UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE

SPECIALIZAREA: PIPP IFR, AN II

Metodologia cercetării psihopedagogice

- Aspecte ale agresivității și violenței în

instituțiile de învățământ –

STUDENTĂ:

CUPRINS - TC2 -
1
 1. Introducere – Motivarea alegerii
2. Documentare
2.1 Obiective ale cercetării
2.2 Ipoteză
2.3 Variabilele cercetării
2.4. Metode şi tehnici de cercetare utilizate

3. Instrumentar metodologic– chestionarul. Prezentarea şi interpretarea

rezultatelor.

4. Concluzie

5. Bibliografie

1. Introducere – Motivarea alegerii

2
 Violenţa este o problemă de ieri şi de azi care are un impact negativ asupra generaţiilor de-a lungul
timpului. Muşamalizarea incidentelor provocate de acest flagel a condus doar la creşterea acestora
nicidecum la stoparea lor.
Eu în calitate de viitor cadru didactic am responsabilitatea de a înţelege această problemă deoarece
va fi un aspect negativ cu care mă voi confrunta în viitoarea mea carieră. Violenţa este o problemă care
ia amploare pe zi ce trece şi devine tot mai întâlnită în sistemul de învăţământ. În loc să producă o
reacţie de respingere, acest fenomen devine copiat de copii şi reprodus ca o practică firească. Deoarece
nimeni nu ia o atitudine concretă împotriva acesteia, indivizii ajung să coexiste cu efectele negative, fără
a realiza repercursiunile pe termen lung.
Şcoala este o micro societate a adultului de mâine. Ce vede şi ce învaţă este ceea ce îl va defini mai
târziu. Noi nu putem să ignorăm impactul pe care violenţa sub orice formă îl are asupra viitoarelor
caractere. Eric Debarbieux, specialist în problematica violenţei în mediul școlar, oferă o definiție prin
care surprinde ansamblul fenomenului violenţei: „Violenţa este dezorganizarea brutal întreruptă sau
continuă a unui sistem personal, colectiv sau social şi care se traduce printr-o pierdere a integrității ce
poate fi fizică, materială sau psihică. Această organizare poate să opereze prin agresiune, prin utilizarea
forței, conștient sau inconștient, însă poate exista şi violenţă doar din punctul de vedere al victimei, fără
ca agresorul să aibă intenția de a face rău.”1
Studiul propus de mine vrea să răspundă unei nevoi de conştientizare a cauzelor, formelor de
manifestare, dimensiunii violenţei în rândul elevilor de azi. Acesta este necesar în elaborarea unei
strategii de prevenire, susţinere şi ajutor în cazul producerii actelor de violenţă. Cercetarea este un
argument necesar în vederea sensibilizării unui public, şi el cândva victimă a violenţei, şi mobilizarea
resurselor în vederea unui plan bine definit.

2. Documentare
2.1 Obiective ale cercetării.
Scopul acestei cercetări este readucerea în atenţie a acestei probleme prezentă în mediul actual şi
căutarea unuor soluţii viabile pentru stopare şi susţinere a victimelor.

Obiectivele acestei cercetări sunt:

 Evaluarea dimensiunuilor fenomenului de violenţă în instituţiile de învăţământ la care

sunt sau au fost înrolaţi persoane din Oradea;
 Identificarea cauzelor generatoare;
 Să stabilesc în ce măsură comportamentul agresiv al elevilor derivă din modele regăsite
în mass-media, mediul familial sau cercul de prieteni;
 Elaborarea unui set de recomandări destinat părinţilor şi cadrelor didactice cu scopul
ameliorării acestui fenomen şi susţinerea victimelor;
 Susţinerea unui program de consiliere solid în instituţile de învăţământ.

2.2 Ipoteză.

1
Eric Debarbieux, Violenţa în şcoală, Iași, Editura Institutul european, 2010, ( Traducere deIrinel Antoniu )

3
 Prima ipoteză de la care pornesc este urmatoarea: Un cadru didactic poate ameliora situaţiile
violente din cadrul şcolii dacă este pregătit corect şi totodată părinţii au un set de aşteptări în această
privinţă. În calitate de profesor eu sunt cea care trebuie să cunoască mediul înconjurător din instituţia de
învăţământ în care voi lucra. Din această cauză trebuie să am o viziune clară asupra evenimentelor care
se petrec şi să disting semnalele care anunţă situaţii violente. Totodată trebuie să cunosc mediul din care
provin elevii şi o parte din probleme cu care se confruntă. Acest lucru este posibil doar prin dezvoltarea
unei relaţii de cunoştere profesională cu părinţii acestora. Aceştia, deseori, nu recunosc semnalele pe
care copii lor le transmit sau ignoră anumite fapte petrecute. Ei trebuie întâi conştientizaţi şi transformaţi
în surse de susţinere.
A doua ipoteză constă în faptul că: Mass- media este de asemenea o influenţă majoră şi conduce
la copierea de comportamente negative şi violente. Elevii sunt o ţintă uşoară, fapt manifestat la şcoală
sau în cercul lor de prieteni.

2.3 Variabilele cercetării.

 Variabile independente:
1. Genul subiectului: masculin/ feminin
2. Statutul subiectului: martor/ victimă
 Variabile dependente:
1. Percepţia intensităţii violenţei şcolare, în relaţiile interpersonale din mediul şcolar;
2. Percepţia cauzelor violenţei şcolare, în relaţia profesor-elev, elev-elev, profesor- părinte.

2.4. Metode şi tehnici de cercetare utilizate.

 Observaţia participativă – deoarce am o experienţă de 7 ani ca şi educatoare/ învăţătoare/

profesor after- school am avut ocazia de a observa comportamente verbale şi non-verbale ale elevilor
înainte sau după producerea actului de violenţă. Este posibilă studierea şi analizarea tacită a şcolarilor
atât pe parcursul orelor, dar şi în pauze. Totodată am avut ocazia de a studia reacţiile părinţilor sau a
altor cadre didactice în contextul menţionat.
 Conversaţia – Pe parcursul timpului am avut discuţii cu părinţi/ profesori/ psihologi cu scopul de
înţelege şi prevenii actele de violenţă. Am vrut să stabilesc factorii care le determină şi cum poţi
prevedea declanşarea lor.
 Chestionarul - Prin această metodă am evaluat amploarea fenomenului de violenţă în școală şi
am putut afla perspectiva pe care elevii, părinţii o au asupra cestei teme. Acest chestionar a avut ca şi
grup ţintă persoane cu vârste şi profesii diferite, în mare parte oameni din mediul meu înconjurător
tocmai pentru a avea o viziune clară şi actuală. Numărul de respondenţi a fost de 60 de persoane.

4
3. Instrumentar metodologic– chestionarul. Prezentarea şi interpretarea rezultatelor.

 Acest chestionar a fost aplicat pe un eşantion de 60 de persoane cu vârsta între 18 ani şi 50 de

ani.
 Acesta s-a adresat atât elevilor, cadrelor didactice dar şi părinţilor cu diferite profesii după
cum se poate vedea în graficele de mai jos.
 Întrebările au fost sub mai multe forme: dihotomice, închise cu alegere multiplă, deschise sau
libere, scală.
 Perioada de timp în care acest chestionar a fost aplicat: martie– mai 2019
 Zona în care a fost aplicat: urban, Oradea.

5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
4. Concluzie
La finalul studiului se poate observa că încă există soluţii viabile pentru această problemă. Există
încă încredere în sistem şi în cadrele specializate dar este necesar să ştim cu ce ne confruntăm şi de ce.
Trebuie să acceptăm faptul că elevii sunt la o vârstă la care sunt tentaţi să treacă peste reguli, iar
această indisciplină poate duce la un comportament violent. Lipsa modelelor sociale, mediatizarea
excesivă a cazurilor de violenţă şi indisciplină pot influenţa comportamentul elevilor, aceştia putând fi
tentaţi să imite acţiunile văzute la televizor. Violenţa este pentru mass-media o afacere rentabilă, iar
formele dramatizării şi exagerării atrage rating-ul.
Copiii sunt în şcoală o mare parte din zi, acum şi mai mult datorită after school-ului. Tot ce
învaţă în şcoală – cum să vorbească, cum să se poarte – este contrazis de ceeavce văd în rest. Părinţii nu
se implică suficient din cauza lipsei de timp. Subiectul „violenţa în şcoală” este unul incomod deoarece
deschide un sentiment de vinovăţie şi răspundere. Este evidenă nevoia unei politici bine conturată de
combatere a violenţei sociale şi de educare a adulţilor. Din chestionar am putut observa faptul că deşi
mulţi dintre părinţi s-au confruntat la rândul lor cu violenţa în şcoală încă nu ştiu să gestoneze aces
capitol.
Formele de violenţă cel mai des întâlnite în şcoală sunt injuriile, jignirile, îmbrâncelile,
intimidările, vulgarităţile. Conflictele au de cele mai multe ori o justificare minoră, însă pot culmina cu
agresiuni fizice. Elevii se tem să discute cu profesorii/părinţii şi încearcă să-şi rezolve singuri conflictele
ce apar între ei. Răspunsurile din chestionar au evidenţiat ca necesară prezenţa în fiecare şcoală a unui
psiholog care să consilieze elevii şi să colaboreze cu profesorii. Situaţia devine problematică atunci când
aceste incidente se repetă foarte des, fie când violenţa este foarte puternică sau se manifestă asupra
profesorilor. Poate ar fi o idee bună instalarea unor sisteme de supraveghere în şcoli şi grădiniţe pentru a
avea o imagine reală atunci când apar situţii conflictuale.
Există încă factori şcolari care duc la violenţă, începând cu relaţia profesor- elev, începând cu
metodele de predare, evaluare, eşec, izolare. Atitudinea violentă a unor elevi are cauze atât externe cât şi
interne. Cauzele externe ocupă un loc uriaş de mare: climatul educativ restrictiv din familie, alăturarea la
grupuri agresive şi consumul regulat de filme cu violenţă. Elevii care trăiesc în astfel de mediu se
comportă agresiv la şcoală de aceea necesită o atenţie şi consilere deosebită.
Un proces de învăţământ eficient presupune prezenţa unui angajament al cadrelor şcolare pentru
apărarea demnităţii umane şi a reducerii actelor de violenţă. Ceea ce ei ar putea îmbunătăţii şi accentua
ar fi: capacitatea de a gândi „out of the box”; în conflicte să fie apărătorii alternativelor, chiar dacă nu
sunt mereu în avantajul lor; capacitatea de a planifica/introduce metode de învăţare şi de a le conduce
fără impuneri exagerate; creşterea respectului pentru opiniile elevului; deschiderea la comunicare;
flexibilitate; creşterea încrederii. În acest proces accentul trebuie să cadă pe rolul răspunderii personale.
Nu trebuie promovată atitudinea de a tolera violenţa ci de a lua atitudine, şi a lucra cu toate mijloacele
pentru a o combate.
Consider că deţinem o înţelegere asupra fenomenului şi că societatea de azi oferă uneltele
necesare pentru combatere. Ca şi viitor cadru didactic trebuie să folosesc toate mijloacele pentru a
proteja adulţii de mâine.

15
5. Bibliografie
BARBU, Daniela Ion. (2009), Climatul educaţional şi managementul şcolii, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică

DEBARBIEUX, Eric. (2010), Violenţa în şcoală, Iași, Editura Institutul european, ( Traducere deIrinel
Antoniu )

FERREOL, Gilles; NECULAU, Adrian. (2003), Violenţa. Aspecte psihosociale, Iaşi, Editura Polirom,

NEAMŢU, Cristina. (2003), Devianţa şcolară. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de

comportament ale elevilor, Iaşi, Editura Polirom

ROŞAN, Adrian. (2006), Violenţa Juvenilă Şcolară. Teorie, Prevenţie şi Intervenţie Integrativă.
Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană.

16