Raport Special

Urania Cremene

2
Ce este stima de sine
- Am fruntea prea lată.

- Sunt prea plinuț la față.

- Mi-ar plăcea să fiu mai înaltă.

- Am nasul prea mare.

- Am multe vergeturi de la sarcină.

Acestea sunt doar câteva dintre răspunsurile pe care le-au dat o parte din cei 50 de oameni întrebați Ce ai
schimba la tine? în cadrul unui proiect al Jubilee Project, cu scopul de a inspira oamenii să aibă încredere în
ei înșiși, exact așa cum sunt ei.

După cum vezi, soiul acesta de întrebare îți transmite din start ideea că ai ceva de schimbat, de îmbunătățit
la tine. Probabil că da, mai cu seamă că suntem în continuă dezvoltare și schimbare, o data cu trecerea
anilor și a contextelor cărora ne expunem.

Dar știi ce e și mai interesant?

Că în cadrul acestui grup de 50 de oameni au fost unii care au dat răspunsuri de soiul:

- Nu cred că aș schimba ceva.

- Îmi place corpul meu așa cum e.

- Mi-ar plăcea să am aripi, să pot zbura.

Știi cine au fost cei care au spus toate astea?

Copiii.

1
Stima de sine este ingredientul principal pentru reușita în viață - o spun cercetările și susțin și eu asta. Și nu
doar pentru viață, ci pentru echilibru, felul în care îți trăiești viața și te simți în propria piele.

Stima de sine este un concept relativ nou. Abia în 1969, Natalie Brader a ajuns la concluzia că stima de sine
există pe lângă toate celelalte boli fizice și psihice cu care oamenii se confruntă.

Mai mult decât atât, o absență a Stimei de Sine poate duce la:

- Eșec

- Depresie

- Mediocritate

La vremea respectivă, Natalie Brader a definit Stima de Sine ca o combinație între Încrederea în Sine și
Respectul de Sine.

De atunci încolo s-au scris foarte multe despre ce înseamnă acest concept, dar în continuare lumea vorbește
despre Stimă de Sine fără să știe, de fapt, ce înseamnă.

Și acesta este motivul pentru care îmi propun să te ajut, în continuare, să înțelegi mai bine acest concept.

Stima de sine are de-a face cu sentimentele față de propria persoană.

Așează-te în fața oglinzii și vezi cum te simți în pielea ta.

Răspunde-ți la umătoarele întrebări:

1. Cât de mult îmi place de mine așa cum sunt?

2. Cât de mult mă apreciez?

3. Cât de demn de respect mă consider?

4. Cât de demn de iubire mă consider?

5. Cât de mulți bani dau eu pe mine?

6. Cât de valoros mă consider?

2
Aceasta este combinația între încrederea în mine și respectul pe care îl am în mine. Mai exact, că merit să
am o viață bună și fericită și că sunt capabil, mă simt capabil să fac față celor mai multe provocări pe care
viața mea le va avea.

Și ghici ce: majoritatea adulților stau prost la acest capitol. Acesta este motivul pentru care doar câțiva dintre
noi ating performanța, își ating obiectivele și sunt în echilibru cu ei înșiși și cu lumea din afară.

Ceea ce aș vrea să știi e că (cercetătorii susțin asta și eu sunt de acord) Stima de Sine este ceva cu care ne
naștem.

Fiecare ființă umană are încredere în ea însăși și se consideră demnă de respect, se place așa cum este.

Deci practic, Stima de Sine există. Ce avem noi de făcut este să nu o distrugem, să facem toate acele lucruri
pentru noi și copiii noștri astfel încât sămânța Stimei de Sine să crească într-un copac puternic.

Ce este imaginea de sine

Majoritatea oamenilor cred că Stima de Sine are de-a face cu ce spun ceilalți
despre ei.

Adică, dacă ceilalți mă consideră bun, și eu mă consider bun. Dacă ceilalți mă

laudă că am făcut cel puțin un lucru bun, atunci ar trebui să mă simt bine.

Dar stima de sine nu are legătură cu ce se vede la exterior, cu ce cred ceilalți

despre mine.

Ce se vede în exterior, e exact imaginea din oglindă, ceea ce se reflectă în afară.

Adică Imaginea de Sine. Acest concept este des confundat cu Stima de Sine.

Mai exact, Imaginea de Sine însumează răspunsurile la întrebările: “Oare ce

spun ceilalți despre mine?” Oare ceilalți mă consideră bun, deștept, frumos, demn
de respect, demn de iubire?”

Practic, Imaginea de Sine este despre ceilalți și felul în care ne răsturnăm în ei.

Acești “ceilalți” pot fi oricine. Și oamenii din jurul nostru se schimbă constant, nu-i așa?

Deci acest proces de gândire în care mă întreb “Oare ce spun ceilalți despre mine?” Oare ceilalți mă consideră
bun, deștept, frumos, demn de respect, demn de iubire?” dă naștere la o nevoie constantă de a primi
confirmare din exterior.

Impactul pe care îl au cei din jur se schimbă de la un context la altul. Mai întâi când suntem mici, suntem
înconjurați de către cei din familie, apoi de cei de la grădiniță, școală, liceu, grupul de prieteni și lista ar
putea continua, așa-i?

3
Ideea este că pe măsură ce nevoia de confirmare crește, Imaginea de Sine crește și ea, iar asta înseamnă
că Stima de Sine scade.

Un adult cu Stimă de Sine ridicată gândește fiecare acțiune pe care o face prin propria existență, prin felul
în care o simte și o percepe în interiorul lui.

În momentul în care Imaginea de Sine este ridicată, întrebarea este întotdeauna în afară: Oare cum se vede
asta în afară? Oare cum mă percep ceilalți? Oare dau bine în poză?

Presiunea care vine prin prisma a ceea ce se vede în afară, este una extrem de obositoare.

Deci aceste două concepte care seamănă atât de bine între ele sunt extrem de diferite.

Și ca să înțelegi și mai bine acest lucru, am să îți dau un exemplu.

Dacă ai întreba un angajat:

De unde știi că ai făcut o treabă bună?

Răspunsul unuia cu stimă de sine ridicată ar răspunde Cum adică de unde știu? Simt pur și simplu că am făcut
o treabă bună. Mă simt bine în pielea mea când fac asta.

Pe când unul cu imagine de sine ridicată ar răspunde: Mi-a spus șeful. Mi-au spus colegii. Am primit un raport.
Am primit un bonus.

Și acum, aș vrea să gândim asta într-un context mai larg. Și anume, dacă acea confirmare din exterior
lipsește (părerea șefului, feedback-ul colegilor, rapoartele, bonusurile etc.), ce se întâmplă în interiorul
acelui angajat?

Cel mai probabil se va îndoi, de cele mai multe ori, de ce i se întâmplă, de ceea ce face. Are în minte o voce
interioară care nu-i dă pace și care îl face să se întrebe Oare am făcut bine? Oare cum se vede asta? Oare
colegii ce cred? Oare șeful meu crede că sunt bun?

Și acesta este motivul pentru care Facebook-ul e în floare - a pus degetul pe rănile oamenilor cu nevoie
de confirmare exacerbată, pentru că, îți spuneam, pe măsură ce căutăm constant confirmare în exterior,
Imaginea de Sine crește, iar like-urile asta fac: o hrănesc din plin.

Din păcate asta nu ne aduce motivație internă și nu ne hrănește nici încrederea și nici Stima de Sine.

4
Cum să faci față la 3 dintre monstruleții
care distrug Stima de Sine la copii

Sarcasmul
În cultura poporului nostru există acest soi de
cârcoteală, de sarcasm, acest soi de umor de a-l face
pe celălalt să se simtă prost.

Mai exact, îți spun o răutate și continui cu mai

multe răutăți care sunt mai mult sau mai puțin
reale, până când tu te superi și îmi spui Hei!
Potolește-te! și eu îți răspund Ce, nu mai știi de glumă?

De cele mai multe ori, sarcasmul este folosit în comunicare pentru a spune un adevăr pe care nu l-ai pune
asertiv, deschis, cu toate cărțile pe masă.

Exemple:

- Uite-l și pe porcușorul ăsta cât mănâncă.

- Abia a învățat să umble și deja ne distruge toată casa.

- N-am dormit de nu știu câtă vreme, ăsta mic nu mă lasă să dorm. (îi explici unei prietene, de față cu
bebelușul tău).

- Cuminte pe naiba! E cuminte numai când doarme! (la o remarcă de soiul Ce copil cuminte aveți!).

Genul acesta de remarci distrug stima de sine a copiilor, încă de mici, iar ceea ce percep, de fapt sunt
mesaje de soiul: sunt insuficient, sunt neiubit, deranjez, nu sunt demn de respect.

Dacă aceste mesaje sunt repetate, convingerile se așează, an după an.

De aceea, te încurajez să nu vorbești în preajma copilului tău, ca și

cum el nu ar fi prezent! Pentru că, pe lângă că îți percepe stările, îți percepe
și cuvintele, indiferent că are 6 luni, 2 ani sau 5 ani.

5
Etichetele negative
Ți s-a întâmplat să fii pe stradă cu al tău copil și în momentul
în care cineva interacționează cu voi să se ascundă după
tine? Ei bine, de cele mai multe ori, cel care interacționează
are tendința să spună: Vai, ce rușinos ești. Așa-i?

Mi s-a întâmplat și mie.

Acest ești din construcțiile de soiul:

- Ești rușinos,

- Ești timid,

- Ești frumoasă,

- Ești deșteaptă,

- Ești rău,

- Ești bun…

… devine identitar.

Practic, copiii iau această etichetă, și-o așează pe frunte și se comportă ca atare.

Dacă îi spun fiului meu ești obraznic - se va comporta exact așa: va fi obraznic.

Ce poți face ca să nu încurajezi comportamentele negative, e să scoți

toate etichetele negative pe care le folosești. Poți face chiar o listă cu toate care
îți vin acum în minte. Apoi gândește-te la acele comportamente pe care vrei ca al tău
copil să le demonstreze și alimentează-le cu etichete pozitive.

Exemple:

Dacă vreau ca al meu copil să fie:

Generos - Îi voi spune: Eu știu că ești un copil generos și vrei să împarți cu ceilalți,

Prietenos - Îi voi spune: Ești un copil prietenos și ne place să fim în preajma ta,

Altruist - Îi voi spune: Ești un copil bun și ai grijă de colegii tăi când ieșiți în parc, etc.

6
Comparațiile
- L-ai văzut pe Mihai cât de bine se dă pe role?

- Tu de ce nu faci la fel?

- E mai mic decât tine și se urcă singur pe tobogan.

- Colegii tăi ce note au luat la testul ăsta?

- Tu de ce ai luat doar 8?

Le-am auzit cu toții în copilăria noastră, nu-i așa? Și poate

mulți dintre noi încă le mai folosim cu ai noștri copii.

Ce fac, de fapt, aceste comparații, este că pun presiune pe

Imaginea de Sine.

Știi deja diferența dintre Stima de Sine și Imaginea de Sine.

În momentul în care îl compar pe copilul meu cu ceilalți, va dori sa fie ca ceilalți, iar în aceste condiții, în jurul
vârstei de 4-5 ani, poate apărea soiul acesta de dialog:

Copilul: Mami, vreau tabletă.

Părintele: De ce?

Copilul: Pentru că toții copiii au.

Practic, ce i-am predat eu, prin toate comparațiile de mai sus, e mesajul: fii ca ceilalți!

Mai mult decât atât, aceste comparații așează convingerea că eu nu sunt suficient de bun și întotdeauna voi
vrea să fiu ca X, să am ce are X, să mă îmbrac ca Y, să am jobul lui Z, etc.

Acest mecanism, comparația, mă face să mă simt inadecvat și insuficient în propria-mi piele și îmi
distruge Stima de Sine, hrănind, de fapt Imaginea de Sine.

Și exact acest aspect este baza unei societăți de consum. Societatea zilelor noastre. :-)

Ce poți face, ca să nu cazi în capcana în care mulți părinți cad, comparându-și copiii cu
ceilalți, e să renunți pur și simplu la aceste comparații și dacă ai să-i spui ceva copilului
tău, spune-i pur și simplu. Listează-ți acele comparații pe care le folosești în educarea
copilului tău și reformulează cerințele, astfel încât să îi transmiți direct ce ai de zis.

7
Exemple:

În loc de Toți copiii se îmbracă, tu de ce nu o faci? pur și simplu îi voi spune Afară este frig și ar fi bine să îți
mai pui o bluză pe tine.

În loc de Vezi tu pe cineva care se comportă ca tine aici? îi poți spune Știi, toată lumea a venit la restaurant
să se simtă bine. Nouă ne pasă de cum se simt ceilalți în prezența noastră. Iar comportamentul tău de acum îi
poate deranja. Am să te rog să te așezi pe scaun și să rămâi potolit.

Deja ai primit o parte din tehnicile pe care poți începe să le aplici chiar de acum, cu al tău copil, ca să
îi hrănești Stima de Sine. De asemenea, sunt o bază solidă pe care vei putea așeza tot ce vei învăța la
Seminarul Stima de Sine la Copii - Principalul ingredient al succesului.

Îmbrățișez,

Urania