RECENZIE

Am ales un capitol dintr-o carte de psihologie aplicată, deoarece am considerat că îmi va

ofei o adevarată fereastră spre mințile celor pe care doresc să-i formez și un indiciu despre cei cu
care voi colabora în acest scop. Mai jos am să rezum un capitol dintr-o carte de psihologie care are
ca temă centrală diferite profile psihologie. În general elevii din ciclul primar se află într-un
moment definitoriu pentru viața lor: perioada în care își perfecționează felul în care induc în eroare,
felul în care vor minți. Acest fapt este foarte natural și contribuie atât la dezvoltarea capacităților
cognitive și creative cât și la integrarea lor socială. Negarea sau ignorarea etapei ne plasează pe noi,
cadrele didactice în eroarea paradoxului minciunii.
Capitolul ales prezintă şase tehnici de bază menite să ofere o perspectivă despre felul în care
o persoană percepe sau ascunde un fapt. Importanța acestor tehnici de descoperire a unui fapt sau
intenții ascunse nu are scopul de a opri minciuna ci de a ne oferi nouă o cale de a contracara
efectele, de a lucra în continuare cu acel copil fără a-i opri impulsurile naturale și în multe situații,
ne va oferi o cale de comunicare mai sinceră cu părinții care vor încerca uneori să ne ascundă
adevărul. Prima tehnică, „Cititorul minţii”,se bazează pe răspunsul natural al unei persoane
care ascunde ceva, în situația în care i-a fost adresată o întrebare generală despre subiectul în cauză.
Psihologia din spatele acestei tehnici ne dovedește faptul că o persoană vinovată va detalia subiectul
încercând să fie de ajutor, pe când o persoană vinovată va încerca eludarea sau încheierea timpurie a
subiectului.
O altă strategie prezentată de către autor se numeşte „Paging Dr. Bombay” şi vizează
sondarea interesului unei persoane despre ceva sau cineva deja cunoscut. Conform psihologiei
sociale, o persoană va fi mereu mai interesată de o situație sau o cunoștiință apropiată, pe care o
ştie, în detrimentul unei situații abstracte sau îndepărtate. Astfel, simpla observație a reacției
interlocutorului în momentul afișării sau numirii mai multor subiecte (unele conoscute, altele
abstracte interlocutorului) ne va arăta implicarea și/ sau asocierea persoanei cu care dialogăm față
de subiectul de interes pentru noi.
Speța numărul trei, „Tu ce crezi?”, presupune o ușoară confruntare a persoanei suspecte.
Prin enunțarea unui adevăr indubitabil, care încriminează ușor interlocutorul vom putea observa
adevărul. Trebuie doar să lăsăm o mică portiță de scăpare prin ceea ce am afirmat. O persoană
nevinovată va nega vehement implicarea sau malpraxisul, pe când cineva care își conştientizează
vina va acuza întotdeauna factori externi, detașându-se de problema semnalată.
Tehnica numărul patru din capitol se numeşte „Deviază sau declară” şi are la bază urmărirea
și numirea unui detaliu relevant atunci când suspiciunea planează asupra a două persoane. Dacă
făptașul este singurul care știe detaliile sau importanța lor, acesta se va feri sau îl va afişa imediat.
Altfel spus, un nevinovat va acționa în consecință, manifestând curiozitate sau reticență în funcție
de detaliul prezentat de către noi.
Situația următoare se numeşte „Teama demascării” şi presupune de asemenea observarea
comportamentului interlocutorilor după ce, vinovatului i s-a atașat o calitate sau o acțiune nedorită.
Ca și în situația precedentă, dacă prezentăm o ipoteză certă (în ochii tuturor potențialilor suspecți),
în care culpabilul este oarecum cunoscut și pedepsit, iar ceilalți recompensați, trebuie doar să
observăm cine nu se așteaptă la o recompensă.
Ultimul truc prezentat în capitol se numeşte „Tu cum ai proceda?”, presupune tendința
vinovatului de a devia atenția de la metoda sau tehnica folosită pentru fapta rea. Dacă există
suspiciunea că o persoană a făcut ceva nedorit, putem cere opinia sa despre tehnica folosită. În
general, vinovatul va ascunde tehnica folosită, deși este cea mai probabilă și cu cele mai concrete
rezultate. Tentativa de a ascunde evidentul pare banală, dar în momentul confruntării directe, o
minte vinovată va adopta calea cea mai ușoară de a evita o situație neplăcută, nu cea mai rațională.
În concluzie aceste tehnici par simple și ușor de implementat dar în realitate se impune o
atenție sporită în momentul uzitării lor. De asemenea, ajută foarte mult cunoașterea minimă a
reacțiilor naturale a interlocutorului, tehnică numită de către experți calibrare. Oricât de bine reușim
să mințim, în momentul în care suntem confruntați cu posibilitatea aflării adevărului mintea umană
va încerca ieșirea cea mai ușoară din situația inconfortabilă. Aceste tehnici se bazează pe
răspunsurile naturale, evolutive ale oamenilor. O minciună sau tentativa de a induce în eroare
presupune creație, cogniție, astfel creierul este ocupat și tensionat în momentul interacțiunii. O
persoană nevinovată sau care spune adevărul va fi mai emotivă, își va folosi amintirile pentru a
relata un eveniment real, nu va trece prin etapa de creație. Vinovat sau nevinovat, creierul uman
reacționează mereu în avantajul sau. Mai corect spus, spre ceea ce consideră că îi este avantajos.
Am să dau mai jos câte un exemplu practice pentru fiecare tehnică prezentată pentru a vedea
aplicabilitatea lor în meseria de educatoare/ învăţătoare:
 Cititorul minţii: în calitate de cadru didactic te poţi confrunta cu o situaţie în care un elev
fură obiecte, bani , etc de la colegii lui. Dacă vei merge şi îl vei confrunta direct cu întrebarea: „Tu
eşti hoţul?” cel mai probabil vei fi minţit. Însă dacă întrebarea ta va fi formulată de exemplu: „Am
auzit că un elev îşi însuşeşte obiectele colegilor, mă poţi ajuta să aflu cine este responsabil pentru a-
l ajuta şi învăţa că nu este corect şi astfel nimeni să nu mai fie afectat de acest comportament?”. O
întrebare de acest fel te va ajuta să îi studiezi reacţia şi totodată scoate din ecuaţie o reacţie bazată
pe teama de consecinţe.
 Paging Dr. Bombay: un exemplu concludent este acela în care doresc să știu care din cei
trei copii a spart fereastra, și știu că Ionuț a văzut faptașul dar nu îl va pârâ. Astfel, pot spune
degajată și fără implicare: să vedem ce va decide directorul pentru cei trei băieți. Știu că părinții lui
Alex se vor supăra, dar pentru Mihai, situația este și mai gravă din cauza notelor. Și mai ales pentru
Cristi, tatăl său va fi foarte furios. Astfel, bietul Ionuț va arăta simpatie față de cei doi nevinovați,
dar cu siguranță va afișa alt comportament față de făptaș. Fie că este curiozitate, indiferență sau
regret, răspunsul va veni în funcție de reacția copilului sau întrebările sale ulterioare.
 Tu ce crezi?: de exemplu, un elev returnează o jucărie/joc defect. În calitate de educatoare
vei observa că o componentă lipsește sau e stricată. Dacă vei afirma simplu: ”aici e o problemă,
jucăria este stricată”, copilul vinovat se va scuza vehement enunţând clar defectul, însă un elev
nevinovat va afirma enervat: ”Poftim? Unde este stricată?”. Este evident că o persoană nevinovată
nici nu știa cum sau unde este o problemă, astfel are tot dreptul să acuze la rândul sau. Dar un
culpabil va trece imediat la defensivă.
 Deviază sau declară: să presupunem că avem două lucrări aproape identice și nu știm cine a
copiat de la cine. Astfel, putem strecura un detaliu semnificativ şi afirmăm: ”Foarte bune lucrări
copii, dar am văzut o greșală la unul din voi. Cine a scris greșala x?”. Astfel, cel nevinovat va putea
motiva/ explica sau recunoaște greșala, dar cel care a copiat va încerca să devieze și va accepta
punctele scăzute fără obiecții.
 Teama demascării: de exemplu, dacă după o pauză găsiți catalogul rupt, puteți afirma
simplu: ”Cine a rupt catalogul va fi pedepsit, iar toți ceilalți veti primi o felicitare cu fotografie
atașată pentru părinți ca recompensă în urma investigaţiei”. Oare care va fi singurul copil care nu va
dori să-și aranjeze uniforma pentru fotografie?! Copii nevinovaţi vor fi bucuroşi să participe la o
activitate ce îi va răsplăti, pe când cel vinovat va avea un comportament crispat provenit din teama
de a nu fi demascat.
 Tu cum ai proceda?: de exemplu, bănuim că Andrei a desenat cu markere permanente
catedra profesoarei. Astfel, îi cerem părerea lui Andrei: ”cu ce crezi că a scris făptașul aici?” dacă
răspunsul este oricare altul decât cel evident, Andrei e vinovat.
În ceea ce mă privește, consider adevărate și probabile răspunsurile și reacțiile oferite în
capitolul studiat. Nu este necesar un studiu sau o contemplație profundă față de cele relatate,
deoarece dacă ne plasăm empatic în locul vinovatului sau nevinovatului și analizăm cu sinceritate
ipotezele, vom observa axiomele după care mintea noastă alege reacțiile în mod automat, fără
premeditare.
În viața de zi cu zi aceste tehnici sunt des utilizate de către manageri, polițiști, avocați sau
personalul din vânzări, adică orice profesie care are la bază interacțiunea umană. Fie că aveam de a
face cu copii buclucași sau părinți indiferenți sau violenți, aceste tehnici nu trebuie utilizate pentru a
sancționa sau rușina făptașii, ci pentru a găsi o cale directă și clară de a lucra cu aceștia. De cele mai
multe ori alegerea terminologiei sau a cuvintelor pote ajuta sau distruge încrederea unui copil, dar
totodată pot descuraja sau pune în gardă un părinte abuziv.
 Din punct de vedere moral aflarea adevărului îi eliberează pe vinovat dar îl
responsabilizează pe cel care a aflat realitatea, iar din acel moment acțiunile celui din urmă pot fi
definitorii pentru vinovat. Un citat simplu pentru fiecare ”interogator”: ”o întrebare inteligentă va
spune mai multe unui înțelept, decât un răspuns înțelept unui prost”.
Am rezumat primul capitol din cartea lui David J. Lieberman, unul dintre teoreticienii
sistemului SNAP (Strategic Non-invasive Analysis Profile), tehnici folisite de agenții
guvernamentale în peste 25 de țări. Cartea se numește ”Poți citi pe oricine” (Ediția martie 2007,
editura Viter Press) și este destinată oricărui cititor din orice domeniu. Capitolul selectat de către
mine vizează câteva dintre tehnicile de bază menite să ofere indicii spre adevăr ușor de aplicat în
viața de zi cu zi. Consider că aceste unelte ar trebui să fie nelipsite din portofoliul unui formator
cum îmi doresc să devin!