic lumea internă a copilului, de a exprima trăiri,
anxietăţi, conflicte, în scopul de a ameliora capacitatea lui de răspuns la exigenţele
externe.
– Sa fii responsabil

– Sa fii capabil sa te concentrezi asupra unei sarcini si sa iti mentii atentia asupra ei

– Sa fii mai putin impulsiv si mai mult autocontrolat

Toate acestea tin de gradul tau de automotivare.

Test – iti stii nivelul de auto-motivare?

A astepta sa fii impulsionat de altii pentru a face ceva si a te motiva singur sa

realizezi un lucru sunt doua aspecte diferite. Ele fac tocmai diferenta dintre cei care isi
ating obiectivele intr-un timp scurt si cei care se plang ca nu le iese nimic.

Secretul consta tocmai in a te auto-motiva sau a gasi motivatii in cele mai comune
ipostaze ale muncii tale.

Motivatia este forta care te face sa mergi inainte si sa te dezvolti. Afla ce putere de
auto-motivare ai, cu testul de mai jos:

Instructiuni:
Pentru fiecare intrebare, alege raspunsul care se potriveste cel mai bine situatiei tale.
Dupa ce afli care este nivelul tau de auto-motivare, iti oferim cateva informatii care
sa te ajute sa il imbunatatesti.

Intrebare Deloc Rar Uneori Adesea Foarte

des
1. Sunt adesea nesigur pe abilitatea mea de a 5 4 3 2 1
atinge obiectivele propuse.
2. Cand lucrez pentru propriile obiective, depun
1 2 3 4 5
efort maxim.
3. Obisnuiesc sa imi stabilesc obiective pentru a
1 2 3 4 5
obtine o viziune asupra vietii.
4. Gandesc pozitiv la stabilirea obiectivelor; ma
1 2 3 4 5
asigur ca imi acopera nevoile la job si nu numai.
5. Ma recompensez (sau blamez) pentru a ramane
concentrat. De exemplu, daca termin o sarcina la 1 2 3 4 5
timp, imi iau o pauza de cafea.
6. Cred ca voi avea succes.daca muncesc din greu
1 2 3 4 5
si imi folosesc abilitatile
7. Ma ingrijoreaza termenele-limita, imi produc 5 4 3 2 1
stres, anxietate.
8. Cand apare un eveniment neasteptat, am 5 4 3 2 1
tendinta de a lasa balta totul si a-mi stabili o noua
tinta.
9. Cea mai mare satisfactie la finalizarea unei
sarcini este sentimentul ca mi-am facut bine 1 2 3 4 5
treaba.
10. Adesea fac minimum la job, doar cat sa nu las 5 4 3 2 1
loc sefului sau colegilor la comentarii.
11. Tind sa ma ingrijorez cand nu imi ating 5 4 3 2 1
obiectivele si adesea ma concentrez asupra
motivelor pentru care aceasta se intampla.
12. Imi conturez imaginea unui viitor plin de
1 2 3 4 5
succese inainte de a-mi stabili un nou obiectiv.

Interpretarea testului

Calculeaza scorul obtinut si vezi care este gradul tau de auto-motivare.

Scor Interpretare
44-60 Minunat! Obtii tot ceea ce vrei si nu lasi nimic sa iti stea in cale. Faci un efort
constiincios de a te auto-motiva si petreci o mare parte de timp pentru a-ti
stabili obiectivele si felul in care le poti atinge. Atragi si inspiri alte persoane
cu succesul tau. Pasteaza aceasta atitudine favorabila auto-motivarii!
28-43 Te descurci bine la capitolul auto-motivare. Cu siguranta nu esti in cadere,
insa ai putea mai mult. Pentru a obtine ceea ce vrei, incearca sa iti cresti
factorii de motivare in toate sectoarele vietii. Urmeaza sugestiile de mai jos
si imbunatateste-ti auto-motivarea
12-27 Permiti temerilor sa intervina in drumul tau catre succes. Ai ratat, probabil,
cateva obiective in trecut si te-ai convins ca nu reusesti – lucru demotivant.
Depaseste aceasta limita si crezi din nou in tine. Ponturile de mai jos te pot
ajuta sa te motivezi.

Auto-motivarea este legata de:

 Nivelul tau de initiativa in stabilirea obiectivelor provocatoare;

 increderea ca ai aptitudini si competente pentru a atinge tintele propuse;
 credinta ca, daca depui indeajuns de mult efort, vei avea succes.

Exista patru factori necesari pentru a-ti construi un nivel inalt de auto-motivare:

1. Incredere in sine si eficacitate;

2. Gandire pozitiva;

3. Concentrare si obiective puternice;

4. Mediu motivational.

Lucreaza simultan la toate aceste aspecte si iti vei imbunatati nivelul de auto-
motivare in cel mai scurt timp!
 CELE 5 LIMBAJE DE IUBIRE ALE COPIILOR

„Copiii nu sunt singurii care cresc. Și părinții cresc. Tot așa cum noi ne privim copiii,
să vedem ce fac cu viețile lor, tot așa ne privesc și ei pe noi, să vadă ce facem noi cu
ale noastre. Nu le pot spune copiilor mei să ajungă până la stele. Tot ce pot face este
ca eu să mă întind spre ele.” – Joyce Maynard

Iubirea necondiționată înseamnă a-ți iubi copilul orice-ar fi. Într-o lume ideală,
părinții își iubesc copilul indiferent de cum arată, indiferent de ce talente
manifestă sau care sunt în devenire, indiferent de ce dizabilitate are, indiferent
de cum am vrea să fie, și ceea ce este mai greu, indiferent de ceea ce face.

Tristul adevăr este că puțini copii se simt iubiți necondiționat. Este tot atât de adevărat
că majoritatea părinților își iubesc profund copiii. Și atunci de unde apare această
cumplită contradicție? Principalul motiv este că puțini părinți știu cum să își transfere
iubirea către sufletele copiilor lor.

Gary Chapman, autorul cărții „Cele 5 limbaje de iubire ale copiilor” susține că
„fiecare copil are un limbaj principal de iubire, o modalitate în care el înțelege cel
mai bine afecțiunea părintelui”.

Deoarece copiii sunt diferiți, este important să-i comunici fiecăruia prin intermediul
propriului său limbaj. Astfel, există cinci modalități prin care copiii, și oamenii în
general, își exprimă și, implicit, înțeleg iubirea. Acestea sunt:

1. Mângâierea fizică:

 îmbrățișările și săruturile sunt modalitățile cel mai des întâlnite de exprimare a

acestui tip de limbaj al iubirii;
 este, de fapt, modul cel mai simplu de exprimare a iubirii necondiționate,
pentru că părinții nu au nevoie de ocazii speciale sau de justificări pentru a
stabili o apropiere fizică;
 copiii care sunt ținuți în brațe, îmbrățișați, sărutați se dezvoltă mai devreme pe
plan emoțional comparativ cu cei care sunt privați de contacte fizice din partea
părinților;
 exemple de mângâieri fizice (în funcție de vârsta copilului): lupta corp la corp,
loviturile în joacă, „bate palma”, trecutul mâinii prin părul copilului,
mângâierea pe umăr sau pe braț, ținutul în brațe al copilului când i se citește o
poveste, etc.

2. Cuvintele de încurajare:

 aceste cuvinte sunt ca un balsam pentru sufletul copilului oferindu-i

sentimentul valorii de sine și a siguranței;
 nu subestimați niciodată puterea încurajatoare a cuvintelor, mai ales în cazul
unui copil;
 în această categorie se încadrează: cuvinte de afecțiune și tandrețe, cuvinte de
laudă (sincere și justificate), cuvinte călăuzitoare, cuvinte care oferă un imbold
pozitiv.
3. Timpul acordat:

 acesta de bazează pe atenția oferită copilului, este darul pe care părintele îl

oferă prin prezenta sa copilului;
 factorul cel mai important legat de timpul acordat nu este evenimentul în sine
ci faptul că faceți ceva împreună, că sunteți împreună;
 timpul acordat trebuie să presupună și un contact vizual plăcut și plin de
afecțiune deoarece, a vă privi copilul în ochi, este o modalitate eficiente de a
vă transmite iubirea dumneavoastră către copil;
 timp acordat presupune și împărtășirea gândurilor și a sentimentelor din
simplul motiv că astfel vă puteți cunoaște mai bine copilul;
 pe măsură ce veți petrece mai mult timp cu ei veți constata că reușiți în mod
firesc să vorbiți despre tot ceea ce contează în viața copiilor;
 atunci când vă petreceți timpul cu copiii dumneavoastră, practic creați amintiri
care vor dura o viață întreagă.

4. Darurile:

 chiar și cadourile cele mai neînsemnate devin simboluri ale iubirii;

 oferirea și primirea de cadouri poate avea un impact puternic asupra
dezvoltării copilului fie pe moment, iar adesea, chiar și ani de zile mai târziu;
 NU oferiți cadouri/daruri copiilor dumneavoastră ca substitut al absenței
voastre în viața lor.

5. Serviciile

 atunci când părintele îşi exprimă iubirea faţă de copii prin servicii, fâcând
lucruri pe care probabil nu le-ar face singuri, de fapt furnizează un model;
 aceasta va fi în beneficiul copilului, deoarece îl va ajuta să nu se mai
concentreze asupra propriei persoane şi să-i ajute pe alţii;
 serviciile solicită din punct de vedere fizic şi emoţional, tocmai de aceea
trebuie să părinţii trebuie ține-ți seama de sănătatea lor din aceste puncte de
vedere;
 serviciile pline de iubire au o motivaţie interioară, anume de a oferi energia
personală şi altora, acestea sunt un dar şi se fac de bunăvoie;
 scopul final al acestor servicii făcute copiilor, este acela de a-i ajuta să devină
adulţi maturi, capabili să ofere iubirea şi altora prin intermediul serviciilor .

Depistarea principalului limbaj de iubire al copilului poate fi un proces de

durată, dar există tot felul de indicii:

Observaţi felul în care copilul îşi exprimă iubirea faţă de dumneavoastră –

Urmăriţi-vă cu atenţie copilul; se prea poate să se exprime în propriul său limbaj de
iubire. Acest lucru este valabil în special în cazul copiilor mici (5-10 ani), care îşi
exprimă iubirea în limbajul în care îşi doresc să o primească.

Observaţi felul în care copilul dumneavoastră îşi exprimă iubirea faţă de ceilalţi –
Un copil al cărui limbaj sunt darurile, are marea plăcere de a cumpăra cadouri şi
altora, dorindu-şi ca aceştia să se bucure în aceeaşi măsură. El presupune că aceştia
vor simţi ceea ce simte el atunci când primeşte un cadou.
Ascultaţi cu atenţie care sunt cele mai dese rugăminţi ale copilului dumneavoastră
– Dacă el vă roagă deseori să faceţi sport împreună, să vă plimbaţi sau să staţi şi să îi
citiţi ceva, înseamnă că doreşte să-i acordaţi mai mult timp. Evident că toţi copiii au
nevoie să li se dea atenţie; dar în cazul celor care primesc mai profund iubirea în acest
fel, rugăminţile de a petrece timpul împreună sînt mai frecvente decât la ceilalţi.

Observaţi care sunt lucrurile de care se plînge cel mai adesea copilul
dumneavoastră – Fiecare copil se mai plînge din când în când şi mare parte dintre
aceste nemulţumiri au o legătură directă cu nişte doleanţe imediate şi nu sunt neapărat
un indiciu al unui limbaj de iubire. Dar dacă plângerile devin o obişnuinţă, astfel
încât mai bine de jumătate dintre ele să se concentreze asupra unuia dintre limbajele
de iubire, atunci ele devin un indiciu important. Cheia constă în frecvenţa lor.

Oferiţi-i copilului dumneavoastră posibilitatea de a alege – Determinaţi-l pe copilul

dumneavoastră să aleagă între două limbaje ale iubirii. De exemplu, copilul
poate alege între posibilitatea de a-şi petrece mai mult timp cu tatăl lui şi un cadou.
Dacă veţi oferi asemenea posibilităţi vreme de mai multe săptămîni, încercaţi să ţineţi
socoteala alegerilor copilului. În general, ele se adună în jurul unuia dintre cele cinci
limbaje ale iubirii şi vă va fi destul de uşor să descoperiţi în ce moment se simte
copilul mai iubit.

Prin intermediul unuia dintre cele cinci limbaje de iubire, specific

copilului dumneavoastră – timpul acordat, cuvintele de încurajare,
darurile, serviciile sau mângâierile fizice –, îi veţi putea transmite în
mod eficient şi necondiţionat sentimente de respect, afecţiune şi
implicare totală, care vor avea o mare rezonanţă în sufletul său.
 ADOLESCENTA
Adolescenta este subiectul privilegiat si controversat al psihopedagogilor, generator
de opinii si discutii contradictorii. Unii o considera "vârsta ingrata", altii, dimpotriva,
"vârsta de aur"; pentru unii ea este "vârsta crizelor, anxietatii, nesigurantei,
insatisfactiei", în timp ce pentru altii este "vârsta marilor elanuri"; este "vârsta
contestatiei, marginalitatii si subculturii", dar si "vârsta integrarii sociale"; este
"vârsta dramei, cu tot ce are ea ca stralucire, dar si ca artificiu" - decreteaza unii, ba
nu, riposteaza altii, este "vârsta participarii la progresul social"; cei mai multi o
considera ca fiind în totalitate o "problema moral-psihologica", dar sunt si unii care
cred ca este aproape în exclusivitate o "problema sociala". Diversitatea opiniilor
referitoare la adolescenta deriva din complexitatea în sine a acestei etape din viata
omului, cu o dinamica exceptionala în timp, cu multideterminari si multiconditionari,
dar si din pozitia oarecum incerta pe care o ocupa adolescentul în sistemul perioadelor
evolutive ale vietii. Locul lui în sistemul relatiilor sociale este mai bine conturat si
precizat decât cel al puberului. Totusi adolescentul oscileaza din punct de vedere al
comportamentului între copilarie si maturitate, fiind însa întors mai mult cu fata spre
adult.

La iesirea din copilarie si începutul adolescentei, ca si în tot

decursul acestei perioade, avem în fata noastra dezvoltare 23123s1820x a
impetuoasa a unei personalitati cu trasaturi în plina formare.

Adolescenta este o perioada importanta a dezvoltarii umane,

perioada de numeroase si profunde schimbari biologice, fizice, psihice,
morale, etc, perioada a dezvoltarii, în care dispar trasaturile copilariei,
cedând locul unor particularitati complexe si foarte bogate, unor
manifestari psihice individuale specifice.

Pe planul dezvoltarii biologice, adolescentul tinde spre echilibru si

spre adoptarea unei conformatii apropiata de cea a adultului; în schimb, în
plan psihologic, transformarile sunt extrem de rapide, spectaculoase si de
maxima complexitate cu salturi la nivelul unor functii, cu evolutii mai
lente la nivelul altora.

Diversitatea dezvoltarii psihice genereaza noi conduite si noi

modalitati de relationare cu cei din jur, forme originale de întelegere si
adaptare. Traversarea acestei perioade nu se face în mod lent, dimpotriva,
tensionat, adeseori cu existenta unor conflicte si trairi dramatice, cu
framântari interne pentru gasirea surselor de satisfacere a elanurilor, a
aspiratiilor si cu tendinta de a evita teama fata de piedicile ce se pot ivi în
realizarea proiectelor sale de viitor.

Adolescentul este un nonconformist si un luptator activ pentru

îndeplinirea dorintelor sale, un original în adaptarea solutiilor
urmarite, în modul de a privi si de a se adapta la lumea
înconjuratoare.

Adolescenta cuprinde doua faze:

 una timpurie între 10-11/13-14 ani, perioada a

transformarilor profunde fizice si fiziologice, a unor
conturari complicate a intereselor, aptitudinilor si conceptiei
morale a copilului; aceasta perioada se numeste
preadolescenta sau pubertate.

 a doua perioada 13-14/17-18 ani este cea a adolescentei

propriu-zise ce se caracterizeaza printr-o echilibrare
puternica, intima a conceptiei despre lume si viata, prin
clarificarea si intensificarea elaborarii idealurilor omului,
printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive, afective si
volitionale a personalitatii.

Preadolescenta este etapa în care au loc profunde transformari.

Aspectul exterior se caracterizeaza prin lipsa de armonie, mâinile fiind
mai lungi decât trunchiul, nasul disproportionat în raport cu fata, întreaga
conformatie lasând impresia unei fiinte desirate.

Schimbari evidente se constata si la nivelul vietii psihice. Actele de autoritate ale

parintilor sunt cu greu suportate, fiind supuse unui acut discernamânt critic daca nu
sunt întemeiate si necesare. Se manifesta o schimbare si în comportamentul copilului.
Acesta venind în contact cu cunostinte variate si profunde si având o gândire
dezvoltata la capacitatea realului, observa insuficientele parintesti care pâna acum
treceau neobservate.

La aceasta vârsta se dezvolta constiinta de sine, preadolescentul

fiind animat de dorinta de a-si cunoaste propriile sale posibilitati, pentru
a-si da seama în ce masura poate fi util celor din jur.

Idealul preadolescentului este de a deveni un om util societatii, cu

o înalta constiinta a datoriei.

Adolescenta este o etapa mai linistita decât perioada anterioara,

tânarul adoptând o pozitie mai constienta fata de mediul social.
Copilul se orienteaza mai mult catre lumea externa, dar îsi îndreapta
atentia si catre propria-i viata psihica.
 Caracteristicile cele mai importante ale adolescentei sunt:

1. dezvoltarea constiintei de sine;

2. afirmarea propriei personalitati;

3. integrarea treptata în valorile vietii.

1. Dezvoltarea constiintei de sine

Adolescenta se manifesta prin autoreflectare, prin constiinta ca

existenta proprie se deosebeste substantial de a celorlalti oameni,
reprezentând o valoare care trebuie pretuita si respectata.

Adolescentul încearca, cu înfrigurare, sa se cunoasca si sa se autoevalueze în raport cu

realizarile sale si ale altora. El se întreaba adeseori, 'cine sunt eu?', iar raspunsurile ce
si le da se bazeaza pe maturizarea intelectual-afectiva foarte evidenta pentru unii
adolescenti, chiar de la 16 ani, iar pentru altii la 18 ani.

Constiinta de sine este un proces complex care include, pe de-o parte, raportarea
subiectului la sine însusi, la propriile trairi, iar pe de alta parte, confruntarea acestora,
compararea lor cu lumea în mijlocul careia traieste. Cel mai înalt nivel al constiintei
de sine este atins de elev atunci când el se poate privi ca subiect al activitatii sociale,
ca membru al colectivului. Un factor de seama al constiintei de sine îl constituie
activitatea scolara si natura relatiilor cu adultii, aprecierile acestora fata de calitatile si
munca adolescentului.

O caracteristica a adolescentei este si proiectarea idealului în viitor; un aspect al

acestei preocupari este interesul pentru profesia pe care o va îmbratisa,
determinându-l la reflectie asupra vietii sale interioare. Capacitatea de a se preocupa
de propria persoana nu înseamna însa fuga de societate. Caracteristica principala a
adolescentului este un puternic impuls catre actiune. Acum dispar dorintele vagi si
apar telurile bine conturate, visarea ia forme constiente.

2. Afirmarea propriei personalitati

Descrierea, oricât de schematica, a "portretului" adolescentei nu poate ignora

problema originalitatii ca atribut predilect al indivizilor care o traverseaza. Dorinta de
originalitate reprezinta, din punct de vedere psihologic, o caracteristica esentiala a
adolescentei, numita tendinta afirmarii de sine, tendinta de afirmare a propriei
personalitati.

Dorind sa atraga atentia asupra sa, adolescentul se considera punctul central în jurul
caruia trebuie sa se petreaca toate evenimentele. Fortele proprii sunt considerate
superioare fata de ale celorlalti oameni, opinie care decurge dintr-o insuficienta
cunoastere de sine. Acesta doreste ca toate actiunile sale sa fie cunoscute si apreciate
de adult.
Un mijloc curent de afirmare îl constituie aspectul exterior, adolescentii cautând sa se
evidentieze prin fizicul bine conformat, îmbracamintea care diferentiaza, care scoate
în relief propria persoana. Vizibila este si o alta expresie a tentatiei originalitatii în
adolescenta - limbajul "colorat", presarat cu expresii "cautate", cu neologisme si
arhaisme. Adolescentul îsi alege cu grija cuvintele, utilizeaza din abundenta citate si
expresii celebre, maxime si cugetari savante despre care insinueaza ca i-ar apartine. În
privinta limbajului, adolescentei îi este proprie si tendinta de ermetizare a acestuia, de
folosire a unei vorbiri "cifrate", si anume, a unei vorbiri populate de expresii argotice.
De obicei, circulatia acestui fel de limbaj are loc în cadre restrânse, în grupuri spontan
constituite si combaterea acestui fenomen necesita eforturi educative prelungite.

În strânsa legatura cu limbajul, tentatia originalitatii se exprima si în corespondenta

adolescentilor, caracterizata prin aceeasi "ploaie" de citate, prezenta în limbajul lor.

Dominanta pentru tentatia originalitatii la aceasta vârsta este prezenta spiritului de

contradictie. În special discutiile dintre adulti, la care iau parte si adolescentii, ajung
repede sa fie monopolizate de întrebarile iscoditoare ale acestora din urma, de
afirmarea spiritului lor de contradictie. Nu de putine ori, adolescentul se contrapune în
discutie chiar când e constient de faptul ca nu are dreptate. El e mobilizat atunci de
aceeasi statornica tentatie de a atrage atentia asupra sa, de a se afirma, de a fi luat în
seama.

Adolescentii manifesta tendinta de a se afirma nu numai individual ci si în grup: vor

sa activeze, sa se distreze împreuna. Ei sunt atrasi si de viata politica; în politica
adolescentul vede o înalta activitate sociala.

3. Integrarea sociala

Esenta integrarii sociale consta în atasamentul din ce în ce mai constient si mai activ
la grupul caruia îi apartine (clasa, scoala, marele organism social). Cu cât înainteaza
în vârsta, cu atât el este mai obiectiv în judecatile sale, aprecierile efectuându-se în
functie de criteriile sociale pe care si le-a însusit. Dorinta de a cunoaste valorile
sociale si culturale se manifesta riguros si tenace. Integrarea adolescentilor în aceste
valori ale colectivitatii contribuie la formarea conceptiei despre lume si viata.

Datorita experientei de viata limitata si a lipsei unor criterii de autoapreciere corecta,

adolescentii au nevoie de consiliere si îndrumare discreta, fiind sprijiniti sa-si formeze
idealul de viata, sa-si perfectioneze judecatile morale si sa-si ridice nivelul constiintei
si al conduitei morale.

 Dezvoltarea biologica
În aceasta etapa are loc procesul de trecere spre organismul adult. Unele masuratori
pun în evidenta faptul ca între 14 si 20 de ani creierul atinge aproximativ greutatea
maxima si se apropie de finalizare osificarea diferitelor parti ale craniului. Procesul de
osificare al scheletului se realizeaza însa progresiv, încheindu-se între 20 si 25 de
ani. Concomitent, se dezvolta volumul muschilor si se mareste forta musculara. La
începutul perioadei adolescentei se înregistreaza o dezvoltare mai intensa la nivelul
muschilor mari, iar apoi procesul se extinde si la nivelul muschilor mici, ceea ce
influenteaza perfectionarea si coordonarea miscarilor fine. Pe la mijlocul perioadei, se
constata si o stabilizare relativa a cresterii adolescentilor în înaltime si greutate.
Corpul câstiga în înaltime între 20 - 30cm, iar în greutate câte 4 - 5kg anual. Cresterea
în talie si greutate da corpului proportia, vigoarea, gratia si frumusetea care îl
caracterizeaza pe adolescent. Maturizarea treptata a aparatului circulator asigura o
functionare normala a inimii. Ca urmare a cresterii suprafetei plamânilor, volumul de
aer introdus prin inspiratie este mai mare.

Dintre factorii care influenteaza procesele de crestere un rol deosebit îl au glandele cu

secretie interna. Astfel hipofiza secreta mai multi hormoni. Unii din acestia
influenteaza cresterea, altii stimuleaza si regleaza functia altor glande endocrine.
Glanda tiroida exercita, de asemenea, actiune asupra sistemului nervos central, asupra
functiilor organismului, precum si asupra dezvoltarii psihice.

Cercetarile efectuate au demonstrat existenta unor diferente, ce sunt specifice sexului.

Adolescentele capata o înfatisare generala feminina, concretizata în proeminenta
bustului si conformatia bazinului, dezvoltarea soldurilor etc.

Asadar, dezvoltarea biologica a întregului organism tinde la aceasta vârsta, spre un

anumit echilibru si stabilizare, în timp ce evolutia psihica se realizeaza prin tensiuni si
conflicte. Totusi, se constata un anumit paralelism între dezvoltarea biologica (sexuala
mai ales) si cea psihica, cu o evolutie pertinenta spre maturizarea sociala, ce
determina implicarea adolescentilor în rezolvarea complicatelor probleme ale lumii
contemporane.

 Dezvoltarea psihica
Sensibilitatea

Activitatea senzoriala creste, ceea ce determina modificari ale pragurilor minimal,

maximal si diferential ale analizatorilor, facându-se posibila reflectarea mai fina si
mai analitica a obiectelor si fenomenelor realitatii.

Senzatiile vizuale. În perioada pubertatii acuitatea vizuala creste simtitor, convergenta

ochilor are o mare capacitate de acomodare. Se constata o crestere a sensibilitatii si
finetii cromatice. Se câstiga experienta denumirii tuturor culorilor si a nuantelor
acestora.

Senzatiile auditive. Se dezvolta în directia capacitatii de diferentiere si reproducere a

sunetelor muzicale, auzul tehnic, auzul fonematic - pe linia întelegerii celor mai
neînsemnate nuante si semnificatii din vorbire, ca si pe linia identificarii obiectelor,
fiintelor, dupa anumite însusiri perceptive si auditive.

Senzatiile gustative si olfactive. Capacitatea de a diferentia, clasifica si denumi

substantele dupa miros creste foarte mult.

Datorita cresterii experientei generale de viata, ca si datorita maturizarii, în

adolescenta are loc procesul de erotizare a sensibilitatii.

Perceptiile si spiritul de observatie devin foarte vii, capata o mare adâncime.

Preadolescenta si adolescenta sunt perioade ale observatiei analitice. Perceptiile sunt
incluse într-o problematica mai larga, sunt supuse sarcinilor gândirii. Preadolescentii
si adolescentii observa pentru a verifica, pentru a întelege, pentru a surprinde ceea ce-i
intereseaza.

Atentia. În aceasta etapa se dezvolta atentia voluntara, iar cea involuntara si cea
postvoluntara devin mai eficiente. Functiile intensive ale atentiei sunt deplin
dezvoltate, creste capacitatea de concentrare. Dezvoltarea cunostintelor diverse
dezvolta spiritul de observatie si a diferitelor interese gnosice, organizeaza noi
particularitati ale atentiei: natura începe sa fie privita cu ochi de "naturalist", cu ochi
de "fizician"etc.

Memoria. Continutul memorial la adolescent reflecta în mare masura interesele lui.

Astfel el retine usor si cu placere acele date si fapte care se leaga de orientarea sa
generala îndreptata spre stiintele realiste sau cele umaniste, adesea aceasta selectie
facându-se în detrimentul celorlalte preocupari.

Memoria ajunge la performante foarte mari în aceasta perioada; ea este una din
laturile cele mai solicitate ale activitatii intelectuale. Daca în pubertate memoria de
scurta durata este foarte activa, în adolescenta memoria de lunga durata se
organizeaza prin acumulari si stocari de informatii cu ajutorul algoritmilor de
organizare ce contribuie la sistematizarea, codificarea si decodificarea factorilor cu
care se opereaza.

Angajarea adolescentilor în activitatea de învatare si în stocarea de informatii se

realizeaza în conformitate cu anumiti paterni personali specifici. "Personalitatea, în
întregime, îsi datoreaza liajul si consistenta sa formativa memoriei si capitalurilor ei.
Ea construieste tezaurul cognitiv".

Dezvoltarea memoriei, a capacitatilor intelectuale faciliteaza desfasurarea activitatii

scolare. Adolescentul descopera faptul ca învatarea este de câteva ori mai eficienta
decât pâna atunci. Totusi, el simte nevoia de a restructura materialul de informatie pe
care trebuie sa-l fixeze. Astfel, procesul învatarii si al memorarii capata unele însusiri
noi.

Conditiile fixarii, pastrarii si reproducerii devin de mare randament. Ele vadesc nu

numai cresterea capacitatilor de stocaj, dar si construirea, la adolescenti, a
clasificarilor spontane interne în cadrul stocurilor de cunostinte. Exista o evidenta
tensiune, un interes si extensiune a activitatii intelectuale.

Prelucrarea adânca a informatiei începe în însusi momentul mnemic al fixarii

(învatarii). Adolescentul restructureaza materialul de memorat, ca sa-l faca mai
sistematic si mai inteligibil. Pastrarea se sistematizeaza mult în continuare, ceea ce
reprezinta o alta prelucrare a materialului. Recunoasterea reconstituie materialul în
aspecte analitice detaliate prin coordonatele lui logice. Reproducerea cuprinde
numeroase momente de originalitate, deoarece adolescentul include în relatarile sale
verbale numeroase elemente de explicatie, sublinieri, asociatii, comparatii, ceea ce
face ca în genere reproducerea sa fie evident deosebita de materialul de memorat. De
data aceasta, originalitatea se obtine prin mijloace personale, nu prin imitare, cum se
întâmpla de obicei la puberi.
Gândirea. În procesul dobândirii diverselor cunostinte are loc asimilarea bazelor
stiintei. Elevul trebuie sa învete sa sistematizeze, sa lege între ele diversele cunostinte,
sa-si însuseasca diverse procedee de activitate mintala. Aceasta înseamna ca se
creeaza conditiile de a proceda amplu, inductiv, apoi deductiv, adica de a rationa
logic. De aceea în procesul însusirii notiunilor se constituie si se întaresc sisteme de a
rationa într-un mod interogativ mai larg, se dezvolta deci capacitati operative
intelectuale generale, cu exigente fata de exactitatea si succesiunea logica în
expunere; se dezvolta, treptat, formele abstracte ale gândirii, gândirea propozitionala.

Specific pentru aceasta perioada este procesul de constituire a unor moduri mai
complicate de a utiliza analogia, ca mijloc de comparatie între fenomene din domenii
relativ diferite, fapt ce atesta o simtitoare crestere a folosirii criteriilor logice analitice
în scheme de sinteza. Sub influenta solicitarii scolare, are loc dezvoltarea criteriilor
logice ale clasificarii. Dezvoltarea si întarirea proceselor gândirii logice se exprima în
favoarea deprinderilor de a gândi cauzal, logic, dialectic.

Pentru adolescenti, o mare însemnatate capata ideile si discutia de idei. Gândirea se

straduieste sa desprinda adevarul, în conditiile unei puternice placeri pentru discutii
controversate si pentru sofisme. Rolul teoriei creste foarte mult. Adolescenta se
exprima ca o faza a câstigarii capacitatii de a filozofa, de a cauta raspunsuri explicite
la diferite probleme.

Astfel, în perioada adolescentei, structura generala a solicitarilor intelectuale tot mai

largi, mai complexe si multilaterale duce la modificari profunde ale gândirii si la
dezvoltarea gândirii diferentiate: gândire matematica, gândire gramaticala, gândire
fizica etc. Studiul diferitelor obiecte de învatamânt îl apropie tot mai mult de însusirea
unei conceptii proprii despre lume si viata, întelege legaturile obiective ale dezvoltarii
naturii si societatii, stabileste relatia cauzala si de finalitate a producerii diferitelor
fenomene.

În procesul însusirii cunostintelor se constituie deprinderi specifice de a gândi, se

întaresc sisteme de a observa, se dezvolta, deci, capacitati operative, intelectuale. Se
generalizeaza algoritmi în cadrul aceleiasi discipline, treptat apar transferari de
operatii între discipline. Pe aceasta baza se dezvolta formele operationale abstracte ale
gândirii, se dezvolta posibilitatile determinarii logice a relatiilor dintre fenomene în
cadrul unui sistem deductiv si inductiv, se dezvolta posibilitatea urmaririi logice a
trasaturilor si diferentieri între clase si fenomene, se determina criteriile logice ale
clasificarii. Se dezvolta spiritul critic al gândirii- ca urmare a logicii si adâncirii
acesteia , a dezvoltarii posibilitatii de a analiza determinarea inclusa în fenomene,
precizia gândirii.

Trecerea catre formele extensive, verbale ale gândirii logice face necesara preluarea în
termeni personali a cunostintelor. Stilul muncii intelectuale constituie o aderare
constienta, logica la cerintele sistematizarii, ca si ale largirii intereselor teoretice si
practice si este dictat de volumul si calitatea cerintelor activitatii scolare.

Pe masura ce se dezvolta sistemul informativ de cunostinte, se petrece o ierarhizare

latenta a valorii celor cunoscute, dar se manifesta si preferinte, urgente etc, ceea ce
oglindeste aspectele caracteristice individuale ale felului cum constiinta umana
primeste ceea ce-i vine din afara. Reflectarea se petrece în mod activ si selectiv.
Astfel, adolescenta este vârsta cresterii deosebite a posibilitatilor intelectuale si a
abstractiei, vârsta în care se învata arta gândirii si a discutiei, dezvoltându-se
strategiile euristice.

Limbajul se deosebeste la preadolescent si adolescent de perioadele anterioare prin

bogatia si varietatea lexicului, precum si prin surprinderea sensurilor variate ale
cuvintelor. Vorbirea devine aleasa, literara. Adolescentul poate sa sustina verbal o
idee timp îndelungat, facând asociatii noi fata de cele cuprinse în textul model sau în
tezele expuse de interlocutorul sau.

si în privinta debitului verbal scris exista o evolutie. Continutul celor scrise este
relativ relaxat, dat fiind faptul ca miscarile scrierii si stereotipul de ansamblu al
acestora s-au automatizat.

Începând cu adolescenta, creste grija pentru exprimarea corecta a ideilor, precum si

interesul pentru utilizarea figurilor de stil în limbajul scris: epitete, comparatii,
personificari, metafore. Datorita lecturii diversificate, ei reusesc sa-si formeze un stil
propriu de vorbire orala si scrisa, afirmându-se din ce în ce mai pregnant ca
individualitati distincte. Lexicul preadolescentului contine numeroase cuvinte legate
de factorul senzorial ,dar este sarac si imprecis în analiza proceselor interioare. La
sfârsitul adolescentei, datorita unei experiente de viata mai ample si datorita
îmbogatirii vocabularului, încep sa înteleaga si sa redea mai adecvat si cu mai multa
siguranta procese psihice complexe.

Acordând credit teoriei lui N. Chomsky, ce considera limbajul ca o structura

generativa, înnascuta, adolescentul are capacitatea de a folosi combinatii de flexionari
în nenumarate situatii a cuvintelor ce sunt învatate.

Referindu-se la varietatea formelor de învatare specifice adolescentilor, Gagné le

mentioneaza pe urmatoarele: învatarea prin ghidaj emotional, învatarea cu ajutorul
stimulilor relevanti, învatare de algoritmi aplicativi, învatarea cu algoritmi ce contin
paradigmele domeniului, învatarea de cunostinte, prin intermediul potentialului verbal
evocator de experienta, învatarea prin discriminare multipla, învatarea sistemelor de
rezolvare si a determinantelor incluse într-o astfel de activitate.

Strategiile rafinate ale învatarii, întâlnite la adolescenti, presupun aspiratii si interese

variate, cu stimulari complexe ale potentialului intelectual facilitate de întreaga
dezvoltare psihica. Întregul proces este înlesnit de limbaj ca sistem hipercomplex de
autoreglare si autoperfectionare a întregii activitati psihice si comportamentale.

Imaginatia. Concomitent cu capacitatile intelectuale, adolescentul se caracterizeaza si

prin dezvoltarea deosebita a imaginatiei. Mai evident este progresul imaginatiei
reproductive, a carei prezenta se simte puternic în întreaga activitate a tânarului,
acesta având importante însusiri originale. În afara de imaginatia reproductiva care
ajuta în însusirea sistemului de cunostinte transmise în procesul instructiv, se dezvolta
tot mai sensibil imaginatia creatoare, a carei material ce o alimenteaza preadolescenta
si adolescenta îl gaseste în realitatea în care traieste, trecutul istoric, diverse amintiri
în legatura cu propria persoana, anumite actiuni umane, atitudini, defecte,
perspectivele profesiei, sentimentul de dragoste care începe sa se manifeste. Prin
creatiile lor, îsi exprima propriile judecati si atitudini în legatura cu problemele ce-i
framânta. În repertoriul creatiei artistice se exprima exuberanta, bucuria, dragostea de
viata, sentimentul de iubire.

Imaginatia se intercoreleaza complex în perioada adolescentei cu gândirea, cu

afectivitatea, dar si cu alte planuri complexe ale personalitatii, în cadrul conditiilor
generale de armonizare a acesteia.

În perioada adolescentei cunoaste o mare dezvoltare reveria, visul, se dezvolta

fantezia, uneori chiar la paroxism. Procesul acesta, are la baza dezvoltarea deosebita a
aspiratiilor si dorinta impetuoasa de a proiecta în viitor aceste manifestari debordante
ale vietii interioare.

Afectivitatea. Maturizarea organismului se manifesta de obicei cu o evidenta

maturizare intelectuala si afectiva a copilului. Viata afectiva se complica si se
diversifica, preadolescentul si mai ales adolescentul admira, iubeste, simte, aspira, stie
sa doreasca, are idealuri afective, îi întelege pe cei din jur cu intentiile, reactiile
acestora. Intensitatea , amploarea si valoarea emotiilor sunt dependente de
însemnatatea pe care o au pentru adolescent diverse fenomene, obiecte, persoane.

În dezvoltarea generala a vietii afective, trei directii apar mai importante. În primul
rând, dezvoltarea sensibilitatii ,i a conceptiei sale morale. În al doilea rând, cresterea
si afirmarea constiintei de sine, ca mobil al dorintei evidente de a deveni independent.
Situatia de tutela, de tipul aceleia din copilarie, este mai greu suportata. În fine, a treia
consta în erotizarea, în continuare, a vietii afective. Se dezvolta sentimente
superioare- morale, estetice, intelectuale - baza lor reprezentând-o largirea cunoasterii.

Intensitatea trairilor afective face ca perioada adolescentei sa se caracterizeze adesea

ca perioada a pasiunilor si a furtunilor afective, o perioada de romantism în viata
omului si de spontaneitate, de poezie. Totodata, ea este perioada autonomizarii
morale. E o etapa de mare sensibilitate morala, ce se caracterizeaza prin încercarea si
dorinta de a se ajunge la un sistem moral explicit.

Vointa. Este perioada în care se modifica, devenind deosebit de bogat, momentul

deliberativ al actului volitiv, când între motivele actiunilor s-a ajuns la o ierarhizare
care este în strânsa legatura cu experienta în domeniul în care urmeaza sa se
actioneze.

În luarea hotarârii, preadolescentul este prompt dar la adolescent, timpul este mai
îndelungat, deoarece el reflecta mai temeinic asupra mijloacelor realizarii actiunii
precum si a consecintelor ce decurg din aceasta.

În executia hotarârii preadolescentul nu trece totdeauna imediat la executia ei, ci

adesea amâna îndeplinirea celor propuse. Adolescentul da dovada de mai multa
perseverenta, scopurile actiunilor sale având o motivatie mai puternica. Pe aceasta
perseverenta se dezvolta calitatile vointei: initiativa, perseverenta, principialitatea
scopului etc.

Interesele. Sfera intereselor se largeste ca urmare a cresterii orizontului cultural si a

îmbogatirii experientei de viata. În primul rând interesul pentru munca scolara trebuie
sa atraga în mod deosebit atentia cadrelor didactice si a parintilor. Uneori, interesul
pentru munca scolara poate scadea. Acest fenomen este provocat de cauze foarte
diferite: dezvoltarea unei adevarate pasiuni pentru sport, lectura etc., nedezvoltarea
unui stil de munca intelectual, conflictele elevilor cu profesorii, preocuparile
extrascolare mai intense etc.

Interesele adolescentului nu graviteaza doar în jurul activitatii scolare, ci se extind si

la alte domenii ale stiintei, tehnicii, artei.

Interesele devin mai stabile, fiind legate de domenii mai cunoscute, sau spre care se
manifesta aptitudini evidente. Interesele devin mai constiente, ele fiind urmarite cu
tenacitate în vederea unui scop anumit; capata caracter selectiv si de eficienta, iar sub
aspectul continutului este de remarcat marea diversitate: cognitive, pentru tehnica,
pentru lectura, politico-sociale, pentru sport, pentru munca etc.

Aceste interese sunt, mai ales la vârsta adolescentei, legate de idealul profesional,
generând motivele care-i determina pe adolescenti sa se orienteze si sa-si aleaga o
anumita profesiune: aptitudinile pentru profesia respectiva, sansele de reusita în
învatamântul superior, posibilitati de câstig, conditii de munca avantajoase,
posibilitati de afirmare, dorinta de a fi util societatii si a raspunde unei comenzi
sociale.

Dezvoltarea psihica, a intelectului îl maturizeaza în deosebi sub raport social si

cultural, îl face sa devina avid de cunoastere si de participare cu responsabilitate, în
deplina cunostinta de cauza, la activitati cu caracter social, se antreneaza în elaborarea
de lucrari originale în literatura, arta, stiinta, tehnica.
 Cele trei stadii ale adolescentei
Adolescenta este una din cele mai delicate perioade ale copilariei, presarata cu o
multime de schimbari si experiente noi pentru copil. Este varsta marilor schimbari
corporale, a primilor fluturi in stomac si a experientelor sexuale, dar si a marilor
decizii legate de directia si scopul propriei vieti. Incepand cu varsta de 11 sau 12 ani,
copilul intra in etapa adolescentei timpurii. Exista trei stadii ale adolescentei, fiecare
din ele cu particularitati si caracteristici proprii. Descopera care sunt acestea si ce
trebuie sa stii despre fiecare in parte!

Adolescenta timpurie

Debutul adolescentei timpurii variaza ca moment de aparitie in viata unui copil, in

functie de sex. Insa specialistii sustin ca aceasta incepe in jurul varstei de 11 ani la
fetite si de 12 ani la baietei. De asemenea, aceasta perioada se manifesta diferit la fete
fata de baieti. Este marcata de primele modificari corporale, de schimbarile bruste de
dispozitie si de preocuparea pentru propria imagine corporala (in special la fete).

Odata cu schimbarile corporale - parul corporal, menstruatia, marirea sanilor,

ingrosarea vocii etc. - adolescentul experimenteaza si emotii noi - timiditate, rusine,
jena, modestie. Nevoia de intimitate este din ce in ce mai accentuata si trebuie
respectata.

Chestiunile de ordin sexual incep sa intre in interesele adolescentului inca de la varste

mici. Curioziatea sexuala este exprimata la aceasta varsta in special prin formarea
propriilor idoli si obsesia pentru anumite persoane, in special actori, cantareti sau alte
vedete. Relatia cu parintii incepe sa devina din ce in ce mai distanta, pe masura ce
adolescentul intalneste si cunoaste oameni noi si se integreaza in anturaje.

Foarte multi dintre baieti se comporta "copilareste", fara vreo modificare a

caracterelor sexuale si ale comportamentului general. Schimbarile apar de cele mai
multe ori brusc si evolueaza rapid. Constituie un obiect de preocupare intensa atat
pentru scolar, cat si pentru parinti. Fiecare (adolescenti si parinti) se intreaba daca
totul decurge "normal".

Relatiile cu familia se tensioneaza mai ales intre mama si fiica si respectiv intre tata si
fiu. Se intaresc relatiile cu anumiti prieteni de aceeasi varsta si cu adulti din afara
familiei. Slabeste implicarea in familie, incearca uneori sa dea deoparte parintii si au
resentimente fata de "criticismul parintesc". La inceput aceste trasaturi sunt oscilante,
dar ele vor deveni ferme in adolescenta mijlocie.

Baietii, din cauza cresterii rapide, sunt adesea stangaci, lenesi, dezordonati si lipsiti de
interes in ce priveste modul cum arata. Trebuie sa li se aminteasca mereu de
necesitatea pastrarii igienei. Sunt acut constienti de transformarile produse in sfera
genitala. Au nevoie sa fie asigurati si reasigurati ca masturbarea este practicata de
aproape toti adolescentii, ca este normala, cu conditia sa nu devina obisnuinta.

Baietii isi evalueaza initial masculinitatea in comparatie cu alti baieti, comparandu-si

musculatura, capacitatea de eforturi fizice, dimensiunile organelor genitale si
capacitatea de a ejacula. Parintii trebuie sa explice baiatului ca emisiunile seminale
sau "visele umede" sunt fenomene normale si nu trebuie sa se necajeasca sau sa se
rusineze. Ginecomastia (dezvoltarea mamelelor) ce poate aparea la unii baieti
constituie o consecinta normala a dereglarilor hormonale temporare si nu trebuie sa se
indoiasca de masculinitatea lor.

La aceasta varsta atat fetele, cat si baietii sunt extrem de sensibili si se deprima usor
atunci cand sunt tachinati in gluma.

Fetele sunt foarte preocupate de cum arata fizic si se framanta daca pot concura la o
competitie de frumusete. Stresul adolescentelor in devenire combinat cu fluctuatiile si
dezechilibrele hormonale determina o labilitate psihica cu proasta dispozitie si
anxietate. Isi compara intre ele dimensiunile si forma sanilor, functia menstruala, dar
se folosesc de baieti pentru a-si evalua feminitatea.

Tatii sunt adesea stanjeniti fata de fiicele lor cand la acestea se dezvolta caracterele
secundare si incep sa respinga unele manifestari de atasament ale acestora (luat in
brate, sarutari etc.) Fetele pre-adolescente nu inteleg modificarile comportamentului
tatilor si le atribuie uneori unor vinovatii proprii. Ca si baietii, fetele au nevoie de
informatii corecte despre schimbarile fizice ce apar in timpul pubertatii. La prima
menstruatie, daca nu sunt informate isi pot imagina ca sangerarea este o boala care le
pune viata in pericol. Ele trebuie sa stie ca menstruatia este un fenomen absolut
normal care nu necesita limitarea activitatii.

Adesea, fetele se ataseaza intens de o prietena de acelasi sex, cu care ar dori sa

semene. Aceste prietene sunt uneori inseparabile si tind sa se imbrace, sa vorbeasca si
sa gandeasca la fel. Petrec ore in sir analizand cele mai mici detalii de comportament.
La mijlocul adolescentei aceasta relatie este inlocuita de grupul de prieteni, in general,
fetele sunt cu doi ani inaintea baietilor de aceeasi varsta, nu numai ca maturitatea
fizica, dar si in ce priveste capacitatea imaginativa, gandirea abstracta, abilitatea de a
percepe sentimentele altora si toleranta fata de frustrare. Adesea fetele sunt creative si
isi inregistreaza gandurile cele mai ascunse in jurnalul zilnic.

Catre sfarsitul adolescentei timpurii, atat baietii cat si fetele incep sa participe plenar
in grupul de prieteni, in aceasta perioada, in timp ce se plang de restrictiile impuse de
parinti, adera de buna voie la cele impuse de catre grupul de prieteni. Departandu-se
de familie gasesc o noua orientare in apartenenta de grup.

Adolescenta mijlocie

Adolescenta mijlocie incepe la fete undeva intre 13 si 16 ani, iar la baieti, intre 14 si
17 ani. In aceasta etapa, centrul de interes si preocupari al copilului nu mai este
concentrat asupra schimbarilor corporale, cu care adolescentul deja se obisnuieste, ci
pe descoperirea propriei identitati si pe dezvoltarea personalitatii.

Se departeaza si mai mult de familie si parinti si devine preocupat de interesele si

mentalitatile de grup, de anturaje, grupuri si colectivitati. Este o perioada destul de
vulnerabila, in care adolescentul poate cadea in capcana comportamentelor adictive, la
insistenta si persuasiunea anturajului.
Interesul pentru sexualitate creste si se documenteaza cu privire la tot ce tine de acest
subiect. Poate chiar sa aiba prima experienta sexuala pana la aceasta varsta.

In adolescenta mijlocie, copilul incepe sa fie preocupat de viata lui si de directia spre
care se indreapta ea. Incepe sa isi puna intrebari la care poate ca nu gaseste inca
raspunsul, dar care il preocupa: ce voi face cu viata mea, ce imi place, ce nu etc.

Adolescenta tarzie

Ultimul stadiu al adolescentei are debutul la 16 sau 17 ani si se incheie la 21 de ani.

Este ultimul "antrenament" in care adolescentul are ocazia sa se pregateasca pentru
viata de adult. Este si etapa "marilor decizii", in care trebuie sa se hotareasca ce
anume vrea sa studieze, spre ce cariera se indreapta si incearca sa gaseasca solutii si
metode ca sa devina independent din punct de vedere financiar.

Relatiile intime si amoroase sunt in prim-planul preocuparilor acestei varste. Si

relatiile cu parintii se imbunatatesc in aceasta perioada, deoarece devine din in ce mai
independent. Parintii nu isi mai impun atat de mult punctul de vedere, iar adolescentul
incepe sa ii vada ca parteneri egali de dialog, ceea ce contribuie la reconsolidarea
relatiei si apropierea fata de ei.

De asemenea, este si o etapa in care devine mai preocupat de celelalte persoane si mai
putin de el. Incepe sa puna binele general deasupra celui personal si sa devina
interesat chiar de probleme globale: pluarea mediului, lupta contra discriminarii,
actiuni caritabile etc.
 Ce este inteligenta emotionala?

In genere, inteligenta emotionala, considerata si inteligenta sociala, este definita ca

abilitatea de a observa, diferentia si intelege propriile emotii si ale celor din jur si de a
folosi informatiile obtinute in ghidarea propriilor actiuni.
Abilitatea se mai defineste si prin alte cateva abilitati sau caracteristici esentiale pe
care trebuie sa inveti sa ti le insusesti pentru a o impartasi, mai departe:
- capacitatea de a empatiza cu trairile altora;
- aptitudinea de a fi sociabil si de a te intelege cu cei din jur;
- abilitatea de a-ti controla impulsurile;
- capacitatea de a selecta emotiile pozitive si de a le folosi in mod constructiv;
- abilitatea de a gasi solutii creative si de a iesi din incurcaturi;
- respectarea dorintelor si opiniilor celor din jur, fara critici si prejudecati etc.

STIMA DE SINE

Stima de sine se bazeaza pe trei componente:

- increderea in sine,
- conceptia despre sine,
- iubirea de sine.

O buna dozare a fiecareia dintre aceste trei componente este indispensabila pentru a
obtine o stima de sine armonioasa. Intre cele trei componente ale stimei de sine exista
legaturi de interdependenta: iubirea de sine (a te respecta indiferent de ceea ce ti s-a
intamplat) faciliteaza o conceptie despre sine pozitiva (a crede in capacitatile tale, a te
proiecta in viitor) care la randul sau, influenteaza favorabil increderea de sine (a
actiona fara teama excesiva de esec si de judecata altuia).

IUBIREA DE SINE
Este elementul cel mai important. A ne stima inseamna a ne evalua. Dar a ne iubi nu
suporta nici o conditie: ne iubim in ciuda defectelor si limitelor, in ciuda esecurilor si
infrangerilor, pur si simplu pentru ca o voce interioara, timida, ne spune ca suntem
demni de iubire si respect. Aceasta iubire neconditionata nu depinde de performantele
noastre, ea aratand ca ne putem regrupa dupa esecuri. Ea nu ne fereste de suferinta sau
de indoiala in cazul unor dificultati, dar ne apara de disperare. Iubirea de sine depinde
in mare parte de dragostea pe care ne-au impartasit-o familia noastre atunci cand eram
copii, si de "hrana afectiva", care ne-a fost daruita.

CONCEPTIA DESPRE SINE

Parerea pe care o avem despre noi, aceasta evaluare fondata sau mai putin fondata, a
calitatilor si defectelor noastre, este al doilea stalp al stimei de sine. Nu este vorba
doar de cunoasterea de sine; importanta nu este realitatea lucrurilor, ci convingerea de
a fi detinatori ai calitatilor sau defectelor, ai potentialitatilor si limitelor. Este un
fenomen in care subiectivitatea joaca un rol esential. Aceasta conceptie pe care o
avem despre noi insine o datoram mediului nostru familial si in special proiectelor pe
care parintii nostri le fac pentru noi. In unele cazuri copii sunt impovarati in mod
inconstient de catre parinti si indeplineasc ceea ce ei insisi nu au putut sau nu au stiut
sa realizeze in viata lor. Este ceea ce se numeste "copilul insarcinat cu o misiune".

INCREDEREA IN SINE
A treia componenta a stimei de sine, increderea in sine se aplica in special la actele
noastre. A fi increzator, inseamna, a considera ca esti capabil sa actionezi intr-o
maniera adecvata in situatiile importante . Contrar iubirii de sine, si mai ales,
conceptiei de sine, increderea in sine nu este prea dificil de identificat; pentru aceasta
este suficient doar sa te intalnesti frecvent cu persoana, sa observi cum se comporta in
situatii noi sau neprevazute, in care exista o miza, sau daca este coplesita de dificultati
in realizarea a ceea ce are de indeplinit. Increderea in sine provine in principal din
modul de educatie transmisa de familie sau de scoala.
 PROCES VERBAL

Încheiat azi ..................................... cu ocazia desfasurarii activitatii

de consiliere psihopedagogica, in cadrul programului „SCOALA
ALTFEL”, la clasa a ……. în data de ….....................................

Nr. Numele şi prenumele părinţilor Semnătura

crt.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
26.
27.
28.
29.
30.
31.
32.

Intocmit ,
..........................................
(Nume in clar si semnatura )