STIMA DE SINE

Material realizat de: Crăcană Renata, prof.consilier şcolar

Cadariu Mihaela, prof. logoped
CJRAE Arad
Imaginea personală are o
putere atât de mare asupra
destinului fiinţei umană, ea
influenţând atât reuşita, cât şi
eşecul.

Stimă de sine este o emoţie. O

stimă de sine profundă se
manifestă printr-o dragoste
adevărată faţă de propria
persoană bazată pe acceptarea
necondiţionată a sinelui,
indiferent de caracteristicile
personale sau de erorile
comportamentale.
 Stima de sine scăzută presupune a
avea o opinie generală negativă
despre sine, judecând sau evaluând
negativ propria persoană, şi
plasând o valoare negativă
generală asupra propriei persoane.
 Există unii oameni care îşi
accentuează aspectele negative şi
nu reuşesc niciodată să se
împlinească, să-şi pună în valoare
calităţile de care dispun şi să-şi
folosească întregul potenţial uman.
 -citirea gândurilor: credeţi că ştiţi ce
gâdesc ceilalţi despre voi fără a avea
suficiente dovezi despre ceea ce gândesc ei
cu adevărat ex: „ crede că sunt un/o
ratat/ă”
 - prezicerea:credeţi că lucrurile se vor
agrava sau că vă aşteaptă o serie de
primejdii ex:”nu o să ştiu nimic la teză, voi
pica examenul”
 -catastrofarea:credeţi că ceea ce s-a
întâmplat sau se va intâmpla va fi atât de
groaznic, încât nu veţi reuşi să suportaţi
situaţia ex:”va fi groaznic dacă iau o notă
mică; va fi groaznic dacă pic examenul
 - etichetarea: ataşaţi caracteristici
negative atât propriei persoane, cât şi
celorlalţi ex: „ nu sunt o persoană
sociabilă, e o persoană mizerabilă”
 -desconsiderarea:susţineţi că lucrurile
pozitive pe care le faceţi dumneavoastră
sau ceilalţă sunt banale ex: acest succes
l-am obţinut cu uşurinţă, deci nu
contează”
 -selectarea negativă: vă concentraţi
aproape exclusiv pe aspectele negative
din viaţa dmneavoastră şi doar foarte rar
le observaţi pe cele pozitive ex:” uitaţi
cât de multe persoane nu mă plac, eu nu
sunt suficient de bun/ă să fac parte din
grupul X”
 suprageneralizarea:aveţi tendinţa să
percepeţi un eveniment negativ general
pe baza unui singur incident
ex:asemenea lucruri mi se pot întâmpla
doar mie, nu îmi reuşeşte nimic”
 gândirea dihotomică: evaluaţi lumea şi
pe ceilalţi în termeni totul sau nimic ex:”
toată lumea mă respinge, afost o pierdere
de vreme”
 trebuie: interpretaţi evenimentele în
termeni de perfecţiune, în loc să vă
concentraţi pe situaţia actuală ex: „
trebuie să fc totul bine”
 personalizarea:vă învinovăţiţi mult mai
mult decât ar trebui pentru evenimentele
negative şi nu reuşiţi să observaţi că
aceste evenimente sunt cauzate şi de alţii
ex: „ toată clasa am dat test pentru că
doar eu nu am fost cuminte şi l-am
supărat pe profesor”
 învinovăţirea: vă concentraţi pe cealaltă
persoană ca fiind sursa emoţiilor
dumneavoastră negative şi refuzaţi să vă
asumaţi răspunderea pentru propria
schimbare ex: „ părinţii mei sunt de vină
pentru toate lucrurile negative care mi s-
au întâmplat”
 În slidurile de mai sus am prezentat doar o parte din
indicatorii stimei de sine scăzut , a modului în care
noi ne sabotăm, fără să mai putem observa calităţile ,
abilităţile pe care fiecare dintre noi le avem.

 Imaginea personală este propria noastră părere

despre ce fel de persoană suntem.

 Este rezultatul experienţelor trecute, reuşitelor sau

eşecurilor, umilinţelor sau triumfurilor şi poartă
amprenta modului în care am fost trataţi de ceilalţi,
mai ales în primii ani ai copilăriei.

 Odată formată o părere noi o socotim corectă. Dar

ea poate fi falsă - şi în multe cazuri ea chiar este falsă
- dar important este faptul că noi ne comportăm ca şi
cum ar fi adevărată.
 Asta înseamnă că imaginea de sine, cea a
unei fiinţe pline de slăbiciune, a unei
victime, căreia i se întâmplă tot felul de
lucruri este cea adevărată.

 Viaţa noastră se desfăşoară ca şi cum

imaginea ar fi adevărată. Dar oare, este?
Imaginea personală se poate schimba,
dar este nevoie de o altă perspectivă.

 Toate acţiunile şi sentimentele noastre

sunt în concordanţă cu imaginea noastră
personală. Ne vom comporta aşa cum
credem că suntem. Pur şi simplu nu
putem acţiona altfel, indiferent de câtă
voinţă am da dovadă.
 Cel care se socoteşte un "ratat" va face
în aşa fel încât să rateze, oricât de mult
s-ar strădui să cunoască succesul şi
oricâte şanse i-ar ieşi în cale.

 Cel care se socoteşte "ghinionist" va

face în aşa fel încât să demonstreze că
este într-adevăr victima "ghinionului".

 Ne dăm seama că imaginea de sine

poate fi duşmanul sau prietenul nostru,
depinde: dacă se hrăneşte din eşecurile
din trecut pentru a ne submina în prezent
sau dacă se hrăneşte din succesele
trecute pentru a ne da curaj să trăim în
prezent şi să progresăm.
 -adoptă deseori o postură
rigidă sau depresivă;
 -evită contactul vizual;
 - îşi atinge deseori hainele;
 -îşi muşcă buzele, îşi roade
unghii;e;
 -în timpul pauzelor nu
relaţionează cu copiii;
 - e temător;
 -se lamentează de dureri
fizice( stomac, cap);
 -e mereu victima glumelor
colegilor;
 - nu se poate concentra, e
uşor influenţabil de colegi;
 -imprevizibil poate avea
agresivitate verbală.
DOMENII ALE AUTOSTIMEI:
 1.SOCIAL/INTERPERSONAL – 3. FAMILIA- un copil care se simte un
calitatea de amic, sentimentele membru apreciat, iubit şi cu un rol bine
proprii referitoare la calitatea de determinat în familia sa , va avea o
amic al altor persoane autostima pozitivă în acest mediu
 2. PERCEPŢIA CORPORALĂ – 4. AUTOSTIMA ŞCOLARĂ – valoarea pe
satisfacţia pe care copilul o are care copilul şi-o atribuie în calitate de
vis a vis de propriul corp, elev
mişcările pe care le poate face 5 AUTOSTIMA GLOBALĂ – cuprinde
toate domeniile amintite
 Nu ai înţeles nimic!  -Hai să văd dacă am înţeles punctul
tău de vedere!
 Greşit!
 -Îţi prezint acum punctul meu de
vedere!
 Treaba ta!

 -Să găsim împreună o soluţie!

 Concentrează-te şi taci!

 -Ce te preocupă?
 - De ce nu reuşesti să faci lucrurile
aşa cum trebuie?!
 -Ce dificultate ai întâmpinat?
 Părerea ta e greşită!
 - Eu am altă părere şi vreau să ţi-o
împărtăşesc!
 Ştiu la ce te gândeşti!

 - Mi-ar plăcea să ştiu ce gândeşti!

 - Interesant!  - Serioasă treabă!
 - Te descurci bine!  - Bine organizat!
 - Nemaipomenit!  - Ştiam că poţi s-o faci!
 - Incredibil!  - Esti bine pregătit !
 - Excelent!  - Se întrevede rezultatul !
 - Superb !  - Ce îmbunătăţire!
 - Grozav !  - Minunat!
 - Senzaţional!  - De apreciat!
 - Bine făcut!  - Frumos!
 - Bine gândit !  - Creativ!
 - Mai bine ca oricând!  - Grea treabă dar bine
făcută!
 O imagine personală sănătoasă este cheia
convieţuirii cu sine.
 Dacă ne percepem realist şi ne acordăm
respectul meritat, acumulând succesele şi
sentimentele, păstrându-ne încrederea în
sine în ciuda eşecurilor şi iertându-ne
propriile greşeli, ajungem într-adevăr să
trăim în armonie cu propria persoană.
 Trebuie să practicăm deprinderea de a ne
accepta aşa cum suntem, în loc să ne
forţăm să devenim ceea ce nu suntem.
 ne dă posibilitatea de a stabili o ștachetă mai înaltă
pentru reuşită în viaţă,
 ne poate transforma într-o persoană care rezolvă
problemele şi nu care le acumulează,
 ne poate controla stresul pentru că acesta să nu se
transforme în disperare,
 ne poate ajuta să obţinem relaxarea necesară
sănătăţii fizice,
 ne sprijină în afirmarea spiritului şi a entuziasmului
pentru viaţă,
 ne stimulează perseverenţa chiar şi în împrejurări
dificile,
 ne ajută să transformăm un moment de criză într-o
şansă şi nu într-o înfrângere,
 ne indică drumul de urmat spre o direcţie pozitivă.
Se formează două şiruri de copii aşezaţi
faţă în faţă. Un voluntar trece printre cele
două şiruri („maşina de spălat”). Când
ajunge în dreptul primei perechi din şir se
opreşte si asteaptă să fie „spălat”: fiecare
participant la joc îi pune mâna pe umăr şi îi
spune o caracteristică, o calitate personală
sau o vorbă bună. Cel „spălat” mulţumeşte
şi trece mai departe.

Atenţie: se va insista de la început pe

caracterul pozitiv al comunicării! Neapărat
trebuie să treacă prin „maşina de spălat”
copiii trişti, timizi, negativişti, pentru a le
ridica moralul, pentru a le dezvolta
încrederea în sine sau pentru a-i determina
să gândească pozitiv.
 Învăţătorul spune elevilor: "imaginaţi-vă că
sunteţi la un târg imens, unde există totul.
Mai mult, el este magic şi fiecare poate să
schimbe o trăsătură de caracter de care vrea
să se debaraseze pe alta. Însă în piaţă se
poate intra doar o singură dată".

Fiecare elev va scrie pe o fişă numele,

trăsătura pe care vrea să o lase si pe care o
va lua. Tabla sau peretele reprezintă târgul şi
fiecare vine să lipească fişa, explicând
opţiunea sa.

Apoi, se realizează o analiză generală,

comunicând despre valori şi virtuţi, despre
vicii şi slăbiciuni.

 Evaluare
Ce dificultăţi ai întâlnit? Cum te-ai simţit în
cursul jocului? La ce concluzii s-ar putea
ajunge?
Pe masă vor fi mai multe bileţele pe care
sunt notate trăsături pozitive de caracter:
atent, blând, bun, creative, curajos,
generos ,harnic ,iertător, înţelept, correct,
deştept, punctual , răbdător, sensibil,
sincer, vesel, prietenos, modest, optimist,
amuzant ,prudent, onest, etc.
După ce toţi copiii au înţeles sensul
trăsăturilor notate pe bileţele, se alege de
către grup un anume copil care va fi
caracterizat în acest joc. Copiii se aşează
într-un cerc pe scaune, iar copilul ales va
fi rugat să se aşeze în mijloc. Ceilalţi copii
aleg câte un bileţel care consideră că
reprezintă o calitate a copilului din mijloc
şi-l aşează pe măsuţa ce se află în faţa
acestuia. Copilul ales are sarcina de a
rosti cu voce tare trăsăturile pozitive pe
care le reprezintă fiecare bileţel adus de
colegii lui.
Daca el consideră că însuşirea îl
caracterizează va spune de exemplu: „eu,
Andrei, sunt harnic”, iar dacă nu crede ca i se
potriveşte, va pune bileţelul deoparte. La
sfârşit va citi toate trăsăturile pozitive de
caracter care i-au fost aduse şi pe care le-a
acceptat şi va verbaliza:
„Eu, Andrei, sunt harnic, vesel, politicos, etc”.
Copiii aplaudă şi Andrei va primi o
recompensă.
Jocul se va juca atât cât permite timpul,
antrenând în joc acei copii timizi, emotivi sau
copii care întâmpină dificultăţi de acomodare.
Nu se neglijează nici copiii care doresc să-şi
îndrepte unele greşeli de comportament.
Toţi elevii primesc o foaie de hârtie A4. Foaia de hârtie va fi colorată şi împăturată în trei.
Participanţii decorează prima pagină cu numele lor scris în maniera în care doresc ei.
În interiorul broşurii sunt scrise câteva enunţuri de genul: calitatea mea principală este..., cel mai semeţ
moment al meu a fost...., activitatea mea preferată este....., sunt foarte priceput la....., cel mai bine ma simt
când......., etc.
Participanţii vor furniza un răspuns pentru fiecare. Ei sunt asiguraţi că nimeni nu va citi ceea ce au scris, deci
se pot simţi liberi să scrie orice, indiferent cât este de pozitiv.
Participanţii împătură broşura şi o închid cu o agrafă de birou.
Fiecare pasează broşura persoanei din dreapta.
Când o persoană primeşte o broşură de la un vecin o întoarce (nu o deschide) şi scrie un comentariu despre
acesta pe spate.
Însemnările pot fi lucruri simple (pentru persoanele mai puţin cunoscute), ca "Îmi place freza ta" sau pot fi
foarte personale pentru persoanele mai bine cunoscute. Pot fi anonime sau pot fi semnate.
Broşurile vor fi date de la unul la altul până când fiecare persoană va semna pentru fiecare şi fiecare îşi va
primi broşura din nou.
Persoanele petrec 5 minute în linişte şi citesc ceea ce ceilalţi au spus despre ei.
Evaluare:
Dacă a fost plăcut să citească lucrurile scrise de alţii despre ei.
Dacă cineva a fost surprins de ceea ce a fost scris.
Dacă cineva vrea să-şi clarifice ceva ce nu a reuşit să citească sau nu a înţeles.
Dacă a fost greu sau uşor să complimenteze pe alţii sau să primească complimente.
Sunt încurajaţi să păstreze broşura şi să o recitească atunci când nu se simt bine cu ei înşişi.