Episodul 6 - parinteala nu se termina intr-un an, nici in 3, nici macar in 10!

1 mesaj

Urania Cremene <contact@uraniacremene.ro> mie., 4 mar. 2020 la 11:02

Către: Cristina <dutucristina93@gmail.com>

- Maria, imi pare rau ca simti asa

cum simti, acum.

Sunt multe lucruri pe care le faci

bine, hai sa construim pe ele.

In plus, tot ceea ce ai facut pana acum, a fost din

iubire si cu cele mai bune intentii.

Nu te descuraja, te rog.

Nu aveai de unde sa stii toate aceste lucruri.

In plus, invatam impreuna, ai uitat?

Hai sa vedem daca, dupa tot ce-am invatat despre

conflicte, despre conflictele intre copii si dinamica
dintre ei, functioneaza.

Vrei sa lucram impreuna la acest plan?

Maria s-a uitat la mine ca un copil, caruia ii ceri

ajutorul, pentru a merge pe Luna.

Apoi, fata i s-a inseninat si odata cu asta si

ingrijorarea mea a inceput sa se diminueze.

A avut un zambet strengar:

- Hai! inca cateva greseli in sus si-n jos, ce mai

conteaza!

Sunt aici sa invat!

Da-i bataie!

Ce sa fac, diferit decat ceea ce fac acum?

- Asa te vreau!

Care ar fi o regula, care ar ajuta la prevenirea

conflictelor intre copii? am intrebat-o.

- Habar n-am.

Spune-mi tu.

- Hai sa te gandesti tu, inainte de a-ti spune eu.

Copiii tai se cearta pe jucarii.

Poti sa te gandesti la o regula care ar preveni aceste

conflicte?

La mai multe reguli?

- Pai…tot ce-mi trece prin minte, ar fi sa ceara jucaria

din mana celuilalt copil, nu sa o smulga.

Din cauza asta, de exemplu, Catarina se enerveaza

cel mai des, pentru ca Andrei vine si-i smulge jucaria.

- Perfect, Maria!

Asta este o regula de aur:

"Cand un copil are in maini o jucarie pe care o vrei, te

duci la el si-i spui: as vrea jucaria ta, te rog".

Aceasta regula o vei repeta de sute de ori, pana cand

o vei vedea demonstrata.

Si se va intampla, crede-ma.

- Si daca celalalt copil nu i-o da? a intrebat Maria,

curioasa.

- Exact!

Daca nu i-o da?

Ce alta regula ar ajuta copilul care vrea jucaria, sa se

impace cu ideea ca n-o primeste?
- Chiar nu stiu...

- OK.

Regula ar suna cam asa:

"Copilul care are o jucarie in mana alege daca o

imparte, sau nu.

Ti-o poate da, doar daca este a ta".

Ce alte reguli am mai construit impreuna cu Maria:

1. Jucariile la comun suporta aceeasi regula: "primul

care a pus mana pe o jucarie alege daca o imparte,
sau nu".

Asta pentru ca, atunci cand sunt 15 jucarii pe jos si

un copil ia o jucarie, toti ceilalti o doresc exact pe
aceeasi.

2. Jucariile se impart in jucarii care se impart, si

jucarii care nu se impart.

Daca iti doresti ca ai tai copii sa imparta jucariile,

este importat sa aiba, totusi, jucarii pe care nu le
impart cu nimeni.

Si noi, adultii, avem "jucarii", pe care nu le impartim

cu nimeni, asa-i?

Regulile se scriau, una dupa alta.

Maria era foarte fericita, ca deja ii era clar ce sa

spuna si ce sa faca, in legatura cu fiecare dintre
situatiile care nasteau conflicte intre copii.

- O sa pun toate aceste reguli la vedere! a spus ea cu

speranta in glas.

- Da, si povesteste-le copiilor despre ele.

Foarte important: nu te astepta sa se intampla peste

noapte, tot ce am scris noi acum pe hartie.

Vei avea nevoie de luni de zile, poate mai mult decat

atat, pana sa vezi aceste comportamente
intamplandu-se...

Dar, hei!

Parinteala nu se termina intr-un an, nici in 3, nici

macar in 10!

De fiecare data cand unul dintre copiii tai va smulge o

jucarie, vei fi langa el, empatizand si amintind regula.

Vei spune:

"Stiu ca iti doresti foarte mult aceasta jucarie acum.

Ea este in mainile lui X.

Daca ti-o doresti, o poti cere.

Apoi, este alegerea celuilalt copil, daca ti-o ofera, sau

nu.

Tu doar o ceri frumos"

Toate situatiile care ar putea genera un conflict, sau

rezolvarea unuia, le-am discutat, pe rand, cu Maria.

Avea o groaza de intrebari, timpul nu mai era

prietenul nostru de mult si ora si jumatate alocata
intalnirii noastre s-a impins la mai mult de 2 ore.

Chiar a trebuit sa ne oprim, desi subiectul inca nu

fusese inchis.

Eu insami aveam o serie de teme pentru acasa.

Nu stiusem raspunsul la toate intrebarile Mariei si

aveam de citit, de cercetat, de gasit cea mai buna
varianta la care ma puteam gandi.

I-am promis ca ii voi scrie pe e-mail.

Exact in acel moment, in spatele Mariei a aparut un

cap cretofonat.

Catarina, inca adormita, in pijamale, daduse buzna in

bucatarie.
M-am inmuiat toata, la vederea fetitei in picioarele
goale, care s-a asezat imediat in bratele Mariei.

- Cine-i acolo, mami?

- E Urania, draga mea.

Stam de vorba, despre cum sunt eu ca mama si ce

pot sa fac, sa va cresc mai frumos.

- Mi-e foame, mami...ce mancam azi? A schimbat

Catarina subiectul, nefiind foarte sigura ce sa spuna
persoanei de pe ecran.

Maria avea de pus in practica toate regulile pe care le

scrisesem, toate tehnicile prin care sa ajunga la o
rezolvare castig-castig si tot ce invatase pana in
acest moment...

Deja temele Mariei erau destul de stufoase.

Ea, inca motivata si pe baricade.

Am agreat sa ne revedem din nou peste 3

saptamani, de data asta intr-un parc.

Vara era pe terminate si voiam sa ne bucuram inca

de soarele caldut…

Am inchis capacul laptopului cu imaginea figurii

Mariei in minte, care-mi facea voios cu mana, cu
Catarina in brate.

Inca o zi plina se aseza in fata mea…

Pana sa ne revedem, am raspuns la e-mailul promis

Mariei si am primit o scrisoare de la ea, in toata
regula.

Rezumand-o, suna cam asa:

"Draga Urania, stiu ca urmeaza sa ne revedem in

ceva peste doua saptamani, dar vreau sa-ti spun
despre Radu.

I-am spus despre tine.

A fost foarte reticent, a inceput sa comenteze ca am
introdus o "straina" intre noi si copiii nostri si m-a
intrebat ce certificari ai tu si cine esti, sa oferi sfaturi
despre cresterea copiilor…

Marturisesc, n-a fost cel mai placut inceput de

scrisoare pe care am citit-o, in care cineva se referea
la mine.

Maria mi-a spus de la bun inceput Radu va fi reticent,

si asta era destul de grav, pentru ca cea de-a treia
problema pe care aveam de o rezolvat impreuna cu
Maria, era relatia dintre ei doi si armonizarea stilurilor
lor parentale.

Deja lucrasem mult si Maria incepuse sa obtina

rezultate incurajatoare pe problema refuzurilor
copiilor si pe problema conflictelor dintre ei.

Dar lipsa de cooperare a lui Radu punea totul in

pericol.

Te invit sa descoperi in episodul urmator,

continuarea scrisorii pe care mi-a trimis-o atunci
Maria, despre Radu.

Pe curand,

Urania

Vreau episodul urmator

Sent to: dutucristina93@gmail.com

Unsubscribe

All About Parenting, Valeriu Bologa nr.3, ap. SC8, 400436 Cluj-Napoca, Romania