Distorsiuni cognitive

1. Inferenţe arbitrare - se trag concluzii specifice şi ferme fără a fi susţinute

de evidenţe sau chiar în ciuda evidenţelor contradictorii, de exemplu după ce
a luat un 6 în loc de 10 elevul concluzionează că nu va fi capabil să treacă
clasa.

2. Abstractizări selective - conceptualizarea unei situaţii pe baze unui detaliu

şi ignorarea altor posibile explicaţii. De obicei aspectele negative ale
situaţiei vor fi procesate şi reactualizate mai repede decât cele pozitive. De
exemplu, un individ căruia îi este frică să nu fie implicat într-un accident de
maşină deşi nu şofează, va fi atent la toate ştirile despre accidente de maşină
pentru a-şi confirma că este periculos să conduci.

3. Suprageneralizarea - extragerea unei reguli generale din una dau două

incidente izolate şi aplicarea ei pentru mai multe situaţii. O singură instanţă
este reprezentativă pentru o clasă largă de situaţii caracteristice. De exemplu,
doar să auzim despre un jaf în oraş concluzionăm că toţi vom fi jefuiţi, dacă
am înregistra un eşec în consilierea unui adolescent vom concluziona că nu
vom fi niciodată un consilier eficient pentru adolescenţi.

4. Exagerarea (catstrofarea) sau minimalizarea - un eveniment este văzut

mai semnificativ sau mai puţin semnificativ decât este actualmente. Sunt
anticipate rezultate negative fără o substanţă şi sunt minimalizate şansele
rezultatelor pozitive. De exemplu, dacă o adolescentă nu este invitată la o
petrecere este sfârşitul lumii.

5. Personalizarea - atribuirea evenimentelor externe nouă înşine, fără o

dovadă concretă. Se asumă că o acţiune este direcţionată, determinată de noi
mai degrabă decât de o altă cauză. De exemplu părinţii se blamează pe sine
de fiecare dată când copiii se poartă urât.
6. Gândire dihotomă - categorizarea situaţiei în extreme, evenimentele sunt
etichetate ca albe sau negre, bune sau rele. Se aplică legea totul sau nimic.
De exemplu, un elev îşi vede rezolvarea sarcinii fie ca un succes total, fie ca
un eşec total.

7. Citirea gândurilor – sunt asumate, ghicite acţiuni, atitudini viitoare ale

altora, fără nici o evidenţă. Un elev care nu ridică mâna pentru a răspunde
poate avea convingerea “degeaba ridic mâna că tot nu-mi va solicita
răspunsul”

8. Afirmaţii de tip trebuie – imperative absolute adresate sieşi sau celorlaţi.

Un elev poate gândi: “şcoala ar trebui să fie uşoară!”

9. Etichetarea şi etichetarea greşită – ne caracterizăm pe baza greşelilor,

imperfecţiunilor, permiţându-le să ne definească identitatea. Un elev ce
înregistrază insucces şcolar ar putea afirma: “Sunt un ratat şi ar trebui să mă
las de şcoală imediat”

10. Descalificarea pozitivului – experienţele pozitive nu sunt luate în calcul,

ele fiind considerate mai puţin valide decât cele negat

11.Gândire emoţională – cineva poate concluziona că simţindu-se într-un fel,

situaţia este de acest fel, doar pentru că așa simte.
 Lista lui Sank şi Shaffer
1. Ştiu sigur că _______? (Ştiu sigur că nu voi avea nimic de spus?)
2. Sunt 100% sigur că ______? (Sunt 100% sigur că anxietatea mea se va
manifesta?)
3. Ce dovezi am că ____? Ce dovezi am că opusul afirmaţiei este adevărat? (Ce
dovezi am că ei nu vor înţelege ce vorbesc? Ce dovezi am că ei vor înţelege
ce vorbesc?)
4. Ce e cel mai rău lucru ce se poate întâmpla?Cât de rău este asta? Cum aş
putea să-I fac faţă?
5. Am un bol de cristal?
6. Există o altă explicaţie pentru ____? (Există o altă explicaţie pentru care
ea/el a refuzat să iasă la cafea cu mine?)
7. A fi _____ înseamncă sau este egal cu __? ( A fi agitat înseamnă a fi prost?)
8. Există un alt punct de vedere?
9. Ce înseamnă ___? Înseamnă într-adevăr că sunt __? (Ce înseamnă să araţă
ca un idiot? Faptul că nu-mi găsesc cuvintele înseamnă că sunt idiot?)