Bataia e ruptă din iad

Bataia nu e rupta din rai ci e cu siguranta un instrument de tortura imprumutat din activitatile iadului. Desi
suntem acum o generatie de parinti care a fost adesea corectata cu cate o bataie, 2-3 curele sau niste palme rasunatoare
... stim ca acesle metode de educatie sunt depasite, ne-efective si pot produce traume emotionale copilului. Un parinte
responsabil stie ca orice corectie fizica aplicata copilului ii poate crea probleme de comportament, de incredere in sine si
de auto-control.
Un proverb vechi dar ne-intelept spune: Bataia e rupta din Rai
Cine nu a auzit vorba veche ... dar ne-inteleapta: Bataia e rupta din Rai? Probabil ca fiecare roman o cunoaste. Tot
asa, probabil ca fiecare adult din ziua de azi isi aduce aminte de acele momente cand parintii i-au aplicat o corectie - doua
... din acest gen... O palma la fund, o curea ...
Sunt multi adulti din ziua de azi care isi aduc aminte acele momente cand mama spunea: Lasa ca il chem pe tata ...
ca sa te pedepseasca iar tata vedea sa isi scoata cureaua pentru a aplica o corectie doua ... care se lasa si cu vanatai...
E insa bataia o unealta a raiului sau mai degraba a iad-ului? Cu siguranta a iadului.
Multe acte de violenţă se petrec în spatele uşilor închise
"Violenţa asupra copiilor este un fenomen complex şi îngrijorător şi este nevoie de intervenţii pe termen lung. Ştim
că cele mai multe acte de violenţă se petrec în spatele uşilor închise. Sunt nenumărate cazuri, în continuare, în ţara
noastră, de abuzuri asupra copiilor. Doar în primele nouă luni ale anului 2016, au fost raportate peste 10.000 de cazuri de
violenţă, dar ştim cu toţii că în spatele fiecărui caz raportat exită multe alte cazuri de violenţă neraportate", a declarat
Despina Andrei, manager de comunicare UNICEF.
În urma statisticilor făcut de UNICEF în România, a reieşit că 11% dintre părinţi îşi pălmuiesc copiii, iar 16 procente
cred că bătaia este ruptă din rai.
Acelaşi raport evidenţiază că trei părinţi din 10 folosesc pedeapsa ca metodă de educare, iar peste jumătate (54%)
obişnuiesc să ridice vocea la cei mici.
"În România, deşi s-au înregistrat progrese importante, violenţa este o realitate în care trăiesc foarte multe femei şi
mulţi copii. În fiecare an, există aproximativ 13.000 de cazuri de abuz fizic şi emoţional, de neglijare şi de exploatare a
copiilor. În continuare, multe forme de violenţe sunt percepute ca fiind un comportamenl normal. În România, există
300.000 de copii care se află în afara sistemului de educaţie, iar doi copii din 10 nu termină clasa a opta", a explicat Sandie
Blanchet, ambasador UNICEF în România.
Dar e OK dam sa nu o palmuta la fund copilului?
De la bataie la o palmuta ... unii parinti sunt de parere ca este o cale lunga. Expertii in parenting sunt de parere ca
orice forma de pedeapsa corporala a copilului - deci chiar si o palmuta - creste riscul ca acel copil sa aiba ulterior probeme
emotionale si de comportament.
Disciplinarea pozitiva - solutii pentru educarea copiilor capriciosi
Pornirile propriilor copii ne pot lua uneori prin surprindere, iar gasirea celei mai bune metode de a rezolva
anumite situatii delicate, conflictuale, care pleaca de la capricii pe care, pe moment, noi, adultii, nu le intelegem,
poate fi ea insasi o problema.

Pornirile propriilor copii ne pot lua uneori prin surprindere, iar gasirea celei mai bune metode de a rezolva
anumite situatii delicate, conflictuale, care pleaca de la capricii pe care, pe moment, noi, adultii, nu le intelegem, poate fi
ea insasi o problema. Atunci cand aceasta se prelungeste, lucrurile pot evolua intr-o directie pe care niciun parinte nu si-o
doreste.

Riscul de a ne pierde autoritatea in fata propriilor copii este mult mai grav decat pare la prima vedere. Ce solutii ar trebui,
asadar, sa adoptam pentru a preintampina aceasta situatie? Iata patru situatii concrete, cu care majoritatea parintilor s-
au confruntat macar o data si in fata carora, de cele mai multe ori, solutiile adoptate pe moment nu sunt intotdeauna cele
mai fericite.
Copilul este bataus

1
 Isi loveste fratele sau sora mai mica. In primul rand, trebuie identificat elementul care declanseaza acest
comportament (situatia in sine, oboseala etc.), precum si nevoia care se ascunde in spatele unui asemenea
comportament. Lovirea cuiva este, adesea, un mod de a exprima frustrarea care nu poate fi exprimata prin cuvinte. Ce e
de facut? In primul rand, copiii trebuie separati. Acordati-i timp celui care este bataus, epntru a-si reveni din incordare.
Nu-l pedepsiti imediat, pentru ca, umilindu-l, faceti mai rau. Un copil care loveste pe altul este un copil care se simte rau.
O pedeapsa imediata il va face sa se simta si mai rau si, eventual, sa devina si mai violent. Dupa un timp, incercati sa-i
vorbiti, spunandu-i ca atunci cand nu se simte bine, ar putea sa faca altceva in loc sa-si loveasca fratele - sa se joace, sa se
uite la un film, sa manance ceva bun etc. Un asemenea comportament la o varsta mica, mai ales daca se manifesta fata de
un frate mai mic, este, de cele mai multe ori, un semnal al nevoii de atentie. O solutie eficienta, in acest caz, este cea a
timpului dedicat zilnic. Acordati cate un sfert de ra zilnic copilului cu probleme - timp pe care il petreceti doar cu el, in
timp ce celalat copil are alte activitati. Dati-i posibilitatea sa aleaga el cum sa petreceti acest timp impreuna - sa va jucati,
sa cititi o poveste, sa va harjoniti etc. Nu conteaza activitatea in sine, atata timp cat veti reusi sa schimbati ceva. Totusi,
evitati uitatul la televizor.

Certurile frecvente intre frati

Atunci cand ambii copii au o personalitate puternica, indiferent de varsta pe care o au, pot aparea certuri care se
transforma in adevarate dispute. Ca parinti, avem tendinta de a interveni intr-o astfel de disputa, pentru a preintampina
lucruri mai grave. Totusi, interventia parintelui poate fi nefericita pentru ca, adesea, copiii interpreteaza gresit anumite
replici sau gesturi ale celor mari. Cand interveniti in cearta unor copii, mereu veti da impresia ca tineti partea cuiva. Asa
ca, cel mai indicat este sa-i lasati sa-si rezolve singuri disputa. Supravegheati lucrurile din exterior si nu interveniti decat
daca este realmente cazul. Iar atunci cand o faceti, incercati sa tratati in mod egal copiii. De exemplu, daca disputa are ca
obiect o jucarie, confiscati-o pana cand gasesc impreuna o solutie. Nu uitati sa le explicati intotdeauna gesturile pe care le
faceti.
Circul facut la cumparaturi
Atunci cand vine vorba de capriciile manifestate intr-un supermarket lucrurile par sa o ia razna. Copiii se
enerveaza, tipa, vorbesc tare si, de foarte multe ori, se trantesc pe jos pentru ca vor ceva anume. Retineti ca in astfel de
situatii, frustrarea se accentueaza proportional cu observatiile de genul “Rade lumea de tine!” sau “Ma faci de ras!”.
Parintii se enerveaza si ei in astfel de situatii, fiind mai preocupati sa nu atraga atentia celor din jur decat sa rezolve
efectiv problema. Este o reactie fireasca, la urma urmei, presiunea privirilor celorlati cumparatori fiind uneori de-a dreptul
enervanta. Solutia? Daca e posibil, ideal este sa redirectionati atentia copilului catre altceva. Eventual, dati-i o
responsabilitate cum ar fi sa tina el lista de cumparaturi sau sa aleaga el un anumit produs de pe lista. Daca situatia se
repeta de fiecare data cand mergeti la cumparaturi, atunci adoptati o strategie pe termen lung si vorbiti despre ce se va
intampla la cumparaturi, inainte de a pleca de acasa. Stabiliti clar ce veti cumpara si, pentru a-l potoli, negociati de acasa
si ceva ce-si doreste el. Precizati-i ca nu va veti abate de la lista de cumparaturi facuta acasa, apoi intrebati-l daca vrea sa
vina la cumparaturi si el, dar respecatand ceea ce ati discutat.
Refuzul de a face temele
In spatele acestui refuz se ascunde, de cele mai multe ori, o anumita nevoie, pe care copilul nu stie sa si-o exprime
altfel. Poate fi vorba de:
Un sentiment de incapacitate, care vine la pachet cu replica "Eu nu sunt bun de nimic". O metoda eficienta in acest
caz este de a depasi situatia pas cu pas. Faceti temele impreuna cu copilul, ajutati-l la orice activitate la care are nevoie de
ajutor, fara a-i reprosa faptul ca nu se descurca.
O nevoie de atentie care nu poate fi exprimata altfel. Promiteti-i ca veti petrece timp impreuna si veti face ceva
frumos imediat dupa ce isi va termina de facut temele. Si nu uitati sa va tineti de promisiune.
Nevoia de a fi rebel se exprima adesea prin refuzul de a face temele. Copiii stiu ca pentru adulti facutul temelor
este ceva foarte important, asa ca, atunci cand vor sa se revolte aleg acest punct sensibil. O posibila solutie ar fi validarea
emotiilor copilului prin fraze de genul "Stiu ca nu te pot forta sa iti faci temele... Te inteleg, pentru ca nici mie, la varsta ta,
nu/mi placea sa fac asta..."