Lise Bourbeau: Practicati constant acceptarea si iubirea

neconditionata. Atunci cand va simtiti vinovati si aveti mustrari de

constiinta, opriti-va si spuneti: "N-a fost intentionat, mi-a scapat." "Poate
ca l-am ranit pe celalalt, insa mi-a scapat de la sine." Repetati aceste
afirmatii ca sa va acceptati pe voi insiva. E ca si cand ati fi in afara
corpului si v-ati privi de la distanta. Daca ati facut un lucru care va
deranjeaza, este pentru ca o parte din voi suferea in acel moment. Intr-o
zi, toate partile fiintei voastre se vor vindeca. Prin aceste mici acte de
iubire, incep sa se vindece. Ranile se vindeca de la sine.
1.
2.
3. Uite o fraz care m-a impactat cel mai tare i a deblocat lucruri n mine:
COMPASIUNEA PE CARE O AI PENTRU CEILALI TE REINE N
ACEAST VIA (NU I D VOIE) S I VEZI NEVOILE. Pentru mine a
fost ca o baie de foc, o tornad interioar.
4. Am fcut un exerciiu numit tehnica oglinzii care zice c: atunci cnd acuzi pe
cineva de ceva, te acuzi de fapt pe tine (nu accepi n tine acel ceva) i c i celalalt
te acuz n egal msur pe tine, fix de acelai lucru. Reconcilierea se face aa:
Eu te judec n situaia dat ca fiind egoist. Ai putea s mi spui, te rog, n ce
moment m-ai judecat tu ca fiind egoist? Apoi intervine iertarea de sine i
conflictul dispare.
5. Resentimentele cauzeaz boli. ORICE PROBLEM DE SNTATE VINE
PENTRU C NE PURTM PIC NOU NINE. Adic ne simim vinovai i
ne acuzm de :)

Putem deci sa deducem ca o rana a refuzului, de exemplu, ar fi inceput in timp cepersoana

refuza o alta persoana si nu se accepta in aceasta situatie. Aceasta experienta de a refuza
vine ca urmare a unei respingeri de sine. Astfel devine un cerc vicios: ne respingem, ii
respingem pe altii si ne facem respinsiintotdeauna pentru a deveni constienti de propria
respingere. Si asa este cu toate ranile inimii. Rana apare curand cand incepe non-acceptarea,
la fel ca multe alte rani, maladii pot aparea toate de-o data in corpul uman. Daca nu se ocupa
de tratarea acestei rani, ea devine din ce in ce mai grava si, la cea mai mica atingere, ea va
face din ce in ce mai mult rau. Suntem deci responsabili sa ne ocupam personal de vindecarea
ranilor noastre sufletesti pentru a ne creea o mai buna calitate a vietii.

Tot ceea ce vi se pare desagreabil, dificil,

stresant poate reliefa una dintre ranile sufletului vostru. Asta include tot ceea ce va apare si in
plan mental ( anxietate, frica, etc.), emotional (culpabilitate, emotii, furii, etc.) si fizice (
disconforturi, boli, accidente, etc.).
O data cu conceperea copilului , ranile incep a fi activate de catre parinti sau de catre cei
care joaca rolul de parinte. Este deci, Foarte Important sa ne amintim ca noi nu suferim de
aceste rani din cauza parintilor nostri, ci ca noi avem nevoie de acest gen de parinti cu
propriile lor rani pentru a deveni constienti de ale noastre, inainte de a declansa dorinta de
vindecare.
De indata ce o rana este activata si noi nu o acceptam, noi reactionam automat. Asa cum
cineva atinge o rana deschisa pe corpul vostru si voi reactionati. Aceasta reactie depinde de
gravitatea ranii. Cu cat ea doare mai tare, cu atat reactia este mai puternica si rapida.
Pentru ranile inimii, numesc aceasta reactie a purta o masca. De ce? Pentru ca, atunci cand
ne simtim raniti si nu ne asumam responsabilitatea , noi ii acuzam pe altii de ranile noastre si
nu mai suntem noi insine. A ne asuma responsabilitatea, inseamna sa simtim pur si simplu
rana si sa recunoastem ca nu altcineva ne raneste, ci ca suferinta vine din faptul ca noi inca nu
ne-am ocupat de vindecarea ranii.

Sa luam exemplul cuiva care va calca pe degetul mare

care este infectat si umflat. Voi sigur veti reactiona si sunt sanse bune sa-i spuneti lucruri nu
prea amabile sau chiar sa o impingeti atat de tare, riscand sa o raniti. Voi veti crede fara
indoiala ca aceasta reactie este normala, dar fiti atenti: daca degetul ar fi fost vindecat si s-ar fi
produs acelasi incident, nu ati fi avut probabil nici o reactie. Ceea ce inseamna ca atunci
candnoi reactionam, noi suferim si nu mai suntem noi insine: iata motivul pentru care noi

numim atitudinea aceasta a purta proria masca. Fiecare rana are masca sa proprie, ceea ce
inseamna ca, comportamentul in timpul reactiei nu este acelasi.

Iata deci o descriere

rapida ale celor cinci rani, alaturi de mastile lor descriptive pentru a le recunoaste rapid, atat
in atitudine, in comportament, cat si in aparenta fizica. Cu cat voi va veti vedea in mai multe
aspecte ale acestei descrieri, cu atat rana este mai importanta. De exemplu, daca tot corpul
rezoneaza cu descrierea, rana este mult mai mare, chiar daca doar o parte din corpul vostru
rezoneaza cu ea.

Respingerea: Trezirea ranii: Inca de la concepere pana la varsta de un an.

Trezita de parintele de acelasi sex. Nu s-a simtit dorit, acceptat. Aceasta rana este deci traita
cu persoanele de acelasi sex.
Masca: fugarul.
Atitudinea si comportamentul fugarului:
El crede ca nu are dreptul sa existe. Se intreaba ce face el pe acesta planeta. Se considera a
fi nul si fara valoare. Se exclude din lumea exterioara, fugind in lumea sa. El gaseste
numeroase mijloace de sustragere (astral, somn, droguri, alcool, etc.). O modalitate de a se
sustrage din lumea fizica si de a se interesa de tot ceea ce este mental, intelectual. Se izoleaza
chiar si in prezenta altora, se simte singur, caci el are nevoie de atat de putin spatiu, ca devine
aproape invizibil in fata altora. Fugarul este adesea un perfectionist obsedant in anumite
domenii. Se crede un ideal de neatins. Se panicheaza repede urmand scenariile pe care si le
construieste.
Corpul fizic: corp mic, ingust, subtire. Partea superioara a corpului se pliaza in ea insasi. Parti
din corp mult mai mici sau lipsa, de exemplu: deloc fese. Parti din corp asimetrice. Conturul
ochilor intunecati dau impresia unei masti. Tendinta de probleme cu pielea. Ochi mici, voce
scazuta, pe cale de disparitie.

Cum ajungem sa vindecam aceste rani ale sufletului?

Prima etapa consta in Acceptare, sa va observati cand va simtiti raniti. Va puteti

simtirefuzati sau abandonati, de exemplu, fara sa purtati masca. Trebuie doar sa va spuneti,
in acel moment, ca va simtiti refuzati, verificati tot ceea ce acest refuz v-a facut sa simtiti in
trecut, sentimentele voastre, precum si locurile in corpul fizic unde au avut loc. Aceasta
capacitate de a observa este magica. Nu trebuie sa fiti in acord cu ceea ce traiti, pentru a va
ajunge sa va observati din nou. Doar faptul ca va observati dizolva durerea si va veti da seama
ca nu va mai face asa rau. Faptul ca ne observam, ne ajuta de asemenea sa respiram mai bine,
ceea ce ajuta durerea. Aceasta tehnica de observare este de asemenea numita Acceptare.
O alta etapa ajutatoare este aceea ca TOTI oamenii, fara exceptie, se nasc cu rani. Cu cat veti
da dreptul sa traiti aceste rani, cu atat veti dobandi compasiune si toleranta pentru ceilalti cand
ii veti vedea purtandu-si mastile si reactionand emotional. Deci, cu cat va veti observa mai
mult, cu atat va va fi mai usor sa-i observati pe ceilalti, fara sa-i judecati sau acuzati.
O metoda foarte buna pentru vindecare propriilor noastre rani este sa fim foarte atenti
vis--vis de comportamentul nostru in relatiile cu ceilalti. De indata ce va pregatiti sa
reactionati in functie de ranile voastre, trageti aer in piept ( respirati bine) si intrebati-va daca
reactionam in funtie de nevoia mea, ce as fi facut in acel moment? Sa luam ca exemplu,
femeia care este obosita dupa o zi intreaga de munca si vede ca fiul sau sotul doreste multa
atentie. Dorinta ei este sa se retraga in solitudine pentru a se odihni. Din cauza ranii sale de
abandon, ei ii este frica ca sotul sau fiul se simte abandonat, daca ea reactioneaza dupa cum
doreste. Exista sanse mari ca ea sa nu vorbeasca despre propria dorinta si se forteaza sa ofere
atentia ceruta. In acest caz, rana ei este castigatoare, ea si-a purtat masca. Pentru a-si vindeca
rana , ea poate recunoaste frica de a abandona ceea ce iubeste, impartasindu-le frica in timp ce
le spune ca in aceasta seara, ea are nevoie sa fie singura. Astfel, ea indrazneste sa-si infrunte
frica stiind ca rana sa de abandon ii cauzeaza aceast tipar de temere. Ar fi putut foarte bine ca
modul de a gestiona situatia sa fie intr-o maniera reactionala, de exemplu, ea ar fi putut sa-i
spuna sotului: vrei sa ma lasi in pace, in aceasta seara, am nevoie sa fiu linistita.
Descurca-te singur. Daca este cazul, ea se va calma si se va centra, el va fi bine ca ea a
marturisit si ca pana acum frica sa de abandon era atat de mare ca ea nu si-a ascultat niciodata
nevoile fara sa fie in garda. Ea trebuie sa-si ofere dreptul sa treaca prin aceste etape necesare.
Asa se procedeaza cu toate ranile.

RANA DE RESPINGERE - extras din cartea

"Cele 5 Rani Care Ne Impiedica Sa Fim Noi Insine " de Lise

Bourbeau

Formarea ranilor si a mastilor :

Cand un copil se naste, el stie, in adancul lui, ca motivul pentru care

se incarneaza este acela de a fi el insusi, trecand printr-o serie de
experiente.
De astfel, sufletul lui a ales de dinainte familia si mediul in care se va
naste, cu un scop foarte precis.
Toti avem aceeasi misiune, venind pe lume: aceea de a trai o serie de
experiente pana cand ajungem sa le acceptam si sa ne iubim pe noi
insine trecand prin ele.
Atata timp cat o experienta este traita in non-acceptare adica fiind
judecata, in culpabilitate, teama , regret sau orice alta forma de nonacceptare, oamenii isi atrag fara incetat circumstantele si persoanele
care ii fac sa retraiasca aceeasi experienta.
Unii dintre ei, nu numai ca experimenteaza acelasi tip de eveniment de
mai multe ori pe parcursul unei vieti, dar mai mult, trebuie sa se
reincarneze o data sau de mai multe ori pentru a ajunge sa se accepte
in totalitate.
A accepta o experienta nu inseamna ca acea experienta este
preferata noastra sau ca suntem de acord cu ea. Este vorba mai
degraba de a ne acorda noua insine dreptul de a experimenta si de
a invata prin intermediul a ceea ce traim.
Trebuie sa invatam mai ales ce anume este benefic pentru noi si ce
anume nu este bun. Iar singurul mod de a afla acest Iucru este sa
devenim constienti de consecintele acelei experiente.
Tot ceea ce hotaram sau nu, ceea ce facem sau nu, ceea ce spunem
sau nu si la fel, ceea ce gandim sau simtim va avea anumite
consecinte.
Omul isi doreste sa traiasca intr-un mod din ce in ce mai inteligent.
Atunci cand isi da seama ca o experienta provoaca niste
consecinte daunatoare, in loc sa-si reproseze ceva sau sa fie
ranchiunos pe cineva, trebuie sa accepte pur si simplu faptul ca a

ales acea experienta (chiar inconstient), pentru a descoperi ca nu a

fost o miscare inteligenta pentru el.
Astlel putem sa traim o experienta in acceptare.
Din contra, va reamintesc ca, chiar daca va spune : "Nu mai
vreau sa traiesc asa", o luati de la capat. Trebuie sa iti acorzi
dreptul de a repeta de mai multe ori aceeasi greseala sau
experienta neplacuta, inainte de a ajunge sa ai vointa si curajul
necesar pentru a te schimba.
Oare de ce nu intelegem de la inceput? Din cauza ego-ului nostru,
alimentat de convingerile noastre.
Toti avem numeroase convingeri care ne impiedica sa fim ceea ce
vrem sa fim.
Cu cat aceste maniere de a gandi sau convingeri ne fac rau, cu atat
incercam mai mult sa le diminuam.
Ajungem chiar sa credem ca nu ne apartin noua.Iar a reusi sa le
echilibram inseamna a ne incarna de mai multe ori. Doar atunci cand
corpul nostru mental, emotional si fizic va asculta de DUMNEZEUL
interior, spiritul nostru va fi pe deplin fericit.
Tot ceea ce traim in non-acceptare se acumuleaza la nivelul
sufletului.
Acesta, nemuritor fiind, revine mereu, sub diverse forme umane,
cu tot bagajul adunat in memoria sa de suflet.
Atunci cand fac aluzie la ceva "neincheiat, nerezolvat", fac
referire la o experienta traita in non-acceptarea sinelui.
Exista o Diferenta intre a accepta o experienta si a se accepta pe
sine
insusi.
De exemplu, o tanara care a fost respinsa de catre tatal ei, deoarece
acesta dorea sa aiba un baiat. In acest caz, a accepta experienta

insemna a-i da tatalui ei dreptul de a-si fi dorit un baiat si de a o

respinge pe fiica lui.
Acceptarea de sine, consta , in cazul acestei tinere, in a-si acorda
dreptul de a avea resentimente fata de tatal ei si apoi de a se ierta
pentru faptul de a-i fi purtat pica.
Nu trebuie sa existe nici o judecata asupra tatalui ei sau asupra ei
insasi, ci doar compasiune si intelegere pentru acea parte care sufera
in fiecare dintre ei.
Ea va sti ca acea experienta s-a incheiat in totalitate, atunci cand , la
randul ei, va respinge pe cineva, fara sa se acuze, cu multa
compasiune si intelegere, fata de ea insasi.
Mai exista si o alta modalitate de a sti daca acea experienra a fost
rezolvata si traita intr-adevar in acceptare: persoana pe care o va
respinge nu o va detesta, ci si ea, la randul ei, va fi plina de
compasiune, stiind ca tuturor oamenilor li se
poate intampla sa respinga o alta persoana, in anumite momente ale
vietii lor.