CORECTAREA COMPORTAMENTULUI AGRESIV

AL PRESCOLARULUI
-referat-

Din nefericire, societatea zilelor noastre este una violenta, iar copiii nostri sunt supusi
acestor acte agresive in fiecare zi - fie prin mediatizarea lor, fie prin activitatile si relatiile
pe care le au cu cei din jur. Chiar si serialele de televiziune,folosesc agresiunea verbala,
in situatii comice, care starnesc rasul. Astfel incat parintilor le este tot mai greu sa le
evidentieze copiilor faptul ca agresiunea reprezinta un pericol.
Uneori este dificil sa identifici situatiile in care ,copilul este pur si simplu agresiv sau
daca acest comportament este determinat de alte cauze. In acest sens, este foarte utila
pentru educatori pastrarea unui jurnal, tinerea unei evidente care sa le atraga atentia
asupra cazurilor in care copilul a adoptat o atitudine inadecvata.
Ceea ce poate face orice educator este sa identifice niste (modele) in comportamentul
copiilor. O data ce acesta observa cu mai multa atentie atitudinea celor mici, mai ales in
cazuri iesite din comun, aceste modele sunt mult mai usor de identificat.
Pasul urmator este de a dezvolta niste strategii care sa ii ajute pe copii sa rezolve
situatiile tensionate intr-un mod mult mai eficient. Un jurnal de acest tip poate fi bun si
pentru parinti, deoarece le ofera o evidenta a felului in care au reactionat fata de
comportamentul copiilor. Daca reactiile nu sunt productive si este recomandabil sa fie
schimbate - deoarece nu vin in ajutorul celor mici - atunci un asemenea jurnal reprezinta
o bila alba in plus si pentru adulti... Parintii invata, treptat, sa observe semnele
"incipiente" ale enervarii micutilor. Acest lucru ii ajuta apoi sa gestioneze si sa
stapaneasca situatia, inainte ca aceasta sa scape de sub control...
Desi avem impresia ca un copil nu poate intelege aceste lucruri, nu il subestima!
Are capacitatea de a remarca, dar la un alt nivel, ceva mai simplu ,modelele agresive
De asemenea, parintii si educatorii trebuie sa le vorbeasca copiilor despre felul in care
simt ei ca reactioneaza in fata situatiilor care declanseaza comportamentul violent.
Intrebari de acest tip pot fi binevenite:
- Ce poti face in momentul in care simti ca te-ai enervat?
-Ce anume te poate impiedica sa iti pierzi controlul?
-Cum poti preveni asemenea incidente?
-Ce poti invata din asemenea situatii?
Copiii invata foarte mult din experientele anterioare. Ca atare, daca le explici totul ca
pe o lectie, care are o morala plauzibila si pe care o pot aplica mai departe in situatii
asemanatoare, atunci isi vor da seama mult mai usor care este linia de urmat.
Supravegherea ta, ca educator este foarte importanta - cel mic se bazeaza intotdeauna pe
sprijinul tau si puterea ta de a-i deschide ochii asupra unor lucruri pe care deocamdata nu
le percepe foarte bine. Fiecare copil reactioneaza in propriul fel in situatii tensionate:
. Pentru unii este suficient sa inspire puternic de cateva ori, pentru a se calma; pentru
altii, "nervii" dispar daca inchid ochii; alti copii invata sa se elibereze de tensiune
"calatorind" cu gandul intr-un loc neutru, in schimb ce pentru unii"mormaiala" unui
cantecel este solutia cea mai buna...

Chiar daca suntem constienti de faptul ca cel mic nu isi propune in mod special sa ne
scoata din rabdari si ca supararile sale i se par justificate, uneori si noi ajungem in acel
neplacut si umbros colt al enervarii... Ca educaror, este foarte important sa nu ii arati
copilului , ca ti-ai pierdut cumpatul. Acest lucru il demoralizeaza uneori sau il
impulsioneaza sa vada pana unde si cat de mult iti poate incerca limitele...
Copiii trebuie sa invete sa compenseze energia cheltuita prin enervare cu realizarea
unor lucruri pozitive. Inca de cand sunt mici, simtul actelor caritabile si al bunatatii
trebuie sa prinda un contur foarte clar in gandurile lor. Gesturile frumoase pe care le pot
face fata de cei din jur sunt de real ajutor in redirectionarea furiei pe care o vor simti la un
moment dat. Implicarea pozitiva in vietile prietenilor lor ajuta la construirea si intarirea
empatiei.

POSIBILE MANIFESTARI

Este de preferat ca parintii si educatorii sa ii puna pe copii in fata unor situatii in care ei
pot veni in ajutorul altor persoane. In acest fel, copiii isi vor da seama ca recompensele
sufletesti si sentimentul utilitatii, ofera o rasplata mult mai mare.
Rolul familiei si gradinitei este crucial pentru formarea personalitatii copiilor. Primele
lectii de viata si de comportament social sunt "predate" si invatate acasa si apoi la
gradinita. Expresia "cei sapte ani de acasa" spune multe in acest sens...
Rolul eucatoarei este acela de a-i oferi copilului un model si directia de urmat in viata.
Bunatatea si compasiunea se invata si se deprind in primul rand acasa, in urma "lectiilor"
pe care le "predau" adultii, precum si prin imitarea unor comportamente pe care copiii le
observa la parintii sau fratii lor mai mari.
O lectie de acest tip, aflata la indemana oricarui adult, este sa il invete pe copil cum
anume trebuie sa se comporte fata de un animal... Se stie foarte bine ca un caine sau o
pisicuta ajuta la formarea personalitatii unui copil, il invata ce inseamna responsabilitatea
si prietenia.

Insa copiii nu sunt constienti de propria putere fizica si cu atat mai putin isi dau seama
cand anume exagereaza cu exercitarea ei. Au fost , cazuri in care copilul a reusit sa
"smotoceasca" o biata pisicuta mai mult decat ar fi fost cazul... Cei mici fac acest lucru
din dragalasenie, din prea multa dragoste si afectiune fata de animal, pe care il considera
prietenul lor. Tocmai de aceea supravegherea in asemenea situatii este foarte importanta
- in clipa in care sesizezi ca micutul nu isi da seama de faptul ca ii poate face rau
animalului, spune-i pe un ton cald si intelegator: ,,joaca-te mai bland cu pisicuta, o doare
sa o tragi de coada!". Acest lucru trebuie reamintit de fiecare data cand exagereaza cu
joaca. Daca micile observatii dau roade si copilul nu mai "chinuieste" animalul,atunci
lauda-l. Mai mult decat orice, vorbeste cu el simplu si clar, fara sa te rastesti la el -
considera-l o persoana cu judecata, capabila sa inteleaga asemenea lucruri. Daca ii arati si
cum anume trebuie sa se joace cu un animal - puterea exemplului ajuta intotdeauna –
sigur, copilul va invata prima lectie a comportamentului pozitiv. decat agresivitatea si
descatusarea nervilor.
 Comportamentul agresiv al viitorului adult poate fi anihilat sau, cel putin, ameliorat
daca primii pasi ai copilului sunt urmariti inca de la varste fragede. Daca le oferim
copiilor optiunea si alternativa cheltuirii energiei in alt mod decat prin acte agresive,
viitorul adult va sti ca exista lucruri pentru care nu merita sa te enervezi si peste care poti
trece mai usor daca stii (sau inveti) sa te controlezi.
Este nevoie ca acest mesaj care militeaza pentru non-violenta sa fie repetat in mod
constant, astfel incat sa fie cu adevarat inteles de catre copii. Constanta si repetitia, afirma
psihologii , este utila pentru intelegerea si asimilarea acestui mesaj - o data patruns in
mintea lor, cei mici nu vor mai fi tentati sa apeleze la agresivitate atunci cand adultii nu
se afla in preajma lor.
Mesajul non-violentei trebuie sa aiba sens pentru copil indiferent de cine se afla sau nu
in prezenta sa, este o atitudine pe care trebuie sa o adopte pentru ca o intelege si o
accepta, nu pentru ca "asa i se spune" ca este bine.

CAUZELE CARE DETERMINA MANIFESAREA

Unii parinti folosesc, pentru copiii lor, activitatile sportive sau alte activitati fizice
extrascolare, ca modalitate de eliberare a energiei: tennis,handball,gimnastica,dans
modern,box, etc. O descatusare fizica a agresiunii reprezinta uneori o solutie eficienta,
care ii impiedica pe copiii extrem de incarcati emotional sa rabufneasca. Nu au decat
de castigat din aceste lucruri - sportul este o activitate care le face bine, permitandu-le
dezvoltarea fizica armonioasa, dar ii ajuta si pe plan psihologic, eliberandu-i de tensiunile
acumulate.

Psihologii , precizeaza insa ca acest lucru nu este intotdeauna valabil si ca este

important sa privim lucrurile in contextul lor. Spre exemplu, daca un baietel este inscris
in echipa de fotbal a gradinitei , aceasta poate fi o decizie foarte buna. Insa, daca copilul
percepe colectivul in care incearca sa se integreze drept o sursa de frustrare si de umilinta
(pentru ca nu este foarte bun la acet sport, nu ii place sau ceilalti colegi de echipa rad de
el dintr-un motiv sau altul), atunci practicarea acestui sport nu reprezinta o solutie prea
fericita...

Insa daca copilul se simte implinit intr-o asemenea echipa, daca are parte de satisfactii
si reuseste sa isi faca prieteni printre coechipieri, sportul devenind o sursa de multumire
si energie, care ii ofera oportunitatea dezvoltarii unor abilitati native, acest lucru va ajuta
la diminuarea actelor agresive.

Pana la urma, eliberarea energiilor negative reprezinta un lucru bun, dar cel mai
important lucru este acela de a identifica si elimina cauzele care duc la aceste "rabufniri".
Pentru foarte multi dintre copii , aceste cauze nu reprezinta altceva decat "tratamentul"
inadecvat de care au parte , din partea unor colegi mai mari, care fac glume pe seama lor:
abuzul verbal sau chiar fizic, umilinta, experientele traumatizante, eliminarea dintr-un
anumit cerc de prieteni, faptul ca nu sunt apreciati etc. reprezinta tot atatea cauze pentru
acumularea de frustrari.
Acestea vor "exploda" mai devreme sau mai tarziu si de aceea este de preferat sa
identificam motivele care duc la asemenea situatii, sa incercam sa le prevenim, sa le
eliminam sau sa redirectionam manifestarile lor nervoase. Mai important decat orice este
ca el sa simta ca are un prieten care il intelege. De aceea, nu trebuie sa ii spunem ca un
asemenea comportament este inadmisibil si ca "la varsta lui nu este acceptabil sa aiba
atatia nervi"... Nu facem decat sa il indeparam si sa ii adancim frustrarea. Trebuie sa
vedem situatia in ansamblul ei si sa intelegem ca exista niste cauze care l-au adus in
aceasta stare de surescitare nervoasa. O data ce ajungem la explicatiile profunde ale
comportamentului lui, potem lua si masurile care se impun. Iar schimbarea
circumstantelor care produc aceste "revolte" reprezinta cea mai buna solutie pe termen
lung.
Responsabilitatea de educator include si pastrarea unei comunicari eficiente cu copilul.
Discutiile si urmarirea unor modele comportamentale, ne pot ajuta in depistarea primilor
pasi care duc la agresivitate.

STRATEGII EFICIENTE PENTRU A CORECTA COMPORTAMENTELE

AGRESIVE

> Trebuie sa-i spunem foarte clar copilului , ca nu acceptam acest comportament din
partea lui si ca,nu ni se pare deloc "dragut", "distractiv" sau "caraghios" nici un tip de
agresivitate manifestata fata de alte persoane.

> Trebuie sa stabilim o lista de consecinte non-violente pentru fiecare comportament

sau manifestare rautacioasa si agresiva pe care o are copilul fata de cei din jurul sau.
Exemple de "pedepse" ar putea fi: limitarea sau absenta timpului pe care are voie sa il
petreaca la joaca, cu alti copii, sau obligatia de a cere scuze "victimelor" sale, pentru
orice ar fi spus, facut sau stricat.

> Supravegherea indeaproape a activitatii copilului , prietenii de joaca, de pe strada,

sau de la gradinita. Stabilirea unor reguli clare pentru situatiile tensionate ..
Comunicarea dintre gradinita si familie este ,de asemenea, foarte importanta.

> O discutie cu parintii, ar putea lamuri ,daca observam schimbari in comportamentul

copilului in ultima vreme . Problema poate fi legata de sanatate,sau neintelegeri in cuplu
sau daca isi face simtita prezenta si in acest domeniu. Atitudinea lui la gradinita, relatia
cu educatoarele, colegii sau prietenii pot da multe indicii despre cauzele care au dus la
aceasta situatie tensionata.

> Organizarea unor intalniri cu alti parinti despre acelasi lucru, incercand sa
determinam daca si copiii lor au probleme asemanatoare.

> Stimularea eforturilor copilului ,cand adopta un comportament mai putin agresiv
si mult mai responsabil, cand isi respecta indatoririle pe care le are acasa si la gradinita.
 > Interzicerea emisiunilor de televiziune care promoveaza o atitudine agresiva si/sau
violenta, mai ales nesupravegheat. Acelasi lucru este valabil si pentru jocurile de acelasi
tip pe calculator.

Educatoarea, si parintii trebuiesa aiba grija de propriul comportament in preajma

copilului. Sunt un model pentru copil si vor vedea ca, o data ce isi vor reduce sau elimina
(pe cat posibil...) reactiile agresive, si el va face acelasi lucru.

Trebuie purtate intotdeauna discutii cu copilul ,despre lucrurile care il apasa si sa-l ajutam
sa nu "inmagazineze