Rușinea și dorința de a fi iubit sunt două părți/ fețe ale aceleiași monede.

Și când ne
amintim nouă înșine că rușinea apare din dorința de a fi iubit, aceasta deschide ușa
pentru a explora și gestiona rușinea.

Toți ne-am născut cu dorința de a fi iubiți. Bebelușii nu sunt capabili să facă prea
multe singuri. Și când se nasc au două responsabilități: prima este să respire și a
doua să găsească pe cineva care să-i iubească, ceea ce este destul de ușor pentru
că sunt drăguți. Când bebelușul are pe cineva care să-l iubească, atunci are hrană,
haine, un adăpost, este atins, etc., primește tot ce are nevoie. Nu poate face asta
singur.
Deci copilul are aceste două sarcini principale.

Dar și ca adulți avem nevoie de a fi iubiți, de a fi acceptați de ceilalți pentru a

supraviețui, pentru a crește copiii până la vârsta reproducerii și pentru a ne dezvolta/
a evolua/a înflori. Deci această dorință cu care ne naștem – să mă iubești/iubiți –
este prezentă de-a lungul întregii noastre vieți.

Daniel Ledinsky a tradus Havez.................

Această dorință de a fi iubit răsună în inima noastră dar noi nu știm. Am uitat. Am
uitat pentru că nu a mers, nu am fost iubiți în felul potrivit când am vrut asta, de către
cei de care am avut nevoie. Și atunci am renunțat într-un fel, ne-am specializat, am
devenit smart, buni la muzică etc., am făcut cel mai bine pentru a fi iubiți, dar ne-am
oprit din a realiza că de fiecare dată ne-am dorit să fim iubiți. Însă ce s-ar întâmpla
dacă ne-am aminti, dacă ne-am trezi de dimineață, ne-am pune mâinile pe piept, în
dreptul inimii și ne-am spune că toate ființele își doresc să fie iubite și de asemenea
și eu vreau să fiu iubit.
Dacă ai fi știut asta, atunci când te-ai fi trezit, ai fi ieșit din dormitor, ți-ai fi văzut copiii,
partenerul/a, ai fi văzut probabil aceeași dorință și la ei, și apoi ai fi plecat la lucru și
ți-ai fi văzut clienții și ai fi văzut și în ochii lor dorința de a fi iubit. ...foarte multă
patologie clinică vine din rănile pe care le-am experimentat când eram copii, când nu
eram iubiți așa cum aveam nevoie să fim. Asta creează atașament nesigur și rușine.
Momentele de respingere devin momente de rușine, o persoană care simte rușine
este predispusă să dezvolte un atașament nesigur.

Ca terapeut ai putea să vezi asta la clienții tăi. Cum ar fi ca acum când te uiți în ochii
mei ai putea vedea că și eu îmi doresc să fiu iubit, așa cum și tu vrei asta, toată
lumea își dorește asta.

Acum, ce are asta de-a face cu rușinea?

Rușinea este convingerea/credința că ceva este în neregulă cu mine, și mă face de
neiubit, că sunt într-un fel prea eronat/viciat pentru a fi acceptat și aprobat de alții.
Și dacă ne-am uita profund la natura rușinii am vedea că nu am simți rușine dacă nu
ne-am dori să fim iubiți. Dorința de a fi iubit este energia din spatele rușinii.
Sunt două fețe ale aceleiași monede: pe o parte este dorința de a fi iubit, pe cealaltă
parte este rușinea.
Când simți rușine, în acel moment, dacă ai putea doar să-ți spui: Simt asta pentru că
îmi doresc să fiu iubit, dacă ai putea să vezi această față a monedei, ai începe să
aluneci prin acel canal al rușinii. Pentru că dorința de a fi iubit este una primordială, a
fost acolo de la naștere, când eram inocenți, înainte de a fi răniți de cineva. Dorința
în sine este inocentă. Și este mai ușor să fii înțelegător/compassionate atunci când
percepi obiectul compasiunii ca fiind nevinovat. Când ne conectăm cu dorința de a fi
iubit, vom simți inocența/ nevinovăția noastră și atunci rușinea este mai ușor de
gestionat.
Dar nu numai că simțim nevinovăția noastră și dorința de a fi iubit, dar o să ne oferim
nouă iubire. Rușinea înseamnă că ești demn de a fi vinovat dar este o emoție
inocentă care inspiră bunătate. Răspunsul natural pentru dorința inocentă de a fi iubit
când nu sunt iubit este de a da/oferi iubire.
Deci este vorba despre conștientizarea pe care o putem face.